Decizie nr.162 din 14.12.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.199g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 115 alin.(5) din Codul de executare

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 199g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 115 alin.(5) din Codul de executare

nr. 162  din  14.12.2018

 (în vigoare 14.12.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 119-131 art. 70 din 05.04.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 12 decembrie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe data de 14 decembrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 115 alin.(5) din Codul de executare, ridicată de către dl Alexandru Gurău, reclamant în dosarul nr.25-713/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dl judecător Vladislav Holban, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 27 septembrie 2018, un executor judecătoresc a pus sub sechestru un apartament şi bunurile mobile din acel apartament. După efectuarea acţiunilor procesuale, procesul-verbal de sechestru a fost confirmat, printr-o semnătură, de către un judecător de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

4. Pe 16 octombrie 2018, debitorul a depus la Judecătoria Chişinău, sediul central, o cerere privind contestarea procesului-verbal de sechestru menţionat supra.

5. Pe 3 decembrie 2018, în cadrul şedinţei de judecată, dl Alexandru Gurău, reclamant, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 115 alin.(5) din Codul de executare. Potrivit acestei norme, în cazul în care există bănuieli că bunurile urmărite pot să dispară, executorul judecătoresc poate efectua sechestrul bunurilor prin pătrundere în domiciliu, urmând să înştiinţeze instanţa de judecată în termen de 24 de ore despre acţiunile întreprinse. Judecătorul confirmă legalitatea sechestrului printr-o menţiune pe procesul-verbal de sechestru.

6. Prin încheierea din 3 decembrie 2018, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 29

Inviolabilitatea domiciliului

“(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii:

a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;

b) pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

c) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Percheziţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în condiţiile legii.

(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul unui delict flagrant.”

8. Prevederile relevante ale Codului de executare al Republicii Moldova, adoptat prin Legea 443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

Articolul 115

Reguli generale de sechestrare a bunurilor

“[…]

(4) Dacă debitorul, reprezentantul său ori un membru al lui de familie nu permite pătrunderea în domiciliu, iar documentul executoriu nu conţine autorizare de pătrundere forţată, executorul judecătoresc solicită autorizaţia instanţei de judecată.

(5) În cazul în care există bănuieli că bunurile urmărite pot să dispară ori să fie deteriorate, iar documentul executoriu nu conţine autorizarea pătrunderii forţate, executorul judecătoresc efectuează sechestrarea în prezenţa a doi martori asistenţi, a colaboratorului organului afacerilor interne, urmând să înştiinţeze instanţa de judecată imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore de la efectuarea sechestrării, cu prezentarea materialelor respective în care se vor indica motivele efectuării sechestrării. Judecătorul va confirma legalitatea acestei acţiuni procesuale printr-o menţiune pe procesul-verbal de sechestru.

[…]”

Articolul 118

Procesul-verbal de sechestrare şi/sau

de ridicare a bunurilor

“[…]

(5) Procesul-verbal de sechestrare şi/sau de ridicare a bunurilor poate fi contestat în instanţă de judecată în termen de 7 zile de la data întocmirii sau comunicării lui, după caz.”

Articolul 163

Procedura de judecare a cererii

“(1) Reclamaţiile din cererea privind contestarea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc sau a acţiunilor/inacţiunii acestuia se înaintează împotriva creditorului sau debitorului. Cererea se judecă în condiţiile Codului de procedură civilă. Executorul judecătoresc atras din oficiu în calitate de intervenient accesoriu este obligat să prezinte instanţei de judecată copia certificată a procedurii de executare şi să dea explicaţii scrise referitoare la actele contestate.

(2) În cazul contestării actului întocmit de executorul judecătoresc, sarcina probaţiunii este pusă în seama reclamantului.

(3) Actele de executare întocmite de executorul judecătoresc, legale în fond, nu pot fi anulate pe motive formale.

(3¹) Nerespectarea cerinţelor prevăzute la art.65 alin.(3) din prezentul cod serveşte drept temei pentru scoaterea cererii de pe rol în conformitate cu prevederile art.267 lit.a) din Codul de procedură civilă.

(3²) Dacă se contestă cuantumul onorariului executorului judecătoresc, reclamaţia se înaintează împotriva acestuia.

(4) Încheierea instanţei de fond poate fi atacată cu recurs.

(5) În cazul respingerii cererii, reclamantul poate fi obligat, la cererea intimatului sau a executorului judecătoresc, la repararea prejudiciului cauzat prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost depusă cu rea-credinţă, reclamantul este obligat la plata unei amenzi judiciare în mărime de la 10 la 30 de unităţi convenţionale.

(6) Încheierea judecătorească prin care s-a constatat refuzul neîntemeiat al executorului judecătoresc de a întocmi/a efectua un anumit act şi prin care s-a dispus obligarea acestuia la îndeplinirea actului respectiv se execută de către executorul judecătoresc imediat sau în termenul stabilit de instanţa de judecată.

(7) În cazul neexecutării fără motive întemeiate a cerinţei instanţei de judecată privind prezentarea copiei certificate a procedurii de executare sau prezentarea explicaţiilor scrise ori în cazul neexecutării în termen a încheierii judecătoreşti indicate la alin.(6) din prezentul articol, executorul judecătoresc se sancţionează de instanţa de judecată cu amendă de până la 50 de unităţi convenţionale. Încheierea instanţei de judecată privind aplicarea sancţiunii este executorie din momentul emiterii şi poate fi atacată cu recurs odată cu încheierea prin care se soluţionează cererea privind contestarea actelor de executare.”

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea sesizării, autorul a menţionat că, potrivit dispoziţiilor legale contestate, în cazul în care există bănuieli că bunurile urmărite pot să dispară ori să fie deteriorate, executorul judecătoresc poate să sechestreze bunurile aflate în domiciliu, înştiinţând instanţa de judecată nu mai târziu de 24 de ore de la efectuarea sechestrării. Judecătorul va confirma legalitatea acestei acţiuni procesuale doar printr-o menţiune pe procesul-verbal de sechestru. În opinia autorului sesizării, omisiunea reglementării obligaţiei judecătorului de a emite, în aceste cazuri, încheieri motivate nu asigură protecţia efectivă a inviolabilităţii domiciliului.

10. De asemenea, potrivit autorului, lipsa emiterii unei încheieri motivate prin care se confirmă legalitatea acţiunilor executorului judecătoresc ar încălca accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil al debitorului.

11. În continuare, autorul invocă faptul că prevederile contestate nu respectă standardul calităţii legii. Potrivit autorului sesizării, aceste dispoziţii legale nu stabilesc cu suficientă claritate limitele marjei de discreţie a judecătorului care este sesizat cu problema confirmării legalităţii sechestrului. Acesta consideră că judecătorul ar trebui să confirme sau să infirme legalitatea sechestrului doar printr-o încheiere motivată susceptibilă de a fi contestată cu recurs. De asemenea, acesta sugerează că normele contestate ar reduce rolul judecătorilor la o simplă acceptare a legalităţii acţiunilor executorului judecătoresc.

12. În fine, autorul susţine că dispoziţiile legale criticate sunt contrare articolelor 1, 4. 16, 20, 23, 26, 46, 54, 114, 115 şi 117 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de executare, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl Alexandru Gurău, reclamant în dosarul nr.25-713/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central. Sesizarea este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 115 alin.(5) din Codul de executare.

17. Deşi autorul excepţiei a invocat mai multe norme din Constituţie, Curtea reţine că, în motivarea sesizării, acesta a susţinut că dispoziţiile legale contestate nu asigură o protecţie efectivă a inviolabilităţii domiciliului, că încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil al debitorului şi că nu respectă standardul calităţii legii.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit articolului 115 alin.(4) din Codul de executare, dacă debitorul, reprezentantul său ori un membru de familie nu permite pătrunderea în domiciliu, iar documentul executoriu nu conţine autorizarea de pătrundere forţată, executorul judecătoresc solicită o autorizare din partea instanţei de judecată. Astfel, Curtea constată că, atunci când este necesară pătrunderea în domiciliu, legislatorul a prevăzut, ca o regulă generală, necesitatea autorizării prealabile a pătrunderii forţate.

19. Totuşi, potrivit articolului 115 alin.(5), în cazul în care există bănuieli că bunurile urmărite pot să dispară ori să fie deteriorate, iar documentul executoriu nu conţine autorizarea pătrunderii forţate, executorul judecătoresc efectuează sechestrarea în prezenţa a doi martori asistenţi şi a unui colaborator al organului afacerilor interne, urmând să înştiinţeze instanţa de judecată imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore de la efectuarea sechestrării, cu prezentarea materialelor respective în care se vor indica motivele efectuării sechestrării. Judecătorul va confirma legalitatea acestei acţiuni procesuale printr-o menţiune pe procesul-verbal de sechestru. Această procedură reprezintă o excepţie de la regula generală, i.e. autorizarea ex ante a pătrunderii forţate. Aşadar, în cazuri de urgenţă, atunci când există bănuieli că bunurile urmărite pot să dispară ori să fie deteriorate, legislatorul a conferit executorului judecătoresc prerogativa efectuării sechestrării bunurilor în lipsa autorizaţiei, cu obligaţia de a trimite judecătorului actele şi materialele cu privire la aplicarea sechestrului, pentru confirmarea legalităţii acestora (verificarea ex post factum).

20. Sub acest aspect, Curtea Europeană a menţionat că, în materie de sechestre şi percheziţii, dreptul naţional trebuie să ofere garanţii adecvate împotriva arbitrarului. Atunci când dreptul naţional împuterniceşte autorităţile să efectueze o percheziţie sau un sechestru fără un mandat judiciar, protecţia indivizilor împotriva ingerinţelor arbitrare ale puterii publice pretinde o încadrare legală şi o limitare strictă a acestor competenţe (Varga v. România, 1 aprilie 2008, § 70; Gutsanovi v. Bulgaria, 15 octombrie 2013, § 220).

21. Curtea Europeană a afirmat că, în lipsa unui mandat de percheziţie sau sechestru, acesta poate fi ponderat printr-un control judiciar ex post factum al legalităţii şi necesităţii acestei măsuri. Totuşi, acest control trebuie să fie unul eficient (Delta Pekárny A.S. v. Cehia, 2 octombrie 2014, §§ 92, 93; Stoyanov şi alţii v. Bulgaria, 31 martie 2016, § 128).

22. În cauza Gutsanovi v. Bulgaria, § 223, Curtea Europeană a constatat o încălcare a articolului 8 din Convenţie pentru că procesul-verbal emis după efectuarea unei percheziţii a fost prezentat unui judecător care l-a aprobat de o manieră formală. În acest caz, Guvernul nu a demonstrat existenţa unui alt remediu care ar permite reclamantului să solicite exercitarea unui control efectiv al legalităţii şi necesităţii percheziţiei.

23. Revenind la prevederile legale contestate, Curtea observă că, într-adevăr, acestea permit judecătorului să confirme legalitatea sechestrului printr-o simplă menţiune pe procesul-verbal de sechestru. Totuşi, potrivit articolului 118 alin.(5) din Codul de executare, procesul-verbal de sechestrare şi/sau de ridicare a bunurilor poate fi contestat în instanţa de judecată în termen de 7 zile de la data întocmirii sau a comunicării lui, după caz. Sub acest aspect, Curtea constată că autorul excepţiei a făcut uz de acest remediu şi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate într-o procedură judiciară care are ca obiect o contestaţie împotriva procesului-verbal de sechestru. Astfel, nu este înlăturată posibilitatea ca judecătorul care soluţionează contestaţia să exercite un control efectiv al legalităţii şi necesităţii aplicării sechestrului, inclusiv să constate dacă au existat circumstanţele care au justificat pătrunderea forţată în lipsa autorizării prealabile (i.e. dacă există bănuieli că bunurile urmărite pot să dispară ori să fie deteriorate). În acest caz el va emite, după caz, o încheiere motivată cu privire la anularea sau menţinerea procesului-verbal de sechestru, încheiere care, potrivit articolului 163 alin.(4) din Codul de executare, poate fi atacată cu recurs.

24. Prin urmare, având în vedere că există suficiente garanţii, apte să-i asigure debitorului accesul la un tribunal şi o protecţie efectivă a inviolabilităţii domiciliului, chiar dacă post factum, Curtea conchide că excepţia de neconstituţionalite este nefondată în această privinţă.

25. Cu privire la pretinsa neconformitate cu standardul calităţii legii, Curtea constată că autorul excepţiei reiterează, de fapt, aceleaşi argumente privind necesitatea pronunţării de către judecător a unei încheieri motivate în procedura confirmării legalităţii sechestrului. Astfel, Curtea nu consideră necesar să se pronunţe, în mod separat, sub acest aspect.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 115 alin.(5) din Codul de executare al Republicii Moldova, adoptat prin Legea 443 din 24 decembrie 2004, ridicată de către dl Alexandru Gurău, reclamant în dosarul nr.25-713/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.