Decizie nr.19 din 11.02.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.24g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 163 alin.(1) din Codul penal (lăsarea în primejdie, în cazul în care făptuitorul ştia despre primejdie)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.24g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 163 alin.(1)

din Codul penal (lăsarea în primejdie în cazul

în care făptuitorul ştia despre primejdie)

nr. 19  din  11.02.2019

 (în vigoare 11.02.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 178-184 art. 101 din 31.05.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 7 februarie 2019,

Înregistrată pe aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 11 februarie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “dacă cel vinovat ştia despre primejdie şi a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate” din articolul 163 alin.(1) din Codul penal, ridicată din oficiu de către dl judecător Mihail Proca în dosarul nr.1-224/2018, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 7 februarie 2019, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Orhei, sediul central, se află cauza penală de învinuire a domnilor Victor Urâtu, Serghei Orhei şi Ion Chiperi de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 163 alin.(2) lit.b) din Codul penal [lăsarea în primejdie care a provocat din imprudenţă decesul victimei].

4. Pe 31 ianuarie 2019, în cadrul şedinţei de judecată, dl judecător Mihail Proca a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a textului “dacă cel vinovat ştia despre primejdie şi a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate” din articolul 163 alin.(1) din Codul penal.

5. Prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul central, s-a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 163

Lăsarea în primejdie

“(1) Lăsarea, cu bună-ştiinţă, fără ajutor a unei persoane care se află într-o stare periculoasă pentru viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vârstei fragede sau înaintate, a bolii sau a neputinţei, dacă cel vinovat ştia despre primejdie şi a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate, fie că el însuşi a pus-o într-o situaţie periculoasă pentru viaţă,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 550 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani.

(2) Aceeaşi faptă care a provocat din imprudenţă:

a) o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

b) decesul victimei

se pedepseşte cu închisoare de până la 4 ani.”

DREPT COMPARAT

8. Articolul 223-3 din secţiunea II din Codul penal al Franţei prevede că abandonarea în orice loc a unei persoane incapabile să se protejeze din cauza vârstei, stării fizice sau psihologice se pedepseşte cu închisoare de cinci ani şi cu amendă de 75 000 EUR, iar articolul 223-4 prevede că orice abandonare care conduce la mutilare sau la invaliditate permanentă se pedepseşte cu închisoare de cincisprezece ani. Orice abandonare care are ca rezultat moartea este pedepsită cu douăzeci de ani de închisoare.

9. De asemenea, §124 din Codul penal al Estoniei prevede că refuzul conştient de a acorda asistenţă unei persoane care se află într-o situaţie care îi pune viaţa în pericol din cauza unui accident sau pericol general, deşi o astfel de asistenţă ar putea fi oferită fără a pune în pericol persoana care furnizează asistenţa, se pedepseşte cu pedeapsă pecuniară sau cu închisoare de până la trei ani.

10. Codul penal al Bulgariei prevede la articolul 138 că o persoană care nu-i acordă în mod conştient ajutor, în cazul în care ar fi în stare să o facă, unei persoane de care este obligat să aibă grijă şi a cărei viaţă este în pericol şi nu are nicio posibilitate de a se proteja din cauza vârstei, bolii sau, în general, din cauza stării sale, se pedepseşte cu închisoare de până la un an sau cu muncă corecţională.

11. Potrivit articolului 162 din Codul penal al Poloniei, cine nu acordă asistenţă unei persoane care se află într-o situaţie care constituie un pericol iminent de pierdere a vieţii, vătămare corporală gravă sau vătămare gravă a acesteia, atunci când face acest lucru fără a se expune sau fără a expune o altă persoană la pericolul pierderii vieţii sau vătămării grave a sănătăţii, este supus pedepsei privative de libertate de până la 3 ani.

12. Articolul 203 din Codul penal al României prevede că omisiunea de a acorda ajutorul necesar sau de a anunţa de îndată autorităţile de către cel care a găsit o persoană a cărei viaţă, integritate corporală sau sănătate este în pericol şi nu are putinţa de a se salva se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul consideră că din cauza neclarităţii şi imprevizibilităţii textului contestat nu poate fi definit destinatarul normei penale, care, la rândul său, trebuie să cunoască acţiunea/inacţiunea prohibită. Astfel, destinatarul nu îşi poate adapta conduita în modul corespunzător.

14. De asemenea, autorul a invocat faptul că în redacţia de până la republicarea Codului penal din 14 aprilie 2009 lăsarea în primejdie depindea de două circumstanţe: 1) făptuitorul era obligat să-i poarte de grijă victimei şi 2) vinovatul însuşi a pus victima într-o situaţie periculoasă pentru viaţă. Obligaţia de a îngriji de victimă poate să apară atunci când există legături de rudenie, îndatoriri profesionale, raporturi contractuale, fapte concludente sau în cazul în care făptuitorul însuşi, prin acţiunile sale, a pus victima într-o situaţie periculoasă pentru viaţă. Autorul consideră că norma contestată nu stabileşte cercul concret de subiecţi ai infracţiunii.

15. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 4, 7, 8, 16, 20 alin.(1), 21, 22, 23 alin.(1) şi (2) şi 54 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl judecător Mihail Proca din cadrul Judecătoriei Orhei, sediul central, în dosarul nr.1-223/2018. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “dacă cel vinovat ştia despre primejdie şi a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate” din articolul 163 alin.(1) din Codul penal. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate nu respectă exigenţele previzibilităţii şi clarităţii.

20. Condiţia previzibilităţii este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate cunoaşte, din chiar textul normei juridice pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile şi omisiunile ce-i pot angaja răspunderea penală şi care este pedeapsa care îi poate fi aplicată, în cazul încălcării unei norme (Seychell v. Malta, 28 august 2018, § 41).

21. Cu referire la critica de neconstituţionalitate raportată la articolul 23 din Constituţie, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece prevederile contestate nu sunt de natură să încalce criteriile referitoare la claritate şi precizie. Astfel, din interpretarea sistematică a normelor care reglementează infracţiunea de lăsare în primejdie a unei persoane, reiese că subiectul activ al infracţiunii este persoana fizică responsabilă care, la momentul comiterii, trebuie să cunoască existenţa unui pericol şi să aibă posibilitatea reală de a acorda ajutor victimei care se află într-o stare periculoasă pentru viaţă, aceasta fiind lipsită de posibilitatea de a se salva. Nu este obligatoriu să existe o situaţie-premisă, în baza căreia făptuitorul să-i poarte de grijă victimei. Pentru a asigura ordinea şi morala publică este necesar ca oricine să acorde o asistenţă necesară unei persoane care se află într-o situaţie care îi pune viaţa în pericol.

22. Curtea nu poate reţine argumentele autorului prin care se constată lipsa unei practici judiciare unitare şi absenţa unui înţeles exact al normei contestate din cauza unei presupuse jurisprudenţe precare în materie. Curtea menţionează că, potrivit articolului 115 alin.(1) din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii, iar în conformitate cu articolul 1 alin.(2) din Legea nr.789 din 26 martie 1996, Curtea Supremă de Justiţie este instanţa judecătorească supremă, care asigură aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei de către toate instanţele judecătoreşti.

23. Având în vedere argumentul consolidării insuficiente a unei practici judiciare cu privire la aplicarea normelor contestate, ţine de competenţa instanţelor de judecată să interpreteze, să clarifice şi să înlăture dubiile referitoare la aplicarea articolului 163 din Codul penal. De altfel, în acest context, şi Curtea Europeană a menţionat că va exista întotdeauna un element de incertitudine cu privire la sensul unei noi dispoziţii legale până când va fi interpretat şi aplicat de instanţele naţionale (a se vedea, mutatis mutandis, Perinçek v. Elveţia, 15 octombrie 2015 [MC], §§ 135, 138; Jobe v. Regatul Unit (dec.), 14 iunie 2011; Dmitriyevskiy v. Rusia, 3 octombrie 2017, § 82). Astfel, o normă nu poate fi declarată neconstituţională doar pentru că judecătorii se confruntă cu o problemă juridică nouă, care nu a fost clarificată încă prin interpretare judiciară.

24. În orice caz, deşi ţine de competenţa instanţelor de judecată să interpreteze şi să clarifice normele legale penale, acestea nu sunt îndreptăţite să recurgă la o interpretare extensivă defavorabilă a legii penale. O asemenea abordare este interzisă de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană. În consecinţă, cerinţa interpretării stricte a normei penale urmăreşte protecţia persoanei împotriva arbitrarului (a se vedea DCC nr.126 din 15 noiembrie 2008, § 20-21).

25. Având în vedere cele menţionate supra, Curtea conchide că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “dacă cel vinovat ştia despre primejdie şi a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate” din articolul 163 alin.(1) din Codul penal, ridicată din oficiu de către dl judecător Mihail Proca în dosarul nr.1-224/2018, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.