Decizie nr.19 din 23.03.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.11a/2016 privind controlul constituţionalităţii prevederilor Legii nr.244 din 29 decembrie 2015 pentru modificarea articolului 4 din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2015, nr.74 din 12 aprilie 2015 (prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală achitată de notari, executori judecătoreşti şi avocaţi)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.11a/2016 privind controlul constituţionalităţii

 prevederilor Legii nr.244 din 29 decembrie 2015 pentru modificarea

articolului 4 din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă

medicală pe anul 2015, nr.74 din 12 aprilie 2015

(prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

achitată de notari, executori judecătoreşti şi avocaţi)

nr. 19  din  23.03.2016

 (în vigoare 23.03.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 134-139 art. 43 din 20.05.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 23 februarie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 23 martie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 23 februarie 2016, dl Adrian Lebedinschi, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a adresat Curţii Constituţionale sesizarea privind controlul constituţionalităţii prevederilor Legii nr.244 din 29 decembrie 2015 pentru modificarea articolului 4 din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2015, nr.74 din 12 aprilie 2015.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorul acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

3. La 12 aprilie 2015, cu nr.74, în temeiul prevederilor art.106¹ din Constituţie, prin angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului, a fost aprobată Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2015.

4. Potrivit articolului 4 alin.(3) din Legea nr.74 din 12 aprilie 2015 în redacţia iniţială, persoanele fizice prevăzute la pct.1 lit.b), c), d) şi e) şi la pct.2, 3, 4 din anexa nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, care achită în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală stabilită în sumă fixă, beneficiau de o reducere de 50% din sumă.

5. Anexa nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 stabileşte categoriile de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, care se asigură în mod individual, la pct.2 fiind incluşi notarii publici, executorii judecătoreşti şi avocaţii neangajaţi, indiferent de forma juridică de organizare a activităţii, care au obţinut licenţă în modul stabilit de lege.

6. Prin Legea nr.244 din 29 decembrie 2015 Parlamentul a exclus din articolul 4 alin.(3) al Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2015 referinţa la pct.2 din anexa nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002. Ca urmare, notarii publici, executorii judecătoreşti şi avocaţii nu mai beneficiază de o reducere de 50% la achitarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pe anul 2015.

7. În opinia autorului sesizării, prevederile Legii nr.244 din 29 decembrie 2015 contravin dispoziţiilor articolelor 22, 23, 46, 54 şi 76 din Constituţie.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…].”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 58

Contribuţii financiare

“(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

[…].”

Articolul 76

Intrarea în vigoare a legii

“Legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.244 din 29 decembrie 2015 pentru modificarea articolului 4 din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2015, nr.74 din 12 aprilie 2015 (M.O., 2016, nr.1, art.4), sunt următoarele:

Articol unic. – “La articolul 4 alineatul (3) din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2015 nr.74 din 12 aprilie 2015 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.102–104, art.176), textul “pct.2, 3, 4” se substituie cu textul “pct.3, 4”.

10. Prevederile relevante ale Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2015 nr.74 din 12 aprilie 2015 (M.O., 2015, nr.102-104, art.176), sunt următoarele:

Art.4. – “(1) Prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în formă de contribuţie procentuală la salariu şi la alte recompense, calculată pentru categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr.1 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, se stabileşte la 9% (câte 4,5% pentru fiecare categorie de plătitori).

(2) Prin derogare de la prevederile art.17 alin.(4) din Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală calculată în sumă fixă în valoare absolută pentru categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 se stabileşte la 4056 de lei.

(3) Persoanele fizice prevăzute la pct.1 lit.b), c), d) şi e) şi la pct.3, 4 din anexa nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002, care achită, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală stabilită în sumă fixă, beneficiază de o reducere de 50% din suma stabilită la alin.(2) din prezentul articol.

[…].”

11. Prevederile relevante ale Legii nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală (M.O., 1998, nr.38-39, art.280) sunt următoarele:

Articolul 5

Principiile de organizare a asigurării obligatorii de asistenţă medicală

“[…]

d) principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, iar drepturile de asigurări medicale se exercită corelativ cu îndeplinirea obligaţiilor;

[…]”

Articolul 17

Primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală

“(1) Prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală reprezintă o sumă fixă sau o contribuţie procentuală la salariu şi la alte recompense, pe care asiguratul este obligat să o plătească asigurătorului pentru preluarea riscului asigurat al persoanei, conform prevederilor legislaţiei.

(2) Primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se stabilesc ca contribuţii financiare în mărimi suficiente pentru îndeplinirea Programului unic şi desfăşurarea activităţii asigurătorului.

(3) Mărimile primelor de asigurare în formă de sumă fixă şi în formă de contribuţie procentuală la salariu şi la alte recompense se stabilesc anual în legea fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

(4) Mărimea primei de asigurare în formă de sumă fixă se calculează prin aplicarea primei de asigurare în formă de contribuţie procentuală la salariul mediu anual, prognozat pentru anul respectiv în baza indicatorilor macroeconomici.

[…]

(7) Mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare se stabilesc prin lege.”

12. Prevederile relevante ale Legii nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală (M.O., 2003, nr.18-19, art.57) sunt următoarele:

“Art.22. – “(1) Persoanele fizice incluse la începutul anului de gestiune în una din categoriile de plătitori prevăzute la anexa nr.2 vor achita integral o primă de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă în termen de până la data de 31 martie a anului de gestiune.

(2) Prin legea fondurilor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se poate stabili o reducere a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă pentru unele categorii de plătitori prevăzute la anexa nr.2 în cazul în care aceştia vor achita prima de asigurare în termenul stabilit la alin.(1).

(3) În cazul în care nu se adoptă legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală până la 1 ianuarie şi se pune în aplicare bugetul provizoriu al fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, reducerile primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă pentru anul de gestiune sunt valabile până la data de 31 martie a anului respectiv de gestiune, iar cota reducerilor şi categoriile de plătitori se stabilesc în corespundere cu prevederile legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul precedent.

[…].”

Anexa nr.2

Categoriile de plătitori ai primelor de asigurare

obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă,

care se asigură în mod individual

“[…]

2. Notarii publici, executorii judecătoreşti şi avocaţii neangajaţi, indiferent de forma juridică de organizare a activităţii, care au obţinut licenţă în modul stabilit de lege.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

13. Autorul sesizării consideră că prevederile Legii nr.244 din 29 decembrie 2015 reprezintă o ingerinţă în dreptul la proprietate privată al notarilor publici, executorilor judecătoreşti şi avocaţilor. Deşi urmăresc un scop legitim, aceste prevederi totuşi nu sunt justificate, deoarece nu asigură un echilibru just, iar categoriile respective de plătitori fiind obligate să suporte o sarcină individuală excesivă.

14. În acelaşi timp, autorul sesizării menţionează că, prin legea contestată, Parlamentul a intervenit în mod retroactiv asupra unei obligaţii consumate prin achitarea în termen a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, impunând avocaţilor, executorilor judecătoreşti şi notarilor sarcini financiare imprevizibile.

15. De asemenea, autorul sesizării susţine că scopul modificării operate prin legea contestată este de a lipsi avocaţii, notarii şi executorii judecătoreşti de dreptul de a beneficia de o reducere de 50% la achitarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru anul 2016, până la adoptarea Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2016.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea menţionează următoarele.

17. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor.

18. Curtea menţionează că articolele 25 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

19. Curtea reiterează că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

20. Curtea reţine că obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr.244 din 29 decembrie 2015 pentru modificarea articolului 4 din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2015, nr.74 din 12 aprilie 2015, prin care notarii publici, executorii judecătoreşti şi avocaţii au fost excluşi din categoriile de plătitori care beneficiază de o reducere de 50% la achitarea primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pe anul 2015.

21. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că autorul sesizării a pretins că prevederile Legii nr.244 din 29 decembrie 2015 sunt contrare articolelor 22, 23, 46, 54 şi 76 din Constituţie.

22. Curtea reţine că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate, iar, potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, sesizarea trebuie să fie motivată şi să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.

23. În acest context, cu referire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii şi a principiului previzibilităţii, Curtea reţine următoarele.

24. Potrivit art.22 alin.(1) din Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, persoanele fizice incluse la începutul anului de gestiune în una din categoriile de plătitori prevăzute la anexa nr.2 vor achita integral o primă de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă în termen de până la data de 31 martie a anului de gestiune.

25. Curtea observă că în anexa nr.2 sunt incluşi şi notarii publici, executorii judecătoreşti şi avocaţii. Respectiv, aceştia urmează să achite prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală până la data de 31 martie a anului de gestiune.

26. Curtea constată că prevederile Legii nr.244 din 29 decembrie 2015, prin care notarii publici, executorii judecătoreşti şi avocaţii au fost excluşi din categoriile de plătitori care beneficiază de reducere, nu stabilesc aplicarea retroactivă a acesteia. În acest sens, alegaţiile autorului sesizării privind impunerea unor sarcini financiare imprevizibile sunt nejustificate.

27. De altfel, anterior aprobării Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2015, notarii publici şi avocaţii, începând cu anul 2009, iar executorii judecătoreşti - din 2012, au achitat, de fiecare dată, integral prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală stabilită în sumă fixă. Mai mult, prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă a rămas neschimbată în raport cu anul 2014.

28. În partea ce ţine de pretinsa încălcare a dreptului la proprietate privată, Curtea reaminteşte constatările sale, expuse în Hotărârea nr.18 din 19 iunie 2015, potrivit cărora “protecţia dreptului de proprietate nu poate fi invocată pentru a refuza îndeplinirea obligaţiei prevăzute de art.58 din Constituţie”.

29. În acest context, în hotărârea menţionată Curtea a subliniat “că obligaţia de contribuţie la fondul asigurărilor de sănătate izvorăşte din principiul solidarităţii, pe care se întemeiază sistemul public de asigurări sociale, ca o manifestare a statului social.”.

30. De asemenea, prezintă relevanţă constatările Curţii expuse în aceeaşi hotărâre, şi anume:

“76. [L]egiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât să nu vină în contradicţie cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca un drept subiectiv garantat.

77. În acest sens, Comisia Europeană, în cauza Wasa Liv Ömsesidigt, Försäkringsbolaget Valands Pensionsstiftelse şi un grup de aproximativ 15000 de persoane contra Suediei, a reţinut că dispoziţiile art.1 din Protocolul nr.1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii, recunosc autorităţilor naţionale competenţa de a decide perceperea de impozite, alte taxe sau contribuţii, potrivit aprecierii necesităţilor politice, economice şi sociale. Aşa fiind, obligarea unui contribuabil la plata unui impozit sau a altei contribuţii nu ar putea fi contrară dreptului la respectarea bunurilor sale, decât dacă cel interesat ar fi obligat să admită o sarcină insuportabilă.

78. Curtea apreciază că obligaţia de a contribui la fondurile de asigurare obligatorie de asistenţă medicală cu o cotă-parte din venituri nu poate fi considerată ca reprezentând, în sine, o încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate.”

31. Ţinând cont de cele menţionate mai sus, Curtea relevă că problema abordată de autorul sesizării ţine de politica statului în domeniul asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală şi constituie o prerogativă a legiuitorului.

32. Totodată, Curtea menţionează că sesizarea cuprinde argumente ce ţin de modul de aplicare a prevederilor legale privind plata primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Astfel, în lipsa demonstrării incidenţei normelor constituţionale invocate asupra legii contestate, sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolelor 26 alin.(1) şi 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(1) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea deputatului Adrian Lebedinschi privind controlul constituţionalităţii prevederilor Legii nr.244 din 29 decembrie 2015 pentru modificarea articolului 4 din Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2015, nr.74 din 12 aprilie 2015.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.