Decizie nr.2 din 05.01.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.163g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din art.10 alin.(1) lit.a) din Codul transporturilor rutiere nr.150 din 17 iulie 2014 (retragerea autorizaţiilor de către organul de control)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.163g/2017 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din art.10 alin.(1) lit.a)

din Codul transporturilor rutiere nr.150 din 17 iulie 2014

(retragerea autorizaţiilor de către organul de control)

nr. 2  din  05.01.2018

 (în vigoare 05.01.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 142-148 art. 64 din 04.05.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 12 decembrie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 5 ianuarie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “să retragă, parţial sau total, autorizaţii” din articolul 10 alineatul (1) lit.a) din Codul transporturilor rutiere nr.150 din 17 iulie 2014, ridicată de avocatul Tatiana Guţu, în dosarul nr.2c-21/17, pendinte la Judecătoria Criuleni (sediul Dubăsari).

2. Excepţia a fost depusă la Curtea Constituţională la 12 decembrie 2017 de către Alexandru Motricală, judecător din cadrul Judecătoriei Criuleni (sediul Dubăsari), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 10 martie 2017, Agenţia Naţională de Transport Auto (în continuare – ANTA), prin decizia nr.11, a decis retragerea autorizaţiilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic interraional eliberate Î.I. “Moiseev Aurel”.

4. La 14 martie 2017, ANTA a depus o cerere de chemare în judecată privind retragerea autorizaţiilor de transport rutier de persoane eliberate Î.I. “Moiseev Aurel”. În cererea de chemare în judecată ANTA a motivat faptul că operatorul de transport nu a efectuat nici o cursă din totalul celor planificate conform graficului de circulaţie la cursa atribuită potrivit autorizaţiilor eliberate, prin aceasta încălcând prevederile art.38 alin.(21) lit.a) din Codul transporturilor rutiere.

5. Prin hotărârea Judecătoriei Criuleni (sediul Dubăsari) din 23 martie 2017 cererea a fost admisă şi retrase autorizaţiile de transport, eliberate la 7 aprilie 2015.

6. La 25 aprilie 2017 Î.I. “Moiseev Aurel”, nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Criuleni (sediul Dubăsari), a atacat-o cu apel.

7. Prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău din 27 iulie 2017 cererea de apel a fost admisă şi casată hotărârea Judecătoriei Criuleni (sediul Dubăsari), fiind dispusă remiterea cauzei spre rejudecare în instanţa de fond, în alt complet de judecată.

8. Totodată, la 19 mai 2017, Î.I. “Moiseev Aurel” a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, o cerere de chemare în judecată împotriva ANTA privind anularea deciziei nr.11 din 10 martie 2017.

9. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 28 septembrie 2017 s-a dispus conexarea cererilor într-un singur dosar.

10. Prin încheierea Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău din 5 octombrie 2017 s-a constatat competenţa Judecătoriei Criuleni (sediul Dubăsari) la judecarea pricinilor civile privind retragerea autorizaţiei de transport rutier de persoane şi, respectiv, privind contestarea actului administrativ.

11. În şedinţa de judecată din 1 decembrie 2017, avocatul Tatiana Guţu, reprezentând interesele Î.I. “Moiseev Aurel”, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “să retragă, parţial sau total, autorizaţii” din art.10 alin.(1) lit.a) din Codul transporturilor rutiere nr.150 din 17 iulie 2014.

12. Prin încheierea Judecătoriei Criuleni (sediul Dubăsari) din 1 decembrie 2017 s-a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate menţionate şi remiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

“(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

“Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.”

14. Prevederile relevante ale Codului transporturilor rutiere nr.150 din 17 iulie 2014 (M.O., 2014, nr.nr.247-248, art.568) sunt următoarele:

Articolul 10

“ (1) Agenţia, în limitele competenţei sale, are dreptul:

a) să elibereze, să suspende ori să retragă, parţial sau total, autorizaţii în condiţiile legii;

[…]”

Articolul 38

“[…]

(23) Decizia de retragere a autorizaţiei poate fi contestată de către operatorul de transport rutier ale cărui drepturi şi/sau interese legitime sunt afectate prin cerere prealabilă depusă în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ. În cazul adoptării deciziei în baza temeiurilor prevăzute la alin.(21) lit.a), b), f) şi g), cu excepţia aceluia privind efectuarea unei curse cu vehicule aflate într-o stare tehnică necorespunzătoare, depunerea cererii prealabile suspendă executarea actului administrativ, iar în celelalte cazuri, suspendarea actului administrativ este posibilă doar în baza unei încheieri judecătoreşti.

[…]”

15. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.130–134, art.415) sunt următoarele:

Capitolul XXXIV¹

Suspendarea şi retragerea licenţelor/autorizaţiilor

ce vizează activitatea de întreprinzător

Articolul 343¹

Depunerea cererii

“(1) Autorităţile administraţiei publice şi instituţiile abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control (în continuare – autorităţile competente) pot cere, în cazurile prevăzute de lege, suspendarea sau, după caz, retragerea licenţelor/autorizaţiilor ce vizează activitatea de întreprinzător, fapt ce are ca efect imposibilitatea continuării acestei activităţi la nivel de întreprindere sau de unitate funcţională autorizată a acesteia.

(2) În cazurile în care suspendarea sau retragerea, în conformitate cu prevederile legii, a licenţei/autorizaţiei ce vizează activitatea de întreprinzător a fost dispusă de autoritatea competentă, aceasta este obligată, în decurs de 3 zile lucrătoare, să se adreseze cu o cerere în instanţa de judecată privind suspendarea sau retragerea licenţei/autorizaţiei ce vizează activitatea de întreprinzător.

(3) Cererile de suspendare sau de retragere a licenţei/autorizaţiei ce vizează activitatea de întreprinzător se depun la instanţa de judecată de la sediul petiţionarului.”

16. Prevederile relevante ale Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială, 2006) sunt următoarele:

Articolul 14

Cererea prealabilă

“(1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

17. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că eliberarea şi retragerea unor acte permisive, în speţă a autorizaţiilor pentru activităţile de transport rutier, sunt atribuţii ce revin de drept instanţelor de judecată. Prin urmare, atribuirea unui astfel de drept Agenţiei Naţionale de Transport Auto contravine articolelor 53 şi 114 din Constituţie.

18. De asemenea, autorul excepţiei menţionează că, potrivit art.38 alin.(23) din Codul transporturilor rutiere, decizia de retragere a autorizaţiei poate fi contestată în ordinea contenciosului administrativ. În acelaşi timp, autorul susţine că, în temeiul art.343¹ din Codul de procedură civilă, asupra deciziei de retragere a licenţei urmează să se pronunţe instanţa de judecată. Prin urmare, autorul menţionează că prin instituirea unor proceduri judiciare distincte, care cuprind termene diferite, se încalcă dreptul de acces la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

19. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

20. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului transporturilor rutiere nr.150 din 17 iulie 2014, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Tatiana Guţu în dosarul nr.2c-21/17, pendinte la Judecătoria Criuleni (sediul Dubăsari), este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

22. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

23. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “să retragă, parţial sau total, autorizaţii” din art.10 alin.(1) lit.a) din Codul transporturilor rutiere. Articolul 10 lit.a) din Codul transporturilor rutiere stabileşte că Agenţia Naţională de Transport Auto are dreptul să elibereze, să suspende ori să retragă, parţial sau total, autorizaţii [pentru activităţile de transport rutier sau pentru activităţile conexe transportului rutier] în condiţiile legii.

24. Curtea observă că autorul sesizării invocă neconstituţionalitatea prevederilor contestate prin raportare la prevederile constituţionale ale articolelor 20, 53, 54 şi 114.

25. Curtea menţionează că stabilirea competenţelor şi sarcinilor pentru toate autorităţile constituie apanajul legislativului.

26. Prin urmare, Curtea observă că, în conformitate cu pct.8 din Anexa la Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, ANTA intră în categoria organelor abilitate cu dreptul de a iniţia controale şi de a emite decizii în baza actului de control, fiind competentă de a exercita controlul de stat în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor de licenţiere conform domeniului aferent.

27. De asemenea, art.8 alin.(1) din Codul transporturilor rutiere prevede că ANTA este autoritatea care asigură implementarea documentelor de politici publice şi strategiilor naţionale de dezvoltare în domeniul transporturilor rutiere, controlează şi supraveghează respectarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniu de către operatorii de transport rutier şi de către întreprinderile ce desfăşoară activităţi conexe transportului rutier, iar potrivit art.10 lit.a) din acelaşi cod, Agenţia are dreptul de a elibera sau retrage, parţial sau total, autorizaţii în condiţiile legii.

28. În acelaşi timp, competenţa Agenţiei Naţionale de Transport Auto de retragere a autorizaţiei nu exclude efectuarea unui control judiciar asupra deciziilor acesteia, cu asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pentru părţi.

29. Prin urmare, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a articolelor 20, 53, 54 şi 114 din Constituţie.

30. Cu referire la alegaţiile autorului excepţiei privind contradicţiile între procedurile judiciare existente, Curtea reţine că acestea nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, întrucât o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate, şi nicidecum compararea prevederilor mai multor acte normative între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Or, constituţionalitatea unor dispoziţii de lege se poate analiza doar prin raportare la prevederile Constituţiei, iar nu şi în raport cu alte acte normative, subordonate Legii fundamentale.

31. Ţinând cont de cele enunţate, Curtea menţionează că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în conformitate cu articolul 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolele 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “să retragă, parţial sau total, autorizaţii” din articolul 10 alineatul (1) lit.a) din Codul transporturilor rutiere nr.150 din 17 iulie 2014, ridicată de avocatul Tatiana Guţu, în dosarul nr.2c-21/17, pendinte la Judecătoria Criuleni (sediul Dubăsari).

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.