Decizie nr.23 din 29.04.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.30g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţa medicală şi din Regulamentul privind modul de completare, eliberare şi evidenţă a poliţelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1015 din 5 septembrie 2006 (prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală achitată de avocaţi)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.30g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a

unor prevederi din Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea,

modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă

 medicală, Legea nr. 1585-XIII  din 27 februarie 1998  cu privire  la asigurarea

obligatorie de asistenţa  medicală şi  din  Regulamentul privind modul de

completare, eliberare şi evidenţă a poliţelor de asigurare obligatorie de

asistenţă medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1015

din 5 septembrie 2006 (prima de asigurare obligatorie

de asistenţă medicală achitată de avocaţi)

nr. 23  din  29.04.2016

 (în vigoare 29.04.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 151-155 art. 52 din 03.06.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 28 martie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 29 aprilie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a art.22 alin.(l) şi (2) şi pct.2 al Anexei nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, art.4 alin.(4) lit.h) din Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţa medicală şi pct.17¹ din Regulamentul privind modul de completare, eliberare şi evidenţă a poliţelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1015 din 5 septembrie 2006, ridicată de avocata Doina Ioana Străisteanu în dosarul civil nr.14-3-860-25012016 (3-372/16), aflat pe rolul Judecătoriei Buiucani din mun. Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 28 martie 2016 de către judecătorul Corina Ursachi, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Buiucani din mun. Chişinău se află cauza civilă pornită la cererea de chemare în judecată a Ministerului Sănătăţii şi Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină împotriva Consiliului pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii (în continuare – Consiliul) şi împotriva doamnei Doina Ioana Străisteanu.

4. În adresa Consiliului pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii la date diferite au parvenit plângeri din partea unui grup de avocaţi, care susţin că există o discriminare pe criteriul statutului profesional şi avere la determinarea costului poliţelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală între avocaţi, pe de o parte, şi notari şi executori judecătoreşti, pe de altă parte, precum şi o discriminare a femeilor avocate, care sunt obligate să prezinte dovada suspendării licenţei de avocat pentru a beneficia de asigurarea medicală gratuită pe perioada maternităţii şi aflării în concediul pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.

5. La 17 aprilie 2014, Consiliul a emis Decizia nr.060/2014, prin care a constatat discriminarea în baza statutului profesional şi de avere la determinarea costului poliţelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru avocaţi şi discriminarea femeilor avocate, care sunt obligate să prezinte dovada suspendării licenţei de avocat pentru a beneficia de asigurarea medicală gratuită pe perioada maternităţii şi îngrijirii copilului până la vârsta de 3 ani.

6. De asemenea, Consiliul a solicitat Ministerului Sănătăţii şi Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină revizuirea politicilor şi actelor normative în domeniul asigurării obligatorii în medicină.

7. La 9 octombrie 2014, Ministerul Sănătăţii şi Compania Naţională de Asigurări în Medicină au contestat în instanţa de judecată Decizia Consiliului nr.060/2014 din 17 aprilie 2014.

8. La 26 februarie 2016, avocatul Doina Ioana Străisteanu a înaintat instanţei de judecată cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate, motivând poziţia prin faptul că în procesul examinării cauzei s-a constatat că instanţa de judecată urmează să aplice prevederile articolului 22 alin.(l) şi (2) şi punctului 2 al Anexei nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, articolului 4 alin.(4) lit.h) din Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţa medicală şi punctului 17¹ din Regulamentul privind modul de completare, eliberare şi evidenţă a poliţelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1015 din 5 septembrie 2006.

9. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M. O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

“(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei.”

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

11. Prevederile relevante ale Legii nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală (M.O., 1998, nr.38-39, art.280) sunt următoarele:

Articolul 4

Subiecţii asigurării

“[...]

(4) Guvernul are calitatea de asigurat pentru următoarele categorii de persoane neangajate cu domiciliul în Republica Moldova şi aflate la evidenţa instituţiilor abilitate ale Republicii Moldova, specificate la alin.(9), cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual:

[...]

h) gravidele, parturientele şi lăuzele;

[...].”

12. Prevederile relevante ale Legii nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală (M.O., 2003, nr.18-19, art.57) sunt următoarele:

“Art.22. – (1) Persoanele fizice incluse la începutul anului de gestiune în una din categoriile de plătitori prevăzute la anexa nr.2 vor achita integral o primă de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă în termen de până la data de 31 martie a anului de gestiune.

(2) Prin legea fondurilor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală se poate stabili o reducere a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă pentru unele categorii de plătitori prevăzute la anexa nr.2 în cazul în care aceştia vor achita prima de asigurare în termenul stabilit la alin.(1).”

Anexa nr.2

Categoriile de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, care se asigură în mod individual:

“2. Notarii publici, executorii judecătoreşti şi avocaţii neangajaţi, indiferent de forma juridică de organizare a activităţii, care au obţinut licenţă în modul stabilit de lege.

[…].”

13. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.1015 din 5 septembrie 2006 cu privire la aprobarea unor acte normative (M.O., 2006, nr.153-156, art.1163) sunt următoarele:

“[...]

17¹ - Notarii publici, executorii judecătoreşti şi avocaţii neangajaţi, înregistraţi la agenţia teritorială a CNAM ca plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă, vor prezenta, personal sau prin scrisoare recomandată, la agenţia teritorială a CNAM dovada achitării primei de asigurare în sumă fixă pentru anul respectiv de gestiune.

[...]”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că la determinarea costului poliţei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, mai exact lipsa posibilităţii procurării acesteia cu o reducere, avocaţii sunt discriminaţi în raport cu notarii şi executorii judecătoreşti pe criteriul statutului profesional şi al averii.

15. În viziunea autorului excepţiei, având în vedere specificul şi natura profesiei exercitate, aceştia se află în situaţii diferite, respectiv şi mărimea primei de asigurare urmează a fi distinctă. În acest sens, în sesizare se susţine că principala distincţie constă în faptul că, spre deosebire de avocaţi, onorariile minime ale notarilor şi executorilor judecătoreşti sunt stabilite în lege.

16. De asemenea, autorul menţionează că femeile avocate, în cazul nesuspendării licenţei, sunt lipsite de servicii medicale gratuite pe perioada maternităţii, naşterii şi lăuziei, precum şi pe perioada concediului de îngrijire a copilului până la vârsta de 3 ani.

17. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate încalcă articolele 4, 7, 8, 9, şi 16 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor şi a hotărârilor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Doina Ioana Străisteanu în dosarul civil nr.14-3-860-25012016 (3-372/16), care se află pe rolul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

21. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

22. Curtea constată că dispoziţiile contestate vizează: 1) categoriile de plătitori ai primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă şi care se asigură în mod individual, printre care se regăsesc avocaţii, notarii şi executorii judecătoreşti; 2) condiţiile achitării primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă fixă pentru unele categorii de plătitori; şi 3) situaţiile în care pentru unele categorii de persoane calitatea de asigurat o are statul (Guvernul).

23. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că autorul sesizării a pretins că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 8, 9 şi 16 din Constituţie.

24. Curtea reţine că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate, iar, potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, sesizarea trebuie să fie motivată şi să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.

25. În acest context, cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 4, 7 şi 8 din Constituţie, Curtea a menţionat constant în jurisprudenţa sa că aceste articole comportă un caracter generic şi constituie imperative de ordin general-obligatoriu, care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate.

26. În partea ce ţine de încălcarea articolului 9 din Constituţie, Curtea subliniază că textul sesizării nu cuprinde argumente concludente prin care s-ar demonstra în ce măsură prevederile legale contestate încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate, care reglementează principiile fundamentale privind proprietatea.

27. Cu referire la pretinsa încălcare a principiului egalităţii, sub aspectul că normele contestate se aplică egal faţă de notari, executori judecătoreşti şi avocaţi, dar prin legile speciale aceste categorii de profesii liberale nu sunt egale, Curtea menţionează că aceste argumente nu pot fi reţinute din următoarele raţionamente.

28. Curtea reaminteşte constatările sale, expuse în Hotărârea nr.16 din 12 iunie 2007, potrivit cărora: “violarea principiului egalităţii şi nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferenţiat în cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau când există o disproporţie între scopul urmărit şi mijloacele folosite”.

29. În acest sens, reprezintă relevanţă constatările Curţii pronunţate în Hotărârea nr.13 din 22 mai 2014, şi anume: “[…] notarii, executorii judecătoreşti, avocaţii sunt mandataţi prin lege cu exercitarea unor activităţi de interes public, iar veniturile obţinute din profesiile liberale sunt veniturile din prestări de servicii cu caracter profesional, desfăşurate în mod individual sau în diverse forme de asociere […]”.

30. Curtea constată că singurul argument invocat de autorul excepţiei, prin care se susţine că avocaţii sunt discriminaţi pe criteriul statutului profesional şi al averii în raport cu notarii şi executorii judecătoreşti, este că pentru aceştia din urmă a fost stabilită prin lege mărimea minimă a onorariului.

31. În acest sens, Curtea reţine că stabilirea prin lege a onorariului pentru notari şi executori nu denotă şi un venit lunar asigurat pentru aceştia. Respectiv, acest fapt nu poate justifica reglementarea distinctă a mărimii primei de asigurare medicală.

32. În acelaşi timp, cu referire la pretinsa neconstituţionalitate a art.22 alin.(1)-(2) din Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002, Curtea constată că respectivele prevederi doar stabilesc termenul până la care urmează a fi achitată prima de asigurare obligatorie în sumă fixă, precum şi dreptul legiuitorului de a stabili prin legea fondurilor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală o reducere a primei.

33. Curtea menţionează că normele citate cuprind reglementări generale şi nu instituie o reducere obligatorie a primei. Astfel, legiuitorul urmează să decidă anual dacă instituie o reducere a primei, precum şi mărimea acesteia.

34. La fel, Curtea nu poate constata raţiunea argumentelor autorului sesizării, care, invocând discriminarea femeilor avocate, în raport cu femeile neangajate în câmpul muncii, prin faptul că sunt obligate să-şi suspende licenţa de avocat pentru a beneficia de asigurare medicală gratuită pe perioada maternităţii, solicită a fi declarat neconstituţional art.4 alin.(4) lit.h) din Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998. Or, respectiva normă stabileşte că pentru femeile gravide, parturiente şi lăuze neangajate în câmpul muncii calitatea de asigurat o are Guvernul.

35. Ţinând cont de cele menţionate, Curtea constată lipsa unui raport de cauzalitate între argumentele invocate şi normele contestate, fapt pentru care sesizarea nu poate fi admisă pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 22 alin.(1) şi (2) şi punctului 2 al Anexei nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002 cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, articolului 4 alin.(4) lit.h) din Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală şi punctului 17¹ din Regulamentul privind modul de completare, eliberare şi evidenţă a poliţelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1015 din 5 septembrie 2006, ridicată de avocata Doina Ioana Străisteanu în dosarul nr.14-3-860-25012016(3-372/16), pendinte la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.