Decizie nr.26 din 05.03.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.207g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "nu va depăşi 5000 de lei" conţinut în articolul 68 alin.(42) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181 din 25 iulie 2014

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.207g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a textului “nu va depăşi 5000 de lei” conţinut în articolul 68 alin. (4²)

din  Legea  finanţelor publice  şi responsabilităţii

bugetar - fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014

nr. 26  din  05.03.2020

 (în vigoare 05.03.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.115-117 art. 58 din 15.05.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 21 noiembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 5 martie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “nu va depăşi 5000 de lei” conţinut în articolul 68 alin.(4²) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar – fiscale nr.181 din 25 iulie 2014, ridicată de către dna Mariana Buşuleac, parte în dosarul nr.25-7/19, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul Cantemir.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecător Svetlana Caitaz de la Judecătoria Cahul, sediul Cantemir, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2017 s-a dispus încasarea de la bugetul Consiliului raional Cantemir în beneficiul dnei Victoria Glavaţchi a sumei de 791888 lei.

4. Doamna Victoria Glavaţchi a solicitat executorului judecătoresc Mariana Buşuleac să execute Decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2017 privind încasarea forţată a sumei ce i-a fost atribuită.

5. Consiliul raional Cantemir a întreprins acţiunile necesare pentru asigurarea executării în termen a hotărârii Curţii de Apel privind alocarea mijloacelor financiare necesare.

6. La 21 noiembrie 2018 Guvernul Republicii Moldova a aprobat Hotărârea nr.1130 cu privire la alocarea mijloacelor financiare pentru restituirea valorii bunurilor persoanelor supuse represiunilor politice, inclusiv alocarea sumei de 791888 lei dnei Victoria Glavaţchi.

7. La 28 decembrie 2018 şi, respectiv, la 29 ianuarie 2019, Consiliul raional Cantemir a executat Decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2017 şi a achitat dnei Victoria Glavaţchi suma datorată.

8. La 11 martie 2019 executorul judecătoresc Mariana Buşuleac a emis încheierea de încasare de la Consiliul raional Cantemir a cheltuielilor de executare în sumă totală de 460 lei şi a sumei onorariului în mărime de 34786,88 lei, calculată conform prevederilor articolului 38 din Codul de executare.

9. Pe 19 martie 2019, Consiliul raional Cantemir a contestat în Judecătoria Cahul încheierea executorului judecătoresc privind încasarea cheltuielilor de executare, considerând că suma pretinsă ca onorariu este calculată contrar dispoziţiilor articolului 68 alin.(4²) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar–fiscale şi depăşeşte suma maximală stabilită de acest articol.

10. În cadrul examinării cauzei, executorul judecătoresc a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului “nu va depăşi 5000 de lei” conţinut în articolul 68 alin.(4²) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar–fiscale.

11. Prin încheierea Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir, din 17 septembrie 2019, s-a admis cererea privind ridicarea excepţiei şi trimiterea ei la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

“(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.”

13. Prevederile relevante ale Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar–fiscale nr.181 din 25 iulie 2014 sunt următoarele:

Articolul 68

Plăţile în baza documentelor executorii

“(1) Documentele executorii privind dezafectarea incontestabilă a mijloacelor băneşti din contul bugetelor componente ale bugetului public naţional, precum şi din contul autorităţilor/instituţiilor bugetare, se prezintă obligatoriu de către creditor direct administratorilor de bugete şi/sau, după caz, autorităţilor/instituţiilor bugetare respective după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

(2) În cazul neexecutării documentului executoriu emis în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive în termen de 3 luni de la data prezentării acestuia, creditorul poate solicita executorului judecătoresc iniţierea executării silite, conform procedurii stabilite de Codul de executare.

[...]

(4²) Onorariul executorului judecătoresc pentru executarea silită a documentului executoriu va fi calculat în conformitate cu Codul de executare, dar nu va depăşi 5000 de lei.

[...]”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a susţinut că pentru executarea hotărârilor judecătoreşti cu caracter patrimonial legiuitorul a stabilit în Codul de executare mărimea minimă şi maximă a onorariului executorului, respectiv acesta nu poate fi mai mic de 200 lei şi mai mare de 300.000 de lei. Autorul subliniază că Codul de executare nu face diferenţă între onorarii la executarea hotărârilor judecătoreşti în funcţie de categoriile de debitori, însă prin Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar – fiscale a fost stabilit alt mod de calculare a onorariului executorului judecătoresc în cazurile în care calitatea de debitor o au autorităţile şi instituţiile bugetare, plafonând onorariul la cel mult 5000 lei. Prin urmare, autorul consideră că legiuitorul prin norma contestată a admis o situaţie inechitabilă, defavorizând debitorii – persoane private în raport cu debitorii – autorităţi sau instituţii bugetare.

15. De asemenea, autorul excepţiei menţionează că executorul judecătoresc exercită o activitate liberală de interes public şi are dreptul la remunerarea întregului volum de servicii prestate. În opinia sa, cuantumul onorariului său trebuie să fie calculat după reguli unice, fără a fi redus în cazurile în care calitatea de debitor o are statul sau autorităţile bugetare, deoarece prin aceasta se neglijează principiul autonomiei financiare a executorului. Autorul sesizării afirmă că norma contestată încalcă dreptul executorului judecătoresc la muncă în condiţii echitabile şi satisfăcătoare, din motiv că dacă suma datoriei stinse va fi mai mare de 50000 lei şi respectiv executorul judecătoresc va putea calcula în baza articolului 38 alin.(2) lit.c) din Codul de executare un onorariu mult mai mare, chiar şi 300000 lei, prin dispoziţia contestată el urmează a fi remunerat cu cel mult 5000 lei.

16. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate notează că articolul 44 al Constituţiei stabileşte că în Republica Moldova munca forţată este interzisă. Altfel, norma din legea contestată limitează posibilitatea remunerării muncii pentru executarea hotărârilor judecătoreşti cu valoare mai mare de 50000 lei.

17. În opinia autorului excepţiei, prevederile contestate contravin articolelor 16, 18, 43, 44, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii Legii finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar – fiscale nr.181 din 25 iulie 2014 ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dna Mariana Buşuleac, parte în dosarul nr.25-7/19, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul Cantemir. Sesizarea este formulată de către un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

21. Curtea notează că norma contestată nu a constituit obiect al examinării constituţionalităţii.

22. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “nu va depăşi 5000 de lei” din articolul 68 alin.(4²) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar–fiscale, deoarece această dispoziţie împiedică executorul să calculeze conform Codului de executare o sumă mai mare a onorariului. Aceasta permite Curţii să tragă concluzia despre aplicabilitatea normei contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia.

23. Având în vedere opinia autorului sesizării, care a afirmat incidenţa în prezenta cauză a dispoziţiilor articolelor 16, 18, 43, 44, 46 şi 54 din Constituţie, invocând şi faptul că dispoziţiile contestate contravin prevederilor articolului 38 alin.(2) din Codul de executare, care stabilesc modul de calculare a onorariului executorului judecătoresc, Curtea a examinat aplicabilitatea acestor prevederi.

24. Examinând contradicţia dintre norma contestată şi dispoziţiile Codului de executare, Curtea reţine că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate, şi nicidecum compararea prevederilor mai multor acte normative între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Or, constituţionalitatea unor dispoziţii de lege se poate analiza doar prin raportare la prevederile Constituţiei, iar nu şi în raport cu alte acte normative, subordonate Legii fundamentale (DCC nr.85 din 6 septembrie 2017, § 20).

25. Curtea observă că dispoziţiile articolelor 18 [protecţia cetăţenilor Republicii Moldova] şi 44 [interzicerea muncii forţate] din Constituţie nu sunt incidente în prezenta cauză. În primul caz, activitatea executorilor judecătoreşti de executare silită este de interes public şi fiind reglementată de Legea privind executorii judecătoreşti nr.113 din 17 iunie 2010, Codul de executare şi alte acte normative, de fapt, asigură protecţia juridică necesară persoanelor care au obţinut licenţă de executor, iar norma contestată, care stabileşte o limită maximală a remunerării, nu intră în categoria normelor care ar afecta dreptul la protecţia cetăţenilor Republicii Moldova, consacrat de articolul 18 din Constituţie. În cel de-al doilea caz, persoana care doreşte să devină executor judecătoresc trebuie să depună o cerere, să achite taxa cuvenită şi să susţină concursul în faţa Comisiei de licenţiere (articolul 10 din Legea privind executorii judecătoreşti). Dobândind licenţa de executor judecătoresc, acesta devine exponent al puterii de stat şi este obligat să exercite activitatea în modul stabilit de legislaţie, inclusiv având dreptul la remuneraţia stabilită de lege. Executorul judecătoresc este în drept oricând să se retragă din activitate depunând o cerere în acest sens (articolul 19). Având în vedere libertatea persoanei de a obţine statutul de executor judecătoresc şi de a renunţa la acest statut, Curtea notează că nu poate reţine argumente de natură să califice activitatea executorului judecătoresc de executare silită atunci când în calitate de debitor este statul sau o altă autoritate bugetară ca fiind muncă forţată în sensul articolului 44 din Constituţie.

26. Curtea nu identifică nici elemente care ar susţine concluzia încălcării prevederilor articolelor 16 şi 43 din Constituţie.

27. Cu referire la incidenţa articolului 16 din Constituţie, Curtea a amintit că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situaţii asemănătoare sunt tratate în mod diferit (i.e. discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (i.e. discriminare indirectă), cu excepţia cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv şi rezonabil (a se vedea, în acest sens, HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 34; HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 19).

28. Curtea a analizat dacă sesizarea respectă condiţiile referitoare la incidenţa articolului 16 din Constituţie, şi anume dacă tratamentul diferenţiat invocat afectează exercitarea unui drept garantat de Constituţie. Curtea a observat că autorul sesizării a invocat o inegalitate în dreptul la remunerare al executorului judiciar, drept protejat de articolul 43 din Constituţie, în funcţie de calitatea debitorului.

29. Curtea nu poate reţine argumentele privind discriminarea executorului judiciar în remunerare, deoarece reglementarea statutului şi activităţii executorului judiciar, implicit a criteriilor de remunerare, se află în limita de discreţie a legislatorului. Parlamentul având competenţa să stabilească criterii de remunerare a muncii executorilor judecătoreşti, de altfel ca şi pentru alte profesii juridice de interes public (notari, avocaţi etc.), poate stabili reguli măsurabile de remunerare a muncii acestora în funcţie de efortul depus.

30. Astfel, Curtea reţine că la exercitarea funcţiilor de executare la încasarea creanţelor pecuniare de la un debitor persoană fizică sau juridică de drept privat executorul judecătoresc va întreprinde măsuri de executare ce se referă la căutarea debitorului, identificarea bunurilor ce le aparţin, paza şi aplicarea sechestrului asupra bunurilor, vânzarea bunurilor la licitaţii etc. În caz de încasare a creanţelor pecuniare de la autorităţile bugetare executorul este absolvit de a întreprinde tot complexul de măsuri stabilit de Codul de executare.

31. Curtea menţionează că finanţele publice cuprind totalitatea resurselor financiare acumulate în numele statului şi distribuite de către stat pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale. Potrivit articolului 130 alin.(1) din Constituţie, formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege. Finanţele publice ale statului generează un întreg sistem de relaţii economice, exprimate sub formă bănească, prin intermediul cărora se asigură satisfacerea necesităţilor generale ale societăţii. Constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor publice se realizează după metode şi tehnici specifice, având la bază principiul rambursabilităţii sau al nerambursabilităţii, care ulterior capătă diverse destinaţii (a se vedea HCC nr.10 din 16 martie 2017, §§ 35-37). Şi încasarea silită a creanţelor pecuniare din contul statului şi al altor entităţi bugetare se face prin norme speciale adoptate în respectarea articolului 130 combinat cu articolul 131 alin.(6) din Constituţie, deoarece nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

32. Autorităţile bugetare, fiind, de regulă, persoane juridice de drept public, se află în locuri determinate şi cunoscute publicului, precum şi sunt cunoscute datele bancare ale acestora. Statul, unităţile administrativ-teritoriale şi persoanele juridice de drept public nu sunt supuse procedurilor insolvabilităţii (articolul 1 alin.(3) din Legea insolvabilităţi nr.149/2012). Mai mult, Curtea observă că prin dispoziţiile articolului 68 din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar–fiscale sunt stabilite reguli de executare silită şi achitare de la autorităţile bugetare, stabilindu-se că “ordinul incaso, emis de executorul judecătoresc, se execută în decurs de 10 zile lucrătoare din momentul recepţionării” (articolul 68 alin.(4¹)).

33. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a menţionat că o persoană care a obţinut o hotărâre judecătorească împotriva statului nu trebuie în mod necesar să iniţieze o procedură de executare forţată pentru a obţine satisfacţie. În acelaşi timp, Curtea a subliniat necesitatea că, în virtutea obligaţiilor pozitive, statul trebuie să execute hotărârile în care are calitatea de debitor fără o intervenţie a executării silite din partea executorului judecătoresc (a se vedea HCC nr.32 din 17 noiembrie 2016, §75).

34. Având în vedere cele menţionate, legislatorul a stabilit că “onorariul executorului judecătoresc pentru executarea silită a documentului executoriu va fi calculat în conformitate cu Codul de executare, dar nu va depăşi 5000 de lei” (articolul 68 alin.(4²) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale) şi a acţionat în limitele discreţiei constituţionale stabilite în articolele 66 lit.h), 130 şi 131 din Constituţie. Prin urmare, Curtea nu a identificat elemente care ar afecta drepturile constituţionale invocate la reglementarea modului de calculare a onorariului executorului judecătoresc în situaţia contestată.

35. În ceea ce priveşte critica normelor contestate sub aspectul încălcării dreptului de proprietate, protejat de articolul 46 din Constituţie, prin limitarea mărimii onorariului executorului judecătoresc în situaţia contestată, Curtea evocă jurisprudenţa Curţii Europene potrivit căreia noţiunea de “bunuri” poate acoperi atât “bunurile actuale”, cât şi valorile patrimoniale, înţelegându-se prin aceasta creanţele în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puţin o “speranţă legitimă” de a obţine exerciţiul efectiv al unui drept de proprietate.

36. Referitor la noţiunea de “speranţă legitimă”, Curtea Europeană a stabilit că o creanţă poate fi considerată a fi “valoare patrimonială” doar atunci când are o bază suficientă în dreptul intern (a se vedea Kopecky v. Slovacia, 28 septembrie 2004, §52).

37. În speţă, dispoziţiile contestate reglementează modul de calculare a onorariului executorului judecătoresc, stabilindu-se suma maximă care poate fi încasată de către executor atunci când în calitate de debitor este statul sau o altă autoritate bugetară. Astfel, diferenţa dintre mărimea maximală a onorariului executorului judecătoresc stabilită de norma contestată şi cea ipotetică calculată în baza articolului 38 din Codul de executare nu constituie un “bun” în sensul articolului 46 din Constituţie, precum nici nu constituie o speranţă legitimă, aşa cum pretinde autorul sesizării.

38. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a textului “nu va depăşi 5000 de lei” conţinut în articolul 68 alin.(4²) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar–fiscale nr.181 din 25 iulie 2014, ridicată de către dna Mariana Buşuleac, parte în dosarul nr.25-7/19, pendinte la Judecătoria Cahul, sediul Cantemir.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.