Decizie nr.27 din 12.03.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.186a/2019 privind controlul constituţionalităţii articolului 26 din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411 din 28 martie 1995, articolului 9 din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală şi articolului 30 din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova (asistenţa medicală acordată solicitanţilor de azil)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.186a/2019 privind controlul constituţionalităţii

articolului 26  din  Legea  ocrotirii   sănătăţii  nr. 411  din 28  martie 1995,

articolului  9  din  Legea  nr. 1585  din  27  februarie 1998  cu  privire  la

asigurarea obligatorie de asistenţă medicală şi articolului 30 din Legea

nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova

(asistenţa medicală acordată solicitanţilor de azil)

nr. 27  din  12.03.2020

 (în vigoare 12.03.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.115-117 art. 59 din 15.05.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 21 octombrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 12 martie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 26 din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411 din 28 martie 1995, ale articolului 9 din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală şi ale articolului 30 din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova, depusă de către dl Alexandr Oleinic, deputat în Parlament.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională pe 21 octombrie 2019, în baza articolului 135 alin.(1) litera a) din Constituţie.

A. Motivele sesizării

3. Motivele sesizării, aşa cum au fost formulate de către autorul acesteia, pot fi rezumate după cum urmează:

4. Articolul 26 din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411 din 28 martie 1995 şi articolul 9 din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală reglementează cazurile de asigurare obligatorie a asistenţei medicale pentru străini.

5. Astfel, ambele articole menţionate prevăd că străinii specificaţi la articolul 2 alin.(1) lit.a)-f) din Legea nr.274 din 27 decembrie 2011 privind integrarea străinilor în Republica Moldova, încadraţi în muncă în Republica Moldova în baza unui contract individual de muncă, străinii titulari ai dreptului de şedere permanentă în Republica Moldova, precum şi refugiaţii şi beneficiarii de protecţie umanitară au aceleaşi drepturi şi obligaţii în domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală ca cetăţenii Republicii Moldova, în conformitate cu legislaţia în vigoare, dacă tratatele internaţionale nu prevăd altfel.

6. Sub acest aspect, autorul susţine că prevederile contestate nu reglementează procedura de acordare a asistenţei medicale pentru solicitanţii de azil.

7. Totodată, articolul 30 din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova reglementează limitele accesului la asistenţă medicală al solicitanţilor de azil. Aşadar, potrivit articolului 30 alin.(1) din Lege, solicitanţii de azil sunt asiguraţi, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu asistenţă medicală urgentă la etapa prespitalicească în cazul unor stări acute care pun în pericol viaţa. Totuşi, autorul sesizării invocă că solicitanţii de azil au dreptul doar la asistenţă medicală primară şi de urgenţă la etapa prespitalicească, fiind excluse celelalte tipuri de asistenţă medicală.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 19

Statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor

“(1) Cetăţenii străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite de lege.

[...]”

Articolul 36

Dreptul la ocrotirea sănătăţii

“(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit.

(3) Structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice”.

9. Prevederile relevante ale Legii ocrotirii sănătăţii nr.411 din 28 martie 1995 sunt următoarele:

Articolul 26

Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a străinilor

“(1) Străinii specificaţi la art.2 alin.(1) lit.a)-f) din Legea nr.274 din 27 decembrie 2011 privind integrarea străinilor în Republica Moldova, încadraţi în muncă în Republica Moldova în baza unui contract individual de muncă, străinii titulari ai dreptului de şedere permanentă în Republica Moldova, precum şi refugiaţii şi beneficiarii de protecţie umanitară au aceleaşi drepturi şi obligaţii în domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală ca şi cetăţenii Republicii Moldova, în conformitate cu legislaţia în vigoare, dacă tratatele internaţionale nu prevăd altfel.

(2) Străinii cărora li s-a acordat dreptul de şedere provizorie pe teritoriul Republicii Moldova pentru reîntregirea familiei, pentru studii, pentru activităţi umanitare sau religioase au obligaţia de a se asigura în mod individual, achitând prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală similar cetăţenilor Republicii Moldova care achită prima de asigurare stabilită în sumă fixă, dacă tratatele internaţionale nu prevăd altfel.

(3) Calitatea de asigurat şi drepturile de asigurare încetează odată cu anularea/revocarea dreptului de şedere în Republica Moldova, încetarea/anularea statutului de apatrid sau a formei de protecţie, în conformitate cu legislaţia în vigoare”.

10. Prevederile relevante ale Legii nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală sunt următoarele:

Articolul 9

Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a străinilor

“(1) Străinii specificaţi la art.2 alin.(1) lit.a)-f) din Legea nr.274 din 27 decembrie 2011 privind integrarea străinilor în Republica Moldova, încadraţi în muncă în Republica Moldova în baza unui contract individual de muncă, străinii titulari ai dreptului de şedere permanentă în Republica Moldova, precum şi beneficiarii de protecţie internaţională au aceleaşi drepturi şi obligaţii în domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală ca şi cetăţenii Republicii Moldova, în conformitate cu legislaţia în vigoare, dacă tratatele internaţionale nu prevăd altfel.

(2) Străinii cărora li s-a acordat dreptul de şedere provizorie pe teritoriul Republicii Moldova pentru reîntregirea familiei, pentru studii, pentru activităţii umanitare sau religioase au obligaţia de a se asigura în mod individual, achitând prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală similar cetăţenilor Republicii Moldova care achită prima de asigurare stabilită în sumă fixă, dacă tratatele internaţionale nu prevăd altfel.

(3) Statutul de persoană asigurată şi drepturile de asigurare se suspendă odată cu anularea/revocarea dreptului de şedere în Republica Moldova, încetarea/anularea statutului de apatrid sau a formei de protecţie, în conformitate cu legislaţia în vigoare”.

11. Prevederile relevante ale Legii nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova sunt următoarele:

Articolul 28

Drepturile solicitanţilor de azil

“Solicitantul de azil beneficiază de următoarele drepturi:

[...]

o) de a primi asistenţă medicală primară şi de urgenţă, conform legislaţiei în vigoare;

[...]”

Articolul 30

Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală a străinilor

“(1) Solicitanţii de azil sunt asiguraţi, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu asistenţă medicală urgentă la etapa prespitalicească în caz de stări acute care pun în pericol viaţa.

(2) Solicitanţilor de azil li se asigură dreptul la examen medical gratuit (inclusiv anonim) în scopul depistării precoce a virusului HIV şi a maladiei SIDA.

(3) Testarea la marcherii HIV se face în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(4) Solicitanţii de azil minori au acces la asistenţă medicală în aceleaşi condiţii ca şi minorii cetăţeni ai Republicii Moldova”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

12. În argumentarea sesizării, autorul susţine că prevederile articolului 26 din Legea ocrotirii sănătăţii şi ale articolului 9 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nu reglementează procedura de acordare a asistenţei medicale solicitanţilor de azil. Aşadar, această categorie de persoane ar fi lipsită, de facto, de posibilitatea legală de acces la asistenţă medicală.

13. De asemenea, autorul sesizării menţionează că articolul 30 din Legea privind azilul în Republica Moldova stabileşte faptul că solicitanţii de azil sunt asiguraţi, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu asistenţă medicală urgentă la etapa prespitalicească, în cazul unor stări acute care pun în pericol viaţa.

14. Autorul sesizării pretinde că solicitanţii de azil nu beneficiază de acces la sistemul de asigurare medicală pe deplin, cu excepţia minorilor şi a persoanelor încadrate în câmpul muncii în baza unui contract individual de muncă. Astfel, solicitanţii de azil au dreptul doar la asistenţă medicală primară şi de urgenţă la etapa prespitalicească, fiind excluse celelalte tipuri de asistenţă medicală.

15. Prin urmare, autorul susţine că omisiunea de a reglementa dreptul solicitanţilor de azil de a beneficia de asigurare medicală în condiţii egale cu cetăţenii naţionali şi străini, cum ar fi refugiaţii şi beneficiarii de protecţie umanitară, încalcă dreptul la ocrotirea sănătăţii.

16. Potrivit autorului sesizării, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 16, 19 şi 36 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea reţine următoarele.

18. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi conferă deputatului din Parlament prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Obiectul sesizării îl constituie prevederile articolului 26 din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411 din 28 martie 1995, ale articolului 9 din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală şi ale articolului 30 din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.

21. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

22. Deşi autorul sesizării susţine că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 16, 19 şi 36 din Constituţie, argumentul său principal se referă la o pretinsă discriminare a solicitanţilor de azil de a beneficia de servicii medicale în raport cu cetăţenii Republicii Moldova şi străini, cum ar fi refugiaţii şi beneficiarii de protecţie umanitară.

23. Sub acest aspect, în conformitate cu articolul 19 alin.(1) din Constituţie, cetăţenii străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite de lege.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că nu orice tratament discriminatoriu implică în mod automat o încălcare a articolului 16 din Constituţie. Pentru a se stabili încălcarea articolului 16 din Constituţie trebuie să se constate că persoanele aflate în situaţii similare sau comparabile beneficiază de un tratament preferenţial şi că această diferenţiere este una discriminatorie (HCC nr.27 din 20 decembrie 2011, § 61; HCC nr.3 din 4 februarie 2020, § 78).

25. Aşadar, mai întâi de toate, Curtea trebuie să verifice dacă în această cauză există situaţii similare sau comparabile care sunt tratate în mod diferit.

26. Curtea consideră că situaţiile invocate de autorul sesizării nu sunt similare sau comparabile. Regimul juridic şi instituţional de funcţionare a sistemului de azil în Republica Moldova este configurat de Legea nr.270 din 18 decembrie 2008. Prin definiţie, solicitantul de azil este străinul care a depus o cerere de azil, nesoluţionată încă prin decizie irevocabilă (articolul 3 din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008). Termenul de examinare a cererii de azil este de până la şase luni (articolul 58 alin.(2) din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008). Curtea constată că statutul juridic al solicitanţilor de azil este diferit de cel al refugiaţilor şi al beneficiarilor de protecţie umanitară. Ei se află în situaţii distincte şi, prin urmare, nu pot pretinde aplicarea unui tratament identic. Egalitatea între persoane presupune un tratament egal în situaţii egale. Situaţiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit. Prin urmare, Curtea nu constată incidenţa articolului 16 din Constituţie.

27. Autorul sesizării mai pune în discuţie o pretinsă omisiune de reglementare a accesului solicitanţilor de azil la sistemul de asigurare de asistenţă medicală.

28. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă constituie obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă prin aceasta este afectat un drept constituţional fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.19 din 3 iulie 2018, § 59).

29. Chestiunea unei pretinse omisiuni de reglementare a accesului solicitanţilor de azil la sistemul de asigurare de asistenţă medicală presupune, în primul rând, o evaluare a drepturilor pe care le posedă solicitanţii de azil, din perspectiva asistenţei medicale de care dispun, şi racordarea acestora la prevederile articolului 36 din Constituţie.

30. În conformitate cu articolul 36 din Constituţie, dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat. Minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit. Structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice.

31. Din această perspectivă, Curtea reţine că solicitanţii de azil beneficiază, în baza articolului 28 lit.o) din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008, de dreptul de a primi asistenţă medicală primară şi de urgenţă, conform legislaţiei în vigoare.

32. Potrivit articolului 30 alin.(1) din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008, solicitanţii de azil sunt asiguraţi, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu asistenţă medicală urgentă la etapa prespitalicească în caz de stări acute care pun în pericol viaţa. Alineatul (4) al aceluiaşi articol prevede că solicitanţii de azil minori au acces la asistenţă medicală în aceleaşi condiţii ca şi minorii cetăţeni ai Republicii Moldova.

33. Curtea observă că acest nivel de asistenţă medicală de care dispun solicitanţii de azil este conform cu recomandările Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite.

34. Astfel, în Ghidul său Operaţional privind Asigurarea Accesului la Asistenţă Medicală în Ariile Urbane din 2011, Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite se exprimă în favoarea ideii că solicitanţii de azil ar trebui să aibă acces la servicii de sănătate calitative la nivel de asistenţă medicală primară, de urgenţă şi îngrijire specializată, în mod egal cu cetăţenii.

35. Mai mult, în Nota indicativă din 2012 privind Programele de Asigurare Medicală pentru Refugiaţi şi pentru alte Persoane Relevante pentru Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite, aplicabilă, de asemenea, solicitanţilor de azil, Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite recomandă ca refugiaţilor consideraţi vulnerabili să li se ofere acces la serviciile de medicină preventivă şi curativă.

36. Curtea subliniază că din aceste recomandări ale Înaltului Comisariat pentru Refugiaţi al Naţiunilor Unite se poate deduce existenţa la nivel internaţional a unui standard minim în materie de acces al solicitanţilor de azil la sistemul de asigurare de asistenţă medicală.

37. La nivelul Uniunii Europene, potrivit articolului 19 alin.(1) din Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanţilor de protecţie internaţională (reformare), Statele membre se asigură că solicitanţii primesc îngrijirile medicale necesare, care includ, cel puţin, îngrijirile de urgenţă şi tratamentul de bază al bolilor şi al afecţiunilor mintale grave.

38. Curtea notează că, în aceste circumstanţe, legislatorul nu şi-a depăşit marja discreţionară atunci când a conferit solicitanţilor de azil adulţi dreptul de a primi asistenţă medicală primară şi de urgenţă. Ţine de competenţa Parlamentului să stabilească un nivel de protecţie mai mare în domeniul asistenţei medicale în funcţie de posibilităţile statului. Astfel, Curtea nu atestă, în prezenta cauză, vreo problemă de constituţionalitate.

39. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind privind controlul constituţionalităţii articolului 26 din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411 din 28 martie 1995, a articolului 9 din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală şi a articolului 30 din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.