Decizie nr.30 din 29.04.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.51a/2016 privind controlul constituţionalităţii Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.51a/2016 privind controlul constituţionalităţii

Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură

nr. 30  din  29.04.2016

 (în vigoare 29.04.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 140-149 art. 50 din 27.05.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 27 aprilie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 29 aprilie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 27 aprilie 2016, deputaţii Vladimir Ţurcan şi Vasile Bolea au adresat Curţii Constituţionale o sesizare, prin care solicită controlul constituţionalităţii Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

3. La 25 februarie 2016 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.3 cu privire la procuratură, care a fost publicată la 25 martie 2016.

4. Legea cuprinde o nouă abordare în partea ce ţine de structura procuraturii, modul de numire a Procurorului General, selecţia şi cariera procurorilor, precum şi componenţa şi competenţa Consiliului Superior al Procurorilor.

5. Articolul 98 din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 stabileşte că legea va intra în vigoare la 1 august 2016, cu excepţia prevederilor articolului 17 alin.(10)–(12), în partea ce se referă la numirea Procurorului General de către Preşedintele Republicii, care vor intra în vigoare după modificarea Constituţiei Republicii Moldova.

6. Autorii sesizării susţin că noua Lege cu privire la procuratură este contrară prevederilor articolelor 7, 76, 111, 124 şi 125 din Constituţie.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

“Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 76

Intrarea în vigoare a legii

“Legea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia.”

Articolul 111

Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia

(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii, problemele cu caracter politic, economic şi cultural.

(2) Pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sunt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.

(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative şi executive potrivit legii.

(4) Pământul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale aflate pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sunt proprietate a poporului Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei.

(5) Bugetul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se formează în conformitate cu normele stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei.

(6) Controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condiţiile legii.

(7) Legea organică care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în Parlament.

Articolul 124

Atribuţiile şi structura [Procuraturii]

(1) Procuratura reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti în condiţiile legii.

(2) Sistemul organelor Procuraturii cuprinde Procuratura Generală, procuraturile teritoriale şi procuraturile specializate.

(3) Organizarea, competenţa şi modul de desfăşurare a activităţii Procuraturii sunt stabilite prin lege.

Articolul 125

Mandatul procurorilor

(1) Procurorul General este numit în funcţie de către Parlament, la propunerea Preşedintelui acestuia.

(2) Procurorii ierarhic inferiori sunt numiţi de Procurorul General şi îi sunt subordonaţi.

(3) Mandatul procurorilor este de 5 ani.

(4) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.

(5) În exercitarea mandatului procurorii se supun numai legii.

8. Prevederile relevante ale Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură (M.O., 2016, nr.69-77, art.113) sunt următoarele:

Articolul 1

Procuratura

“Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti care, în procedurile penale şi în alte proceduri prevăzute de lege, contribuie la respectarea ordinii de drept, efectuarea justiţiei, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei şi ale societăţii.”

Articolul 17

Numirea în funcţia de Procuror General

“(1) Pentru funcţia de Procuror General poate candida persoana care întruneşte următoarele condiţii:

a) are o experienţă profesională de cel puţin 10 ani în domeniul dreptului, dintre care cel puţin 5 ani în funcţia de procuror;

b) îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.20 alin.(1) lit.a), b), c), d), f), g) şi h);

c) are calităţi manageriale;

d) în ultimii 3 ani până la anunţarea concursului nu a fost membru şi/sau nu a desfăşurat activităţi cu caracter politic în cadrul unui partid politic sau al unei organizaţii social-politice;

e) în ultimele 6 luni nu a deţinut calitatea de membru al Consiliului Superior al Procurorilor.

(2) Candidatul la funcţia de Procuror General este selectat pe bază de concurs public, organizat de către Consiliul Superior al Procurorilor, care cuprinde următoarele etape:

a) preselecţia candidaţilor în baza dosarelor depuse;

b) interviul susţinut în faţa Consiliului Superior al Procurorilor.

(3) Modul de organizare şi desfăşurare a concursului se stabileşte printr-un regulament aprobat de către Consiliul Superior al Procurorilor. Etapa interviului se transmite on-line în timp real. Consiliul Superior al Procurorilor asigură accesul reprezentanţilor mass-media la şedinţa în care are loc interviul.

(4) Procesul de selecţie a candidatului pentru funcţia de Procuror General se desfăşoară potrivit unor criterii obiective, bazate pe merit, ţinându-se cont de pregătirea profesională, integritatea şi capacităţile acestuia.

(5) Informaţia privind iniţierea şi desfăşurarea concursului se publică pe paginile web oficiale ale Procuraturii Generale şi Consiliului Superior al Procurorilor, cu cel puţin o lună înainte de data-limită de depunere a dosarelor.

(6) Dosarul de participare la concurs, care cuprinde actele indicate la art.22 alin.(2) lit.a), b), c), e), f) şi g), scrisoarea de motivare şi conceptul de management şi dezvoltare instituţională, se depune la Consiliul Superior al Procurorilor şi se înregistrează în modul stabilit. Dosarele incomplete sau depuse după expirarea termenului-limită nu se examinează.

(7) În momentul depunerii actelor, candidaţii la funcţia de Procuror General sunt informaţi despre iniţierea verificării conform Legii nr.271-XVI din 18 decembrie 2008 privind verificarea titularilor şi a candidaţilor la funcţii publice şi Legii nr.269-XVI din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf). Solicitantul va semna declaraţia de verificare şi îşi va prezenta acordul scris pentru testarea la poligraf.

(8) În termen de 20 de zile lucrătoare de la data-limită pentru depunerea dosarelor, Consiliul Superior al Procurorilor întocmeşte lista candidaţilor care îndeplinesc condiţiile de participare la concurs şi o afişează pe pagina sa web oficială, indicând data la care va avea loc interviul.

(9) Intervievarea candidaţilor are loc în şedinţă publică.

(10) Candidaţii sunt evaluaţi de către fiecare membru al Consiliului Superior al Procurorilor în baza criteriilor aprobate de Consiliu. Punctajul final reprezintă media punctajului oferit de către toţi membrii Consiliului Superior al Procurorilor. Candidatul care a acumulat cel mai mare punctaj este propus, de către Consiliul Superior al Procurorilor, Preşedintelui Republicii pentru a fi numit în funcţia de Procuror General.

NOTĂ: Prevederile art.17 alin.(10) în partea ce se referă la numirea procurorului general de către Preşedintele Republicii intră în vigoare după modificarea Constituţiei

(11) Preşedintele Republicii poate respinge o singură dată candidatura propusă de Consiliul Superior al Procurorilor pentru funcţia de Procuror General în cazul depistării unor probe incontestabile de incompatibilitate a candidatului cu funcţia respectivă, de încălcare de către candidat a legislaţiei sau de încălcare a procedurilor legale de selecţie a acestuia. Refuzul de numire trebuie să fie motivat şi se face în termen de 15 zile lucrătoare de la data recepţionării propunerii.

NOTĂ: Prevederile art.17 alin.(11) în partea ce se referă la numirea procurorului general de către Preşedintele Republicii intră în vigoare după modificarea Constituţiei

(12) La propunerea repetată a aceluiaşi candidat, făcută cu votul a 2/3 din numărul membrilor Consiliului Superior al Procurorilor, Preşedintele Republicii emite, în termen de 5 zile lucrătoare, decretul privind numirea candidatului în funcţia de Procuror General.

NOTĂ: Prevederile art.17 alin.(12) în partea ce se referă la numirea procurorului general de către Preşedintele Republicii intră în vigoare după modificarea Constituţiei

(13) Procurorul General este numit în funcţie pentru un mandat de 7 ani, fără dreptul de a fi numit din nou în această funcţie.

(14) După încetarea exercitării mandatului, Procurorul General îşi poate continua activitatea în orice funcţie de procuror vacantă, aleasă de el, fiind numit fără concurs.”

Articolul 26

Procedura de selecţie a candidatului la funcţia de procuror-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia

“(1) Candidatul la funcţia de procuror-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia este selectat de Adunarea Populară a Găgăuziei în baza condiţiilor şi criteriilor stabilite de prezenta lege şi regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor. Candidatul se selectează în urma unui concurs public organizat şi desfăşurat în conformitate cu procedura stabilită de legea locală adoptată de Adunarea Populară.

(2) La aprecierea participanţilor la concursul pentru funcţia de procuror-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia, Adunarea Populară aplică punctaj în conformitate cu regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor.

(3) Adunarea Populară propune candidatura selectată Consiliului Superior al Procurorilor pentru verificare.

(4) În baza materialelor prezentate de Adunarea Populară, Consiliul Superior al Procurorilor, în termen de o lună, verifică respectarea procedurii şi corespunderea candidatului condiţiilor şi criteriilor prevăzute de prezenta lege şi regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Procurorilor şi propune Procurorului General numirea sa în funcţie.

(5) În cazul în care identifică încălcări în procedura de selecţie a candidatului sau acesta nu corespunde unor condiţii sau criterii, Consiliul Superior al Procurorilor va respinge motivat candidatura propusă de Adunarea Populară.

(6) Adunarea Populară poate propune în mod repetat aceeaşi candidatură cu votul a 2/3 din membrii săi. În cazul în care constată în mod repetat încălcări de procedură sau necorespunderea candidatului unor condiţii ori criterii, Consiliul Superior al Procurorilor va respinge motivat candidatura. Aceeaşi candidatură respinsă a doua oară din cauza necorespunderii unor condiţii sau criterii nu mai poate fi propusă la funcţia de procuror-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia, urmând a fi organizat un nou concurs.”

Articolul 69

Componenţa Consiliului Superior al Procurorilor

(1) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit din 12 membri.

(2) Din Consiliul Superior al Procurorilor fac parte de drept Procurorul General, procurorul-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii şi ministrul justiţiei.

(3) Cinci membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt aleşi de către Adunarea Generală a Procurorilor din rândul procurorilor în funcţie, prin vot secret, direct şi liber exprimat, după cum urmează:

a) un membru din rândul procurorilor Procuraturii Generale;

b) patru membri din rândul procurorilor de la procuraturile teritoriale şi de la cele specializate.

(4) Trei membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt aleşi prin concurs din rândul societăţii civile, după cum urmează: unul de către Preşedintele Republicii, unul de către Parlament şi unul de către Academia de Ştiinţe a Moldovei. Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului Superior al Procurorilor din partea societăţii civile trebuie să aibă studii superioare juridice şi experienţă în domeniul dreptului de cel puţin 3 ani.

(5) Sunt consideraţi aleşi în calitate de membri ai Consiliului Superior al Procurorilor procurorii care au acumulat cel mai mare număr de voturi la Adunarea Generală a Procurorilor. Următorii procurori de pe lista candidaţilor care au acumulat cel mai mare număr de voturi suplinesc funcţiile vacante în ordine descrescătoare după numărul de voturi acumulat.

(6) Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului Superior al Procurorilor trebuie să se bucure de o reputaţie ireproşabilă şi să fie o autoritate recunoscută în domeniile lor de activitate.

(7) Nu pot fi membri ai Consiliului Superior al Procurorilor procurorii care au sancţiuni disciplinare nestinse şi persoanele care au fost declarate vinovate de comiterea unei infracţiuni.

(8) Procurorii aleşi în calitate de membri ai Consiliului Superior al Procurorilor se detaşează din funcţie pe durata exercitării mandatului.

(9) Membrii Consiliului Superior al Procurorilor, cu excepţia membrilor de drept, nu pot exercita o altă activitate remunerată, afară de cea didactică, de creaţie, ştiinţifică, sportivă sau în cadrul asociaţiilor obşteşti.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

9. În motivarea sesizării, autorii susţin că unele norme ale Legii cu privire la procuratură contravin Constituţiei.

10. Astfel, autorii menţionează că, potrivit art.1 din Legea cu privire la procuratură, “Procuratura […] contribuie la respectarea ordinii de drept, efectuarea justiţiei, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei şi ale societăţii”, în timp ce Constituţia, la art.124 alin.(1), prevede că “Procuratura […] apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti în condiţiile legii”. În acest sens, în sesizare se susţine că respectivele reglementări constituie o limitare a competenţelor procuraturii.

11. De asemenea, autorii invocă neconcordanţa prevederilor art.17 din Legea cu privire la procuratură, prin care se reglementează un nou mecanism de numire a Procurorului General, cu art.125 din Constituţie.

12. La fel, autorii sesizării menţionează că dispoziţiile art.26 din Legea cu privire la procuratură, în partea ce ţine de procedura de selecţie a candidatului la funcţia de procuror-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia, vin în contradicţie cu prevederile art.21 din Legea nr.344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei, care stabilesc o altă modalitate de numire. În acest sens, autorii sesizării susţin că legea care reglementează statutul Găgăuziei, care, potrivit art.111 din Constituţie, se modifică cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi, este o lege specială în raport cu Legea cu privire la procuratură şi se aplică cu prioritate.

13. Totodată, autorii sesizării contestă art.69 alin.(9) din Legea cu privire la procuratură, potrivit căruia membrii Consiliului Superior al Procurorilor, cu excepţia membrilor de drept, nu pot exercita o altă activitate remunerată, afară de cea didactică, de creaţie, ştiinţifică, sportivă sau în cadrul asociaţiilor obşteşti. În acelaşi timp, art.125 alin.(4) din Constituţie stabileşte că funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.

14. În final, autorii sesizării susţin că prevederile art.17 alin.(10) – (12) din Legea cu privire la procuratură vor intra în vigoare nu la data indicată în textul Legii, ci după modificarea Constituţiei, “un eveniment viitor, realizarea căruia este incertă”, prin aceasta încălcându-se art.76 din Constituţie, potrivit căruia legea intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial sau la data prevăzută în textul legii.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea reţine următoarele.

16. În temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea privind controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputaţii în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

18. În speţă, Curtea reţine că autorii sesizării invocă în esenţă faptul că Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură încalcă prevederile articolelor 76, 111, 124 şi 125 din Constituţie.

19. Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele/actele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

20. Curtea constată că, deşi autorii sesizării solicită controlul integral al Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură, în esenţă în sesizare se susţine doar neconstituţionalitatea articolelor 1, 17 alin.(10) - (13), 26 şi 69 alin.(9) din lege.

21. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate a art.1 din Legea cu privire la procuratură, potrivit căruia procuratura contribuie la respectarea ordinii de drept, în timp ce Constituţia, la art.124 alin.(1), prevede că procuratura apără ordinea de drept, Curtea relevă că diferenţa textuală sus menţionată nu este de natură să schimbe substanţa atribuţiilor procuraturii, or, conform analizei sistemice a cadrului legislativ intern, procuratura nu este singura autoritate publică care asigură ordinea publică, ci contribuie la asigurarea acesteia împreună cu celelalte autorităţi publice învestite cu asemenea atribuţii.

22. Totodată, Curtea menţionează că, fiind adoptată în contextul reformei justiţiei, noua lege cu privire la procuratură cuprinde un şir de modificări importante în activitatea şi funcţionarea procuraturii, care implică o intervenţie legislativă atât în normele constituţionale, cât şi în alte legi.

23. În acest sens, Curtea constată că, potrivit noii Legi cu privire la procuratură, Procurorul General urmează a fi numit şi destituit din funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, şi va exercita activitatea pe un mandat de 7 ani, care nu poate fi reînnoit. În acelaşi timp, potrivit actualelor prevederi constituţionale (art.125 din Constituţie), Procurorul General este numit în funcţie de către Parlament, la propunerea Preşedintelui acestuia.

24. Curtea reţine că prevederile legale ce ţin de numirea în funcţie a Procurorului General nu pot fi puse în aplicare fără a fi modificate normele constituţionale. Ţinând cont de aceste circumstanţe, legiuitorul, în dispoziţiile finale ale Legii cu privire la procuratură (art.98), a stabilit că legea intră în vigoare la 1 august 2016, cu unele excepţii. Respectiv, prevederile art.17 alin.(10)–(12), în partea ce se referă la numirea Procurorului General de către Preşedintele Republicii, vor intra în vigoare după modificarea Constituţiei Republicii Moldova.

25. Curtea menţionează că intrarea în vigoare a legii marchează momentul în care aceasta dobândeşte forţă obligatorie. În jurisprudenţa sa Curtea a reţinut că:

“1. Intrarea în vigoare a legii conform art.76 din Constituţie semnifică:

[…]

b) legea publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova intră în vigoare:

- la data publicării, inclusiv în cazurile când această dată nu este prevăzută expres în textul legii;

- la data prevăzută în textul ei, dar care nu poate precede data publicării legii;

[…]

d) modul de intrare în vigoare a legii se referă atât la lege în întregime, cât şi la părţile ei componente.”

[HCC nr.32 din 29 octombrie 1998]

26. Curtea reţine că stabilirea în Legea cu privire la procuratură a faptului că unele prevederi vor intra în vigoare după operarea modificărilor la Constituţie nu poate fi calificată ca lipsa unei date de punere în aplicare a normelor.

27. Totodată, Curtea observă că în art.98 alin.(1) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură legiuitorul a stabilit că până la intrarea în vigoare a modificărilor la Constituţie se vor aplica prevederile art.40 alin.(1) din Legea nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la procuratură în partea ce ţine de organul care numeşte Procurorul General. Astfel, unor prevederi din Legea cu privire la procuratură în redacţia veche li s-a atribuit efect ultraactiv.

28. Prin urmare, Curtea reţine că, în partea ce ţine de intrarea în vigoare a Legii cu privire la procuratură, normele acesteia sunt redactate într-un mod suficient de precis ca orice persoană să îi poată anticipa efectele şi să-şi conformeze conduita în mod corespunzător, fiind astfel compatibilă cu exigenţele prevăzute de articolul 76 din Constituţie.

29. Adiţional, Curtea reaminteşte că la 19 aprilie 2016 a fost avizat pozitiv proiectul de lege pentru modificarea articolelor din Constituţie referitoare la instituţia procuraturii (Avizul nr.5).

30. De asemenea, Curtea nu poate reţine criticile referitoare la neconcordanţa între articolul 69 alin.(9) din Legea cu privire la procuratură şi articolul 125 alin.(4) din Constituţie, în partea ce ţine de incompatibilităţi, întrucât norma constituţională invocată se referă la incompatibilităţile funcţiei de procuror, iar norma legală menţionată reglementează incompatibilitatea funcţiei de membru al Consiliului Superior al Procurorilor, trei dintre care, de altfel, sunt aleşi, prin concurs, din rândul societăţii civile. În partea ce ţine de incompatibilitatea funcţiei de procuror, art.14 alin.(1) din lege stabileşte că aceasta este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, precum şi cu alte activităţi remunerate sau neremunerate. Alineatul (2) al articolului menţionat prevede că procurorul poate desfăşura activităţi didactice şi ştiinţifice.

31. În partea ce ţine de alegaţiile autorilor sesizării privind caracterul special al Legii nr.344 din 23 decembrie 1994 privind statutul juridic special al Găgăuziei şi în acest sens aplicarea cu prioritate a prevederilor art.21 din această lege, care reglementează modul de desemnare a procurorului-şef al procuraturii UTA Găgăuzia, în raport cu noile prevederi ale Legii cu privire la procuratură, Curtea menţionează următoarele.

32. Curtea reţine că, potrivit art.111 alin.(7) din Constituţie, legea care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în Parlament. În acelaşi timp, norma constituţională menţionată atribuie legea care reglementează statutul juridic al Găgăuziei la categoria legilor organice.

33. Curtea subliniază că, potrivit art.72 alin.(1) din Constituţie, Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. În jurisprudenţa sa Curtea a reţinut că nici o lege organică nu poate fi pusă în condiţii de superioritate faţă de alte legi organice adoptate de Parlament (HCC nr.9 din 18 februarie 1999, HCC nr.12 din 11 martie 1999).

34. Astfel, Curtea reţine că ambele legi puse în discuţie sunt legi organice cu aceeaşi forţă juridică, iar în cazul existenţei unor divergenţe între acestea urmează a fi utilizate principiile generale de aplicare a legii în timp.

35. În lumina celor expuse, Curtea menţionează că sesizarea este nefondată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolului 26 alin.(1), din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea deputaţilor Vladimir Ţurcan şi Vasile Bolea privind controlul constituţionalităţii Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.