Decizie nr.34 din 19.04.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.39g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 79 alin.(1) şi (2) din Legea cu privire la Procuratură (controlul judiciar al hotărârilor emise de către Consiliul Superior al Procurorilor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.39g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 79 alin. (1) şi (2)

din  Legea  cu  privire  la  Procuratură

(controlul judiciar al hotărârilor emise de

 către Consiliul Superior al Procurorilor)

nr. 34  din  19.04.2018

 (în vigoare 19.04.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 256-265 art. 113 din 13.07.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

Dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

Dlui Aurel BĂIEŞU,

Dlui Victor POPA,

Dlui Igor DOLEA,

Dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 30 martie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 aprilie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de necon-stituţionalitate a art.79 alin.(1) şi (2) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ridicată de către Ivan Filimon, parte în dosarul nr.3d-8/18, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe 30 martie 2018, de către Colegiul Curţii Supreme de Justiţie (Tatiana Vieru, Iuliana Oprea, Maria Ghervas, Ion Druţă şi Luiza Gafton), în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 21 decembrie 2017, Colegiul de disciplină şi etică din cadrul Consiliului Superior al Procurorilor a emis hotărârea nr.13-75/17(III), prin care a dispus eliberarea dlui Ivan Filimon din funcţia de procuror.

4. Pe 22 decembrie 2017, dl Ivan Filimon a contestat hotărârea Colegiului de disciplină şi etică la Consiliul Superior al Procurorilor.

5. Pe 19 ianuarie 2018, Consiliul Superior al Procurorilor a emis hotărârea nr.12-8/18, prin care a respins contestaţia dlui Ivan Filimon, menţinând hotărârea Colegiului de disciplină şi etică.

6. Pe 1 februarie 2018, Ivan Filimon a depus la Curtea Supremă de Justiţie o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, prin care solicită anularea hotărârii acestuia din 19 ianuarie 2018, precum şi a hotărârii Colegiului de disciplină şi etică din 21 decembrie 2017.

7. În cadrul procesului, dl Ivan Filimon a înaintat un demers cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a art.79 alin.(1) şi (2) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură. Potrivit acestor prevederi, hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor pot fi contestate la Curtea Supremă de Justiţie şi examinate de completul de judecată care examinează contestaţiile împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii.

8. Prin încheierea din 26 martie 2018, Curtea Supremă de Justiţie a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi trimiterea sesizării Curţii Constituţionale în vederea soluţionării ei.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

“Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 15

Universalitatea

“Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.”

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

“(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură sunt următoarele:

Articolul 79

Contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Procurorilor

“(1) Hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor pot fi contestate la Curtea Supremă de Justiţie de orice persoană vătămată într-un drept al său într-un termen de 10 zile lucrătoare de la data la care hotărârea vizată i-a fost comunicată.

(2) Contestaţiile împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Procurorilor sunt examinate de completul de judecată care examinează contestaţiile împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii.”

11. Prevederile relevante ale Legii nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii sunt următoarele:

Articolul 25

Contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii

“(1) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate la Curtea Supremă de Justiţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la data comunicării, doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare.

(2) Contestaţiile se examinează de un complet format din 5 judecători.

(3) Hotărârile Curţii Supreme de Justiţie adoptate în condiţiile alin.(2) sunt irevocabile şi intră în vigoare la data adoptării.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile articolului 79 din Legea cu privire la Procuratură, care stabilesc că hotărârile Consiliului Superior al Procurorilor sunt examinate de completul de judecată care examinează hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, presupune de fapt un control judiciar limitat doar la problemele de emitere sau de adoptare a hotărârilor (i.e. în drept).

13. Autorul susţine că prin exercitarea unui astfel de control judiciar, Curtea Supremă de Justiţie nu manifestă o jurisdicţie deplină în privinţa circumstanţelor de fapt ale cauzei.

14. Autorul excepţiei pretinde că prevederile contestate aduc atingere articolelor 1, 4, 7, 15, 16, 20, 26, 53 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii cu privire la Procuratură, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl Ivan Filimon, parte în dosarul nr.3d-8/18, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie. Ea este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Curtea reiterează că, atunci când trebuie să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate, ea trebuie să verifice pertinenţa prevederilor normative contestate pentru soluţionarea litigiului principal din faţa instanţelor de judecată.

19. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art.79 din Legea cu privire la Procuratură.

20. Curtea relevă că, deşi autorul contestă în totalitate articolul 79 din Legea cu privire la Procuratură, criticile acestuia se referă doar la alin.(2) al acestuia, potrivit căruia contestaţiile împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Procurorilor sunt examinate de completul de judecată (din cadrul Curţii Supreme de Justiţie) care examinează contestaţiile împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii.

21. Potrivit argumentelor autorului, prevederile articolului 79 alin.(2) din Legea contestată presupun exercitarea unui control judiciar doar în drept al hotărârilor Consiliului Superior al Procurorilor, motiv pentru care accesul la justiţie şi dreptul la apărare al procurorilor ar fi limitate.

22. Curtea observă că această concluzie a autorului ar rezulta din coroborarea prevederilor contestate cu art.25 alin.(1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, care stabileşte că hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate la Curtea Supremă de Justiţie doar în partea ce se referă la procedura de emitere/adoptare.

23. Prin urmare, Curtea notează că concluzia autorului, potrivit căreia controlul judiciar efectuat de Curtea Supremă de Justiţie în privinţa hotărârilor emise de Consiliul Superior al Procurorilor corespunde celui efectuat asupra hotărârilor emise de Consiliul Superior al Magistraturii, adică în drept, nu decurge din textul clar al legii.

24. În acest context, Curtea menţionează că pentru elucidarea problemei interpretul legii trebuie să recurgă la ansamblul regulilor de interpretare. El trebuie să aibă în vedere în special regula In claris non fit interpretatio (Textele clare nu trebuie interpretate) şi regula Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă). Cu alte cuvinte, caracterul general al formulării unui text legal conduce la caracterul general al aplicării lui, fără să fie necesare distincţii pe care textul respectiv nu le conţine şi nu le urmăreşte.

25. Acest text legal permite, prin formularea sa, ca eventualii subiecţi ai acestuia să aibă parte de garanţiile unui proces echitabil.

26. Având în vedere considerentele menţionate mai sus, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a art.79 alin.(2) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură, ridicată de către Ivan Filimon în dosarul nr.3d-8/18, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.