Decizie nr.35 din 05.03.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.45g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 3 alin.(2) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.45g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 3 alin.(2) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea

 în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti

nr. 35  din  05.03.2019

 (în vigoare 05.03.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 185-191 art. 117 din 07.06.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 28 februarie 2019,

Înregistrată pe aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 5 martie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “de la intrarea în vigoare” din articolul 3 alin.(2) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti (în continuare, Legea nr.87 din 21 aprilie 2011), ridicată de către dna avocat Ana Beriozchin, în dosarul nr.2r-2/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 28 februarie 2019 de către un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (domnii judecători Marina Anton, Ion Ţurcan şi Vitalie Cotorobai), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 5 septembrie 2018, dl Vladislav Coţofan a înaintat o acţiune împotriva Ministerului Justiţiei, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil şi repararea prejudiciului, în conformitate cu mecanismul prevăzut de Legea nr.87 din 21 aprilie 2011.

4. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 23 noiembrie 2018, acţiunea a fost respinsă ca tardivă. În această încheiere s-a menţionat că termenul de şase luni pentru depunerea cererii cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei se calculează din momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti care a soluţionat cauza în care se pretinde că a avut loc încălcarea.

5. Pe 6 decembrie 2018, dna Ana Beriozchin, avocatul reclamantului, a depus recurs împotriva încheierii menţionate. Odată cu cererea de recurs, dna Ana Beriozchin a depus şi o cerere prin care a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului “de la intrarea în vigoare” din articolul 3 alin.(2) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011.

6. Prin încheierea din 19 februarie 2019, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

8. Dispoziţiile relevante ale Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti sunt următoarele:

Articolul 3

Intentarea acţiunii de reparare a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului

 la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea

 în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti

“(1) Cererea de chemare în judecată privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare (denumită în continuare cerere de chemare în judecată) se depune conform regulilor de competenţă jurisdicţională stabilite la capitolul IV din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova şi se examinează de un alt complet de judecată decât cel care a examinat (examinează) cauza în care se pretinde încălcarea.

(2) În cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul examinării cauzei în fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanţei procurorului de încetare a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală ori a actului judecătoresc de dispoziţie.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea a invocat faptul că textul “de la intrarea în vigoare” din articolul 3 alin.(2) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 nu corespunde exigenţelor calităţii legii, pentru că nu reglementează cu suficientă claritate momentul din care trebuie calculat termenul pentru depunerea cererii cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei. Deşi instanţa de judecată a considerat că acest termen se calculează de la data la care actul judecătoresc de dispoziţie rămâne definitiv, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate consideră că acest termen trebuie calculat de la data la care actul judecătoresc de dispoziţie devine irevocabil.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dna avocat Ana Beriozchin, în dosarul nr.2r-2/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “de la intrarea în vigoare” din articolul 3 alin.(2) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011. Aceste dispoziţii legale stabilesc momentul de la care se calculează termenul pentru intentarea acţiunii cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei şi la repararea prejudiciului. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a susţinut că aceste prevederi nu corespund exigenţelor calităţii legii.

14. Curtea reţine că, potrivit articolului 1 alin.(1) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, scopul acestei legi îl reprezintă crearea unui remediu intern efectiv de apărare a dreptului la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei şi a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

15. Curtea Europeană a menţionat în jurisprudenţa sa că nerespectarea “termenului rezonabil” de judecare a cauzei ar putea pune în pericol eficienţa şi credibilitatea justiţiei (Scordino v. Italia (nr.1), [MC], 29 martie 2006, § 224).

16. În vederea evaluării termenului rezonabil de judecare a cauzei, Curtea Europeană a instituit criterii prin care se stabileşte durata unei proceduri. Astfel, punctul de început al termenului (dies a quo) este, în mod obişnuit, data sesizării tribunalului competent (Bock v. Germania, 29 martie 1989, § 35), cu excepţia cazului în care sesizarea autorităţii administrative constituie o condiţie prealabilă pentru sesizarea tribunalului, caz în care termenul poate include durata procedurii administrative preliminare obligatorii (Kress v. Franţa, [MC], 7 iunie 2001, § 90).

17. Cu privire la punctul de sfârşit al calculării termenului (dies ad quem) Curtea Europeană a menţionat că acesta acoperă, în principiu, întreaga procedură, inclusiv căile de atac. Astfel, cerinţa respectării unui termen rezonabil se referă la toate etapele procedurilor judiciare, fără a putea fi exceptate fazele ulterioare soluţionării fondului (Robins v. Regatul Unit, 23 septembrie 1997, § § 28–29). Pentru a aprecia caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în baza articolului 6 § 1 din Convenţie, trebuie avut în vedere ansamblul acesteia (König v Germania, 28 iunie 1978, § 98).

18. Având în vedere faptul că scopul Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 îl reprezintă instituirea unui remediu efectiv, în sensul Convenţiei Europene, Curtea menţionează că prevederile acestei Legi ar trebui interpretate în vederea asigurării protecţiei efective a dreptului la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei şi a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. De vreme ce Curtea Europeană a menţionat că respectarea termenului rezonabil de judecare a cauzei se referă la întreaga procedură şi la toate căile de atac prevăzute de dreptul naţional, în ansamblu, Curtea nu întrevede vreun motiv pentru care termenul intentării acţiunii referitoare la constatarea încălcării acestui drept ar trebui calculat de la o etapă prealabilă epuizării tuturor căilor de atac prevăzute de lege, adică înainte ca hotărârea să devină irevocabilă.

19. Totuşi, Curtea observă că o hotărâre judecătorească poate deveni irevocabilă şi prin neatacare. Astfel, în ipoteza în care un justiţiabil renunţă la dreptul de a contesta o hotărâre judecătorească, Curtea nu poate constata existenţa unor motive rezonabile pentru care ar trebui amânat momentul din care începe să curgă termenul pentru depunerea cererii de constatare a încălcării dreptului la judecare într-un termen rezonabil a cauzei şi la repararea prejudiciului. Cu alte cuvinte, în această situaţie este important momentul pronunţării hotărârii.

20. În baza celor menţionate, Curtea constată că dispoziţiile contestate ar trebui interpretate avându-se în vedere circumstanţele particulare ale fiecărui caz. Astfel, Curtea nu atestă, în prezenta cauză, existenţa unei probleme de constituţionalitate, ci a uneia de interpretare a legii de către instanţele de judecată, potrivit scopului şi obiectului ei.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “de la intrarea în vigoare” din articolul 3 alin.(2) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, ridicată de către dna avocat Ana Beriozchin, în dosarul nr.2r-2/19, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.