Decizie nr.35 din 19.04.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.40g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 318/3 alin.(2) din Codul de procedură civilă (emiterea ordonanţei de protecţie în baza declaraţiei victimei)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.40g/2018privind

excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din

articolul 318³ alin.(2) din Codul de procedură civilă

(emiterea ordonanţei de protecţie

în baza declaraţiei victimei)

nr. 35  din  19.04.2018

 (în vigoare 19.04.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 195-209 art. 103 din 15.06.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

Dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

Dlui Aurel BĂIEŞU,

Dlui Igor DOLEA,

Dlui Victor POPA,

Dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Lilia Grimalschi, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 3 aprilie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 aprilie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 318³ alin.(2) teza I din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225 din 30 mai 2003, ridicată de către Ion Petruşca, parte în dosarul nr.2r-510/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională la 3 aprilie 2018 de către un complet de judecată (Vladislav Clima, Ala Malîi şi Ecaterina Palanciuc) din cadrul Curţii de Apel Chişinău, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 1 februarie 2018, dna D. Petruşca a depus o cerere la Judecătoria Căuşeni (sediul central), în care a solicitat aplicarea măsurilor de protecţie în privinţa ei şi a fiicei sale minore.

4. Pe 2 februarie 2018, Judecătoria Căuşeni (sediul central) a emis o încheiere prin care a admis parţial cererea dnei D. Petruşca privind aplicarea măsurilor de protecţie. Totodată, instanţa de judecată a emis o ordonanţă de protecţie, prin care dl I. Petruşca a fost obligat să stea departe de locul aflării victimelor, D. Petruşca şi copilul ei minor, adică la o distanţă de minimum 100 de metri, pentru o perioadă de 30 de zile.

5. Nefiind de acord cu încheierea şi ordonanţa Judecătoriei Căuşeni (sediul central) din 2 februarie 2018, dl I. Petruşca a declarat recurs. De asemenea, în cererea sa de recurs dl I. Petruşca a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 318³ alin.(2) din Codul de procedură civilă, care prevede că “declaraţia independentă a victimei este suficientă pentru emiterea ordonanţei de protecţie în caz de pericol iminent de comitere a violenţei fizice”.

6. Prin încheierea din 26 martie 2018, Curtea de Apel Chişinău a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

8. Prevederile relevante ale Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale sunt următoarele:

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

“1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în 10 11 măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

[…].”

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225 din 30 mai 2003 sunt următoarele:

Articolul 318¹

Depunerea cererii

“(1) Cererea pentru eliberarea ordonanţei de protecţie se depune de către victimă personal sau prin reprezentant. În caz de imposibilitate a depunerii cererii de către victimă din cauză de sănătate, vârstă, alte motive întemeiate, la solicitarea ei, cererea pentru eliberarea ordonanţei de protecţie poate fi depusă în interesele victimei de către organul de poliţie, organul de asistenţă socială sau de către procuror. Cererea pentru eliberarea ordonanţei de protecţie în interesele copilului sau ale persoanei incapabile poate fi depusă de autoritatea tutelară locală sau de procuror şi în lipsa solicitării din partea victimei sau a reprezentantului ei legal.

(2) Cererea privind aplicarea măsurilor de protecţie se depune la instanţa judecătorească competentă de la domiciliul sau locul de aflare a victimei sau a agresorului, de la locul unde victima a solicitat asistenţă sau de la locul unde a avut loc actul de violenţă”

Articolul 318²

Cuprinsul cererii

“În cererea privind aplicarea măsurilor de protecţie se indică circumstanţele actului de violenţă, intensitatea, durata, consecinţele suportate şi alte circumstanţe care indică necesitatea aplicării măsurilor de protecţie.”

Articolul 318³

Examinarea cererii

“(1) După primirea cererii, instanţa de judecată contactează imediat poliţia de sector de la locul aflării agresorului şi solicită informarea acestuia despre procedura iniţiată.

(1¹) La examinarea cererii victimei violenţei în familie privind aplicarea măsurilor de protecţie, instanţa de judecată solicită coordonatorului oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea neîntârziată a unui avocat pentru apărarea intereselor victimei. Asistenţa juridică se acordă victimei gratuit.

(2) Declaraţia independentă a victimei este suficientă pentru emiterea ordonanţei de protecţie în caz de pericol iminent de comitere a violenţei fizice. Instanţa de judecată poate solicita, după caz, organului de asistenţă socială sau poliţiei prezentarea unui raport de caracterizare a familiei vizate şi a agresorului. Instanţa de judecată poate solicita şi alte acte necesare pentru examinarea cererii.

(3) Neprezentarea agresorului la şedinţa de judecată nu împiedică instanţa să examineze cererea.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile contestate de la alineatul (2) al articolului 318³ din Codul de procedură civilă îi permit instanţei de judecată să emită ordonanţa de protecţie doar în baza declaraţiei unilaterale a victimei şi să supună persoana unor măsuri restrictive, în lipsa unor probe. Astfel, ar fi încălcat principiul prezumţiei nevinovăţiei.

11. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolului 21 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl I. Petruşca în dosarul nr.2r-510/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului 318³ alin.(2) teza I din Codul de procedură civilă, potrivit cărora declaraţia independentă a victimei este suficientă pentru emiterea ordonanţei de protecţie în caz de pericol iminent de comitere a violenţei fizice.

16. Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile contestate încalcă articolul 21 din Constituţie, care garantează prezumţia nevinovăţiei.

17. Curtea subliniază că, pentru a putea fi invocată prezumţia de nevinovăţie, este necesară existenţa unei acuzaţii în materie penală, în sensul articolului 6 §1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, sau o constatare potrivit căreia persoanele care fac parte din categoria “agresorilor” (noţiune utilizată de articolul 318³ alin.(2) din Codul de procedură civilă) sunt acuzate, în situaţia pe care o reglementează Codul de procedură civilă, de “comiterea unei infracţiuni”.

18. Din analiza abstractă a dispoziţiilor legale contestate, Curtea nu poate conchide că acestea ar presupune, ipso facto, existenţa unei acuzaţii în materie penală. De altfel, în decizia R v. Regatul Unit din 6 septembrie 1991, Comisia Europeană a Drepturilor Omului a constatat, în cazul unui reclamant arestat şi interogat pentru un presupus viol comis asupra fiicei sale şi care fusese împiedicat să locuiască cu soţia şi cu copiii lor de către serviciile de protecţie a victimelor violenţei domestice, inaplicabilitatea articolului 6 §2 din Convenţie. În acest caz, interdicţia de a locui cu pretinsele victime nu a făcut incident acest articol.

19. Curtea observă că dispoziţiile articolului 318³ alin.(2) din Codul de procedură civilă instituie o prezumţie a adevărului afirmaţiilor pretinsei victime, atunci când stabileşte că declaraţia sa este suficientă pentru emiterea ordonanţei de protecţie, în caz de pericol iminent de comitere a violenţei fizice.

20. În hotărârea Salabiaku v. Franţa, 7 octombrie 1988, §28, Curtea Europeană a subliniat că Convenţia nu interzice, de principiu, prezumţiile de fapt sau de drept. Articolul 6 § 2 din aceasta reclamă ca statele să le delimiteze în mod rezonabil, având în vedere importanţa situaţiei în discuţie şi garantând drepturile apărării. Când sunt respectate aceste cerinţe, articolul 6 §2 din Convenţie nu este incident.

21. Potrivit art.318² din Codul de procedură civilă, în cererea privind aplicarea măsurilor de protecţie, pretinsa victimă este obligată să indice circumstanţele actului de violenţă, intensitatea, durata, consecinţele suportate şi alte circumstanţe care justifică aplicarea măsurilor de protecţie. Aceste condiţii reprezintă o delimitare a prezumţiei menţionate supra, pentru că instanţele de judecată iau o decizie sau alta în funcţie de coerenţa afirmaţiilor pretinsei victime. Mai mult, Curtea subliniază că pretinsa victimă ar putea fi trasă, de exemplu, la răspundere penală pentru denunţ sau pentru plângere falsă, în eventualitatea în care le-ar prezenta autorităţilor afirmaţii care nu corespund adevărului. Inclusiv această împrejurare constituie una dintre garanţiile importante pentru presupusul “agresor”.

22. Având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea consideră că dispoziţiile legale contestate nu prezintă, din perspectiva controlului abstract de constituţionalitate, o aparenţă de încălcare a articolului 21 din Constituţie.

23. Aşadar, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 318³ alin.(2) teza I din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225 din 30 mai 2003, ridicată de către dl Ion Petruşca în dosarul nr.2r-510/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.