Decizie nr.46 din 05.04.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.60g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 173 din Codul penal (hărţuirea sexuală)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.60g/2019

privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 173 din Codul penal

(hărţuirea sexuală)

nr. 46  din  05.04.2019

 (în vigoare 05.04.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 203-207 art. 126 din 21.06.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 27 martie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 5 aprilie 2019 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 173 din Codul penal, ridicată de către dl avocat Iurie Bargan, în dosarul nr.1-814/17, pendinte la judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 27 martie 2019, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află în examinare cauza penală privind învinuirea dlui Mihail Emilian de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 173 din Codul penal [Hărţuirea sexuală].

4. În cadrul şedinţei de judecată din 14 martie 2019, dl avocat Iurie Bargan, apărător ales al dlui Mihail Emilian, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 173 din Codul penal, care are următorul conţinut: “Hărţuirea sexuală, adică manifestarea unui comportament fizic, verbal sau nonverbal, care lezează demnitatea persoanei ori creează o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare, discriminatorie sau insultătoare cu scopul de a determina o persoană la raporturi sexuale ori la alte acţiuni cu caracter sexual nedorite, săvârşite prin ameninţare, constrângere, şantaj, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.”.

5. Prin încheierea din aceeaşi dată, judecătoria Chişinău, sediul Centru, a trimis sesizarea către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

7. Prevederile relevante ale Codului penal sunt următoarele:

Articolul 173

Hărţuirea sexuală

“Hărţuirea sexuală, adică manifestarea unui comportament fizic, verbal sau nonverbal, care lezează demnitatea persoanei ori creează o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare, discriminatorie sau insultătoare cu scopul de a determina o persoană la raporturi sexuale ori la alte acţiuni cu caracter sexual nedorite, săvârşite prin ameninţare, constrângere, şantaj,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 140 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile articolului 173 din Codul penal sunt lipsite de claritate, de precizie şi de previzibilitate. În acest sens, autorul consideră că legislatorul a utilizat în norma care descrie faptele incriminate noţiuni care au un alt sens decât cel propriu legii penale, situaţie care contravine articolului 23 din Constituţie.

9. Autorul menţionează, de asemenea, că legea penală este de strictă interpretare şi că nimeni nu poate fi condamnat în mod arbitrar, făcându-se analogie cu alte noţiuni, în absenţa unui text de lege clar şi lipsit de echivoc.

10. Prin urmare, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că articolul 173 din Codul penal contravine articolelor 16 alin.(2), 21, 23, 26 alin.(1) şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Iurie Bargan, în dosarul nr.1-814/17, pendinte la judecătoria Chişinău, sediul Centru. Sesizarea este formulată de către un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 173 din Codul penal.

15. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul critică lipsa unei definiţii legale a noţiunilor “ameninţare”, “constrângere” şi “şantaj” din cuprinsul normei penale contestate, fapt care, în opinia acestuia, face imposibilă determinarea conţinutului constitutiv al infracţiunii reglementate la articolul 173 din Codul penal.

16. Autorul excepţiei susţine că prevederile legale contestate sunt contrare articolelor 16 alin.(2), 21, 23, 26 alin.(1) şi 54 din Constituţie.

17. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 16 alin.(2) din Constituţie, Curtea constată că autorul nu a menţionat care ar fi relevanţa şi pertinenţa acestuia în prezenta cauză.

18. De asemenea, Curtea nu poate reţine încălcarea articolului 26 alin.(1) din Constituţie, deoarece norma contestată se referă la dispoziţii de drept penal substanţial şi nu la drepturi procesual-penale, care urmăresc asigurarea garanţiilor dreptului la apărare.

19. Cu privire la invocarea principiului constituţional al prezumţiei nevinovăţiei, garantat de articolul 21 din Constituţie, Curtea menţionează că acesta nu este incident în prezenta cauză. Dispoziţiile de lege criticate reglementează infracţiunea de hărţuire sexuală şi nu aduc atingere principiului constituţional al prezumţiei de nevinovăţie. Până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de hărţuire sexuală, persoana este considerată nevinovată.

20. Cu privire la lipsa de claritate şi previzibilitate a articolului 173 din Codul penal, Curtea menţionează că prevederile articolului 23 din Constituţie nu-i impun legislatorului obligaţia definirii tuturor termenilor folosiţi în cuprinsul normelor de drept penal substanţial. De asemenea, Codul penal nu poate să abunde în texte explicative. Legislatorul nu poate stabili dinainte totalitatea posibilelor acţiuni cu caracter sexual care ar putea intra sau nu în categoria noţiunii de hărţuire sexuală, enumerând doar metodele prin care infracţiunea menţionată ar putea fi comisă. Autorităţile sunt cele care stabilesc, în funcţie de particularităţile fiecărei speţe, modalitatea prin care a fost săvârşită infracţiunea ‒ prin ameninţare, constrângere sau şantaj.

21. În plus, chiar dacă au o semnificaţie mai amplă, noţiunile “şantaj”, “ameninţare” şi “constrângere” pot fi interpretate de către instanţa de judecată, sensul acestora fiind determinat prin raportare la înţelesul comun al cuvintelor care le compun. Lipsa unor definiţii legale ale noţiunilor menţionate denotă intenţia legislatorului de a le conferi acestora înţelesul care decurge din sensul lor comun.

22. În acest sens, Curtea aminteşte jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a stabilit că, oricât de clar ar fi redactat textul unei dispoziţii legale, în orice sistem juridic, inclusiv în dreptul penal, în mod inevitabil există un element de interpretare judecătorească. Întotdeauna va exista necesitatea de elucidare a aspectelor îndoielnice şi de adaptare la schimbările de situaţie (Kononov v. Letonia [MC], 17 mai 2010, § 185).

23. De asemenea, Curtea reţine că prevederile articolului 173 din Codul penal sunt rezultatul unei anumite dinamici a nevoilor de protecţie a relaţiilor sociale prin intermediul normelor de drept penal. Prevederile criticate constituie opţiunea legislatorului, potrivit politicii sale penale, şi au fost reglementate cu respectarea dispoziţiilor art.60 alin.(1) din Constituţie şi în interiorul marjei de discreţie permise de Constituţie.

24. Având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte criteriile de admisibilitate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 173 din Codul penal, ridicată de către dl avocat Iurie Bargan, în dosarul nr.1-814/17, pendinte la judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.