Decizie nr.47 din 05.04.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.61g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 121 şi 227 din Codul de procedură civilă (excluderea probelor presupuse a fi false)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.61g/2019 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolelor 121 şi 227

din Codul de procedură civilă

(excluderea probelor presupuse a fi false)

nr. 47  din  05.04.2019

 (în vigoare 05.04.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 203-207 art. 127 din 21.06.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 29 martie 2019,

Înregistrată pe aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 5 aprilie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 121 şi 227 din Codul de procedură civilă, ridicată de către dl avocat Igor Hlopeţchi, în dosarul nr.3-485/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională, pe 29 martie 2019, de către dl judecător Valentin Lastaveţchi din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 10 aprilie 2017, dl Igor Hlopeţchi, reclamant, a depus o cerere de chemare în judecată cu privire la contestarea actelor administrative, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi cheltuielilor de judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei şi a Serviciului de Informaţie şi Securitate.

4. În şedinţa de judecată din 21 martie 2019, dl Igor Hlopeţchi şi avocatul său, dl Igor Hlopeţchi, au solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolelor 121 [pertinenţa probelor] şi 227 [cererea de declarare a probelor ca fiind false] din Codul de procedură civilă.

5. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, s-a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 121

Pertinenţa probelor

“Instanţa judecătorească reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.”

Articolul 227

Cererea de declarare a probelor ca fiind false

“(1) În cazul în care se declară că proba din dosar este falsă, persoana care a prezentat-o poate cere instanţei judecătoreşti să o excludă ca mijloc de probaţiune şi să soluţioneze cauza în baza altor probe.

(2) Pentru verificarea declaraţiei de defăimare a probei ca fiind falsă, instanţa judecătorească poate dispune efectuarea unei expertize sau poate propune părţilor să prezinte alte probe.

(3) Dacă persoana care defăimează înscrisul indică autorul sau complicele falsului, instanţa, printr-o încheiere judecătorească motivată nesusceptibilă de recurs, transmite organului de urmărire penală sau procurorului, în condiţiile legislaţiei de procedură penală, proba defăimătoare fără a suspenda examinarea cauzei.

(4) Când cazul nu conţine elementele constitutive ale infracţiunii, falsul se va cerceta de instanţa civilă prin orice mijloc de probă.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul consideră că eliminarea probelor declarate nule dintr-un dosar nu implică şi pierderea din memoria magistratului a informaţiilor cunoscute în baza acestor mijloace de probă. Păstrarea în materialele cauzei a probelor obţinute ilegal ar obliga instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre pe baza unor informaţii care nu pot servi ca probe.

9. Astfel, potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate fac abstracţie de egalitatea în faţa legii şi de accesul liber la justiţie, deoarece acordă dreptul de a solicita excluderea probei doar părţii care a prezentat proba pretinsă a fi falsă, dezavantajând în mod arbitrar şi disproporţionat partea adversă.

10. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 6, 16, 20 şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Igor Hlopeţchi, în dosarul nr.3-485/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 121 şi 227 din Codul de procedură civilă.

15. Examinând sesizarea, Curtea reţine că autorul acesteia pune la baza ei două motive. Astfel, potrivit celui dintâi motiv, textele de lege contestate determină instanţa de judecată să hotărască pe baza unor probe ilegale, iar cel de-al doilea motiv invocat este că aceste texte afectează dreptul la un proces echitabil al justiţiabilului prin imposibilitatea de a-i solicita instanţei excluderea unei probe, pretins a fi falsă.

16. În continuare, având în vedere argumentele autorului excepţiei, care a susţinut aplicabilitatea articolului 20 din Constituţie în cazul excluderii din conţinutul cauzei civile a probelor obţinute ilegal, Curtea va examina dacă un asemenea drept este protejat în virtutea articolului menţionat.

17. Curtea reiterează că articolul 20 din Constituţie, care garantează dreptul de acces liber la justiţie, îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţie.

18. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că, de vreme ce articolul 6 § 1 din Convenţie garantează dreptul la un proces echitabil, acesta nu stabileşte anumite reguli privind admisibilitatea probelor. Atât admisibilitatea probelor, cât şi evaluarea lor constituie, în primul rând, o problemă de reglementare în legislaţia naţională şi este de competenţa instanţelor naţionale să evalueze dovezile din faţa lor (a se vedea Lhermitte v. Belgia [MC], 29 noiembrie 2016, § 83).

19. În acest sens, este relevantă chiar jurisprudenţa Curţii Europene în materie penală având în vedere argumentul a fortiori. Or, dacă o anumită practică este permisă în materie penală, cu atât mai mult aceasta este permisă în materie civilă. Astfel, într-o serie de cauze în care a examinat utilizarea unor probe obţinute în mod ilegal [a se vedea Khan v. Regatul Unit, 12 mai 2000 (utilizarea înregistrărilor secrete), Perry v. Regatul Unit (dec.), 26 septembrie 2002 (supravegherea video) şi Lee Davies v. Belgia, 28 iulie 2009 (percheziţie parţial necorespunzătoare)], Curtea Europeană a reţinut că folosirea unor înregistrări secrete nu încălcă articolul 6 din Convenţie, chiar dacă acestea pot încălca normele de drept naţional sau articolul 8 din Convenţie, atât timp cât înregistrările obţinute astfel nu sunt folosite într-o măsură decisivă sau crucială la condamnarea inculpatului. Făcând trimitere în mod special la admiterea înregistrărilor secrete, Curtea a notat că reclamantul a beneficiat din plin de posibilitatea de a contesta atât autenticitatea, cât şi utilizarea înregistrării (Khan v. Regatul Unit, §§ 35-38).

20. În alte cauze (a se vedea Al-Khawaja and Tahery v. Regatul Unit [MC], 15 decembrie 2011, Schatschaschwili v. Germania [MC], 15 decembrie 2015 şi Dimitrov şi Momin v. Bulgaria, 7 iunie 2018) Curtea Europeană a analizat dacă condamnarea s-a bazat în totalitate pe o probă care a constituit singurul motiv sau un factor determinant, pentru soluţie verificând, totodată, dacă legislaţia naţională conţinea suficiente garanţii procedurale care să asigure corectitudinea unui proces în ansamblu.

21. Curtea nu poate reţine argumentele autorului referitoare la excluderea probelor false din dosar, deoarece inadmisibilitatea probei stabilită la etapa judecării cauzei civile impune instanţei obligaţia de a nu ţine cont de aceasta la adoptarea deciziei sale. Curtea menţionează că această concluzie rezultă în mod cert din prevederile articolului 117 alin.(3) din Codul de procedură civilă, care menţionează că probele obţinute cu încălcarea legii nu au forţă probatorie şi nu pot fi puse de instanţă în temeiul hotărârii. Ab absurdo, s-ar putea spune că memoria judecătorului ar păstra, totuşi, şi urmele unei probe excluse fizic din dosarul cauzei.

22. Indiferent de existenţa unei pretinse urme în memoria judecătorului cu privire la o probă care nu a fost exclusă fizic din dosarul cauzei, partea opusă poate contesta hotărârea instanţei în faţa unei instanţe superioare. Prin urmare, Curtea consideră că nu este afectat caracterul corect al procesului. Există garanţii procedurale suficiente, din perspectiva articolului 20 din Constituţie.

23. Cu privire la capătul sesizării referitor la articolul 227 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că părţile dispun de mijloace procedurale suficiente conform articolului 56 din Codul de procedură civilă pentru a contesta probele pe care nu le consideră admisibile.

24. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 121 şi 227 din Codul de procedură civilă, ridicată de către dl avocat Igor Hlopeţchi, în dosarul nr.3-485/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.