Decizie nr.5 din 05.01.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.184g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 17 alin.(4) din Codul contravenţional adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008 (răspunderea contravenţională a persoanei juridice)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIE

de inadmisibilitate a sesizării nr.184g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 17 alin.(4) din Codul contravenţional adoptat prin

Legea  nr. 218  din  24 octombrie 2008

(răspunderea contravenţională a persoanei juridice)

nr. 5  din  05.01.2021

 (în vigoare 05.01.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 57-65 art. 27 din 26.02.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 20 noiembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 5 ianuarie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a alineatului (4) din articolul 17 din Codul contravenţional, ridicată de dl avocat Alexandru Cebanaş, în interesele dlui Ruslan Bondarev, în dosarul nr.4r-574/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău constituit din domnii Mihail Diaconu, Ghenadie Lîsîi şi Igor Chiroşca, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 30 iunie 2014, în urma unui control la S.R.L. "Sveatoslav Bondarev", Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor a constatat expunerea în comercializare a telefoanelor mobile în lipsa declaraţiei de conformitate, refuzul vânzătorului de a satisface reclamaţia consumatorului, fără a dovedi vina acestuia printr-o expertiză tehnică, expunerea în comercializare a telefoanelor mobile fără prezentarea informaţiei complete pe produs privind denumirea şi adresa importatorului, precum şi în lipsa instrucţiunii de utilizare în limba de stat, neafişarea registrului de reclamaţii la loc vizibil pentru consumatori şi a întocmit în privinţa dlui Ruslan Bondarev un proces-verbal cu privire la contravenţie, în baza articolelor 278 alin.(2), 281 şi 344 alineatele (2) lit.h) şi (3) lit.a) din Codul contravenţional. Prin Decizia Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor nr.1324/2014 din 5 august 2014, dl Ruslan Bondarev a fost sancţionat cu amendă în mărime de 100 unităţi convenţionale, echivalentul a 2000 de lei.

4. Nefiind de acord cu sancţiunea aplicată, pe 17 decembrie 2014, dl Ruslan Bondarev a depus o contestaţie la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

5. Prin Hotărârea din 16 octombrie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a respins contestaţia ca tardivă. Ulterior, dl Ruslan Bondarev a contestat această hotărâre cu recurs la Curtea de Apel Chişinău, prin care a solicitat repunerea în termen a recursului, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la rejudecare în instanţa de fond în alt complet de judecată sau admiterea contestaţiei cu solicitările indicate.

6. În cadrul examinării cererii de recurs, pe 15 octombrie 2020, avocatul Alexandru Cebanaş a ridicat, în interesele dlui Ruslan Bondarev, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 17 alin.(4) din Codul contravenţional.

7. Printr-o încheiere din 15 octombrie 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

9. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 17

Răspunderea contravenţională a persoanei juridice

"[…]

(4) Răspunderea contravenţională a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice pentru contravenţia săvârşită.

[În redacţia Legii nr.218 din 24 octombrie 2008]

(4) Răspunderea contravenţională a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice sau, după caz, a persoanei cu funcţie de răspundere pentru contravenţia săvârşită."

[În redacţia Legii nr.208 din 17 noiembrie 2016]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate

10. În argumentarea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, autorul susţine că textul contestat are un caracter strict determinat prin faptul că răspunderea contravenţională a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice sau, după caz, a persoanei cu funcţie de răspundere pentru contravenţia săvârşită. Acest fapt permite agentului constatator şi instanţei de judecată ca pentru una şi aceeaşi faptă să stabilească răspundere contravenţională atât persoanei juridice, cât şi, după caz, persoanei fizice sau persoanei cu funcţie de răspundere.

11. De asemenea, autorul excepţiei menţionează că prevederea contestată nu permite agentului constatator şi instanţei de judecată individualizarea răspunderii şi sancţiunii contravenţionale, ceea ce este contrar articolului 9 din Codul contravenţional, care, la alineatul (2), prevede că nimeni nu poate fi supus de două ori răspunderii contravenţionale pentru una şi aceeaşi faptă.

12. Potrivit autorului sesizării, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 20 şi 22 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei parţi în proces (a se vedea § 1 supra). Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie alineatul (4) din articolul 17 din Codul contravenţional.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care este contestată o decizie de aplicare a sancţiunii contravenţionale (a se vedea § 4-5 supra). Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată poate aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

18. Curtea observă că textul de lege contestat nu a constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă prevederile constituţionale ale articolelor 20 [accesul liber la justiţie] şi 22 [neretroactivitatea legii], în motivarea sesizării acesta s-a referit, în esenţă, doar la încălcarea principiului ne bis in idem (dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă), consacrat în articolul 21 din Constituţie.

20. Principiul statuat de articolul 21 din Constituţie – asigurarea tuturor garanţiilor necesare apărării persoanei acuzate de un delict în procesul judiciar – îi garatează persoanei şi dreptul de a nu fi urmărită, judecată sau pedepsită de mai multe ori pentru aceeaşi faptă. Principiul în cauză presupune că persoana care, prin conduita sa, a ignorat ordinea de drept va răspunde o singură dată pentru fapta ilicită, iar pentru o încălcare a legii se va aplica o singură sancţiune juridică. Acest principiu constituţional se aplică nu numai în cauzele penale, dar şi în cauzele contravenţionale (HCC nr.26 din 23 noiembrie 2010, § 5).

21. Curtea notează că în această cauză nu poate fi invocată încălcarea principiului ne bis in idem. Pentru a constata încălcarea principiului menţionat (avându-se în vedere aspectul material al acestuia) este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: 1) identitatea faptelor, 2) unitatea subiectului şi 3) unitatea relaţiilor sociale protejate (DCC nr.6 din 19 ianuarie 2017, § 33). În speţă, nu se atestă condiţia referitoare la unitatea subiectului.

22. Curtea nu poate reţine nici critica de neconsti-tuţionalitate în partea în care autorul ei pretinde că textul contestat din articolul 17 alin.(4) din Codul contravenţional contravine prevederilor articolului 9 din aceeaşi Lege. În acest sens, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituţionale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele şi furnizarea unei concluzii care ar rezulta din comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.40 din 21 decembrie 2017, § 29; DCC nr.73 din 30 iunie 2020, § 52; DCC nr.122 din 22 octombrie 2020, § 27). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme legale infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, activităţi care le revin instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 24; DCC nr.72 din 29 iunie 2020, § 22; DCC nr.73 din 30 iunie 2020, § 52).

23. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconsti-tuţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 17 alin.(4) din Codul contravenţional, ridicată de dl avocat Alexandru Cebanaş în interesele dlui Ruslan Bondarev, în dosarul nr.4r-574/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.