Decizie nr.52 din 06.09.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.98g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 77 alin.(1) din Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012 (stabilirea cuantumului amenzii pentru concurenţa neloială)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.98g/2016 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 77

alin.(1) din Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012

(stabilirea cuantumului amenzii pentru

concurenţa neloială)

nr. 52  din  06.09.2016

 (în vigoare 06.09.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 24-29 art. 4 din 27.01.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 4 august 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 septembrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “din cifra totală de afaceri realizată de întreprinderea în cauză în anul anterior sancţionării” din alineatul (1) al articolului 77 din Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012, ridicată de avocatul Viorel Chetruşcă în dosarul nr.3-106/15, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 4 august 2016 de către judecătorul Angela Bostan din cadrul Curţii de Apel Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o decizie din 3 septembrie 2015, Plenul Consiliului Concurenţei a constatat încălcarea prevederilor art.19 alin.(1) lit.a) din Legea concurenţei de către “Volta” SRL şi i-a aplicat o amendă în mărime de 905252,91 lei.

4. La 13 noiembrie 2015, “Volta” SRL a depus la Curtea de Apel Chişinău o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Concurenţei, prin care a solicitat anularea deciziei menţionate supra.

5. În cadrul şedinţei de judecată din 8 iulie 2016, avocatul Viorel Chetruşcă, reprezentant al SRL “Volta”, a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei “din cifra totală de afaceri realizată de întreprinderea în cauză în anul anterior sancţionării” din alin.(1) al articolului 77 din Legea concurenţei, care prevede răspunderea pentru concurenţa neloială.

6. Prin încheierea din 21 iulie 2016, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

“[…]

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

8. Prevederile relevante ale Legii concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012 (M.O., 2012, nr.193-197, art.667) sunt următoarele:

Articolul 67

Reguli generale de individualizare şi determinare a

amenzilor pentru încălcările legislaţiei concurenţiale

“(1) Individualizarea amenzilor prevăzute de prezenta lege se efectuează ţinând seama de gravitatea şi durata faptei.

(2) Stabilirea cuantumului amenzii se face prin determinarea nivelului de bază al acesteia, care se va majora în cazul existenţei circumstanţelor agravante şi se va reduce în cazul existenţei circumstanţelor atenuante.

(3) Pentru determinarea nivelului de bază al amenzii, ca bază de calcul se ia cifra totală de afaceri realizată de întreprindere în anul anterior sancţionării.

(4) În cazul în care cifra totală de afaceri realizată în anul anterior sancţionării nu poate fi determinată, se ia în considerare ultimul an anterior sancţionării în care întreprinderea sau asociaţia de întreprinderi a realizat o cifră de afaceri.

[…]”

Articolul 77

Răspunderea pentru concurenţa neloială

“(1) Prin derogare de la legea penală, comiterea faptelor de concurenţă neloială interzise la art.15-19 din prezenta lege se sancţionează de Consiliul Concurenţei cu amendă în mărime de până la 0,5% din cifra totală de afaceri realizată de întreprinderea în cauză în anul anterior sancţionării.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconsti-tuţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prin norma contestată se încalcă principiul proporţionalităţii sancţiunii, legalităţii normei de drept, echităţii judiciare, echilibrului reglementărilor legale, fiind contrară astfel prevederilor art.1 alin.(3), 20, 46 alin.(1) şi (2), precum şi art.54 alin.(4) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de avocatul Viorel Chetruşcă în dosarul nr.3-106/15, aflat pe rolul Curţii de Apel Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

13. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

14. Curtea reţine că autorul excepţiei solicită de a declara neconstituţională doar sintagma “din cifra totală de afaceri realizată de întreprinderea în cauză în anul anterior sancţionării” de la articolul 77 alin.(1) din Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012.

15. Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat pretinsa încălcare a dispoziţiilor cuprinse la art.1 alin.(3) din Constituţie, care enumeră caracteristicile statului Republica Moldova şi valorile care stau la baza acestuia, art.20 privind accesul liber la justiţie, art.46 alin.(1) şi (2) privind dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia şi art.54 alin.(4) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

16. În Hotărârea nr.10 din 10 mai 2016, Curtea a statuat că “individualizarea sancţiunii trebuie să reflecte relaţia dintre sancţiune (proporţia şi natura acesteia) şi gradul pericolului social al faptei” şi “este dreptul legislatorului să stabilească sancţiunile [...], dar respectând cu stricteţe proporţionalitatea dintre circumstanţele faptei, caracterul şi gradul de prejudiciabilitate.”.

17. Curtea observă că Legea concurenţei transpune în dreptul intern prevederile art.101–106 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene din 25 martie 1957, prevederile Regulamentului (CE) nr.1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din tratat, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L1 din 4 ianuarie 2003, şi, parţial, prevederile Regulamentului (CE) nr.139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L24 din 29 ianuarie 2004.

18. În acest sens, Curtea constată că articolul 77 alin.(1) din Legea concurenţei reglementează, în esenţă, răspunderea pentru concurenţa neloială, stabilind că:

“(1) Prin derogare de la legea penală, comiterea faptelor de concurenţă neloială interzise la art.15-19 din prezenta lege se sancţionează de Consiliul Concurenţei cu amendă în mărime de până la 0,5% din cifra totală de afaceri realizată de întreprinderea în cauză în anul anterior sancţionării.

[…]”

19. Totodată, în conformitate cu art.67 din aceeaşi lege, individualizarea amenzilor se efectuează ţinând seama de gravitatea şi durata faptei, iar stabilirea cuantumului amenzii se face prin determinarea nivelului de bază al acesteia, care se va majora în cazul existenţei circumstanţelor agravante şi se va reduce în cazul existenţei circumstanţelor atenuante.

20. Astfel, Curtea reţine că textul legal criticat oferă posibilitatea de individualizare a sancţiunii amenzii, proporţional cu gravitatea faptei săvârşite. De altfel, dispoziţiile articolului contestat prevăd că sancţiunea este amenda “de până la 0,5% [...]”, iar, în conformitate cu articolul 41 din Legea concurenţei, Plenul Consiliului Concurenţei - autoritatea competentă să constate şi să aplice sancţiunile prevăzute de Legea concurenţei - trebuie să individualizeze sancţiunea aplicată, ţinând seama de gravitatea şi durata faptei şi de consecinţele sale asupra concurenţei. Iar stabilirea “cifrei totale de afaceri”, ca un criteriu necesar în cadrul individualizării sancţiunii, chiar dacă generează în final cuantumuri mari ale amenzii, nu poate determina neconstituţionalitatea textului de lege criticat, având în vedere că individualizarea amenzii se face în funcţie de gravitatea faptei săvârşite.

21. De asemenea, Curtea relevă că, în conformitate cu art.78 din Legea concurenţei, Curtea Supremă de Justiţie şi Curtea de Apel Chişinău au competenţă deplină în ceea ce priveşte controlul deciziilor prin care Plenul Consiliului Concurenţei a aplicat o amendă. Instanţele menţionate pot reduce sau majora amenzile aplicate, iar în cazul în care conchid că decizia privind constatarea încălcării şi/sau aplicarea amenzii este neîntemeiată şi/sau este adoptată cu încălcarea procedurii, pot anula amenzile aplicate. Prin urmare, instanţele judecătoreşti se vor pronunţa dacă individualizarea sancţiunii a fost sau nu proporţională cu fapta săvârşită.

22. Pentru considerentele menţionate, Curtea reţine că textul criticat nu vine în coliziune cu dispoziţiile constituţionale ale art.20.

23. Referitor la invocarea prevederilor art.46 din Constituţie, Curtea constată că autorul excepţiei nu motivează în ce constă contrarietatea prevederilor criticate cu acestea. Or, prin instituirea unei sancţiuni şi obligarea la plata unei amenzi nu se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacă are ca efect diminuarea patrimoniului.

24. De asemenea, Curtea relevă că prevederile constituţionale cuprinse la art.54 nu au o semnificaţie autonomă şi urmează a fi aplicate în combinaţie cu normele constituţionale care garantează un drept fundamental. Aşadar, Curtea constată că dispoziţiile art.54 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.

25. În ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor art.1 alin.(3) din Constituţie, Curtea nu poate reţine acest argument, întrucât prevederile constituţionale consacră un principiu general. Acest principiu nu poate fi considerat a fi încălcat decât în măsura lezării unor drepturi ori libertăţi fundamentale, sau încălcării unui text constituţional relevant sub aspectul conţinutului acestui principiu. Or, în speţă, nu s-a constatat încălcarea unui drept fundamental sau a unei prevederi constituţionale.

26. În temeiul celor menţionate supra, Curtea reţine că, în lipsa argumentelor că dispoziţiile criticate impietează asupra dreptului la un proces echitabil şi în lipsa incidenţei normei constituţionale privind dreptul la proprietate privată asupra normei contestate, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “din cifra totală de afaceri realizată de întreprinderea în cauză în anul anterior sancţionării” din alineatul (1) al articolului 77 din Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012, ridicată de avocatul Viorel Chetruşcă în dosarul nr.3-106/15, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.