Decizie nr.61 din 19.06.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.74g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 86 alin.(1) lit.y/1) din Codul muncii al Republicii Moldova (menţinerea de către persoana pensionată a statutului de salariat)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.74g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate

 a  articolului  86 alin. (1) lit. y¹) din  Codul  muncii  al  Republicii  Moldova

(menţinerea de către persoana pensionată a statutului de salariat)

nr. 61  din  19.06.2018

 (în vigoare 19.06.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 400-409 art. 140 din 26.10.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU

dlui Igor DOLEA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 7 iunie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 19 iunie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “deţinerea de către salariat a statutului de pensionar pentru limită de vârstă” din articolul 86 alin.(1) lit.y¹) din Codul muncii al Republicii Moldova, ridicată de către dl avocat Adrian Lungu, în dosarul nr.2-3907/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 7 iunie 2018 de către dl judecător Gheorghe Mîţu, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 31 octombrie 2017, Centrul de Poştă Soroca, filială a Întreprinderii de Stat “Poşta Moldovei”, a emis în baza articolului 86 alin.(1) lit.y¹) din Codul muncii al Republicii Moldova ordinul nr.84, prin care a fost concediată dna Eleonora Danilevici.

4. Pe 8 decembrie 2017, dna Eleonora Danilevici s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva ÎS “Poşta Moldovei”, cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la muncă şi încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

5. Prin încheierea judecătoriei Chişinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată depusă de către reclamantă a intrat în procedura de examinare, fiind stabilită şi şedinţa de mediere.

6. Pe 3 martie 2018, prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, a fost încetată procedura de mediere în dosar, în legătură cu imposibilitatea soluţionării litigiului pe cale amiabilă.

7. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Adrian Lungu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 86 alin.(1) lit.y¹) din Codul muncii al Republicii Moldova.

8. Prin încheierea din 8 mai 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.”

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale”.

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

“Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

“(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia.”

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

“(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.”

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

“(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

“(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

10. Prevederile relevante ale Codului muncii al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003 sunt următoarele:

Articolul 86

Concedierea

“(1) Concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru următoarele motive:

[…]

y¹) deţinerea de către salariat a statutului de pensionar pentru limită de vârstă;

[…].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile contestate instituie o discriminare în comparaţie cu alte categorii de salariaţi care nu deţin statutul de pensionar, precum şi limitează în mod nejustificat exerciţiul dreptului la muncă. Autorul consideră că tratamentul diferenţiat pe criteriu de vârstă pe care îl generează norma contestată nu poate fi permis şi justificat de vreun obiectiv legitim, în special de politica ocupării forţei de muncă, a pieţei muncii sau a formării profesionale.

12. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 8, 9 alin.(1) şi (2), 16, 43 alin.(1), 46 alin.(1), 47 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului muncii al Republicii Moldova, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Adrian Lungu, în dosarul nr.2-3907/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru. Prin urmare, excepţia este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 86 alin.(1) lit.y¹) din Codul muncii al Republicii Moldova.

17. Autorul excepţiei susţine că dreptul angajatorului de a desface din proprie iniţiativă contractul individual de muncă cu un salariat cu statut de pensionar pentru limită de vârstă încalcă articolele 1 alin.(3), 4, 7, 8, 9 alin.(1) şi (2), 16, 43 alin.(1), 47 şi 54 din Constituţie.

18. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că, oricum ar fi exercitat dreptul la muncă, exigenţele şi condiţiile legale care îi conferă titularului acest drept nu pot fi ignorate. Aceste condiţii reglementează, de regulă, capacitatea persoanei de a deveni salariat într-un anumit domeniu sau pe o anumită durată. Nerespectarea prevederilor legale are drept consecinţă imposibilitatea desfăşurării unui gen de activitate sau a ocupării unei anumite funcţii (HCC nr.5 din 23 aprilie 2013, §50).

19. În acest context, Curtea a reţinut că libertatea alegerii locului de muncă nu poate fi una absolută şi nelimitată. Legislaţia muncii face dependentă încadrarea în câmpul muncii de întrunirea anumitor condiţii. De asemenea, ea stabileşte situaţiile de încetare a raporturilor de muncă (HCC nr.5 din 23 aprilie 2013, §53).

20. În prezenta cauză, Curtea observă că angajatorul a încetat raporturile de serviciu cu reclamanta, care avea statut de pensionar, în baza articolului 86 alin.(1) lit.y¹) din Codul muncii.

21. Autorul sesizării afirmă că prin norma criticată se instituie un tratament diferenţiat în privinţa angajaţilor pensionari care au atins limita de vârstă. Curtea observă că acest tratament nu este aplicat în cazul persoanelor care nu au împlinit vârsta pensionării. Principiul egalităţii, garantat de articolul 16 alin.(2) din Constituţie, nu presupune uniformizarea. El presupune un tratament egal în situaţii egale. Pentru situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Autorul sesizării nu poate justifica în mod obiectiv şi rezonabil faptul că angajaţii care nu au atins vârsta de pensionare se află într-o situaţie comparabilă cu angajaţii care au atins această vârstă.

22. În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat în jurisprudenţa sa că discriminarea constă în tratarea de o manieră diferită şi fără o justificare obiectivă şi rezonabilă a persoanelor aflate în situaţii comparabile (a se vedea D.H. şi alţii v. Republica Cehă [MC], hotărârea din 13 noiembrie 2007, § 175). De asemenea, Curtea Europeană a reiterat faptul că pentru a se pune problema discriminării trebuie să existe un tratament diferenţiat al persoanelor care se află în situaţii analoage sau relativ similare (a se vedea Carson şi alţii v. Regatul Unit [MC], hotărârea din 16 martie 2010, § 61; Acar şi alţii v. Turcia, decizia din 12 decembrie 2017, § 37).

23. Organizaţia Internaţională a Muncii a subliniat în mai multe acte referitoare la ocuparea forţei de muncă că diferenţierile sau preferinţele bazate pe cerinţe şi pe condiţii speciale pentru exercitarea anumitor activităţi nu constituie discriminare. Astfel, Convenţia nr.111 din 25 iunie 1958 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de muncă şi exercitarea profesiei prevede, la articolul 1 punctul 2, că diferenţierile, excluderile sau preferinţele bazate pe calificările cerute pentru o anumită ocupaţie nu sunt considerate discriminări. Potrivit punctului 5 lit.b) din Recomandarea OIM nr.62 cu privire la lucrătorii în vârstă, în cazuri excepţionale, limitele de vârstă pot fi stabilite în baza unor cerinţe, condiţii şi norme speciale pentru anumite tipuri de profesii. În acelaşi context, punctul 22 al Recomandării OIM prevede posibilitatea fixării prin acte normative a unei vârste la atingerea căreia raporturile de muncă pot înceta.

24. În articolul 6 din Directiva Consiliului Uniunii Europene nr.2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 cu referire la crearea unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă se stabileşte că “statele membre pot prevedea că un tratament diferenţiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv şi rezonabil, în cadrul dreptului naţional, de un scop legitim, care ţine în special de politica ocupării forţei de muncă, a pieţei muncii şi a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui scop sunt unele corespunzătoare şi necesare”.

25. Curtea va face trimitere şi la practica altor state. Codul muncii francez stabileşte în Capitolul III că diferenţele de tratament bazate pe vârstă nu constituie discriminare atunci când sunt obiective şi justificate în mod rezonabil de un scop legitim, în special prin preocuparea de a menţine sănătatea sau siguranţa lucrătorilor, promovarea integrării lor profesionale şi asigurarea ocupării forţei de muncă. Aceste diferenţieri pot include interzicerea accesului la un loc de muncă sau stabilirea unor condiţii de muncă speciale pentru a se asigura protecţia tinerilor şi a lucrătorilor în vârstă, stabilirea unei vârste maxime pentru recrutare, pe baza formării necesare pentru postul în cauză sau necesitatea unei perioade rezonabile de angajare înainte de pensionare.

26. În Suedia angajaţii care au ajuns la pensionare, dar au rămas angajaţi fără a se retrage, au dreptul doar la o perioadă de preaviz de 1 lună pentru încetarea raporturilor de muncă.

27. Legislaţia în domeniul muncii din România prevede că contractul individual de muncă existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare. Totodată, contractul individual de muncă poate fi încheiat pentru o durata determinată cu pensionarii care, în condiţiile legii, pot cumula pensia cu salariul.

28. De asemenea, legislaţia muncii din Grecia prevede desfacerea contractului de muncă în mod automat atunci când angajatul atinge o vârstă prestabilită.

29. În legislaţia Regatului Unit sunt prevăzute cerinţe specifice atunci când persoana a atins vârsta de 65 de ani, vârsta prevăzută pentru pensionare. Atunci când se desfac raporturile de muncă, angajatul nu poate susţine în mod obiectiv şi rezonabil că este discriminat pe un asemenea criteriu.

30. Curtea constată că mai multe state europene lasă la discreţia legislativelor impunerea unor condiţii referitoare la încetarea raporturilor de muncă, odată cu atingerea vârstei de pensionare.

31. Curtea subliniază că norma legală nu comportă un caracter imperativ, desfacerea contractului individual de muncă fiind dependentă de alegerea angajatorului, care decide în mod deliberat cu privire la oportunitatea încetării raporturilor de muncă, atât în funcţie de cerinţele profesionale şi condiţiile speciale impuse de anumite tipuri de locuri de muncă, cât şi în legătură cu atingerea vârstei generale de pensionare.

32. Codul muncii al Republicii Moldova prevede desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa conducătorului, dacă angajatul are statut de pensionar. De asemenea, Codul muncii prevede că persoanele concediate în baza articolul 86 alin.(1) lit.y¹) pot fi angajate pe o durată determinată conform articolului 55 alin.(1) lit.f). Legislatorul a prevăzut, totuşi, o posibilitate a angajatorului de a continua un contract individual de muncă pe o durată determinată cu persoanele pensionate pentru limită de vârstă, lăsând la discreţia angajatorului continuarea raporturilor de muncă cu acestea. Problema legalităţii desfacerii raporturilor de muncă în aceste situaţii trebuie stabilită, de la caz la caz, de către instanţele de judecată.

33. Prin urmare, stabilirea posibilităţii legale generale a desfacerii contractului de muncă cu persoanele care au atins limita de vârstă nu constituie o măsură disproporţionată.

34. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolul 86 alin.(1) lit.y¹) din Codul muncii al Republicii Moldova, ridicată de către dl avocat Adrian Lungu, în dosarul nr.2-3907/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.