Decizie nr.65 din 12.10.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.108g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unei sintagme din alin.(4) al articolului 43 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova (strămutarea cauzei civile)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate a sesizării nr. 108g/2016  privind  excepţia de

neconstituţionalitate a unei sintagme din alin.(4) al articolului 43

 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova

(strămutarea cauzei civile)

nr. 65  din  12.10.2016

 (în vigoare 12.10.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 388-398 art. 91 din 11.11.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 19 septembrie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 octombrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “a cărei încheiere este irevocabilă şi nu este susceptibilă de recurs” din alin.(4) al articolului 43 din Codul de procedură civilă, ridicată de Ministerul Sănătăţii în dosarul nr.3-221/14, aflat pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 19 septembrie 2016 de către judecătorul Daria Şuşchevici din cadrul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. În procedura judecătoriei Centru, mun. Chişinău, se află cererea de chemare în judecată depusă de către C.Ţ. împotriva Ministerului Sănătăţii, Instituţiei Medico-Sanitare Publice “Spitalul Clinic de Psihiatrie” privind anularea actului administrativ, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru absenţa de la serviciu.

4. La 7 septembrie 2016, reprezentantul Ministerului Sănătăţii a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor alin.(4) al articolului 43 din Codul de procedură civilă, care nu permit contestarea cu recurs a încheierii instanţei ierarhic superioare de strămutare a cauzei civile.

5. Prin încheierea din 12 septembrie 2015, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.130–134, art.415) sunt următoarele:

Articolul 43

Strămutarea pricinii

“(1) Pricina pe care instanţa a reţinut-o spre judecare, cu respectarea normelor de competenţă, se soluţionează de aceasta în fond, inclusiv în cazul devenirii ei ulterioare de competenţa unei alte instanţe.

(2) Instanţa strămută pricina la o altă instanţă dacă:

a) pârâtul, al cărui domiciliu nu era cunoscut, cere strămutarea pricinii la instanţa de la domiciliul său atestat prin dreptul de proprietate, calitatea de locatar sau viza de reşedinţă;

b) pe parcursul judecării, s-a constatat că pricina a fost reţinută spre judecare cu încălcarea normelor de competenţă jurisdicţională;

c) ambele părţi solicită strămutarea pricinii la instanţa de la locul aflării majorităţii probelor;

d) din motivul recuzării (abţinerii de la judecată) unui sau mai multor judecători ori din alte motive întemeiate, substituirea judecătorilor săi devine imposibilă;

e) există motive pentru măsuri de securitate publică;

f) există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită de circumstanţele pricinii sau de calitatea participanţilor la proces;

g) în circumstanţe excepţionale, instanţa competentă să judece pricina nu poate funcţiona timp îndelungat.

(3) Strămutarea pricinii de la o instanţă la alta din motivele specificate la alin.(2) lit.a), b) şi c) se face în temeiul unei încheieri motivate a instanţei în care este intentat procesul. Încheierea de strămutare a pricinii poate fi atacată cu recurs.

(4) Strămutarea pricinii în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) şi g) se efectuează de către instanţa ierarhic superioară, a cărei încheiere este irevocabilă şi nu este susceptibilă de recurs.

(4/1) Instanţa este obligată să remită instanţei competente dosarul în termen de 5 zile de la data la care încheierea de strămutare a pricinii devine irevocabilă.

(5) Actele procedurale îndeplinite de instanţa care a intentat procesul anterior strămutării pricinii au efect juridic în măsura în care noua instanţă consideră că nu este necesară modificarea lor.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că norma articolului 43 alin.(4) din Codul de procedură civilă, potrivit căreia încheierile instanţei ierarhic superioare de strămutare a pricinii de la o instanţă la alta sunt irevocabile şi nu pot fi atacate cu recurs, este contrară articolelor 4, 7, 8, 16, 20, 26 şi 54 din Constituţie.

9. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate nu asigură un mijloc procesual efectiv, prin care temeinicia sau legalitatea acestor încheieri să fie controlată.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de Ministerul Sănătăţii în dosarul nr.3-221/14, aflat pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

13. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma “a cărei încheiere este irevocabilă şi nu este susceptibilă de recurs” din alin.(4) al articolului 43 din Codul de procedură civilă.

14. Curtea menţionează că art.43 alin.(4) din CPC stabileşte:

“(4) Strămutarea pricinii în cazurile prevăzute la alin.(2) lit.d), e), f) şi g) se efectuează de către instanţa ierarhic superioară, a cărei încheiere este irevocabilă şi nu este susceptibilă de recurs.”

15. Curtea observă că autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 4, 7, 8, 16, 20, 26 şi 54 din Constituţie.

16. Curtea reiterează că articolele 4, 7 şi 8 din Constituţie comportă un caracter generic şi constituie imperative de ordin general-obligatoriu, care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate.

17. Cu referire la articolul 20 din Constituţie, Curtea reţine că acesta garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

18. În acelaşi timp, Curtea reiterează că liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionări.

19. Astfel, Curtea menţionează că, prin prisma art.6 par.1 din Convenţia Europeană, precum şi prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene, dreptul de acces la justiţie nu poate fi absolut, el poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural, cât timp acestea sunt rezonabile şi proporţionale cu scopul urmărit [Ashingdane v.Regatul Unit, hotărârea din 28 mai 1985, Buijen v. Germania, hotărârea din 1 aprilie 2010]. Curtea Europeană a statuat că, dincolo de limitele care se circumscriu conţinutului acestui drept, există loc pentru restrângeri aduse implicit. Cu toate acestea, limitările nu trebuie să restrângă dreptul de acces într-atât încât să fie atinsă însăşi substanţa sa.

20. Curtea reţine că articolul 43 din CPC reglementează situaţiile de strămutare a cauzelor civile la o altă instanţă, dacă se atestă anumite circumstanţe care fac imposibilă examinarea de mai departe a cauzei.

21. Alineatul (4) al articolului 43 din CPC stabileşte că încheierile instanţei ierarhic superioare prin care se dispune strămutarea unei cauze sunt irevocabile şi nu sunt susceptibile de recurs.

22. Curtea menţionează că “încheierea” reprezintă actul instanţei de judecată prin care pricina civilă nu se soluţionează în fond.

23. În acest sens, Curtea subliniază că procedura de soluţionare a strămutării cauzei nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicţional, ci este vorba de o chestiune de administrare a actului de justiţie. Procedura în care se examinează strămutarea unei cauze este o procedură incidentală, al cărei obiect este distinct de obiectul propriu al procesului civil la care se referă cauza.

24. În acelaşi timp, Curtea reţine că interdicţia atacării cu recurs a unor încheieri nu înseamnă că legalitatea şi temeinicia acestora nu pot fi controlate de către instanţele ierarhic superioare concomitent cu contestarea hotărârii prin care cauza a fost soluţionată în fond.

25. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a articolului 26 din Constituţie, care prevede dreptul la apărare, Curtea constată lipsa argumentelor pertinente şi concludente prin care autorul excepţiei ar demonstra în ce măsură prevederile legale contestate încalcă normele constituţionale invocate.

26. De altfel, Curtea nu poate reţine critica formulată a textului legii în raport cu dispoziţiile constituţionale privind dreptul la apărare, întrucât textul legal ce face obiectul excepţiei nu împiedică părţile să fie asistate de un apărător, ales sau numit din oficiu.

27. De asemenea, autorul excepţiei nu a demonstrat incidenţa articolului 16 din Constituţie în raport cu norma contestată.

28. Adiţional, Curtea subliniază că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată. Astfel, din cuprinsul excepţiei Curtea nu observă aplicabilitatea în speţă a normelor contestate.

29. Ţinând cont de argumentele menţionate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, motiv pentru care urmează a fi respinsă.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “a cărei încheiere este irevocabilă şi nu este susceptibilă de recurs” din alin.(4) al articolului 43 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003, ridicată de Ministerul Sănătăţii în dosarul nr.3-221/14, aflat pe rolul Judecătoriei Centru, mun. Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.