Decizie nr.68 din 18.05.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.188a/2020 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea viei şi vinului nr.57 din 10 martie 2006 (contribuţii obligatorii ale producătorilor de produse vitivinicole la Fondul viei şi vinului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

DECIZIE

de inadmisibilitate a sesizării nr.188a/2020 privind controlul constituţionalităţii

unor prevederi din Legea viei şi vinului nr. 57 din 10 martie 2006

(contribuţii obligatorii ale producătorilor de produse

vitivinicole la Fondul viei şi vinului)

nr. 68  din  18.05.2021

 (în vigoare 18.05.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.153-157 art.103 din 25.06.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 23 noiembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 18 mai 2021 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 32³ alineatele (3) literele a) şi d), (4), (5), (6), (6¹), (7), (8), (9), (10), (11) şi teza I din alin.(12) din Legea viei şi vinului nr.57 din 10 martie 2006, depusă de către dl Chiril Moţpan, deputat în Parlament.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională pe 23 decembrie 2020, în baza articolului 135 alin.(1) litera a) din Constituţie.

Legislaţia pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]".

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sânt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

Articolul 131

Bugetul public naţional

"[…]

(4) Orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sânt acceptate de Guvern.

[…]".

4. Prevederile relevante ale Legii viei şi vinului nr.57 din 10 martie 2006 sunt următoarele:

Articolul 32³

Fondul Viei şi Vinului

"(1) În scop de susţinere financiară a măsurilor de dezvoltare a sectorului vitivinicol se creează Fondul Viei şi Vinului (în continuare – Fond) fără personalitate juridică.

(2) Formarea şi gestionarea Fondului se pune în sarcina Oficiului în conformitate cu regulamentul aprobat de către Guvern.

(3) Sursele de formare a resurselor Fondului sunt:

a) contribuţiile obligatorii ale producătorilor de produse vitivinicole, inclusiv ale producătorilor de produse vitivinicole – rezidenţi ai zonelor economice libere;

b) mijloacele alocate din bugetul de stat, aprobat anual prin legea bugetului de stat, în mărime egală cu suma contribuţiilor efectuate în conformitate cu lit.a) pentru anul precedent, care, însă, nu pot depăşi 5% de la fondul de subvenţionare a producătorilor agricoli;

c) mijloacele de la prestarea de către Oficiu a serviciilor cu caracter voluntar;

d) penalităţile la plata cu întârziere a contribuţiilor;

e) resursele financiare oferite de către donatori;

f) sursele financiare benevole ale persoanelor fizice şi juridice, inclusiv ale celor străine.

(4) Contribuabilii contribuţiilor obligatorii la Fond sunt:

a) producătorii de viţă altoită pentru producerea strugurilor destinaţi fabricării produselor vitivinicole;

b) producătorii de vinuri;

c) producătorii de băuturi pe bază de vin, de produse obţinute pe bază de vin.

(5) Cuantumurile contribuţiilor sunt:

a) 0,12 lei pentru o viţă altoită comercializată, destinată fabricării produselor vitivinicole;

b) 30,0 lei pentru o tonă comercializată de struguri destinaţi vinificării;

c) 0,1 lei pentru un litru comercializat de vin sau de băutură pe bază de vin;

d) 1,6 lei pentru un litru de alcool absolut comercializat de produs obţinut pe bază de vin, cu concentraţia alcoolică de cel puţin 25% vol.

(6) Plata contribuţiei prevăzute la alin.(5) lit.b) se efectuează de către unitatea vinicolă care a achiziţionat struguri destinaţi vinificării.

(6¹) Obligativitatea calculării şi achitării contribuţiilor intervine din data eliberării facturii fiscale, a declaraţiei de import/export sau a bonului de plată.

(7) Plătitorul de contribuţii obligatorii calculează de sine stătător sumele datorate către Fond şi efectuează plata în decurs de cel mult 120 de zile calendaristice din ziua de eliberare a facturii fiscale. În acelaşi termen, plătitorul prezintă Serviciului Fiscal de Stat calculul contribuţiei conform unui formular tipizat, aprobat de către Serviciul Fiscal de Stat.

(8) Suma contribuţiilor plătite se include în componenţa cheltuielilor care vor fi deduse.

(9) Pentru sumele datorate Fondului se calculează penalitate în valoare de 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului de plată prevăzut la alin.(7).

(10) Serviciul Fiscal de Stat vor aplica măsurile de executare silită a datoriilor şi penalităţilor calculate ale plătitorilor de contribuţii obligatorii către Fond similare celor prevăzute în titlul V al Codului fiscal.

(11) Gestionarea colectării contribuţiilor de la plătitori, evidenţa contribuţiilor, calculele penalităţilor, precum şi urmărirea datoriilor către Fond se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat similar modului stabilit conform legislaţiei fiscale pentru administrarea impozitelor şi taxelor.

(12) Producătorii de produse vitivinicole vor transfera contribuţiile obligatorii la contul trezorerial al Oficiului. Mijloacele bugetare vor fi transferate la contul trezorerial al Oficiului, în condiţiile alin.(3) lit.b), în sumă egală cu suma contribuţiilor obligatorii obţinute în anul bugetar anterior. Pentru primul an de activitate a Oficiului, suma mijloacelor bugetare va fi calculată în baza plafonului de 2,5% din fondul de subvenţionare a producătorilor agricoli.

(13) Mijloacele Fondului sunt utilizate în strictă corespundere cu bugetul anual al Oficiului şi cu planul de activitate a Oficiului, aprobate de către Consiliul de coordonare, pentru:

a) promovarea exportului de produse vitivinicole, cercetarea şi analiza pieţelor de desfacere;

b) realizarea programelor/proiectelor de dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei, în parteneriat cu asociaţiile de profil, cu entităţile economice din sectorul vitivinicol, cu instituţiile de învăţământ şi de cercetare de profil şi cu specialiştii în domeniu;

c) elaborarea şi implementarea proiectelor, programelor investiţionale şi de asistenţă tehnică în sectorul vitivinicol;

d) transferarea tehnologiilor şi a know-how-urilor, inclusiv pentru crearea şi exploatarea loturilor experimental-demonstrative, asigurarea proiectelor cu materiale, echipamente şi utilaje, elaborarea şi editarea materialelor informaţionale/didactice. După finalizarea proiectelor implementate de către Oficiul Naţional al Viei şi Vinului, bunurile achiziţionate în cadrul acestora din Fondul Viei şi Vinului pot fi transmise gratuit în posesia partenerilor proiectului. Criteriile şi modul de selectare a partenerilor de proiecte se vor stabili în conformitate cu regulamentul aprobat de către Consiliul de coordonare al Oficiului Naţional al Viei şi Vinului;

e) efectuarea analizelor sectoriale;

f) executarea programelor de instruire;

g) elaborarea şi implementarea programelor de asigurare a conformităţii şi calităţii produselor vitivinicole;

h) gestionarea producerii vinurilor cu indicaţie geografică protejată, cu denumire de origine protejată şi cu brand de ţară;

i) salarizarea personalului şi finanţarea cheltuielilor curente ce ţin de activitatea statutară a Oficiului;

j) acordarea de consultanţă referitor la sectorul vitivinicol.

(14) Modul de prestare şi mărimea plăţii pentru prestarea serviciilor de către Oficiu se aprobă de către Guvern.

(15) Excedentele financiare neutilizate de către Oficiu pe parcursul anului nu pot fi supuse prelevării şi se transferă în contul anului următor în scop de realizare a sarcinilor Oficiului.

[…]".

5. Prevederile relevante ale Legii nr.47 din 26 martie 2021 pentru modificarea Legii viei şi vinului nr.57/2006, sunt următoarele:

[…]

"10. Articolul 32³:

alineatul (3):

la litera a), cuvintele "producătorilor de produse vitivinicole", în ambele cazuri, se substituie cu cuvântul "subiecţilor";

litera b) va avea următorul cuprins:

"b) alocaţiile de la bugetul de stat în cuantumul stabilit prin legea bugetului de stat anuală, egal cu suma contribuţiilor efectuate de subiecţii specificaţi la alin.(4) pentru ultimul an bugetar încheiat, care însă nu pot depăşi 5% din Fondul naţional de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural;"

alineatul (4) va avea următorul cuprins:

"(4) Subiecţii contribuitori la Fond sunt:

a) producătorii de material săditor viticol de soiuri pentru vin;

b) exportatorii de struguri proaspeţi sau zdrobiţi de soiuri pentru vin, exportatorii de must de toate categoriile;

c) producătorii de vinuri, de produse obţinute pe bază de must şi de produse vitivinicole aromatizate;

d) producătorii de produse obţinute pe bază de vin."

articolul se completează cu alineatele (4¹) şi (4²) cu următorul cuprins:

"(4¹) Prin derogare de la alin.(4), producătorii de vin materie primă şi de distilate de origine vitivinicolă produse şi comercializate în Republica Moldova şi utilizate pe teritoriul Republicii Moldova în calitate de materie primă la producerea altor produse vitivinicole sunt exoneraţi de plata contribuţiilor obligatorii la Fond conform procedurii stabilite de Guvern.

(4²) Obiecte ale impunerii cu contribuţie obligatorie la Fond sunt:

a) livrarea materialului săditor viticol de soiuri pentru vin;

b) livrarea la export a strugurilor proaspeţi sau zdrobiţi de soiuri pentru vin şi a tuturor categoriilor de must;

c) livrarea vinurilor, a produselor obţinute pe bază de must şi a produselor vitivinicole aromatizate;

d) livrarea produselor obţinute pe bază de vin."

alineatele (5) şi (6) vor avea următorul cuprins:

"(5) Cotele contribuţiilor obligatorii la Fond sunt următoarele:

a) 0,12 lei per viţă altoită de soiuri pentru vin comercializată;

b) 35,0 lei per tonă exportată de struguri proaspeţi sau zdrobiţi de soiuri pentru vin, precum şi de must de toate categoriile;

c) 0,1 lei per litru comercializat de vin, de produs obţinut pe bază de must, de produs obţinut pe bază de vin cu concentraţia alcoolică sub 25% vol. şi de produs vitivinicol aromatizat;

d) 1,2 lei per litru de alcool absolut comercializat de produs obţinut pe bază de vin cu concentraţia alcoolică de cel puţin 25% vol.

(6) Obligativitatea de plată a contribuţiei se răsfrânge asupra tuturor subiecţilor contributori la Fond rezidenţi în Republica Moldova şi intervine la data eliberării facturii fiscale, a bonului de plată fiscal sau la data depunerii declaraţiei de export. Contribuţia se achită pentru produsele ce constituie obiecte ale impunerii conform alin.(42), comercializate pe piaţa internă în scop de consum uman direct sau livrate la export. Plata contribuţiei prevăzute la alin.(5) lit.b) se efectuează de către exportator."

alineatul (6¹) se abrogă;

alineatul (7) va avea următorul cuprins:

"(7) Subiecţii contributori la Fond calculează de sine stătător sumele contribuţiilor datorate şi prezintă la Serviciul Fiscal de Stat darea de seamă privind calculul contribuţiilor conform unui formular tipizat, aprobat de Serviciul Fiscal de Stat. Declararea şi achitarea contribuţiilor obligatorii se efectuează până în data de 25 a lunii următoare trimestrului de raportare. Serviciul Fiscal de Stat ţine evidenţa contribuţiilor conform art.190 alin.(4) din Codul fiscal nr.1163/1997."

la alineatul (10), cuvintele "vor aplica măsurile" se substituie cu cuvintele "va aplica măsurile de asigurare şi";

articolul se completează cu alineatul (11¹) cu următorul cuprins:

"(11¹) În cazul admiterii restanţelor către Fond, termenul de plată a contribuţiilor obligatorii poate fi modificat în conformitate cu prevederile Codului fiscal nr.1163/1997."

alineatul (12) va avea următorul cuprins:

"(12) Contribuţiile obligatorii şi alocaţiile de la bugetul de stat, în cuantumul prevăzut la alin.(3) lit.b) şi la alin.(5), vor fi transferate la contul trezorerial al Oficiului."

alineatul (13) se completează cu litera k) cu următorul cuprins:

"k) ţinerea Registrului vitivinicol."

[…]".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

6. În argumentarea sesizării, autorul susţine că contribuţiile obligatorii către Fondul Viei şi Vinului, precum şi penalităţile calculate pentru întârzierea plăţii contribuţiilor menţionate reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate al producătorilor de produse vitivinicole, garantat de articolul 46 din Constituţie.

7. Autorul sesizării a mai menţionat că plata obligatorie a contribuţiilor în Fondul menţionat supra de către producătorii vitivinicoli nu este justificată, deoarece sumele achitate sunt îndreptate pentru plata salariilor angajaţilor Oficiului Viei şi Vinului, precum şi pentru susţinerea altor cheltuieli ale acestui Oficiu. De asemenea, având în vedere că în Fondul respectiv sunt acumulate mijloace financiare neutilizate, autorul desconsideră necesitatea contribuţiilor obligatorii ale producătorilor vitivinicoli, susţinând că fondul ar putea activa doar din mijloacele bugetului de stat şi/sau din donaţii. Prin urmare, normele contestate nu asigură un echilibru corect între gradul de afectare a dreptului la proprietate al producătorilor vitivinicoli şi importanţa modernizării sectorului vitivinicol.

8. De asemenea, autorul sesizării susţine că textul "inclusiv ale producătorilor de produse vitivinicole – rezidenţi ai zonelor economice libere" din articolul 32³ alin.(3) lit.a) din Legea viei şi vinului ar veni în contradicţie şi cu articolul 131 alin.(4) din Constituţie, deoarece această modificare legislativă are ca efect majorarea cheltuielilor bugetare şi a fost votată de Parlament cu avizul negativ al Guvernului.

9. Potrivit autorului sesizării, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 46, 54 şi 131 alin.(4) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

11. Dispoziţiile articolelor 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi conferă deputatului în Parlament prerogativa de a sesiza Curtea Constituţională.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea viei şi vinului nr.57 din 10 martie 2006, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea reţine că obiectul sesizării îl constituie prevederile articolului 32³ alineatele (3) literele a) şi d), (4), (5), (6), (6¹), (7), (8), (9), (10), (11) şi teza I din alin.(12) din Legea viei şi vinului nr.57 din 10 martie 2006, care nu au constituit anterior obiect de control al constituţionalităţii.

14. Autorul sesizării pretinde că norma contestată ar veni în contradicţie cu articolele 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] şi 131 alin.(4) [majorarea sau reducerea veniturilor/cheltuielilor bugetare] din Constituţie.

15. Curtea observă că prin Legea nr.47 din 26 martie 2021 pentru modificarea Legii viei şi vinului nr.57 din 10 martie 2006 a fost abrogată norma contestată din articolul 32³ alin. (6¹). De asemenea, legislatorul a modificat integral prevederile care conţineau textele contestate de către autorul sesizării ale articolului 32³ alineatele (4), (5), (6), (7) şi (12). În aceste condiţii, Curtea constată că, datorită abrogării normei contestate, precum şi datorită expunerii unor dispoziţii contestate într-o nouă redactare, sesizarea autorului depusă în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, în partea ce se referă la textele abrogate sau expuse într-o nouă redactare, este lipsită de obiect al controlului de constituţionalitate. Prin urmare, Curtea declară inadmisibilă sesizarea în partea textelor contestate abrogate şi celor expuse într-o redactare nouă.

16. Totodată, Curtea observă că modificările efectuate prin Legea nr.47 din 26 martie 2021 la articolul 32³ alin.(3) lit.a) nu afectează sensul textului contestat şi, respectiv, Curtea va analiza dacă acest text împreună cu altele în care nu au fost operate modificări fac sau nu incidente dispoziţiile constituţionale invocate de autor.

17. În prezenta cauză, Curtea observă că articolul 1 al Legii viei şi vinului, ale cărei dispoziţii au fost contestate, stabileşte mai multe scopuri, printre care: (i) apărarea intereselor economice ale statului şi societăţii în sectorul pepinieritului viticol, viticulturii şi vinificaţiei; (ii) alinierea la cerinţele internaţionale în sectorul vitivinicol; (iii) consolidarea imaginii Republicii Moldova ca ţară cu tradiţii vitivinicole, sporirea exportului de vinuri calitative. În realizarea acestor scopuri şi susţinerea financiară a măsurilor de modernizare a sectorului vitivinicol, în Republica Moldova a fost creat Fondul Viei şi Vinului, care se completează din contribuţiile obligatorii ale producătorilor de produse vitivinicole (articolul 32³ alin.(3) lit.a)), mijloacele bugetului de stat în mărime egală cu suma contribuţiilor producătorilor pentru anul precedent (articolul 32³ alin.(3) lit.b)), precum şi din donaţii. Respectiv, autorul sesizării consideră că obligarea producătorilor de produse vitivinicole, în special a celor care sunt rezidenţi în zonele economice libere, la plata contribuţiilor în Fondul Viei şi Vinului reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate contrară Constituţiei.

18. Curtea notează că dreptul de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituţie, nu este un drept absolut, poate suporta anumite limitări şi este susceptibil de ingerinţe ale statului în ceea ce priveşte exercitarea atributelor sale. Limitarea exerciţiului acestui drept poate fi impusă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general, iar uneori are ca scop protecţia drepturilor şi a libertăţilor altor persoane. Astfel, obligarea la plata unor impozite şi contribuţii, inclusiv la plata contribuţiei în Fondul Viei şi Vinului, prevăzută de normele Legii contestate, constituie, în principiu, o ingerinţă în dreptul constituţional la proprietate, întrucât privează persoana în cauză de un bun, şi anume de suma bănească care trebuie plătită. Totuşi, această ingerinţă în dreptul de proprietate este în general justificată, deoarece statului i se recunoaşte prerogativa de a institui şi percepe impozite şi contribuţii obligatorii (Gasus Dosier - und Fordertehchnik GmbH v. Ţărilor de Jos, 23 februarie 1995, § 59).

19. Din aceste motive, la verificarea unor norme privind impunerea la plata unor contribuţii prevăzute de lege, Curtea nu va putea efectua o analiză în fond decât dacă cuantumul acestor contribuţii este atât de mare, încât dreptul de proprietate ar fi afectat în mod nejustificat. În eventualitatea în care cuantumul contribuţiilor este rezonabil, problema în sine a existenţei contribuţiilor constituie o chestiune care ţine de marja discreţionară a legislativului, fiind exclusă de la controlul de constituţionalitate. Legislativul beneficiază de o asemenea marjă atunci când sunt în discuţie măsurile generale de strategie economică sau socială, precum şi elaborarea şi implementarea politicilor în domeniul impozitării. Datorită cunoaşterii directe a societăţii şi a nevoilor sale, legislatorul este, în principiu, mai bine plasat decât Curtea pentru a decide ce este "în interesul public". Astfel, îi revine în primul rând legislativului să decidă asupra tipului de impozite sau de contribuţii care trebuie percepute (a se vedea, mutatis mutandis, Di Belmonte v. Italia, 16 martie 2010, § 40; Azienda Agricola Silverfunghi S.A.S. şi alţii v. Italia, 24 iunie 2014, § 102-103).

20. În acest sens, la modul abstract, Curtea nu consideră că sumele contribuţiilor impuse producătorilor vitivinicoli afectează în mod disproporţionat dreptul lor de proprietate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.85 din 19 iunie 2019, § 20; DCC nr.138 din 9 decembrie 2019, § 25).

21. De asemenea, Curtea observă că autorul sesizării contestă textul "inclusiv ale subiecţilor [producătorilor de produse vitivinicole] – rezidenţi ai zonelor economice libere" de la articolul 32³ alin.(3) lit.a) din Legea viei şi vinului, introdus prin Legea nr.157 din 20 iulie 2020 cu privire la plata contribuţiilor obligatorii în Fondul Viei şi Vinului şi pentru modificarea Legii viei şi vinului nr.57/2006, considerând că această prevedere a fost adoptată de către Parlament cu încălcarea articolului 131 alin.(4) din Constituţie, adică fără acceptul prealabil al Guvernului.

22. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit o practică clară referitoare la incidenţa articolului 131 alin.(4) din Constituţie. Pentru a stabili dacă Parlamentul a respectat procedurile prevăzute de articolul 131 alin.(4) din Constituţie, Curtea va trebui să constate dacă au fost îndeplinite următoarele condiţii: (1) dacă propunerea legislativă sau amendamentul a avut sau nu ca efect majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, şi (2) dacă propunerea legislativă sau amendamentul adoptat de către Parlament a fost acceptat în prealabil de către Guvern (a se vedea HCC nr.23 din 10 octombrie 2019, § 55; HCC nr.8 din 11 martie 2021, § 39).

23. Cu privire la respectarea primei condiţii, Curtea a reţinut că, în principiu, ea are competenţa de a constata dacă adoptarea prevederilor contestate de către autorul sesizării a avut sau nu ca efect majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, în special în cazurile în care efectul în discuţie este evident (a se vedea HCC nr.8 din 11 martie 2021, § 40).

24. În acest caz, cu referire la prima condiţie, Curtea observă că prevederile contestate (articolul 32³ alin.(3) lit.a) din Legea viei şi vinului) se referă la contribuţiile obligatorii la Fondul viei şi vinului ale producătorilor de produse vitivinicole – rezidenţi ai zonelor economice libere, şi nu au impact bugetar. Mai mult, textul legal invocat de autorul sesizării care se referă la eventualele "mijloace alocate din bugetul de stat, aprobat anual prin legea bugetului de stat, în mărime egală cu suma contribuţiilor efectuate în conformitate cu lit.a) pentru anul precedent, care, însă, nu pot depăşi 5% de la fondul de subvenţionare a producătorilor agricoli" din articolul 32³ alin.(3) lit.b) din Legea viei şi vinului a fost adoptat prin Legea nr.262 din 16 noiembrie 2012 privind modificarea şi completarea unor acte normative, lege care a reprezentat o iniţiativă legislativă a Guvernului şi din acest motiv nu mai era necesar un accept expres în sensul articolului 131 alin.(4) din Constituţie. Mai mult, Curtea observă că prin Legea nr.47 din 26 martie 2021 legislatorul a intervenit în redactarea textului menţionat din articolul 32³ alin.(3) lit.b), însă şi această intervenţie a reprezentat o iniţiativă legislativă a Guvernului. Prin urmare, Curtea nu reţine incidenţa articolului 131 alin.(4) din Constituţie.

25. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 32³ alineatele (3) literele a) şi d), (4), (5), (6), (6¹), (7), (8), (9), (10), (11) şi teza I din alin.(12) din Legea viei şi vinului nr.57 din 10 martie 2006, depusă de către dl Chiril Moţpan, deputat în Parlament.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.