Decizie nr.69 din 19.06.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.83g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a noţiunii "creditor" din articolul 2 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.83g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a noţiunii “creditor” din articolul 2

din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

nr. 69  din  19.06.2018

 (în vigoare 19.06.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 424-429 art. 152 din 16.11.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 18 iunie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 19 iunie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a noţiunii “creditor” din articolul 2 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de către dl avocat Victor Munteanu, în dosarul nr.2i-192/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 18 iunie 2018 de către dl judecător Gheorghe Mîţu, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cererea introductivă în dosarul de insolvabilitate depusă de către creditorul B.C. “Banca de Economii” S.A., în proces de lichidare, privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de S. C. “Turbilion Teh” S.R.L.

4. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Victor Munteanu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a noţiunii “creditor” din articolul 2 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

5. Prin încheierea din 8 iunie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

“(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.”

Articolul 127

Proprietatea

“(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.”

7. Prevederile relevante ale Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 2

Noţiuni principale

“În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

[…]

creditor – persoană fizică sau persoană juridică deţinător al unui drept de creanţă asupra patrimoniului debitorului, care poate face dovada creanţei sale faţă de acest patrimoniu în condiţiile prezentei legi;

[…]”.

Articolul 5

Competenţa instanţei de judecată

“[…]

(2) Instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă.

[…]”.

Articolul 20

Conţinutul cererii introductive a creditorului. Documentele anexate

“(1) În cererea introductivă a creditorului trebuie să se indice:

a) denumirea/numele şi prenumele creditorului şi ale debitorului, sediul/adresa, alte date de identificare ale acestora, confirmate prin extrasul din registrul public corespunzător;

b) valoarea creanţelor creditorului, mărimea dobânzilor şi a penalităţilor aferente;

c) temeiul creanţelor şi termenul executării lor;

d) menţiuni despre alte probe ce confirmă creanţa creditorului;

e) propunerea candidaturii la funcţia de administrator provizoriu pe perioada de observare a debitorului;

f) alte date, considerate de creditor ca fiind necesare pentru examinarea cererii.

(2) La cererea introductivă a creditorului se anexează:

a) documentele ce adeveresc obligaţiile debitorului faţă de creditor, mărimea datoriilor la aceste obligaţii, temeiul intentării procesului de insolvabilitate, alte documente care justifică cererea creditorului;

b) dovada notificării prealabile a debitorului de către creditor;

c) copia de pe hotărârea irevocabilă a instanţei de judecată sau copia de pe hotărârea arbitrală irevocabilă, ori copia de pe hotărârea judecătorească irevocabilă privind recunoaşterea hotărârii judecătoreşti sau a hotărârii arbitrale străine, ori decizia (hotărârea) organului abilitat prin legea executorie la acel moment.”

Articolul 28

Referinţa la cererea introductivă

“(1) În decursul a 2 zile lucrătoare de la adoptarea încheierii de admitere spre examinare a cererii introductive înaintate de creditor, instanţa de insolvabilitate va expedia debitorului cererea în copie.

(2) În cel mult 10 zile calendaristice de la primirea copiei de pe cererea introductivă, debitorul prezintă instanţei de insolvabilitate o referinţă la cererea introductivă, prin care contestă sau recunoaşte existenţa stării de insolvabilitate. Dacă obiectează faţă de starea de insolvabilitate şi dacă obiecţiile sînt recunoscute ulterior de instanţa de insolvabilitate ca fiind nejustificate, debitorul nu mai are dreptul să solicite procedură de restructurare.

(3) Dacă, în urma examinării referinţei, constată că debitorul nu este în stare de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate respinge cererea introductivă, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrare.

(4) Dacă debitorul nu contestă prin referinţă, în termenul prevăzut la alin.(2), că este în stare de insolvabilitate şi îşi exprimă intenţia de a îşi restructura activitatea, instanţa de insolvabilitate adoptă o hotărâre de intentare a procedurii de insolvabilitate, obligându-l să prezinte un plan al procedurii de restructurare.

(5) La referinţa faţă de cererea introductivă, debitorul anexează actele indicate la art.17.

(6) În cel mult 30 de zile calendaristice de la notificarea efectuată conform art.26, creditorii prezintă o referinţă la cererea introductivă, prin care se opun intentării procesului de insolvabilitate ori se alătură cererii creditorului iniţial prin înaintarea creanţelor asupra patrimoniului debitorului. Rea-credinţa persoanei care a înaintat cererea introductivă trebuie dovedită de creditorul care se opune intentării procesului de insolvabilitate.

(7) Referinţa debitorului şi/sau obiecţiile creditorilor care se opun intentării procesului de insolvabilitate vor fi soluţionate de instanţa de insolvabilitate odată cu examinarea raportului administratorului provizoriu într-o şedinţă publică, prin hotărâre de intentare a procesului de insolvabilitate sau de deschidere a procedurii simplificate a falimentului, sau de respingere a cererii introductive. O astfel de hotărâre, în afară de aprobarea sau de respingerea concluziilor raportului administratorului provizoriu, va prevedea în special mărimea revendicărilor asupra cărora obiecţiile debitorului şi/sau ale creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind întemeiate şi va confirma mărimea creanţelor creditorilor faţă de patrimoniul debitorului.

(8) Lipsa de referinţă la cererea introductivă nu împiedică examinarea ei.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită verificarea constituţionalităţii noţiunii “creditor” din articolul 2 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, deoarece consideră că acest articol nu conţine prevederi clare care să nu permită iniţierea procedurii de insolvabilitate faţă de un debitor de către un pretins creditor cu care debitorul are un litigiu pendinte pentru care nu există o hotărâre irevocabilă. Autorul susţine că creditorul a solicitat intentarea procedurii de insolvabilitate în lipsa unei hotărâri irevocabile referitoare la creanţele pretinse.

9. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 9, 46, şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl avocat Victor Munteanu, în dosarul nr.2i-192/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

13. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie noţiunea “creditor” din articolul 2 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că norma contestată încalcă prevederile articolelor 9, 46 şi 127 din Constituţie.

15. În jurisprudenţa sa constantă, Curtea a reţinut că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate prezintă o structură care cuprinde trei elemente obligatorii: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă despre care se pretinde că este încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a pretinsei neconformităţi existente între cele două texte (a se vedea DCC nr.98 din 19 decembrie 2016, § 22).

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată lipsa în sesizare a unor argumente concludente care ar demonstra în ce măsură prevederile legale contestate încalcă normele constituţionale invocate. În prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea pretinsei neconformităţi a textului criticat cu normele constituţionale invocate. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu o argumentaţie (a se vedea DCC nr.30 din 29 martie 2018, § 22).

17. Curtea consideră necesar să sublinieze faptul că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un instrument de apărare a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale. Excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată doar atunci când normele constituţionale invocate au incidenţă în cazul normelor contestate, care urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei.

18. Totodată, Curtea relevă că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului de care este legată. Astfel, Curtea reiterează că aplicabilitatea şi pertinenţa normei contestate pentru soluţionarea litigiului principal reprezintă o condiţie esenţială pentru admisibilitatea sesizării.

19. Mai mult, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la ambiguitatea şi neclaritatea textului de lege, autorul solicită verificarea unei norme care stabileşte o definiţie generală, prin care legislatorul a dorit să explice o noţiune, şi nu a unei norme aplicabile în cazul unor situaţii juridice.

20. Cu referire la prezenta cauză, însăşi existenţa creanţei şi depunerea cererii introductive nu conduc la apariţia calităţii procesuale de creditor. Această calitate şi toate drepturile ce decurg din ea vor apărea numai după ce creanţa acestuia este validată, iar în acest sens creditorii trebuie să-şi argumenteze creanţele.

21. Curtea menţionează că admiterea spre examinare a cererii introductive nu reprezintă o soluţie dată de instanţa de judecată pe marginea solicitării de declarare a persoanei insolvabile, ci demonstrează respectarea de către solicitant a condiţiilor de formă şi de fond pentru primirea cererii introductive.

22. Legea insolvabilităţii prevede la articolul 5 alin.(2) că instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va judeca această cauză într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă.

23. De asemenea, conform articolului 20 alin.(2) lit.c), creditorul poate anexa la cererea introductivă şi dovada creanţei sale faţă de patrimoniul debitorului prin copia de pe o hotărâre judecătorească. O creanţă confirmată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă îndeplineşte toate cele trei condiţii: certitudine, lichiditate şi exigibilitate.

24. Curtea observă că Legea oferă posibilitatea ca debitorul să conteste prin referinţă sau să recunoască existenţa stării de insolvabilitate. Debitorul de bună-credinţă trebuie să utilizeze toate modalităţile legale pentru a demonstra că creanţele unui pretins creditor nu sunt fondate.

25. Analizând, în ansamblu, excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta vizează aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa de judecată, şi nu de o problemă de constituţionalitate.

26. Aşadar, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinarea sa în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a noţiunii “creditor” din articolul 2 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de către dl avocat Victor Munteanu, în dosarul nr.2i-192/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.