Decizie nr.7 din 24.01.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.230a/2019 pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.193 din 20 decembrie 2019 pentru modificarea unor acte legislative (numărul de voturi necesar pentru alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor; Preşedintele Consiliului; condiţiile care trebuie îndeplinite de judecător pentru a putea deveni membru al Consiliului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.230a/2019 pentru controlul constituţionalităţii

 Legii nr.193 din 20 decembrie 2019 pentru modificarea unor acte legislative

(numărul de voturi necesar pentru alegerea membrilor Consiliului Superior al

Magistraturii din rândul profesorilor;  Preşedintele Consiliului; condiţiile care

trebuie îndeplinite de judecător pentru a putea deveni membru al Consiliului)

nr. 7  din  24.01.2020

 (în vigoare 24.01.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 70-74 art. 45 din 06.03.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 26 decembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională pe 26 decembrie 2019, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către dl Igor Dodon, Preşedinte al Republicii Moldova. Preşedintele Republicii Moldova solicită controlul constituţionalităţii Legii nr.193 din 20 decembrie 2019 pentru modificarea unor acte legislative.

ÎN FAPT

2. Pe 20 decembrie 2019, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.193 pentru modificarea unor acte legislative. Modificările adoptate de Parlament se referă, între altele, la următoarele chestiuni:

(a) cinci membri ai Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor de drept titulari urmează a fi numiţi de Parlament, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi (articolul I punctul 1, articolul 3 alin.(3), textul “cu votul majorităţii deputaţilor aleşi” din Lege);

(b) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales prin vot secret din rândul membrilor judecători ai Consiliului (articolul I, punctul 2, articolul 5 alin.(1), textul “din rândul membrilor judecători ai Consiliului” din Lege);

(c) pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor poate fi ales candidatul care are o vechime în funcţia de judecător de cel puţin trei ani efectiv lucraţi (articolul I, punctul 4, articolul 8² alin.(1) lit.a) din Lege), şi

(d) pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor poate fi ales candidatul care nu a fost sancţionat disciplinar în ultimii trei ani (articolul I, punctul 4, articolul 8² alin.(1) lit.b) din Lege).

3. După adoptarea Legii, Parlamentul a trimis-o spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova.

4. Până a promulga Legea, pe 26 decembrie 2019, Preşedintele Republicii Moldova a depus o sesizare la Curte prin care i-a solicitat să verifice constituţionalitatea amendamentelor Parlamentului la Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

5. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 72

Categorii de legi

“[...]

(3) Prin lege organică se reglementează:

e) organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a contenciosului administrativ;

[...]”

Articolul 122

Componenţa

“(1) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi pentru o durată de 4 ani.

(2) Din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept: Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul General.”

Articolul 123

Atribuţiile

“[...]

(2) Modul de organizare şi funcţionare al Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin lege organică.”

6. Prevederile relevante ale Legii nr.193 din 20 decembrie 2019 pentru modificarea unor acte legislative sunt următoarele:

“Art.I. – Legea nr.947/1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.15-17, art.65), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 3:

la alineatul (1), cifrele “12” se substituie cu cifrele “15”.

alineatele (3) şi (4) vor avea următorul cuprins:

(3) Cinci membri ai Consiliului Superior al Magistraturii din rândul profesorilor de drept titulari sunt numiţi de Parlament, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, în baza propunerilor Comisiei juridice, numiri şi imunităţi a Parlamentului. Comisia juridică, numiri şi imunităţi organizează un concurs public până la expirarea mandatului membrilor numiţi sau în decurs de 30 de zile de la data apariţiei vacanţei funcţiei. Concursul public include cel puţin examinarea dosarelor şi audierea candidaţilor. Comisia juridică, numiri şi imunităţi întocmeşte avize argumentate pentru fiecare candidat selectat şi propune Parlamentului numirea acestora.

(4) Şapte membri din rândul judecătorilor, precum şi şapte membri supleanţi, sunt aleşi în Consiliul Superior al Magistraturii prin vot secret de către Adunarea Generală a Judecătorilor, după cum urmează: patru din cadrul judecătoriilor, doi din cadrul curţilor de apel şi unul din cadrul Curţii Supreme de Justiţie. Se consideră aleşi în calitate de membri şi de membri supleanţi ai Consiliului Superior al Magistraturii candidaţii judecători care au acumulat mai mult de jumătate din voturile celor prezenţi la şedinţa Adunării Generale a Judecătorilor, conform ordinii descrescătoare a numărului de voturi obţinute. Membrii supleanţi suplinesc funcţiile vacante de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor corespunzător nivelului instanţelor judecătoreşti pentru care au fost aleşi, în ordine descrescătoare a numărului de voturi obţinute.

[...]

2. Articolul 5:

la alineatul (1), după cuvintele “ales prin vot secret” se introduc cuvintele “din rândul membrilor judecători ai Consiliului”;

[...]

4. Capitolul II se completează cu articolul 8² cu următorul cuprins:

“Articolul 8². Condiţiile pentru a putea fi ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor

(1) La funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor poate fi ales candidatul care întruneşte următoarele condiţii:

a) are o vechime în funcţie de judecător de cel puţin 3 ani efectiv lucraţi;

b) nu a fost sancţionat disciplinar în ultimii 3 ani.

[...]”.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

7. În motivarea sesizării, autorul acesteia consideră că Articolul I, punctul 2, articolul 5 alin.(1), textul “din rândul membrilor judecători ai Consiliului” din Legea nr.193 din 20 decembrie 2019, care stabileşte că Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales prin vot secret din rândul membrilor judecători ai Consiliului, instituie o condiţie disproporţionată.

8. De asemenea, autorul sesizării susţine că Articolul I, punctul 4, articolul 8² alin.(1) lit.b) din Legea contestată, care prevede că la funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor poate fi ales candidatul care nu a fost sancţionat disciplinar în ultimii trei ani, reprezintă un impediment disproporţionat pentru candidaţi.

B. Aprecierea Curţii

9. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

10. Autorul sesizării a solicitat exercitarea controlului a priori al constituţionalităţii Legii nr.193 pentru modificarea unor acte legislative, adoptată de Parlament în lectură finală pe 20 decembrie 2019.

11. În Hotărârea nr.9 din 14 februarie 2014, Curtea a menţionat că controlul constituţionalităţii legilor poate avea loc atât după adoptarea lor de Parlament, cât şi înainte de publicarea lor în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, la sesizarea Preşedintelui Republicii Moldova şi a celorlalte subiecte cu drept de sesizare.

12. De asemenea, conform articolelor 25 lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Preşedintele Republicii Moldova posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

13. Curtea observă că, deşi autorul sesizării contestă mai multe prevederi din Legea nr.193 din 20 decembrie 2019, în motivarea sesizării acesta argumentează doar neconstituţionalitatea modificării Legii nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, cu referire la următoarele chestiuni:

(a) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales prin vot secret din rândul membrilor judecători ai Consiliului [i.e. articolul I, punctul 1, articolul 3 alin.(3), textul “cu votul majorităţii deputaţilor aleşi” din Lege], şi

(b) pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor poate fi ales candidatul care nu a fost sancţionat disciplinar în ultimii trei ani [i.e. articolul I, punctul 4, articolul 8² alin.(1) lit.b) din Lege].

14. Cu privire la celelalte capete ale sesizării, Curtea constată că autorul acesteia s-a limitat la a-i adresa Curţii întrebări, fără a-şi prezenta argumentele pe care se bazează atunci când susţine că prevederile legale contestate sunt neconstituţionale. În acest context, Curtea consideră necesar să menţioneze că toate sesizările prin care se solicită controlul constituţionalităţii, atât în cadrul controlului a priori, cât şi în cadrul controlului a posteriori, trebuie argumentate în mod suficient. În cazul în care autorii sesizărilor solicită controlul constituţionalităţii mai multor prevederi legale, aceştia trebuie să motiveze fiecare parte a sesizării. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, dacă ar proceda la examinarea sesizărilor nemotivate, ea s-ar substitui autorilor acestora în formularea unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată şi să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi bazează cerinţele (a se vedea DCC nr.115 din 15 decembrie 2017, § 19; DCC nr.116 din 15 decembrie 2017, § 23; HCC nr.40 din 21 decembrie 2017, § 37; DCC nr.9 din 5 ianuarie 2018, § 21; DCC nr.30 din 29 martie 2018, § 22; DCC nr.102 din 3 octombrie 2019 § 17; DCC nr.145 din 29 noiembrie 2018, § 15; DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, § 23). Prin urmare, Curtea respinge celelalte părţi ale sesizării ca fiind nemotivate.

15. Aşadar, obiectul sesizării îl constituie Legea nr.193 din 20 decembrie 2019 pentru modificarea unor acte legislative (Articolul I, punctele 1 şi 4 ), în partea ce ţine de textul propus “din rândul membrilor judecători ai Consiliului” pentru modificarea articolului 5 alin.(1) şi articolul 8² alin. (1) lit.b) propus pentru completarea Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.

16. Autorul sesizării consideră că normele contestate contravin articolelor 1 [statul de drept], 7 [supremaţia Constituţiei], 15 [universalitatea drepturilor şi libertăţilor], 16 [egalitatea] şi 122 [componenţa Consiliului Superior al Magistraturii] din Constituţie.

17. Curtea reiterează că articolele 1, 7 şi 15 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă valorile şi standardele pe care le garantează articolele menţionate mai sus: preeminenţa dreptului, supremaţia Constituţiei, universalitatea drepturilor omului (a se vedea, în acest sens, HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 18).

18. Curtea menţionează că articolul 16 din Constituţie, care interzice discriminarea pe baza unor criterii prestabilite, poate fi examinat doar în coroborare cu un alt drept constituţional. Autorul sesizării nu invocă un drept din Constituţie care ar putea determina Curtea să examineze sesizarea prin prisma testului caracterului justificat al unui tratament diferenţiat. Prin urmare, Curtea a reţinut că sesizarea trebuie examinată prin prisma articolului 122 din Constituţie, cu privire la componenţa Consiliului Superior al Magistraturii.

19. Cu privire la contestarea Legii nr.193 din 20 decembrie 2019 pentru modificarea unor acte legislative în partea ce ţine de completarea articolului 5 alin.(1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii cu textul “din rândul membrilor judecători ai Consiliului”, Curtea reţine următoarele.

20. Articolul 122 din Constituţie stabileşte componenţa Consiliului Superior al Magistraturii. Norma constituţională prevede că Consiliul este alcătuit din judecători şi profesori titulari, care sunt membri aleşi pentru o perioadă de patru ani, şi din Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul Justiţiei şi Procurorul General, care sunt membri de drept. Curtea observă că Constituţia nu reglementează procedura alegerii Preşedintelui Consiliului. Ea nu prevede dacă acesta trebuie ales din rândul judecătorilor sau din rândul profesorilor titulari. De asemenea, Constituţia nu stabileşte nici numărul de membri ai Consiliului, nici procedura alegerii acestora. Mai mult, Constituţia nu stabileşte nici proporţia de membri judecători şi membri profesori titulari.

21. Pe de altă parte, Curtea observă că prevederile articolelor 72 alin.(3) lit.e) şi 123 alin.(2) din Constituţie stabilesc că organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii se reglementează prin lege organică. Astfel, Constituţia lasă la discreţia Parlamentului stabilirea cotei membrilor din rândul judecătorilor şi din rândul profesorilor, precum şi apartenenţa Preşedintelui Consiliului la una din cele două profesii. Curtea remarcă şi faptul că votul Preşedintelui Consiliului nu are o pondere mai mare decât voturile celorlalţi membri. În baza celor menţionate, Curtea concluzionează că acest capăt al sesizării nu prezintă o problemă de constituţionalitate. Totodată, Curtea subliniază că Parlamentul poate avea în vedere recomandările Comisiei de la Veneţia în această materie.

22. În acest context, în Raportul Comisiei de la Veneţia cu privire la numirile judiciare, adoptat la cea de-a 70-a sesiune plenară din 16-17 martie 2007, CDL-AD(2007)028, la paragraful 35, se menţionează că este necesar să se asigure că preşedinţia Consiliului Judiciar este exercitată de o persoană imparţială, departe de politica de partid. Preşedintele Consiliului poate fi ales din rândul membrilor care nu sunt judecători. O asemenea soluţie ar putea institui un echilibru între condiţia asigurării independenţei preşedinţiei şi condiţia evitării posibilelor tendinţe corporatiste în cadrul consiliului.

23. De asemenea, Parlamentul poate avea în vedere şi Opinia cu privire la proiectul de lege privind Consiliul Judiciar al Macedoniei de Nord, adoptată la cea de-a 118-a sesiune plenară din 15-16 martie 2019, CDL-AD(2019)008-e. În această Opinie, Comisia a examinat componenţa Consiliului Judiciar, care avea o cotă de reprezentare de nouă membri judecători (opt judecători şi Preşedintele Curţii Supreme) şi de şase membri care nu sunt judecători, şi a conchis că reglementarea componenţei Consiliului este binevenită, recomandând ca Preşedintele Consiliului să fie ales din partea membrilor care nu sunt judecători (a se vedea § 12 din Opinie).

24. În Opinia provizorie privind proiectul de modificări constituţionale referitoare la sistemul judiciar al Albaniei, adoptată la cea de-a 105-a sesiune plenară din 18-19 decembrie 2015, CDL-AD(2015)045, Comisia de la Veneţia a analizat componenţa Consiliului Judiciar care avea o cotă de reprezentare de şase membri judecători şi de cinci membri care nu sunt judecători, iar Preşedintele Consiliului era ales din partea ultimilor. În acest caz, Comisia a menţionat că reglementarea componenţei Consiliului este acceptabilă şi că alegerea Preşedintelui Consiliului din partea membrilor care nu sunt judecători a contribuit la echilibrul creat între membrii Consiliului (a se vedea § 54 din Opinie).

25. În fine, cu titlu de alternativă, Parlamentul poate avea în vedere şi Opinia cu privire la proiectul Codului Judiciar al Armeniei, adoptată la cea de-a 112-a sesiune plenară din 6-7 octombrie 2017, CDL-AD(2017)019. În această Opinie, Comisia de la Veneţia a analizat componenţa Consiliului Judiciar Suprem care avea o cotă de reprezentare de cinci membri judecători şi de cinci membri care nu sunt judecători, Preşedintele Consiliului fiind ales prin rotaţie pentru un termen de doi ani şi şase luni, din rândul ambelor profesii (i.e. judecători şi jurişti proeminenţi). Comisia a reţinut că această metodă de alegere a Preşedintelui va conferi Consiliului o legitimitate democratică în faţa publicului (a se vedea § 90 din Opinie).

26. Curtea observă că Comisia de la Veneţia face trimitere, în Opinia comună urgentă a Comisiei de la Veneţia şi a Directoratului Drepturile Omului al Directoratului general Drepturile Omului şi Statul de Drept al Consiliului Europei referitor la proiectul Legii cu privire la modificarea Legii nr.947/1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii al Republicii Moldova, emisă sub rezerva articolului 14a din Regulile de procedură ale Comisiei de la Veneţia (CDL-PI(2020)001), la modelul Armeniei, care prevede alegerea Preşedintelui Consiliului prin rotaţie. În această Opinie, Comisia de la Veneţia menţionează că Constituţia Republicii Moldova tace cu privire la modul în care trebuie ales Preşedintele Consiliului. Interdicţia alegerii preşedintelui din rândul membrilor care nu sunt judecători poate fi văzută ca un pas înapoi regretabil (a se vedea § 29 din Opinie).

27. Totodată, Curtea îşi rezervă dreptul să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea prevederilor legale care pot atenta la independenţa Consiliului Superior la Magistraturii, în calitate de autoritate publică care exercită autoadministrarea judecătorească şi de garant al independenţei autorităţii judecătoreşti. Astfel, Curtea a constatat, în jurisprudenţa sa, că prevederile potrivit cărora Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este, de drept, ministrul Justiţiei, iar în absenţa ministrului Justiţiei, funcţia de Preşedinte al Consiliului este exercitată de Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, plasează Consiliul în subordonare directă faţă de un exponent al puterii executive - ministrul Justiţiei - şi vin în contradicţie cu principiul stabilit de articolul 6 din Constituţie privind separaţia puterilor în stat (a se vedea, în acest sens, HCC nr.10 din 4 martie 1997).

28. Cu privire la contestarea Legii nr.193 din 20 decembrie 2019 pentru modificarea unor acte legislative în partea ce ţine de introducerea articolului 8² alin.(1) lit.b) în Legea nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea reţine următoarele.

29. Articolul 122 din Constituţie nu reglementează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească judecătorii care pot deveni membri ai Consiliului. Pentru că nu distinge, Constituţia ar permite, prima facie, ca un judecător în privinţa căruia au fost aplicate sancţiuni disciplinare în ultimii trei ani să devină membru al Consiliului. Totuşi, o interpretare strict textuală poate conduce la efecte negative pentru prestigiul justiţiei. În acest sens, o justiţie care se bucură de prestigiu este mai puţin supusă criticilor din partea observatorilor.

30. Cu toate acestea, Curtea reţine că problema prestigiului justiţiei nu reprezintă o problemă de constituţionalitate. Mai buna soluţionare a acestei probleme ţine de marja discreţionară a Parlamentului, în conformitate cu prevederile articolelor 72 alin.(3) lit.e) şi 123 alin.(2) din Constituţie, care stabilesc că organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii se reglementează prin lege organică.

31. În acest sens, Parlamentul poate avea în vedere, mutatis mutandis, Opinia Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept privind amendarea Legii privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii privind organizarea judecătorească şi a Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii din România, adoptată la cea de-a 116-a sesiune plenară din 19-20 octombrie 2018, CDL-AD(2018)017. În această Opinie, Comisia de la Veneţia a conchis, la paragraful 140 coroborat cu paragraful 142, că posibilitatea de a revoca un membru al Consiliului în privinţa căruia a fost aplicată una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute de lege pentru judecători şi procurori, chiar şi o sancţiune disciplinară minoră, este problematică.

32. În Opinia cu privire la proiectele de legi privind instanţele judecătoreşti şi drepturile şi obligaţiile judecătorilor şi ale Consiliului Judiciar din Muntenegru, adoptată la cea de-a 101-a sesiune plenară din 12-13 decembrie 2014, CDL-AD(2014)038, Comisia de la Veneţia a notat, la paragraful 47, că demiterea membrilor Consiliului atunci când este aplicată o sancţiune disciplinară pentru chestiuni relativ minore ar reprezenta o măsură disproporţionată.

33. Mai mult, Curtea nu poate analiza situaţia judecătorilor care candidează la funcţia de membru al Consiliului din perspectiva drepturilor fundamentale ale omului. Curtea nu a identificat ce drept al candidaţilor garantat de Constituţie ar fi afectat prin impunerea condiţiei lipsei vreunei sancţiuni disciplinare în ultimii trei ani. Din acest motiv, Curtea consideră inadmisibil acest capăt al sesizării.

34. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.193 din 20 decembrie 2019 pentru modificarea unor acte legislative este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.193 din 20 decembrie 2019 pentru modificarea unor acte legislative în partea care se referă la:

­ articolul I, punctul 1, articolul 3 alin.(3), textul “cu votul majorităţii deputaţilor aleşi”;

- articolul I, punctul 2, articolul 5 alin.(1), textul “din rândul membrilor judecători ai Consiliului”;

- articolul I, punctul 4, articolul 8² alin.(1) lit.a) şi b).

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.