Decizie nr.70 din 19.06.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.84g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 29 alin.(2) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi a punctului 116 din Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărârea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.84g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 29 alin.(2) din Legea privind

serviciul  public  de  alimentare  cu  apă  şi  de canalizare şi a

punctului 116  din Regulamentul  cu privire la serviciul public

de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărârea

Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică

nr. 70  din  19.06.2018

 (în vigoare 19.06.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 424-429 art. 153 din 16.11.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 18 iunie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe data de 19 iunie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 29 alin.(2) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi a punctului 116 din Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărârea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.271 din 16 decembrie 2015, ridicată de către dl Sergiu Coman, parte în dosarul nr.3-1961/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 18 iunie 2018 de către dl judecător Constantin Roşca de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cererea de chemare în judecată depusă de către dl Sergiu Coman împotriva Întreprinderii municipale de gestionare a fondului locativ nr.10, cu intervenienţii accesorii Î.M. “Infocom” şi S.A. “Apă-Canal Chişinău”, prin care a solicitat anularea actelor administrative, recalcularea volumului de apă consumat şi restituirea sumei achitate pentru volumul de apă înregistrat de contorul de la branşamentul blocului locativ şi repartizat proporţional cu consumul înregistrat de contoarele instalate în apartament.

4. În cadrul şedinţei de judecată din 14 martie 2018, dl Sergiu Coman a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 29 alin.(2) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi a punctului 116 din Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărârea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.271 din 16 decembrie 2015.

5. Prin încheierea din 30 martie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[…]”

7. Prevederile relevante ale Legii nr.303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare sunt următoarele:

Articolul 29

Reglementarea raporturilor de furnizare a serviciului public

de alimentare cu apă şi de canalizare în blocurile locative

“[…]

(2) În blocurile locative în care contractele de furnizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare sunt încheiate cu gestionarul blocului locativ, facturarea serviciului se efectuează în baza tarifelor aprobate pentru furnizarea acestui serviciu la blocul locativ şi a volumului de apă înregistrat de contorul comun instalat la branşamentul blocului, cu distribuirea integrală pe apartamente a volumului de apă înregistrat. Distribuirea pe apartamente a volumului de apă înregistrat de contorul comun de la branşamentul blocului locativ se efectuează în baza datelor contoarelor instalate în apartamente de către proprietari/chiriaşi sau, în lipsa contoarelor, conform normelor de consum aplicate. Volumul înregistrat de contorul de la branşamentul blocului locativ, dar nedistribuit, în baza indicaţiilor contoarelor individuale/normelor de consum aplicate se repartizează adăugător pentru fiecare apartament proporţional consumului înregistrat de contoarele instalate în apartament şi conform normelor de consum.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

8. În motivarea sesizării, autorul a susţinut că prin dispoziţiile articolului 29 alin.(2) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi ale pct.116 din Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, potrivit cărora volumul de apă înregistrat de contorul de la branşamentul blocului locativ, dar nedistribuit, se repartizează adăugător pentru fiecare apartament, proporţional cu consumul înregistrat de contoarele instalate în apartament, consumatorii sunt nevoiţi să achite în mod nejustificat costul apei nefolosite de către ei.

9. Prin urmare, autorul susţine că prevederile contestate ar aduce atingere dreptului de proprietate al consumatorilor serviciului public de alimentare cu apă, contrar articolului 46 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

11. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl Sergiu Coman, parte în dosarul nr.3-1961/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru. Sesizarea este formulată de către un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016,

12. Curtea subliniază că, potrivit dispoziţiilor constituţionale cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a), judecătorii constituţionali exercită controlul constituţionalităţii legilor şi a hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Astfel, cu referire la dispoziţiile contestate din Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat printr-o hotărâre a Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, Curtea observă că acestea nu pot constitui obiectul controlului de constituţionalitate. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că instanţei de judecată îi revine obligaţia de a verifica dacă excepţia întruneşte condiţiile necesare pentru a sesiza Curtea Constituţională, inclusiv dacă obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 82), fapt care s-a omis în această cauză.

13. Totuşi, controlul constituţionalităţii prevederilor contestate din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea reţine că, în opinia autorului sesizării, dispoziţiile articolului 29 alin.(2) din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, potrivit cărora volumul de apă înregistrat de contorul de la branşamentul blocului locativ, dar nedistribuit, se repartizează adăugător pentru fiecare apartament proporţional cu consumul înregistrat de contoarele instalate în apartament, limitează dreptul de proprietate al consumatorilor serviciului public de alimentare cu apă, contrar articolului 46 din Constituţie.

15. Examinând sesizarea, Curtea constată că dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi prevederi constituţionale.

16. Astfel, în Decizia nr.12 din 15 decembrie 2014, Curtea a relevat că proprietarii apartamentelor (consumatorii) dispun de un drept de proprietate comună inclusiv asupra utilajului şi sistemelor inginereşti din interiorul sau exteriorul locuinţelor (încăperilor) care deservesc mai multe locuinţe (încăperi). Din aceste motive, proprietarii de apartamente, având un drept de proprietate comună asupra reţelelor de apă şi canalizare, au obligaţia de a le întreţine în modul corespunzător şi, în caz de necesitate, de a contribui la repararea lor (§ 38).

17. De asemenea, în paragraful 39 al acestei Decizii, Curtea a conchis că normele contestate sunt conforme cu natura juridică a dreptului de proprietate comună şi participarea coproprietarilor la repartizarea veniturilor şi suportarea cheltuielilor aferente.

18. Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia din decizia menţionată îşi păstrează autoritatea şi în prezenta cauză.

19. Prin urmare, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 29 alin.(2) din Legea nr.303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi a punctului 116 din Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin Hotărârea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.271 din 16 decembrie 2015, ridicată de către dl Sergiu Coman, parte în dosarul nr.3-1961/16, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.