Decizie nr.71 din 19.06.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.85g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 17 alin.(4) din Legea nr.235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.85g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 17 alin.(4) din Legea nr.235

din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de

reglementare a activităţii de întreprinzător

nr. 71  din  19.06.2018

 (în vigoare 19.06.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 424-429 art. 154 din 16.11.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 18 iunie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 19 iunie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 17 alin.(4) din Legea nr.235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, ridicată de către dl Andrei Cheptea, reprezentantul părţii în proces, în dosarul nr.2c-374/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 18 iunie 2018 de către dna judecător Maria Ţurcan de la Judecătoria Chişinău, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul central, se află cauza civilă, intentată la cererea depusă de către Agenţia Naţională Transport Auto, privind retragerea autorizaţiilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic internaţional deţinute de către S.R.L. “MoldTransTur”.

4. Prin Decizia Agenţiei Naţionale Transport Auto nr.19 din 28 mai 2018 s-a dispus retragerea de la operatorul de transport S.R.L. “MoldTransTur” a autorizaţiilor de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic internaţional. Motivul retragerii autorizaţiilor a fost comiterea de către operatorul de transport rutier a abaterii prevăzute la articolul 39 alin.(16) lit.a) din Codul transporturilor rutiere.

5. Pe 15 iunie 2018, într-o şedinţă de judecată, dl Andrei Cheptea, reprezentantul S.R.L. “MoldTransTur”, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 17 alin.(4) din Legea nr.235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.

6. Prin încheierea din 15 iunie 2018, Judecătoria Chişinău, sediul central, a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător sunt următoarele:

Articolul 17

Principiul echitabilităţii (proporţionalităţii)

în suspendarea activităţii de întreprinzător

“(1) În sensul prezentei legi, suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător semnifică sistarea temporară a valabilităţii şi/sau retragerea licenţei/autorizaţiei pentru activitatea de întreprinzător, fapt ce are ca efect imposibilitatea continuării acestei activităţi la nivel de întreprindere sau de unitate funcţională autorizată a acesteia.

(2) Activitatea de întreprinzător poate fi suspendată prin hotărâre judecătorească, adoptată în temeiul legii. Hotărârea instanţei de judecată privind suspendarea activităţii întreprinzătorului se adoptă la cererea autorităţilor administraţiei publice şi/sau altor instituţii abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control.

(3) În cazurile prevăzute expres de lege, activitatea de întreprinzător poate fi suspendată, cu adresarea ulterioară în instanţa de judecată a autorităţii care a dispus suspendarea. Adresarea în judecată trebuie să se facă în decursul a 3 zile lucrătoare. În caz de nerespectare a acestui termen, suspendarea se anulează. Decizia autorităţii privind suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător se aplică până la adoptarea de către instanţa de judecată a unei hotărâri definitive. Decizia autorităţii privind suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător încetează dacă, prin hotărâre a instanţei de judecată, aceasta a fost anulată.

(4) Hotărârea judecătorească privind suspendarea activităţii de întreprinzător se adoptă în termen de 5 zile lucrătoare şi se execută în conformitate cu legislaţia.

(4¹) În cazul în care suspendarea licenţei/autorizaţiei nu s-a soldat cu o hotărâre a instanţei de judecată, iar autoritatea administraţiei publice şi/sau o altă instituţie abilitată prin lege cu funcţii de reglementare şi de control este obligată, prin lege, să se adreseze instanţei cu acţiune de retragere a licenţei/autorizaţiei, acţiunile se comasează într-o singură procedură judecătorească conform normelor şi condiţiilor stabilite de Codul de procedură civilă.

(5) Taxa de stat se restituie în cazul în care hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă, adoptată în urma contestării, este în favoarea agentului economic.

(6) Reluarea activităţii de întreprinzător se efectuează în temeiul hotărârii instanţei de judecată care a emis hotărârea de suspendare a acestei activităţi sau a hotărârii instanţei ierarhic superioare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile contestate, care stabilesc că hotărârea judecătorească privind suspendarea activităţii de întreprinzător se adoptă în termen de 5 zile lucrătoare, limitează dreptul persoanei la apărare, garantat de articolul 26 din Constituţie, prin neacordarea unui termen rezonabil, care i-ar permite persoanei interesate să demonstreze caracterul nefondat al suspendării activităţii de întreprinzător.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii nr.235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate ridicată, de către dl Andrei Cheptea, reprezentantul părţii în proces, în dosarul nr.2c-374/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

13. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 17 alin.(4) din Legea nr.235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, care stabileşte că hotărârea judecătorească privind suspendarea activităţii de întreprinzător se adoptă în termen de 5 zile lucrătoare şi se execută în conformitate cu legislaţia.

14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că, prin stabilirea termenului de 5 zile, persoanei nu i se acordă un termen rezonabil, care i-ar permite să demonstreze netemeinicia suspendării activităţii de întreprinzător, şi prin urmare i se limitează dreptul la apărare, garantat de articolul 26 din Constituţie.

15. În acest sens, Curtea nu poate reţine critica textului legii în raport cu dispoziţiile articolului 26 din Constituţie privind dreptul la apărare, întrucât textul legal ce face obiectul excepţiei nu împiedică justiţiabilul să reacţioneze în mod independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale, instituind doar anumite termene care urmează a fi respectate.

16. Curtea menţionează că articolul 17 din Legea nr.235 din 20 iulie 2006 stabileşte principiul echitabilităţii (proporţionalităţii) în suspendarea activităţii de întreprinzător. Suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător, în sensul legii menţionate, semnifică sistarea temporară a valabilităţii şi/sau retragerea licenţei/autorizaţiei pentru activitatea de întreprinzător, fapt care are ca efect imposibilitatea temporară a continuării acestei activităţi la nivel de întreprindere sau de unitate funcţională autorizată a acesteia.

17. Activitatea de întreprinzător poate fi suspendată prin hotărâre judecătorească, adoptată în baza legii. Hotărârea instanţei de judecată privind suspendarea activităţii întreprinzătorului se adoptă la cererea autorităţilor administraţiei publice şi/sau a altor instituţii abilitate prin lege cu funcţii de reglementare şi de control. În cazurile prevăzute expres de lege, activitatea de întreprinzător poate fi suspendată, cu adresarea ulterioară în instanţa de judecată a autorităţii care a dispus suspendarea. Adresarea în judecată trebuie să se facă în decursul a trei zile lucrătoare. În caz de nerespectare a acestui termen, suspendarea se anulează. Decizia autorităţii privind suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător se aplică până la adoptarea de către instanţa de judecată a unei hotărâri definitive. Decizia autorităţii privind suspendarea (limitarea) activităţii de întreprinzător încetează dacă, prin hotărâre a instanţei de judecată, aceasta a fost anulată.

18. Curtea observă că prevederile articolului 17 alin.(4) din Legea nr.235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător se referă la un termen procedural care a fost stabilit în considerarea unor drepturi şi interese ale agenţilor economici de natură să protejeze participanţii la circuitul economic, pentru a nu periclita activitatea acestora şi pentru a nu afecta dreptul lor de proprietate.

19. Dispoziţiile legale menţionate se justifică prin necesitatea asigurării judecării procesului într-un termen rezonabil şi nu sunt de natură să împiedice exercitarea de către părţi a dreptului lor la apărare, aşa cum susţine autorul excepţiei.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în cadrul şedinţei din 8 iunie 2018 instanţa de judecată a dispus acordarea unui termen suplimentar şi a fixat şedinţa pentru examinarea cauzei pentru 15 iunie 2018, pentru a nu limita dreptul la apărare al S.R.L. “MoldTransTur”, pe motiv că cererea de chemare în judecată a fost expediată prin poştă şi nu a fost recepţionată până pe 8 iunie 2018.

21. Prin urmare, Curtea conchide că circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei relevă existenţa unor garanţii în sensul menţionat de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

22. Mai mult, Curtea notează că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legislator, cu respectarea anumitor exigenţe, care include şi stabilirea unor termene, după expirarea cărora valorificarea dreptului nu mai este posibilă.

23. Curtea menţionează că termenul de cinci zile lucrătoare stabilit de către legislator în care instanţa de judecată trebuie să adopte o hotărâre judecătorească privind suspendarea activităţii de întreprinzător nu este de natură să limiteze în mod disproporţionat dreptul la apărare al persoanei.

24. Prin urmare, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 17 alin.(4) din Legea nr.235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător, ridicată de către dl Andrei Cheptea, în dosarul nr.2c-374/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.