Decizie nr.72 din 27.05.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.1g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din punctul 8 al Anexei nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.445 din 12 iunie 2014, precum şi a articolelor 22 alineatele (1) şi (2) din Legea serviciului în organele vamale, 311 alin.(7) din Codul vamal şi 10 alin.(2) lit.f) din Codul muncii

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 1g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor dispoziţii din punctul 8 al Anexei nr.4

la Hotărârea Guvernului nr.445 din 12 iunie 2014, precum şi a

articolelor 22 alineatele (1) şi (2) din Legea serviciului în

organele vamale, 311 alin.(7) din Codul vamal şi 10

alin.(2) lit. f) din Codul muncii

nr. 72  din  27.05.2021

 (în vigoare 27.05.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.160-163 art.111 din 02.07.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 6 ianuarie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 27 mai 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi:

- textul "În circumstanţele în care funcţionarul Serviciului Vamal încetează serviciul în organul vamal din motive personale […], el este obligat să achite diferenţa valorică a uniformei vamale, precum şi a componentelor ei, la momentul eliberării din serviciu, în casierie sau prin reţinere din salariu, dacă salariatul nu contestă acţiunea" din punctul 8 al Anexei nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.445 din 12 iunie 2014 cu privire la aprobarea stemei şi fanionului Serviciului Vamal, însemnelor uniformistice, obiectelor de uniformă şi a normelor de echipare cu uniformă a funcţionarilor vamali;

- articolul 22 alineatele (1) şi (2) din Legea serviciului în organele vamale nr.1150 din 20 iulie 2000 (abrogată prin Legea cu privire la Serviciul Vamal nr.302 din 21 decembrie 2017);

- articolul 311 alin.(7) din Codul vamal, adoptat prin Legea nr.1149 din 20 iulie 2000;

- articolul 10 alin.(2) lit.f) din Codul muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003,

ridicată de dl Marcel Chetrari, parte în dosarul nr.2a-211/20, pendinte la Curtea de Apel Bălţi, reprezentat de dna avocat Snejana Teleba.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Bălţi format din doamnele Stela Procopciuc, Elena Grumeza şi domnul Ghenadie Liulca, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii de Apel Bălţi este pendinte cererea de apel depusă de dl Marcel Chetrari împotriva Hotărârii Judecătoriei Bălţi, sediul Făleşti, în cauza civilă nr.2a-211/20 privind cererea de chemare în judecată depusă de Biroul Vamal Nord împotriva lui Marcel Chetrari, prin care s-a solicitat încasarea datoriei.

4. În cererea sa de apel, dl Marcel Chetrari a menţionat că, începând cu 11 august 2006, a fost angajat în funcţia de inspector al Biroului Vamal Nord, iniţial printr-un ordin. Ulterior, raporturile de muncă au fost prelungite în baza unui contract individual de muncă încheiat pe un termen determinat, modificat periodic prin acorduri adiţionale. Ultimul contract individual de muncă nr.117, cu un termen determinat de 5 ani, a fost semnat pe 17 februarie 2016.

5. Raporturile contractuale de muncă cu Serviciul Vamal au fost încetate, pe 12 iulie 2016, în baza cererii depuse din motive personale. În acest sens, a fost emis ordinul nr.764-p. În aceeaşi zi, printr-un act de predare-primire, dl Marcel Chetrari a predat bunurile materiale încredinţate în timpul activităţii sale în cadrul organului vamal, cu excepţia uniformei şi a componentelor ei, pentru care i s-a cerut să achite diferenţa valorică în casierie sau prin reţinere din salariu.

6. Prin Hotărârea Judecătoriei Bălţi, sediul Făleşti, din 12 decembrie 2019 s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Biroul Vamal Nord către Marcel Chetrari privind încasarea datoriei referitoare la calculul diferenţei valorice a uniformei vamale şi a componentelor ei.

7. Pe 12 martie 2020, dl Marcel Chetrari a atacat cu apel hotărârea instanţei de fond. În cadrul procedurii apelului, pe 8 decembrie 2020, dl Marcel Chetrari, reprezentat de dna avocat Snejana Teleba, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate în paragraful 1 supra.

8. Printr-o încheiere din aceeaşi zi, Curtea de Apel Bălţi a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]."

Articolul 102

Actele Guvernului

"(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.

(2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor.

[...]."

10. Prevederile relevante ale Legii serviciului în organele vamale nr.1150 din 20 iulie 2000 (abrogată prin Legea cu privire la Serviciul Vamal nr.302 din 21 decembrie 2017) sunt următoarele:

Articolul 22

Uniforma colaboratorilor vamali

"(1) Colaboratorii vamali poartă uniformă, atribuită gratuit.

(2) Modelul uniformei, însemnele, normele de asigurare cu uniformă sunt aprobate de Guvern.

[...]."

11. Prevederile relevante ale Codului vamal, adoptat prin Legea nr.1149 din 20 iulie 2000, sunt următoarele:

Articolul 311

Colaboratorii vamali

"[…]

(7) Colaboratorii vamali poartă uniformă, atribuită gratuit. Modelul uniformei este aprobat de Guvern. Regulile de port-uniformă sunt aprobate de directorul general al Serviciului Vamal.

[…]."

12. Prevederile relevante ale Codului muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 10

Drepturile şi obligaţiile angajatorului

"[…]

(2) Angajatorul este obligat:

[…]

f) să asigure salariaţii cu utilaj, instrumente, documentaţie tehnică şi alte mijloace necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor lor de muncă;

[…]."

13. Prevederile relevante ale Anexei nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.445 din 12 iunie 2014 cu privire la aprobarea stemei şi fanionului Serviciului Vamal, însemnelor uniformistice, obiectelor de uniformă şi a normelor de echipare cu uniformă a funcţionarilor vamali sunt următoarele:

"[…]

Anexa nr.4

la Hotărârea Guvernului

nr.445 din 12 iunie 2014

[…]

8. În circumstanţele în care funcţionarul Serviciului Vamal încetează serviciul în organul vamal din motive personale, în cazul eliberării din serviciu din cauza necorespunderii funcţiei deţinute constatate de comisia de atestare, în cazul lipsei de post inferior vacant sau al respingerii funcţiei propuse, drept consecinţă a încălcării disciplinei de serviciu, comiterea unei infracţiuni şi pentru condamnare în bază de sentinţă judecătorească definitivă, precum şi în cazul încetării contractului individual de muncă ca urmare a unor interdicţii legale, el este obligat să achite diferenţa valorică a uniformei vamale, precum şi a componentelor ei, la momentul eliberării din serviciu în casierie sau prin reţinere din salariu, dacă salariatul nu contestă acţiunea. În caz contrar, suma respectivă va fi percepută prin judecată.

9. Funcţionarii Serviciului Vamal concediaţi din serviciu pe motive de:

trecere, prin transfer, la alt loc de muncă în organele de drept;

concediere în legătură cu reducerea statelor de funcţii sau reorganizarea sistemului vamal;

concediere în legătură cu restabilirea în funcţie la locul de muncă conform hotărârii instanţei de judecată a persoanei care a îndeplinit anterior munca respectivă;

neprelungirea contractului individual de muncă din voinţa funcţionarului;

în caz de imposibilitate de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu constatate prin examen medical de specialitate;

ieşire la pensie sau întreruperea serviciului pe motive de invaliditate;

deces,

beneficiază de înlesniri şi sunt scutiţi de rambursarea valorii uniformei, precum şi a componentelor ei, neutilizate din plin, conform termenelor de port, menţionate în prezenta anexă.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul ei susţine că prevederile contestate în partea referitoare la obligaţia funcţionarului vamal de a achita diferenţa valorică a uniformei vamale şi a componentelor ei, în cazul în care îşi încetează serviciul în organul vamal din motive personale, sunt imprevizibile şi contravin garanţiilor constituţionale privind dreptul cetăţenilor la muncă.

15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că obligaţia în discuţie instituie un tratament diferenţiat nejustificat între funcţionarii Serviciului Vamal care întrerup relaţiile de muncă din motive personale şi cei cărora le-a expirat contractul de muncă şi nu doresc să-l prelungească, fapt care ar fi contrar articolelor 16 şi 46 din Constituţie.

16. De asemenea, autorul sesizării afirmă că Guvernul şi-a depăşit competenţele constituţionale stabilite de articolele 6 şi 102 alineatele (1) şi (2) din Constituţie, atunci când a decis să instituie obligaţia funcţionarului vamal de a achita diferenţa valorică a uniformei vamale şi a componentelor ei, în cazul în care îşi încetează serviciul în organul vamal din motive personale.

17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate sunt contrare articolelor 6, 16, 23, 43 alin.(1) şi (4), 46 alin.(1) şi (2), 54 şi 102 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate, care a fost ridicată de o parte în proces (a se vedea § 1 supra), este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

20. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie unele prevederi din punctul 8 al Anexei nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.445 din 12 iunie 2014, precum şi articolele 22 alineatele (1) şi (2) din Legea serviciului în organele vamale, 311 alin.(7) din Codul vamal şi 10 alin.(2) lit.f) din Codul muncii. Dispoziţiile criticate reglementează, pe de o parte, asigurarea gratuită cu echipament a funcţionarului vamal (articolele 22 alineatele (1) şi (2) din Legea serviciului în organele vamale, 311 alin.(7) din Codul vamal), iar pe de altă parte, stabilesc condiţiile în care intervine obligaţia funcţionarului vamal de a achita diferenţa valorică a uniformei vamale şi a componentelor ei, primite gratuit în exerciţiul funcţiei (pct. 8 din Anexa nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.445 din 12 iunie 2014). Articolul 10 alin.(2) lit.f) din Codul muncii prevede că angajatorul este obligat să asigure salariaţii cu utilaj, instrumente, documentaţie tehnică şi alte mijloace necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor lor de muncă.

21. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor Parlamentului şi a hotărârilor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor prezentei sesizări. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unei cereri de apel depuse împotriva unei hotărâri judecătoreşti de încasare a datoriei (a se vedea § 3-7 supra). Curtea admite că instanţa de apel va aplica prevederile criticate la examinarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

22. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de drept comun (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.17 din 9 februarie 2021, § 16).

23. Autorul sesizării susţine că dispoziţiile contestate sunt imprevizibile, fapt contrar articolului 23 [calitatea legii], şi încalcă articolele 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 16 [egalitatea], 43 alin.(1) şi (4) [dreptul la muncă şi la protecţia muncii], 46 alin.(1) şi (2) [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] şi 102 alin.(1) şi (2) [actele Guvernului] din Constituţie.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 18; DCC nr.69 din 18 mai 2021, § 21).

25. Curtea observă că, deşi autorul contestă textele legale menţionate la § 1 supra, criticile acestuia se referă doar la prevederile ce reglementează obligaţia funcţionarului din cadrul Serviciului Vamal de a achita diferenţa valorică a uniformei vamale, precum şi a componentelor ei, la data eliberării din motive personale din serviciu, în casierie sau prin reţinere din salariu, stabilite în punctul 8 din Anexa nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.445 din 12 iunie 2014. Astfel, criticile autorului excepţiei se referă doar la obligaţia funcţionarului vamal de a achita diferenţa valorică a uniformei vamale şi a componentelor ei, precum şi la faptul că această obligaţie intervine atunci când funcţionarul îşi încetează, inter alia, din motive personale, serviciul în organul vamal.

26. Curtea observă că obligaţia de a achita diferenţa valorică a uniformei şi a componentelor ei este o consecinţă a condiţiei necesar a fi îndeplinite în vederea exerciţiului oricărei funcţii publice în cadrul Serviciului Vamal, şi anume a obligaţiei de a purta uniformă, atribuită gratuit. Deşi autorul excepţiei invocă de asemenea neconstituţionalitatea articolelor 22 alineatele (1) şi (2) din Legea serviciului în organele vamale, 311 alin.(7) din Codul vamal şi 10 alin.(2) lit.f) din Codul muncii, Curtea constată că aceste prevederi nu fixează această obligaţie, ci doar stabilesc că uniforma îi este oferită funcţionarului vamal, în mod gratuit. Ţinând cont de argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va avea în vedere, în analiza sa, doar capătul sesizării care se referă la textul criticat din punctul 8 al Anexei nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.445 din 12 iunie 2014.

27. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate invocate în raport cu articolul 43 din Constituţie, potrivit căruia orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului (alin.(1)), Curtea precizează că obligaţia stabilită de dispoziţiile contestate nu restrânge dreptul persoanei la libertatea de alegere a profesiei sau a locului de muncă şi nici nu lezează exerciţiul dreptului la muncă.

28. Curtea menţionează că stabilirea unor condiţii pentru exercitarea anumitor activităţi nu poate fi privită a priori ca o încălcare a dreptului la muncă sau ca o discriminare în raport cu exercitarea altor activităţi (a se vedea HCC nr.5 din 23 aprilie 2013, § 58). Mai mult, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că garantarea dreptului la muncă este compatibilă cu stabilirea unor condiţii în baza cărora o profesie poate fi exercitată (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.8 din 11 mai 2015, § 73). Curtea constată că aceste linii jurisprudenţiale sunt aplicabile şi în cazul activităţii în cadrul Serviciului Vamal, unde funcţionarii vamali sunt obligaţi să poarte uniformă, atribuită gratuit. Astfel, atunci când o persoană alege şi acceptă să activeze într-o funcţie din organele vamale, aceasta acceptă şi condiţiile legale stabilite pentru exercitarea funcţiei respective, inclusiv portul uniformei vamale şi achitarea, în anumite cazuri, a diferenţei valorice a uniformei vamale, precum şi a componentelor ei.

29. Totuşi, având în vedere argumentele autorului sesizării, Curtea trebuie să verifice dacă există vreo deosebire de tratament cu privire la cazurile de încetare a contractului de muncă în circumstanţe care nu depind de voinţa părţilor în comparaţie cu cazurile de încetare a contractului ca urmare a demisiei sau a concedierii în anumite condiţii, din perspectiva momentului în care devine efectivă obligaţia de plată a diferenţei valorice a uniformei vamale, precum şi a componentelor ei. Acest aspect al sesizării implică analiza argumentelor invocate în raport cu articolele 16 şi 46 alin.(1) din Constituţie, care garantează principiul egalităţii şi dreptul de proprietate.

30. Curtea menţionează că pentru a fi incident articolul 16 din Constituţie, trebuie să se constate existenţa unui tratament diferenţiat care să pună în discuţie una din condiţiile de exercitare a unui drept garantat de Constituţie (a se vedea HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 20; HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 59; DCC nr.26 din 16 februarie 2021, § 22). Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situaţii asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (discriminare indirectă) (HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 21 şi jurisprudenţa citată acolo). Aşadar, o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor.

31. Curtea reţine că prevederea contestată distinge între mai multe cazuri în care intervine obligaţia de plată a diferenţei valorice a uniformei vamale, precum şi a componentelor ei. Astfel, potrivit punctului 8 al Anexei nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.445 din 12 iunie 2014 (care conţine prevederile contestate), obligaţia de plată a diferenţei valorice a uniformei vamale, precum şi a componentelor ei, acţionează în cazurile de încetare a serviciului din motive personale, din cauza necorespunderii funcţiei deţinute constatate prin act al comisiei de atestare, în cazul lipsei unui post inferior vacant sau al respingerii funcţiei propuse drept consecinţă a încălcării disciplinei de serviciu, în cazul comiterii unei infracţiuni şi condamnării prin sentinţă judecătorească rămasă definitivă, precum şi în cazul încetării contractului individual de muncă ca urmare a unor interdicţii legale.

32. Pe de altă parte, Curtea constată că punctul 9 din Anexa nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.445 din 12 iunie 2014 stabileşte cazurile în care funcţionarul din cadrul Serviciului Vamal este scutit de plata diferenţei valorice a uniformei vamale, precum şi a componentelor ei. Curtea are în vedere că situaţiile stabilite de textele acestor prevederi nu sunt comparabile, din punctul de vedere al cauzelor. Pentru a distinge între ele, Curtea are în vedere că situaţiile descrise la punctul 9 din Anexă se referă la cazurile de încetare a raporturilor de muncă din motive care nu îi sunt imputabile funcţionarului public sau care nu implică o încetare definitivă şi înainte de termenul stabilit a contractului de muncă, ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului de muncă de către funcţionarul vamal.

33. Astfel, Curtea reţine că cazurile de încetare a raporturilor de serviciu în organul vamal din motive personale şi cazurile de încetare a raporturilor de muncă din motive care nu îi sunt imputabile funcţionarului public (pct. 9 din Anexă) nu constituie situaţii comparabile şi, prin urmare, nu sunt afectate dispoziţiile articolului 16, coroborat cu articolul 46 alin.(1) din Constituţie. Din acest motiv, nu sunt incidente nici articolele 23 şi 54 din Constituţie.

34. Cu privire la aplicabilitatea articolelor 6 şi 102 alineatul (1) din Constituţie, Curtea reţine că Parlamentul a delegat Guvernului prin articolul 22 alin.(2) din Legea serviciului în organele vamale nr.1150 din 20 iulie 2000 (în vigoare la data încetării raporturilor de muncă) competenţa de a reglementa normele de asigurare cu uniformă în Serviciul Vamal. Prin urmare, Curtea constată că Guvernul nu a acţionat ultra vires.

35. În partea ce ţine de pretinsa contradicţie dintre reglementările contestate, Curtea precizează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituţionale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.40 din 21 decembrie 2017, § 29; DCC nr.139 din 12 decembrie 2019, § 26; DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 28). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanţelor de judecată (DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 28 şi jurisprudenţa citată acolo).

36. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi:

- textul "În circumstanţele în care funcţionarul Serviciului Vamal încetează serviciul în organul vamal din motive personale […], el este obligat sa achite diferenţa valorică a uniformei vamale, precum şi a componentelor ei, la momentul eliberării din serviciu, în casierie sau prin reţinere din salariu, dacă salariatul nu contestă acţiunea" din punctul 8 al Anexei nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.445 din 12 iunie 2014 cu privire la aprobarea stemei şi fanionului Serviciului Vamal, însemnelor uniformistice, obiectelor de uniformă şi a normelor de echipare cu uniformă a funcţionarilor vamali;

- articolul 22 alineatele (1) şi (2) din Legea serviciului în organele vamale nr.1150 din 20 iulie 2000;

- articolul 311 alin.(7) din Codul vamal, adoptat prin Legea nr.1149 din 20 iulie 2000;

- articolul 10 alin.(2) lit.f) din Codul muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, ridicată de dl Marcel Chetrari, parte în dosarul nr.2a-211/20, pendinte la Curtea de Apel Bălţi, reprezentat de dna avocat Snejana Teleba.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.