Decizie nr.73 din 09.07.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.81g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 74 alin.(3) din Legea nr.135 din 14 iunie 2007 privind societăţile cu răspundere limitată

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.81g/2018 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 74 alin.(3) din Legea nr.135

din 14 iunie 2007 privind societăţile cu răspundere limitată

nr. 73  din  09.07.2018

 (în vigoare 09.07.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 424-429 art. 156 din 16.11.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 15 iunie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 9 iulie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 74 alin.(3) din Legea nr.135 din 14 iunie 2007 privind societăţile cu răspundere limitată, ridicată de către dl Leonid Ciobanu, reprezentant al S.R.L. “Zernoff”, în dosarul nr.2ac-902/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 15 iunie 2018 de către dnii judecători Angela Bostan, Anatol Pahopol şi Veronica Negru de la Colegiul civil şi de contencios administrativ din cadrul Curţii de Apel Chişinău, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 24 noiembrie 2015, S.A. “Cereale Glodeni” şi S.R.L. “Zernoff” au încheiat un contract de vânzare.

4. Pe 6 mai 2016, adunarea generală a S.R.L. “Zernoff” a constatat încălcarea de către administratorul acesteia a prevederilor actului de constituire, prin depăşirea atribuţiilor stabilite conform statutului. Adunarea generală a S.R.L. “Zernoff” consideră că la semnarea contractului S.A. “Cereale Glodeni” era obligată să verifice împuternicirile administratorului S.R.L. “Zernoff”.

5. S.A. “Cereale Glodeni” a depus o cerere de chemare în judecată referitoare la încasarea datoriei care rezultă din contractul de vânzare încheiat cu S.R.L. “Zernoff”.

6. În cadrul şedinţei de judecată, dl Leonid Ciobanu, reprezentant al S.R.L. “Zernoff”, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 74 alin.(3) din Legea nr.135 din 14 iunie 2007 privind societăţile cu răspundere limitată.

7. Prin încheierea din 29 mai 2018, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.135 din 14 iunie 2007 privind societăţile cu răspundere limitată sunt următoarele:

Articolul 71

Drepturile administratorului

“(1) Administratorul este în drept:

a) să efectueze actele de gestiune a societăţii, necesare atingerii scopurilor prevăzute în actul de constituire şi în hotărârile adunării generale a asociaţilor;

b) să reprezinte fără procură societatea în raporturile cu organele statului, cu terţii şi în instanţele de judecată;

c) să elibereze altor persoane mandat pentru săvârşirea unor anumite acte juridice, dacă aceasta nu este interzis prin actul de constituire;

d) să exercite alte împuterniciri atribuite de adunarea generală a asociaţilor sau de consiliul societăţii conform competenţei lor.

(2) În cazul desemnării mai multor administratori, aceştia au împuterniciri de reprezentare egale, dacă actul de constituire nu prevede altfel.”

Articolul 73

Limitarea drepturilor administratorului

“(1) Administratorul este obligat faţă de societate să respecte limitele împuternicirilor stabilite prin actul de constituire ori, dacă acesta nu prevede altfel, de către adunarea generală a asociaţilor.

(2) Dacă administratorul a încălcat restricţiile stabilite la alin.(1), societatea sau orice asociat poate cere, în numele societăţii, repararea prejudiciilor cauzate acesteia.

(3) Acţiunea în despăgubire poate fi intentată în decursul a 3 ani de la data comiterii acţiunii păgubitoare pentru societate.”

Articolul 74

Validitatea angajării societăţii

“(1) Societatea este angajată în raporturile cu terţii prin actele săvârşite de către administrator, chiar dacă aceste acte depăşesc obiectul de activitate al societăţii, cu excepţia cazului în care societatea demonstrează că terţii ştiau despre această depăşire.

(2) În scopul sustragerii de la obligaţiile asumate, nici societatea şi nici terţii nu sînt în drept să pună la îndoială legalitatea desemnării administratorului sau a altei persoane cu drept de reprezentare a societăţii dacă această desemnare a fost înregistrată la organul înregistrării de stat.

(3) Prevederile actului de constituire şi hotărârile adunării generale a asociaţilor care limitează împuternicirile de reprezentare conferite de către lege administratorului nu sunt opozabile terţilor.”

DREPT COMPARAT

10. În Franţa, Legea nr.66-537 din 24 iulie 1966 privind societăţile comerciale stabileşte în Secţiunea 3, articolul 98, că consiliul de administraţie este învestit cu cele mai extinse competenţe de conducere pentru a acţiona în toate circumstanţele, în numele companiei. Atribuţiile sale trebuie exercitate în limitele scopului corporativ potrivit legii şi actelor adunării acţionarilor. Prevederile regulamentelor care limitează competenţele consiliului de administraţie nu sunt opozabile pentru terţi.

11. În Belgia, Codul societăţilor din 7 mai 1999 prevede la articolul 522 competenţa consiliului de administraţie de a efectua toate actele necesare pentru îndeplinirea scopului corporativ al societăţii, cu excepţia celor pe care legea le rezervă pentru adunarea generală. Actul constitutiv poate limita competenţele consiliului de administraţie. Aceste restricţii, precum şi eventuala distribuire a sarcinilor pe care administratorii le-ar fi convenit nu sunt opozabile lor, chiar dacă sunt publicate. Consiliul de administraţie reprezintă societatea faţă de terţi şi în instanţă, fie prin solicitare, fie prin apărare. Totuşi, actul de constituire poate oferi împuterniciri unuia sau mai multor administratori care să reprezinte societatea, fie în mod individual, fie în comun. Această clauză este opozabilă terţilor. Statutul poate restrânge această competenţă, însă restricţiile, precum şi eventuala diviziune a sarcinilor pe care administratorii ar fi stabilit-o nu sunt opozabile terţilor, chiar dacă sunt publicate.

12. În România, articolul 55 al Legii nr.31 din 16 noiembrie 1990 privind societăţile prevede că, în raport cu terţii, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depăşesc obiectul de activitate, în afară de cazul în care ea dovedeşte că terţii cunoşteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depăşirea acestuia. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, de una singură, dovada cunoaşterii. Clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societăţilor care limitează puterile conferite de lege acestor organe sunt inopozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate.

13. În Germania, articolul 37 din Legea cu privire la societăţile cu răspundere limitată nr.4123-1, cu ultimele modificări efectuate pe 17 iulie 2017, prevede că administratorii sunt obligaţi faţă de societate să respecte restricţiile prevăzute de statut în privinţa întinderii competenţei de a reprezenta societatea sau, dacă nu se prevede altfel, prin hotărâri adoptate de către acţionari. Limitarea competenţei administratorilor de a reprezenta societatea nu are efecte juridice pentru terţi. Obligaţia este incidentă în special în cazurile în care reprezentarea se limitează doar la o anumită activitate sau tip de activitate, sau numai în anumite circumstanţe sau pentru o anumită perioadă, sau în anumite locuri sau în cazul în care consimţământul acţionarilor sau al unui organ al societăţii este necesar pentru desfăşurarea unei activităţi economice specifice.

14. Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind garanţiile impuse societăţilor în statele membre pentru protejarea intereselor asociaţilor sau terţilor recomandă ca protecţia terţilor să fie asigurată prin dispoziţii care să limiteze, pe cât posibil, cauzele de nevaliditate a angajamentelor asumate în numele societăţii. Prevederile Directivei (UE) 2017/1132 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăţilor comerciale stabileşte la articolul 9 că “limitele competenţelor conferite organelor societăţii comerciale conform statutului sau prin decizie a organelor competente nu sunt opozabile terţilor, chiar dacă au fost publicate”. Prin urmare, îndeplinirea formalităţilor de publicitate, prin publicarea actului de constituire a societăţii în Registrul de stat al persoanelor juridice, nu poate constitui singura dovadă a cunoaşterii.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită verificarea constituţionalităţii articolului 74 alin.(3) din Legea nr.135 din 14 iunie 2007 privind societăţile cu răspundere limitată. Acesta consideră că legislatorul, prin efectul aplicării articolului contestat, a prevăzut nulitatea absolută pentru un act juridic unde limitele împuternicirilor de reprezentare în vederea efectuării actelor de gestiune necesare scopului prevăzut în hotărârea adunării conferite administratorului devin inopozabile faţă de terţi.

16. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 23, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză Legea privind societăţile cu răspundere limitată, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl Leonid Ciobanu, reprezentant al S.R.L. “Zernoff” în dosarul nr.2ac-902/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “prevederile actului de constituire şi hotărârile adunării generale a asociaţilor care limitează împuternicirile de reprezentare conferite de către lege administratorului nu sunt opozabile terţilor.”

21. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile contestate încalcă prevederile articolelor 1 alin.(3), 23, 46 şi 54 din Constituţie.

22. Curtea reiterează că Constituţia instituie obligaţia statului privind reglementarea activităţii economice, asigurarea libertăţii comerţului şi a activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale şi crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

23. Curtea reţine că la baza constituirii oricărei societăţi comerciale stă voinţa asociaţilor de a desfăşura, în condiţiile legii, o activitate comercială. Însă voinţa asociaţilor privind constituirea unei societăţi comerciale trebuie să se materializeze, în conformitate cu legea, prin actul de constituire al societăţii. Dispoziţiile actului de constituire sunt obligatorii pentru asociaţi şi pentru organele societăţii.

24. Articolul 72 al Legii menţionate prevede că administratorul este obligat să gestioneze societatea astfel încât scopurile pentru care aceasta a fost constituită să fie realizate cât mai eficient.

25. Totodată, administratorul este obligat faţă de societate să respecte limitele împuternicirilor stabilite prin actul de constituire sau, dacă acesta nu prevede altfel, de către adunarea generală a asociaţilor.

26. Prin urmare, administratorul acţionează cu diligenţa unui bun profesionist în numele societăţii, reprezentând interesele acesteia.

27. Curtea menţionează că actele juridice încheiate în limitele legii şi ale prevederilor actului constitutiv de către administratori în numele şi pe seama societăţii angajează societatea în raporturile cu terţii.

28. Între societate şi terţi nu există o procedură de înştiinţare sau de comunicare directă, prin care societatea ar informa terţii cu privire la limitele competenţelor conferite administratorului societăţii comerciale conform statutului sau prin decizia organelor competente.

29. Curtea menţionează că, la încheierea unui contract cu un terţ, se prezumă că administratorul acţionează cu bună-credinţă, cu corectitudine şi cu onestitate, în numele societăţii, faţă de cealaltă parte cu care se încheie un raport juridic.

30. Curtea notează că, potrivit practicii internaţionale în domeniu, pentru a asigura certitudinea juridică în raporturile dintre societate şi terţi, precum şi în raporturile dintre asociaţi, este necesar să se limiteze cazurile de nulitate a contractelor încheiate în numele societăţii de către organele acesteia. Prin urmare, legislatorul a avut drept scop instituirea unei măsuri de protecţie pentru terţi de bună-credinţă care au avut încredere în capacitatea reprezentantului legal al societăţii şi care urmăresc menţinerea efectelor actului astfel încheiat.

31. Totodată, articolul 73 alin.(2) al Legii privind societăţile cu răspundere limitată oferă suficiente garanţii pentru repararea prejudiciilor cauzate societăţii de către administratorul ei. Astfel, potrivit articolului menţionat, dacă administratorul încalcă limitele împuternicirilor stabilite prin actul de constituire sau de către adunarea generală a acţionarilor, societatea sau orice asociat poate cere, în numele societăţii, repararea prejudiciilor provocate acesteia, în decursul a trei ani de la data comiterii acţiunii prejudiciabile pentru societate.

32. Aşadar, în baza celor menţionate, Curtea constată că sesizarea nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 74 alin.(3) din Legea nr.135 din 14 iunie 2007 privind societăţile cu răspundere limitată, ridicată de către dl Leonid Ciobanu, reprezentant al S.R.L. “Zernoff”, în dosarul nr.2ac-902/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.