Decizie nr.74 din 21.05.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.93g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 267 lit.k/1) din Codul de procedură civilă

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.93g/2019 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 267 lit.k¹)

din Codul de procedură civilă

nr. 74  din  21.05.2019

 (în vigoare 21.05.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 230-237 art. 162 din 19.07.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 15 mai 2019,

Înregistrată pe aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 21 mai 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 267 lit.k¹) din Codul de procedură civilă, ridicată din oficiu de către dnii judecători Grigori Covali, Ştefan Starciuc şi Liudmila Caraianu, în dosarul nr.2r-28/2019, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 15 mai 2019, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 30 octombrie 2018, dl Victor Negru a depus la Judecătoria Cimişlia, sediul central, o cerere de chemare în judecată împotriva dnelor Aurica Borgan şi Liuba Paci cu privire la recunoaşterea nulităţii şi anularea contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil şi încasarea cheltuielilor de judecată.

4. Prin încheierea Judecătoriei Cimişlia, sediul central, din 22 februarie 2019, cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol, în baza articolului 267 lit.k¹) din Codul de procedură civilă. Pe 7 martie 2019, dl Victor Negru a depus recurs împotriva încheierii menţionate.

5. Pe 26 aprilie 2019, în cadrul examinării recursului, dnii judecători Grigori Covali, Ştefan Starciuc şi Ludmila Caraianu au ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a articolului 267 lit.k¹) din Codul de procedură civilă, care prevede că instanţa de judecată scoate cererea de pe rol în cazul în care în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare se constată că reclamantul nu a achitat taxa de stat în cuantumul prevăzut de lege.

6. Prin încheierea Curţii de Apel Comrat s-a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20–24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 267

Temeiurile scoaterii cererii de pe rol

“Instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care:

[…]

k¹) în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare se constată că reclamantul nu a achitat taxa de stat în cuantumul prevăzut de lege;

[…].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin că dispoziţiile contestate de la articolul 267 lit.k¹) din Codul de procedură civilă, care prevăd că instanţa de judecată scoate cererea de pe rol în cazul în care în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare se constată că reclamantul nu a achitat taxa de stat în cuantumul prevăzut de lege, îngrădesc accesul la justiţie al reclamantului.

10. În opinia autorilor excepţiei, prevederile contestate contravin articolelor 20, 23, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de către dnii judecători Grigori Covali, Ştefan Starciuc şi Ludmila Caraianu, în dosarul nr.2r-28/2019, pendinte la Curtea de Apel Comrat. Astfel, sesizarea este formulată de către subiecte căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului 267 lit.k¹) din Codul de procedură civilă, care stabilesc că instanţa de judecată scoate cererea de pe rol în cazul în care în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare se constată că reclamantul nu a achitat taxa de stat în cuantumul prevăzut de lege. Potrivit autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate îngrădesc accesul la justiţie.

15. Dreptul de acces la un tribunal, garantat de articolul 20 din Constituţie, trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuţie reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor. Dreptul de acces la un tribunal include nu doar dreptul de a iniţia o acţiune, ci şi dreptul la soluţionarea cauzei de către un tribunal competent să se pronunţe asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept (Parohia Greco-Catolică Lupeni şi alţii v. România [MC], 29 noiembrie 2016, § 86).

16. Curtea reţine că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut. Acesta poate fi limitat. Limitările accesului la o instanţă trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie proporţionale, pentru a nu afecta însăşi esenţa dreptului.

17. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie prin impunerea unor taxe de stat pentru cererile de chemare în judecată, Curtea menţionează că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, care se realizează de către autoritatea judecătorească, reprezintă de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legislatorul este îndreptăţit să instituie taxe de stat pentru cererile de chemare în judecată pentru a putea acoperi anumite costuri ale procedurii judiciare la care participă părţile aflate în litigiu.

18. De asemenea, Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele judiciare, fiind firesc ca justiţiabilii care beneficiază de activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora.

19. Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricţii financiare cu privire la accesul unei persoane la justiţie, tocmai în interesul unei bune administrări a justiţiei (Kreuz v.Polonia din 19 iunie 2001, § 54, Weissman şi alţii v. România din 24 mai 2006, § 35).

20. În acelaşi sens, Curtea menţionează că potrivit articolului 58 alin.(1) din Constituţie, cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. Prin urmare, legislatorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe de stat judiciare fixe sau calculate la valoare, în funcţie de obiectul litigiului. Curtea reţine că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii.

21. Curtea menţionează că legislatorul a stabilit, prin dispoziţiile articolelor 85–86 din Codul de procedură civilă, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor de stat judiciare. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie. Aprecierea legalităţii şi a caracterului fundamentat al cererilor întemeiate pe dispoziţiile mai sus citate se realizează de către instanţa de judecată, în baza prerogativelor conferite de Constituţie şi legi, având în vedere probele care însoţesc aceste cereri.

22. Mai mult, Curtea constată că articolul 268 din Codul de procedură civilă stabileşte că, în cazul scoaterii cererii de pe rol, procesul ia sfârşit printr-o încheiere judecătorească. În încheiere, instanţa indică modul de înlăturare a circumstanţelor specificate la articolul 267. După înlăturarea circumstanţelor care conduc la scoaterea cererii de pe rol, persoana interesată poate adresa instanţei o nouă cerere, conform dispoziţiilor generale.

23. Prin urmare, având în vedere că există suficiente garanţii, apte să-i asigure reclamantului accesul la un tribunal, Curtea conchide că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată în această privinţă.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 267 lit.k¹) din Codul de procedură civilă, ridicată din oficiu de către dnii judecători Grigori Covali, Ştefan Starciuc şi Ludmila Caraianu, în dosarul nr.2r-28/2019, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.