Decizie nr.79 din 27.07.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.103g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 14 al articolului unic din Legea nr.244-XVI din 21 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova (competenţa în contenciosul administrativ)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a  sesizării nr. 103g/2017  privind excepţia de

neconstituţionalitate a punctului 14 al articolului unic din Legea

nr.244-XVI din 21 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea

Codului de procedură civilă  al Republicii Moldova

(competenţa în contenciosul administrativ)

nr. 79  din  27.07.2017

 (în vigoare 27.07.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 411-420 art. 119 din 24.11.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 21 iulie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 iulie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a punctului 14 al articolului unic din Legea nr.244-XVI din 21 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, ridicată de către avocatul Andrei Bivol în dosarul nr.3-90/17, pendinte la Judecătoria Chişinău (sediul central).

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 21 iulie 2017 de către judecătorul Angela Braga din cadrul Judecătoriei Chişinău (sediul central), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Decretul nr.16-VIII din 3 ianuarie 2017, Preşedintele Republicii Moldova a retras cetăţenia Republicii Moldova domnului Traian Băsescu.

4. La 26 ianuarie 2017, în temeiul articolului 41 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 2 iunie 2000, avocatul Andrei Bivol, acţionând în interesele dlui Traian Băsescu, a contestat decretul Preşedintelui Republicii Moldova la Curtea Supremă de Justiţie.

5. Prin încheierea din 27 ianuarie 2017, Curtea Supremă de Justiţie a dispus restituirea cererii de chemare în judecată, din motiv că nu are competenţa de a examina în primă instanţă acţiuni ce ţin de controlul legalităţii decretelor Preşedintelui Republicii Moldova de retragere a cetăţeniei. Totodată, Curtea Supremă de Justiţie a explicat că aceasta nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât la Judecătoria Chişinău, ca fiind instanţa de fond competentă în astfel de categorii de pricini.

6. Astfel, la 16 martie 2017, avocatul lui Traian Băsescu a depus la Judecătoria Chişinău (sediul central) o cerere de chemare în judecată împotriva Preşedintelui Republicii Moldova, prin care a solicitat anularea Decretului nr.16-VIII din 3 ianuarie 2017 privind retragerea cetăţeniei Republicii Moldova.

7. În cadrul procesului, avocatul Andrei Bivol a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a punctului 14 al articolului unic din Legea nr.244-XVI din 21 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, prin care a fost exclus articolul 34 din Codul de procedură civilă, alin.(2) lit.a) al căruia avea următorul cuprins:

“Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţă de contencios administrativ: exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern, prin care sunt vătămate în drepturi şi interese legitime persoanele fizice şi juridice, în afara celor exceptate prin lege”.

8. Prin încheierea din 14 iulie 2017, Judecătoria Chişinău (sediul central) a admis demersul şi a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

“Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.”

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti

“[...]

(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

“(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.244-XVI din 21 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova (M.O., 2006, nr.178-180, art.814) sunt următoarele:

“Articol unic. – Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.111-115, art.451), cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

[...]

14. Articolul 34 se exclude.

[…]”

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.130-134, art.415) sunt următoarele:

Articolul 34

Competenţa Curţii Supreme de Justiţie

“[...]

(2) Curtea Supremă de Justiţiei, ca instanţă de contencios administrativ:

a) exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern, prin care sunt vătămate în drepturi şi interese legitime persoanele fizice şi juridice, în afara celor exceptate prin lege;

[…]”.

[Art.34 abrogat prin Legea nr.244-XVI din 21.07.2006, în vigoare 17.11.2006]

12. Prevederile relevante ale Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 2 iunie 2000 (republicată: M.O., ed. specială din 9 decembrie 2005) sunt următoarele:

Articolul 41

Atacarea decretului Preşedintelui Republicii Moldova

“Decretul Preşedintelui Republicii Moldova în problema cetăţeniei poate fi atacat în Curtea Supremă de Justiţie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prin abrogarea art.34 alin.(2) lit.a) din Codul de procedură civilă, care prevedea competenţa Curţii Supreme de Justiţie, ca instanţă de contencios administrativ, de a exercita controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual emise de Preşedintele Republicii Moldova, s-au încălcat dispoziţiile articolelor 1 alin.(3), 20, 54 şi 116 din Constituţie.

14. Potrivit autorului excepţiei, examinarea de către judecătorii a actelor administrative cu caracter individual emise de Preşedintele Republicii Moldova privează justiţiabilul de dreptul la judecarea cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială şi, în consecinţă, de dreptul la un proces echitabil. Or, judecătorii instanţelor de fond sunt numiţi în funcţie, confirmaţi până la atingerea plafonului de vârstă, promovaţi în funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte de instanţă sau în instanţa de apel şi demişi de către Preşedintele Republicii Moldova.

15. În acest sens, autorul excepţiei susţine că, întrucât carierea judecătorilor depinde şi de acţiunea Preşedintelui Republicii Moldova, există dubii privind exercitarea presiunii în exercitarea funcţiilor lor jurisdicţionale şi gradul de independenţă a judecătorilor în luarea deciziilor împotriva Preşedintelui Republicii Moldova.

16. În suportul celor enunţate, autorul a invocat că la 27 iunie 2017, în cadrul Clubului de Presă “Rezonanţa socială”, emisiune difuzată în limba rusă, Preşedintele Republicii Moldova a făcut declaraţii publice în contextul litigiului privind retragerea cetăţeniei dlui Traian Băsescu din care rezultă că acesta este sigur de rezultatul favorabil al soluţionării cauzei (a se vedea https://www.privesc.eu/Arhiva/76930). Astfel, Preşedintele Republicii Moldova a declarat, inter alia :

“[…] mulţi dintre judecători înţeleg că numirea judecătorilor este atribuţia Preşedintelui. Eu nu afirm că noi exercităm presiune asupra lor, noi nu-i presăm, însă ei înţeleg că trebuie să încerce să respecte legea. Nu toţi înţeleg, dar treptat vor înţelege. […]”

17. În fine, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că este necesară revigorarea prevederilor articolului 34 alin.(2) lit.a) din Codul de procedură civilă, în redacţia anterioară abrogării neconstituţionale.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.244-XVI din 21 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Andrei Bivol în dosarul nr.3-90/17, pendinte la Judecătoria Chişinău (sediul central), este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

21. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

22. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie punctul 14 al articolului unic din Legea nr.244-XVI din 21 iulie 2006, prin care prevederile articolului 34 alin.(2) lit.a) din Codul de procedură civilă au fost excluse.

23. Dispoziţiile articolului 34 alin.(2) lit a) din Codul de procedură civilă, abrogate prin Legea nr.244-XVI din 21 iulie 2006, aveau următorul cuprins:

“(2) Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţă de contencios administrativ:

a) exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern, prin care sunt vătămate în drepturi şi interese legitime persoanele fizice şi juridice, în afara celor exceptate prin lege”.

24. În opinia autorului excepţiei, prin abrogarea prevederilor articolului 34 alin.(2) lit.a) din Codul de procedură civilă, care stabileau competenţa Curţii Supreme de Justiţie în calitate de primă instanţă de contencios administrativ, s-au încălcat dispoziţiile constituţionale ale articolului 1 alin.(3), care consacră principiul statului de drept, ale articolului 20 privind accesul liber la justiţie, ale articolului 54 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale articolului 116 referitor la statutul judecătorilor.

25. În speţă, Curtea observă că litigiul principal vizează contestarea legalităţii unui decret al Preşedintelui Republicii Moldova privind retragerea cetăţeniei.

26. Totodată, Curtea constată că, în prezenta cauză, Curtea Supremă de Justiţie a restituit cererea de chemare în judecată, motivând că nu are competenţa de a examina în primă instanţă acţiuni ce ţin de controlul legalităţii decretelor Preşedintelui Republicii Moldova de retragere a cetăţeniei şi a indicat Judecătoria Chişinău ca fiind instanţa competentă de a soluţiona cauza.

27. În acest sens, cu referire la competenţa jurisdicţională, în jurisprudenţa sa Curtea a statuat că determinarea “instanţei judecătoreşti competente”, a locului acesteia în ierarhia instanţelor judecătoreşti, a gradului de jurisdicţie şi a aplicării căilor de atac, stabilirea categoriilor de cauze ce ţin (sau ce nu ţin) de competenţa acestora sunt prerogative exclusive ale legiuitorului (HCC nr.16 din 28 mai 1998, §3).

28. Totodată, cu referire la declaraţiile Preşedintelui Republicii Moldova expuse în privinţa judecătorilor, Curtea menţionează următoarele.

29. Potrivit Recomandării CE (2010)12 cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile, executivul şi legislativul trebuie să evite criticile care ar submina independenţa puterii judecătoreşti sau ar slăbi încrederea publicului în justiţie.

30. La fel, Curtea reaminteşte că în Hotărârea nr.29 din 23 septembrie 2013 a reţinut că:

“[…] politicienii (deputaţii) trebuie să se abţină în a da ordine justiţiei sau să creeze impresia că pot da ordine justiţiei, în a critica magistraţii şi în a nu se supune hotărârilor judecătoreşti. Ei sunt datori să protejeze independenţa justiţiei şi să contribuie la întărirea încrederii publicului în justiţie. Este inadmisibil pentru politicieni (deputaţi) să folosească justiţia drept miză în conflictele politice.”

31. Prin urmare, Curtea relevă că raţionamentele menţionate la §29-30 sunt valabile şi se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză.

32. Curtea menţionează că un atribut esenţial al unui proces echitabil îl reprezintă principiul imparţialităţii judecătorului. În acest sens, articolul 116 din Constituţie stabileşte că judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

33. Curtea reţine că, în vederea garantării principiului constituţional al imparţialităţii judecătorilor, articolul 50 din Codul de procedură civilă reglementează situaţiile de incompatibilitate a judecătorului la examinarea cauzelor.

34. Curtea menţionează că prin edictarea dispoziţiilor legale privitoare la incompatibilitate sunt vizate nu doar ocrotirea intereselor parţilor litigante, ci şi realizarea unei optime administrări a justiţiei, prin pronunţarea unor hotărâri bazate pe adevăr şi pe o deplină imparţialitate a judecătorilor.

35. Astfel, în cazul în care se atestă una din situaţiile de incompatibilitate stabilite la articolul 50 din Codul de procedură civilă, judecătorul este obligat să se abţină de la soluţionarea cauzei deduse spre examinare sau poate fi recuzat de către părţile la proces. Curtea subliniază că, în virtutea prevederilor legale, în ipoteza existenţei cazurilor de incompatibilitate, judecătorul are obligaţia, iar nu facultatea, să se abţină. Totodată, obligaţiei judecătorului de a se abţine îi corespunde dreptul părţii de a-l recuza pe acesta.

36. De asemenea, Curtea menţionează că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, este crucial ca instanţele judecătoreşti să inspire încredere justiţiabililor, articolul 6 §1 din Convenţie impunând ca fiecare instanţă să fie independentă şi imparţială, astfel încât “justiţia să fie nu doar înfăptuită, ci şi să se vadă ca fiind înfăptuită” (“justice must not only be done, it must also be seen to be done”) (Morice v. Franţa [MC], hotărârea din 23 aprilie 2015, §73, §78; etc.).

37. Existenţa imparţialităţii trebuie constatată printr-un test al subiectivităţii în care trebuie avute în vedere convingerile personale şi comportamentul unui anumit judecător, cu alte cuvinte, dacă judecătorul are prejudecăţi personale sau manifestă o atitudine părtinitoare în legătură cu o anumită speţă; şi, de asemenea, printr-un test al obiectivităţii, adică a se aprecia dacă însăşi instanţa şi, între altele, compunerea completului oferă garanţii suficiente pentru a putea exclude orice îndoieli legitime în legătură cu imparţialitatea acesteia (a se vedea, de exemplu, Kyprianou v. Cipru [MC], hotărârea din 15 decembrie 2005, §118; Micallef v. Malta [MC], hotărârea din 15 octombrie 2009, §93).

38. Sintetizând cele reliefate supra, Curtea conchide că aspectele invocate în sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 14 al articolului unic din Legea nr.244-XVI din 21 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova, ridicată de către avocatul Andrei Bivol, în dosarul nr.3-90/17, pendinte la Judecătoria Chişinău (sediul central).

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.