Decizie nr.85 din 19.06.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.116g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 39 alin.(1) lit.g) şi 47 alin.(3) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.116g/2019 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolelor 39 alin.(1) lit.g) şi

47 alin.(3) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014

 cu privire la administratorii autorizaţi

nr. 85  din  19.06.2019

 (în vigoare 19.06.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 230-237 art. 172 din 19.07.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 13 iunie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 19 iunie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 39 alin.(1) lit.g) şi 47 alin.(3) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi, ridicată de către dl Iuri Sorochin, în dosarul nr.3–2120/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 13 iunie 2019 de către dl judecător Marcel Gandrabur din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 29 octombrie 2018, dl Victor Nemţanu a înaintat o acţiune împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova, având ca intervenient accesoriu Uniunea Administratorilor Autorizaţi din Republica Moldova, prin care a solicitat anularea ordinului în privinţa sa de încetare a activităţii în calitate de administrator autorizat.

4. Dl avocat Iuri Sorochin a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolelor 39 alin.(1) lit.g) şi 47 alin.(3) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi, referitoare la condiţiile pierderii calităţii de membru al Uniunii administratorilor autorizaţi.

5. Prin încheierea din 31 mai 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 41

Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice

“(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.

[…]”.

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

“(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]”.

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]”.

7. Prevederile relevante ale Legii nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi sunt următoarele:

Articolul 39

Încetarea activităţii administratorului

“(1) Încetarea activităţii administratorului are la bază următoarele temeiuri:

a) cererea administratorului;

b) administratorul nu mai întruneşte condiţia prevăzută la art.12 lit.a);

c) autorizarea administratorului s-a făcut în baza unor date neautentice sau documente false;

d) activitatea administratorului a fost suspendată şi reluarea acesteia nu a fost solicitată în termenul stabilit la art.38 alin.(3).

e) sancţionarea administratorului potrivit art.36 alin.(2) pct.4);

f) administratorul a fost condamnat printr-o sentinţă rămasă irevocabilă pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie;

g) administratorul a pierdut calitatea de membru al Uniunii administratorilor autorizaţi în condiţiile art.47 alin.(3).

[…]”.

Articolul 47

Calitatea de membru al Uniunii administratorilor autorizaţi

“(1) Calitatea de membru al Uniunii administratorilor autorizaţi este o condiţie obligatorie pentru exercitarea activităţii de administrator, iar pierderea calităţii de membru al Uniunii are ca efect încetarea activităţii administratorului în condiţiile prezentei legi.

(2) Administratorii participă la activitatea Uniunii administratorilor autorizaţi în condiţiile prezentei legi, conform Statutului Uniunii şi deciziilor Congresului Uniunii.

(3) Administratorul are obligaţia să achite contribuţiile obligatorii la bugetul Uniunii administratorilor autorizaţi în mărimea şi în termenele stabilite de Statutul Uniunii. Dacă restanţele la contribuţiile obligatorii nu sunt achitate în termen de cel mult un an, Congresul Uniunii poate decide încetarea calităţii de membru a administratorului.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei susţine că autorizaţia de administrator autorizat a obţinut-o anterior înfiinţării Uniunii administratorilor autorizaţi din Moldova. Totodată, acesta menţionează că nu a depus nicio solicitare de aderare la Uniune şi nimeni nu-i poate îngrădi dreptul său de a se asocia cu alţi administratori.

9. De asemenea, autorul consideră că autorizaţia conferită de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova constituie proprietatea privată a persoanei care a dobândit-o şi o deţine în mod implicit, iar administratorul autorizat are dreptul şi este liber să activeze în domeniul justiţiei. Autorul menţionează că motivul pentru care devine şomer, fără posibilitatea de a mai activa în domeniul pe care şi l-a ales ca profesie, este retragerea autorizaţiei.

10. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4 alin.(2), 20, 23 alin.(2), 26 alin.(1) şi (2), 41, 43, 46, 54 alin.(1) şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii cu privire la administratorii autorizaţi, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl avocat Iuri Sorochin, în dosarul nr.3–2120/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolelor 39 alin.(1) lit.g) şi 47 alin.(3) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi.

15. Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, dreptul la asociere, garantat de articolul 41 din Constituţie, prevede posibilitatea cetăţenilor de a se asocia, în mod liber, în partide sau formaţiuni social-politice sau alte tipuri şi forme de organizaţii, care nu au scopuri lucrative şi nu urmăresc obţinerea sau împărţirea unor beneficii. În Hotărârea nr.28 din 21 februarie 1996, Curtea a reţinut că “dreptul la asociere prevede posibilitatea cetăţenilor de a se asocia, în mod liber, în partide sau formaţiuni social-politice, […] sau alte tipuri şi forme de organizaţii […], cu scopul de a participa la viaţa politică, ştiinţifică, socială şi culturală, sau de a-şi realiza o serie de interese legitime comune.”

16. De asemenea, Curtea Europeană a notat că obligaţia de a se afilia unei [organizaţii] care are calitatea de instituţie de drept public, fiind instituită prin lege sau în baza legii, îndeplinind o activitate de interes public şi urmărind un scop de interes general, nu constituie o asociaţie în sensul articolului 11 din Convenţie (a se vedea Bota c. României, decizia din 12 octombrie 2004). Curtea Europeană a observat că statutul obligatoriu al persoanelor de membri ai unor instituţii de drept public nu este contrar articolului 11 din Convenţie, pentru că dispoziţiile acestui articol nu oferă o protecţie în cazul instituţiilor oficiale.

17. Curtea menţionează că, în anumite situaţii, legislatorul poate institui forme speciale de asociere pentru a proteja unele interese generale şi pornind de la obiectivul pe care îl urmăresc. Acestea nu pot fi considerate asociaţii în sensul dreptului la libera asociere prevăzut de articolul 41 din Constituţie. Astfel, uniunea administratorilor autorizaţi se circumscrie unei asemenea situaţii. Curtea reţine că legislatorul a instituit la articolul 10 din Legea cu privire la administratorii autorizaţi că calitatea de membru al Uniunii o dobândesc toţi administratorii autorizaţi.

18. Cu referire la argumentele autorului sesizării privind încălcarea dreptului la muncă şi a dreptului de proprietate al administratorilor autorizaţi, Curtea menţionează că şi prevederile articolului 43 din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză. Prevederile constituţionale referitoare la dreptul la muncă şi la protecţia acesteia asigură oricărei persoane posibilitatea de a-şi exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legislator, dar nu vizează obligaţia statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile, în special în cazul persoanelor care prestează anumite servicii sau activităţi. Nerespectarea prevederilor legale are drept consecinţă imposibilitatea ocupării unei anumite funcţii (HCC nr.5 din 23 aprilie 2013, § 50). Totuşi, atunci când accesul persoanelor într-o anumită profesie a avut loc, privarea lor de licenţă este conformă cu Constituţia doar dacă este proporţională.

19. Normele contestate ale Legii cu privire la administratorii autorizaţi nu constituie o ingerinţă disproporţionată în exercitarea dreptului la muncă.

20. Scopul urmărit prin plata contribuţiilor obligatorii vizează administrarea şi gestionarea activităţii Uniunii administratorilor autorizaţi, care reprezintă o organizaţie profesională de utilitate publică, necomercială şi care asigură instruirea şi perfecţionarea profesională continuă a administratorilor. Prin urmare, impunerea prin lege a unor cotizaţii sau taxe obligatorii reprezintă o modalitate de asigurare a activităţii comune a tuturor administratorilor autorizaţi.

21. Astfel, în baza celor menţionate supra, Curtea consideră că sesizarea este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 39 alin.(1) lit.g) şi 47 alin.(3) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi, ridicată de către dl Iuri Sorochin, în dosarul nr.3–2120/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.