Decizie nr.87 din 09.07.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.100g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 388 alin.(4) din Codul muncii

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.100g/2018

privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 388 alin.(4) din Codul muncii

nr. 87  din  09.07.2018

 (în vigoare 09.07.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 430-439 art. 172 din 23.11.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 5 iulie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 9 iulie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 388 alin.(4) din Codul muncii, ridicată de către dnii judecători Iurie Cotruţă, Ion Ţurcan şi Natalia Simciuc, în dosarul nr.2a-2021/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 5 iulie 2018 de către dnii judecători Iurie Cotruţă, Ion Ţurcan şi Natalia Simciuc de la Colegiul civil şi de contencios administrativ din cadrul Curţii de Apel Chişinău, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 3 februarie 2017, dna Tatiana Troihina s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Instituţiei Medico-Sanitare Publice Asociaţia Medicală Teritorială Buiucani, cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru absenţă forţată de la muncă şi încasarea prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

4. Prin hotărârea din 5 iunie 2017, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a respins ca tardivă acţiunea civilă intentată de către dna Tatiana Troihina împotriva Instituţiei Medico-Sanitare Publice Asociaţia Medicală Teritorială Buiucani.

5. De asemenea, prin decizia Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2017, apelul declarat de către dna Tatiana Troihina a fost respins şi menţinută hotărârea din 5 iunie 2017 a Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani.

6. Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 23 mai 2018 a fost admis recursul declarat de către dna Tatiana Troihina, casată integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2017 cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată.

7. În cadrul şedinţei de judecată, Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a articolului 388 alin.(4) din Codul muncii.

8. Prin încheierea din 27 iunie 2018, Curtea de Apel Chişinău a trimis sesizarea către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

“(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat.”

Articolul 126

Economia

“(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;

[…].”

10. Prevederile relevante ale Codului muncii, aprobat prin Legea nr.154 din 28 martie 2018, sunt următoarele:

Articolul 388

Garanţii pentru persoanele alese în organele sindicale

şi eliberate de la locul de muncă de bază

“(1) Salariaţilor al căror contract individual de muncă este suspendat în legătură cu alegerea lor în funcţii elective în organele sindicale, după expirarea mandatului li se acordă locul de muncă anterior, iar în lipsa acestuia – un alt loc de muncă (funcţie) echivalent sau, cu acordul salariatului, la o altă unitate.

(2) În cazul în care acordarea locului de muncă ocupat anterior sau a unui loc de muncă echivalent este imposibilă din cauza lichidării unităţii, reorganizării ei, reducerii numărului sau a statelor de personal, angajatorul respectiv plăteşte persoanelor indicate la alin.(1) o indemnizaţie de eliberare din serviciu egală cu 6 salarii medii lunare.

(3) Salariaţii ale căror contracte individuale de muncă au fost suspendate în legătură cu alegerea lor în organele sindicale ale unităţii beneficiază de aceleaşi drepturi şi înlesniri ca şi ceilalţi salariaţi ai unităţii respective.

(4) Concedierea salariaţilor care au fost aleşi în organele sindicale, indiferent de faptul dacă au fost eliberaţi sau nu de la locul de muncă de bază, nu se admite timp de 2 ani după expirarea mandatului, cu excepţia cazurilor de lichidare a unităţii sau de comitere de către salariaţii respectivi a unor acţiuni culpabile, pentru care legislaţia în vigoare prevede posibilitatea concedierii. În asemenea cazuri, concedierea se efectuează în temeiuri generale.

(5) În contractele colective de muncă şi în convenţiile colective pot fi prevăzute şi alte garanţii pentru persoanele indicate la alin.(1), (3) şi (4).”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin că prin imposibilitatea concedierii salariaţilor care au fost aleşi în organele sindicale, indiferent de faptul dacă au fost eliberaţi sau nu de la locul de muncă de bază, timp de 2 ani după expirarea mandatului, cu excepţia cazurilor de lichidare a unităţii sau de comitere de către salariaţii respectivi a unor acţiuni culpabile, pentru care legislaţia în vigoare prevede posibilitatea concedierii, este afectată esenţa dreptului de proprietate al angajatorului, fapt care contravine articolului 46 din Constituţie.

12. În opinia autorilor excepţiei, prevederile contestate sunt contrare dispoziţiilor articolelor 9, 46 şi 126 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului muncii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dnii judecători Iurie Cotruţă, Ion Ţurcan şi Natalia Simciuc de la Colegiul civil şi de contencios administrativ din cadrul Curţii de Apel Chişinău, în dosarul nr.2a-2021/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 388 alin.(8) din Codul muncii, potrivit căruia concedierea salariaţilor care au fost aleşi în organele sindicale, indiferent dacă au fost eliberaţi sau nu de la locul de muncă de bază, nu este permisă timp de doi ani după expirarea mandatului, cu excepţia cazurilor de lichidare a unităţii sau de comitere de către salariaţii respectivi a unor acţiuni culpabile, pentru care legislaţia în vigoare prevede posibilitatea concedierii. În asemenea cazuri, concedierea se efectuează potrivit criteriilor generale.

17. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile contestate, care obligă angajatorul de a menţine în funcţie salariaţii care au fost aleşi în organele sindicale, indiferent de faptul dacă au fost eliberaţi sau nu de la locul de muncă de bază, timp de doi ani după expirarea mandatului, sunt contrare prevederilor articolelor 9, 46 şi 126 din Constituţie.

18. Curtea constată că protecţia persoanelor alese într-un organism sindical reprezintă expresia libertăţii sindicale, prevăzută de articolul 42 din Constituţie şi dezvoltată de Legea sindicatelor nr.1129 din 7 iulie 2000, potrivit cărora sindicatele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor.

19. Curtea menţionează că norma constituţională pune în evidenţă atât rolul, cât şi libertatea pe care o au salariaţii prin intermediul sindicatelor în apărarea drepturilor şi promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale acestora, cu condiţia ca sindicatele să acţioneze în limitele propriilor statute elaborate cu respectarea legii.

20. De asemenea, Curtea subliniază că principiul democraţiei sindicale asigură o protecţie specială salariaţilor aleşi în organele de conducere ale organelor sindicale sau membrilor acestora pentru a preveni luarea unor decizii abuzive de către conducerea unităţilor.

21. În acest sens, articolul 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.135 din 23 iunie 1971 cu privire la protecţia drepturilor reprezentanţilor lucrătorilor la întreprinderi, acordate lor, şi de articolul 7 din Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare şi consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană, prescrie o protecţie eficace şi garanţii suficiente pentru a le permite reprezentanţilor sindicali să-şi îndeplinească în mod corespunzător obligaţiile care le-au fost încredinţate.

22. Curtea menţionează că această protecţie este prevăzută de articolul 388 alin.(4) din Codul muncii, care interzice concedierea salariaţilor aleşi în organele sindicale, indiferent de faptul dacă au fost eliberaţi sau nu de la locul de muncă de bază, timp de doi ani după expirarea mandatului, cu excepţia cazurilor de lichidare a unităţii sau de comitere de către salariaţii respectivi a unor acţiuni culpabile, pentru care legislaţia în vigoare prevede posibilitatea concedierii. În asemenea cazuri, concedierea se efectuează potrivit criteriilor generale.

23. Curtea notează că reprezentanţii lucrătorilor din întreprinderi trebuie să beneficieze de o protecţie eficientă împotriva oricăror măsuri care i-ar putea prejudicia, inclusiv desfacerea contractului de muncă, şi care ar avea drept cauză calitatea sau activităţile lor de reprezentanţi ai lucrătorilor, apartenenţa sindicală sau participarea la activităţi sindicale, în măsura în care acţionează potrivit legilor, convenţiilor colective sau altor aranjamente convenţionale în vigoare.

24. Cu referire la dispoziţiile articolului 388 alin.(4) din Codul muncii, care instituie protecţia salariaţilor aleşi în organele sindicale împotriva concedierii timp de doi ani după expirarea mandatului, Curtea reţine că membrii organelor sindicale se află într-o situaţie diferită de cea a celorlalţi salariaţi, protecţia lor legală fiind justificată şi necesară. Măsura de protecţie a mandatului exercitat de reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor are caracterul unei garanţii legale împotriva eventualelor acţiuni de constrângere, şantaj sau reprimare, de natură să împiedice exercitarea mandatului. Este evident că liderii sindicali nu şi-ar putea îndeplini mandatul încredinţat de salariaţi de a le apăra drepturile şi de a promova interesele profesionale, economice şi sociale ale acestora, dacă ar fi expuşi unor represiuni, ameninţări sau şantajări din partea angajatorilor. Situaţia deosebită în care se află salariaţii membri ai organelor de conducere ale sindicatelor este determinată de atribuţiile lor în asigurarea îndeplinirii rolului sindicatelor, prevăzut de articolul 42 alin.(2) din Constituţie.

25. Curtea reţine că membrii sindicatelor, în calitatea lor de reprezentanţi, promotori şi apărători ai drepturilor şi intereselor profesionale şi economice ale salariaţilor, vin mai des în contact direct cu reprezentanţii angajatorului, adesea în situaţii conflictuale, în care nu ar mai putea acţiona eficient dacă eventual ar fi supuşi măsurilor represive din partea angajatorului. Aceste circumstanţe justifică tratamentul juridic prin reglementarea unor măsuri speciale şi eficiente de apărare a stabilităţii raporturilor de muncă.

26. Prin urmare, Curtea constată că protecţia de care beneficiază persoanele cu funcţii eligibile într-un organism sindical, prevăzută de articolul 388 alin.(4) din Codul muncii, este o protecţie necesară şi adecvată, care corespunde cerinţelor constituţionale şi celor prevăzute de actele internaţionale, fiind instituită în scopul respectării libertăţii sindicale şi al garantării efectivităţii acesteia.

27. Cu referire la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile articolului 46 din Constituţie, Curtea reţine că prevederile de lege contestate obligă angajatorul la plata unei remuneraţii pentru salariatul care a ocupat anterior o funcţie eligibilă într-un organ sindical. Această remuneraţie se plăteşte pentru îndeplinirea atribuţiilor corespunzătoare locului de muncă ocupat. Astfel, Curtea constată că prevederile contestate nu afectează esenţa dreptului de proprietate al angajatorului.

28. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 388 alin.(4) din Codul muncii, ridicată de către dnii judecători Iurie Cotruţă, Ion Ţurcan şi Natalia Simciuc, în dosarul nr.2a-2021/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.