Decizie nr.87 din 22.11.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.135b/2016 privind interpretarea articolelor 122 şi 125 din Constituţia Republicii Moldova (atribuţiile Procurorului General interimar)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.135b/2016

privind interpretarea articolelor 122 şi 125

din Constituţia Republicii Moldova

(atribuţiile Procurorului General interimar)

nr. 87  din  22.11.2016

 (în vigoare 22.11.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 478-490 art. 117 din 30.12.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 16 noiembrie 2016,

înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 22 noiembrie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 16 noiembrie 2016, Procurorul General interimar, Eduard Harunjen, a adresat Curţii Constituţionale sesizarea pentru interpretarea articolelor 122 şi 125 din Constituţia Republicii Moldova.

A. Motivele sesizării

2. Autorul sesizării a solicitat interpretarea prevederilor constituţionale enunţate sub următoarele aspecte:

“1. Este în drept Procurorul General interimar să participe şi să facă parte din Consiliul Superior al Magistraturii?

2. Poate un Procuror General interimar să numească procurorii inferiori în cazul respectării tuturor procedurilor legale şi să exercite celelalte funcţii fără vreo limitare?”

B. Legislaţia pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată M.O., 2016, nr.78, 140) sunt următoarele:

Articolul 122

 Componenţa [Consiliul Superior al Magistraturii]

“(1) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi pentru o durată de 4 ani.

(2) Din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept: Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul General.”

Articolul 124

Atribuţiile şi structura [Procuraturii]

“(1) Procuratura reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală, reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti în condiţiile legii.

(2) Sistemul organelor Procuraturii cuprinde Procuratura Generală, procuraturile teritoriale şi procuraturile specializate.

(3) Organizarea, competenţa şi modul de desfăşurare a activităţii Procuraturii sînt stabilite prin lege.”

Articolul 125

Mandatul procurorilor

“(1) Procurorul General este numit în funcţie de către Parlament, la propunerea Preşedintelui acestuia.

(2) Procurorii ierarhic inferiori sînt numiţi de Procurorul General şi îi sînt subordonaţi.

(3) Mandatul procurorilor este de 5 ani.

(4) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.

(5) În exercitarea mandatului procurorii se supun numai legii.”

4. Prevederile relevante ale Legii nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură (abrogată la 1 august 2016 prin Legea nr.3/2016) sunt următoarele:

Articolul 27

Procurorul General

(1) Procurorul General conduce Procuratura.

(2) Procurorul General:

a) reprezintă Procuratura în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, cu persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate;

b) numeşte procurorii inferiori, exercită, direct sau prin intermediul adjuncţilor săi ori al procurorilor subordonaţi, controlul asupra activităţii procurorilor;

c) emite în scris ordine, dispoziţii şi instrucţiuni metodologice şi de reglementare executorii, aprobă regulamente;

d) revocă, suspendă sau anulează actele emise de procurori care contravin legii;

e) stabileşte, în corespundere cu structura aprobată de Parlament, organizarea interioară a organelor Procuraturii, repartizează mijloace pentru funcţionarea lor;

f) solicită organelor care au competenţe legale în descoperirea şi urmărirea infracţiunilor, precum şi în exercitarea activităţii operative de investigaţii, delegarea de persoane specializate în domeniu pentru a îndeplini, sub directa conducere şi sub controlul nemijlocit al procurorilor, actele procesuale conferite de lege;

g) sesizează Curtea Constituţională privind constituţionalitatea legilor, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului;

h) conferă procurorilor, în condiţiile legii, grade de clasificare şi grade militare speciale;

i) decide asupra atribuţiilor şi obligaţiilor prim-adjunctului şi adjuncţilor săi, precum şi ale altor procurori din subordine;

j) convoacă procurorii inferiori în şedinţe, anual sau de cîte ori este nevoie;

k) este ordonatorul mijloacelor financiare, administrează bunurile Procuraturii.

(3) Procurorul General prezintă anual Parlamentului raport despre starea legalităţii şi ordinii de drept din ţară, precum şi despre măsurile întreprinse pentru redresarea ei. Raportul Procurorului General este făcut public şi se plasează în internet pe pagina oficială a Procuraturii.

Articolul 28

Prim-adjunctul şi adjuncţii Procurorului General

(1) Prim-adjunctul şi doi adjuncţi ai Procurorului General:

a) organizează şi conduc activităţile de bază ale organelor Procuraturii potrivit competenţei;

b) exercită alte atribuţii la decizia Procurorului General.

(2) În absenţa Procurorului General sau în imposibilitatea de exercitare a funcţiilor sale, atribuţiile lui sînt exercitate de prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia, de un adjunct, în temeiul unui ordin emis de Procurorul General.

5. Prevederile relevante ale Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură (M.O., 2016, nr.69-77, art.113) sunt următoarele:

Articolul 1

Procuratura

“Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti care, în procedurile penale şi în alte proceduri prevăzute de lege, contribuie la respectarea ordinii de drept, efectuarea justiţiei, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei şi ale societăţii.”

Articolul 11

Atribuţiile Procurorului General

“(1) Procurorul General are următoarele atribuţii:

a) reprezintă Procuratura în relaţiile cu celelalte autorităţi publice, cu persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate;

b) la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, numeşte în funcţie procurorii;

c) exercită controlul asupra activităţii procurorilor;

d) stabileşte domeniile de competenţă (atribuţiile) ale adjuncţilor săi;

e) aprobă Regulamentul Procuraturii, care se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova;

f) emite, în scris, ordine şi dispoziţii, aprobă regulamente şi recomandări metodologice;

g) stabileşte, cu acordul scris al Consiliului Superior al Procurorilor, structura internă a procuraturilor;

h) solicită acordul pentru pornirea urmăririi penale sau, după caz, porneşte urmărirea penală în cazurile prevăzute de lege;

i) sesizează Curtea Constituţională în condiţiile legii;

j) organizează şi implementează sistemul de management financiar şi control intern şi poartă răspundere managerială pentru administrarea bugetului instituţiei şi a patrimoniului public aflat în gestiune;

k) exercită alte atribuţii prevăzute de lege.

(2) În termen de 3 luni de la numirea sa în funcţie, Procurorul General îi numeşte pe adjuncţii săi, le repartizează acestora domeniile de competenţă şi stabileşte ordinea substituirii sale de către adjuncţi în cazul absenţei sau al imposibilităţii de exercitare a funcţiilor sale. În cazul în care Procurorul General nu a stabilit ordinea substituirii sale de către adjuncţi, funcţiile Procurorului General vor fi exercitate de drept de către adjunctul cu cea mai mare vechime în funcţia de procuror.

(3) Procurorul General prezintă Parlamentului anual, pînă în data de 31 martie a anului în curs, un raport despre activitatea Procuraturii în anul precedent. Raportul se audiază în plenul Parlamentului, este făcut public şi se plasează pe pagina web oficială a Procuraturii Generale.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

6. Autorul sesizării susţine că în activitatea Procuraturii s-au atestat situaţii când o perioadă îndelungată de timp funcţia de Procuror General a fost exercitată prin interimat de prim-adjunctul Procurorului General. Interimatul exercitat în prezent este determinat de demisia Procurorului General.

7. În acelaşi timp, diferite instituţii tratează diferit instituţia “interimatului”. Astfel, până la acest moment CSM nu recunoaşte dreptul Procurorului General interimar de a face parte, de drept, din componenţa CSM.

8. Autorul sesizării consideră că, dacă interimatul a fost instituit în strictă conformitate cu legea, nu trebuie să existe nici o limitare de atribuţii. În caz contrar ar putea fi blocată, pentru o perioadă, activitatea întregului sistem al procuraturii.

B. Aprecierea Curţii

9. Examinând sesizarea sub aspectul admisibilităţii, Curtea reţine următoarele.

10. Articolul 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, articolul 4 alin.(1) lit.b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 4 alin.(1) lit.b) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează instanţa de jurisdicţie constituţională cu atribuţia de interpretare a Constituţiei.

11. În mai multe hotărâri ale sale, Curtea a reţinut că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie presupune stabilirea sensului autentic şi deplin al normelor constituţionale, care poate fi realizată prin interpretarea textuală sau funcţională, în măsura în care poate fi dedusă din textul Constituţiei, ţinând cont de caracterul generic al normei, situaţiile concrete pe care legiuitorul nu avea cum să le prevadă la momentul elaborării normei, reglementările ulterioare, situaţiile complexe în care norma trebuie aplicată etc.

12. Curtea reţine că interpretarea dată dispoziţiilor constituţionale comportă caracter oficial şi obligatoriu pentru toţi subiecţii raporturilor juridice. Având în vedere importanţa interpretării dispoziţiilor constituţionale, Curtea Constituţională tratează sesizările de acest caracter cu o exigenţă deosebită. Acestea pot fi acceptate pentru examinare în fond doar în cazul în care dispoziţia constituţională, a cărei interpretare se solicită, este incertă, ambiguă sau incompletă.

13. Curtea constată că autorul sesizării a solicitat interpretarea articolelor 122 şi 125 din Constituţie în sensul explicării competenţelor Procurorul General interimar.

14. Curtea subliniază că Procuratura este o instituţie de rang constituţional, fiind reglementată de articolele 124-125 din Constituţie.

15. Curtea reţine rolul important al Procuraturii în sistemul autorităţilor statului şi în protecţia libertăţii persoanei. Procuratura este o instituţie publică, care, în procedurile penale şi în alte proceduri prevăzute de lege, contribuie la respectarea ordinii de drept, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului.

16. Curtea menţionează că, potrivit articolului 124 alin.(3) din Constituţie, organizarea, competenţa şi modul de desfăşurare a activităţii Procuraturii sunt stabilite prin lege.

17. În acest sens, Curtea constată că, potrivit articolului 28 alin.(2) din Legea nr.294 din 25.12.2008 cu privire la Procuratură, în vigoare până la 1 august 2016, sub imperiul căreia a fost instituit interimatul actual al funcţiei de Procuror General, în absenţa Procurorului General sau în imposibilitatea de exercitare a funcţiilor sale, atribuţiile lui sunt exercitate de prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia, de un adjunct, în temeiul unui ordin emis de Procurorul General. Astfel, în temeiul legii, Procurorul General interimar a preluat integral funcţiile titularului, legea neinstituind nici o limitare în acest sens.

18. În acelaşi sens, potrivit alin.(2) al art.11 din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură, în vigoare din 1 august 2016, Procurorul General numeşte adjuncţii săi, le repartizează domeniile de competenţă şi stabileşte ordinea substituirii sale de către adjuncţi în cazul absenţei sau al imposibilităţii de exercitare a funcţiilor sale. Totodată, legea stabileşte că, în cazul în care Procurorul General nu a stabilit ordinea substituirii sale de către adjuncţi, funcţiile Procurorului General vor fi exercitate de drept de către adjunctul cu cea mai mare vechime în funcţia de procuror.

19. În acest context, Curtea reţine că intrarea în vigoare a noii legi nu afectează interimatul instituit sub imperiul legii în vigoare la data survenirii vacanţei funcţiei de procuror general.

20. Astfel, Curtea constată că legiuitorul, atât în legea veche, cât şi în legea nouă, a stabilit expres că interimarul preia de drept plenitudinea competenţelor titularului.

21. Prin urmare, prevederile constituţionale nu necesită interpretare, fiind expres dezvoltate prin prevederile legale, care nu au fost contestate şi beneficiază de prezumţia constituţionalităţii.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se respinge ca inadmisibilă sesizarea Procurorului General interimar, Eduard Harunjen, privind interpretarea articolelor 122 şi 125 din Constituţia Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.