Decizie nr.95 din 06.09.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.112g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 50 alin.(2) lit.c) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
D E C I Z I E
de inadmisibilitate a sesizării nr.112g/2018 privind excepţia de
neconstituţionalitate a articolului 50 alin. (2) lit. c) din
Legea insolvabilităţii nr.b149 din 29 iunie 2012
nr. 95 din 06.09.2018
(în vigoare 06.09.2018)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 441-447 art. 180 din 30.11.2018
* * *
Curtea Constituţională, judecând în componenţa:
dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,
dlui Aurel BĂIEŞU
dlui Igor DOLEA,
dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,
cu participarea dnei Dina Musteaţa, grefier,
Având în vedere sesizarea depusă pe 2 august 2018,
Înregistrată la aceeaşi dată,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând pe 6 septembrie 2018 în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 50 alin.(2) lit.c) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de către dl Valeriu Axenti, reprezentantul creditorului, în dosarul nr.2i-166/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.
2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 2 august 2018 de către dl judecător Nicolae Şova, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. Pe 18 octombrie 2012, între “Amtarex&Co” S.R.L. şi F.C.P. “Soldi” S.R.L. a fost încheiat un contract cu privire la investirea capitalului în construcţie. Potrivit contractului de investire în contul achitării costului apartamentului F.C.P. “Soldi” S.R.L. a executat în beneficiul “Amtarex&Co” S. R. L. lucrări de finisare a faţadei blocului locativ.
4. Potrivit contractului de antrepriză, plata pentru lucrările îndeplinite trebuia efectuată în baza actelor de recepţie a lucrărilor semnate de beneficiar şi antreprenor. În contul achitării lucrărilor îndeplinite, beneficiarul trebuia să-i ofere antreprenorului un apartament cu trei camere situat în blocul locativ respectiv.
5. Ulterior, Curtea de Apel Chişinău a constatat insolvabilitatea “Amtarex&Co” S.R.L. şi a desemnat un administrator al procesului de insolvabilitate.
6. Administratorul a acceptat integral spre validare creanţa F.C.P. “Soldi” S.R.L. şi a admis creanţa creditorului cu titlu de creanţă chirografară de rangul V.
7. F.C.P. “Soldi” S.R.L. a contestat acţiunea juridică a administratorului cu privire la ignorarea rangului garantat pretins de către creditor şi încadrarea creanţei sale în categoria creanţelor chirografare de rangul V.
8. În cadrul şedinţei de judecată, dl Valeriu Axenti, reprezentantul creditorului, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 50 alin.(2) lit.c) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.
9. Prin încheierea din 11 iulie 2018, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.
B. Legislaţia pertinentă
10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:
Articolul 4
Drepturile şi libertăţile omului
“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale”.
Articolul 7
Constituţia, Lege Supremă
“Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”
Articolul 15
Universalitatea
“Cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.”
Articolul 16
Egalitatea
“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.
(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”
Articolul 20
Accesul liber la justiţie
“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”
Articolul 54
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”
11. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:
Articolul 50
Creditorii garantaţi
“(1) Creditorii cu drept de gaj convenţional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sunt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobânzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat.
(2) Prevederea alin.(1) se aplică şi:
a) creditorului care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său;
b) creditorului care are un drept de retenţie;
c) creanţelor persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe.”
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate
12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că norma contestată reglementează în mod distinct rangul garantat al creanţelor persoanelor fizice şi aduce atingere drepturilor legitime ale persoanelor juridice. El consideră că creditorul este supus unui tratament juridic disproporţionat şi discriminatoriu în raport cu persoanele fizice, creditorii garanţi cu creanţe născute din contractele de investire în construcţia de locuinţe. Mijloacele financiare izvorâte din contractul cu privire la investirea capitalului în construcţia de locuinţă încheiat cu persoana fizică şi cu persoana juridică ar avea aceeaşi destinaţie şi ar fi investite în construcţia de locuinţe.
13. De asemenea, autorul consideră că principiul constituţional privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice este aplicabil deopotrivă faţă de persoana fizică şi, respectiv, faţă de persoana juridică.
14. Potrivit autorului excepţiei, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 15, 16, 20 şi 54 din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.
16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
17. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl Valeriu Axenti, în dosarul nr.2i-166/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru. Prin urmare, aceasta este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.
18. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “creanţelor persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe” din articolul 50 alin.(2) lit.c) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.
19. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că autorul excepţiei pretinde că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 15, 16, 20 şi 54 din Constituţie.
20. Curtea observă că autorul sesizării nu a prezentat argumente pertinente privind încălcarea articolelor 4, 7 şi 15 din Constituţie. Prin urmare, ea nu va efectua vreo analiză prin prisma acestora.
21. Cu referire la pretinsa încălcare, prin prevederile contestate, a principiului accesului liber la justiţie, Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie îi garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente în cazul existenţei unor acte care îi încalcă drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.
22. Totuşi, Curtea nu observă cum i-a fost încălcat autorului sesizării dreptul de acces liber la justiţie, având în vedere mai ales faptul că prezenta excepţie a fost ridicată în faţa unei instanţe.
23. De asemenea, Curtea nu poate susţine alegaţiile autorului excepţiei privind instituirea unei situaţii discriminatorii. Tratamentele diferenţiate nu implică în mod automat o încălcare a articolului 16 din Constituţie. Pentru a stabili încălcarea articolului 16 din Constituţie, trebuie să se constate faptul că persoanele aflate în situaţii similare sau comparabile beneficiază de un tratament preferenţial şi că această diferenţiere este discriminatorie. Curtea reţine că articolul 16 din Constituţie vizează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială, şi nu are scopul de a stabili un tratament juridic identic în privinţa persoanelor fizice şi persoanelor juridice.
24. Curtea menţionează că Legea insolvabilităţii stabileşte cadrul juridic privind procesul de restructurare a societăţilor insolvabile în vederea remedierii lor financiare şi economice, iar acţiunile administratorului/lichidatorului sunt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru o acoperire mai bună a creanţelor creditorilor.
25. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că, în contextul insolvenţei, clasificarea creditorilor este o trăsătură comună a sistemelor interne ale statelor contractante, fiind concepută pentru a atinge un echilibru între creditorii concurenţi şi interesele publice mai largi faţă de un debitor falit care nu are active suficiente pentru a satisface creanţele tuturor creditorilor săi. Complexitatea procedurilor de insolvenţă presupune, în mod firesc, existenţa unor reglementări din partea statului pentru a asigura tratamentul egal şi corect al creditorilor aflaţi în situaţii analoage sau similare. Datorită cunoaşterii directe a societăţii şi a nevoilor acesteia, autorităţile naţionale sunt, în principiu, mai bine plasate decât judecătorul internaţional pentru a aprecia ce este în interesul public. În cadrul sistemului de protecţie instituit prin Convenţie, ţine de competenţa autorităţilor naţionale să efectueze evaluarea iniţială în vederea stabilirii criteriilor care ar trebui să determine importanţa şi natura privilegiată a creanţelor în procedurile de insolvenţă. În consecinţă, autorităţile naţionale se bucură de o marjă largă de apreciere în acest domeniu (a se vedea Acar şi alţii v. Turcia, decizia din 12 decembrie 2017, § 33).
26. Curtea conchide că reglementarea prin lege a creanţelor privilegiate în vederea asigurării unui grad sporit de responsabilitate în gestionarea eficientă a patrimoniului pentru realizarea obiectivului principal al insolvenţei este justificată de preocuparea legislatorului de a reglementa în mod judicios aspectele ce ţin de distribuirea masei debitoare pentru executarea creanţelor patrimoniale ale creditorilor. Prin urmare, această practică se încadrează în marja de discreţie a legislatorului, fără a afecta prevederile invocate ale Constituţiei.
27. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 50 alin.(2) lit.c) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de către dl Valeriu Axenti, în dosarul nr.2i-166/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
| PREŞEDINTE | Mihai POALELUNGI |
| Nr.95. Chişinău, 6 septembrie 2018. | |