Decizie nr.98 din 30.09.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.138g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi de la articolul 239 alin.(1) din Codul penal (accesibilitatea regulilor de creditare, a politicilor de acordare a împrumuturilor sau a normelor de prudenţă financiară)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.138g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate

 a unor  prevederi  de la  articolul 239 alin. (1) din  Codul penal

(accesibilitatea regulilor de creditare, a politicilor de acordare

a împrumuturilor sau a normelor de prudenţă financiară)

nr. 98  din  30.09.2019

 (în vigoare 30.09.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 320-325 art. 193 din 01.11.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 25 iulie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 30 septembrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “regulilor de creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor sau normelor de prudenţă financiară” de la articolul 239 alin.(1) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, ridicată de către dl avocat Ghenadie Ţepordei în interesele dlui Mihail Severovan, în dosarul nr.1-1423/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională pe 25 iulie 2019 de către dl judecător Eugeniu Beşelea de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de învinuire a dlui Mihail Severovan. Acuzarea a încadrat acţiunile inculpatului în baza articolelor 30 [infracţiunea prelungită], 42 alin.(2) [autorul infracţiunii] şi 239 alin.(2) lit.a) [încălcarea regulilor de creditare, a politicilor de acordare a împrumuturilor sau a regulilor de acordare a despăgubirii/indemnizaţiei de asigurare] din Codul penal.

4. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Ghenadie Ţepordei a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “regulilor de creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor sau normelor de prudenţă financiară” de la articolul 239 alin.(1) din Codul penal.

5. Prin încheierea din 18 aprilie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 60

Parlamentul, organ reprezentativ suprem şi legislativ

“(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului.

[…]”

Articolul 72

Categorii de legi

“(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.

(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.

(3) Prin lege organică se reglementează:

[…]

n) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;

[…]”

7. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 239

Încălcarea regulilor de creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor

sau regulilor de acordare a despăgubirii/ indemnizaţiei de asigurare

“(1) Acordarea unui credit, împrumut sau despăgubirii/ indemnizaţiei de asigurare cu încălcarea intenţionată a legii, regulilor de creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor sau normelor de prudenţă financiară, dacă prin aceasta au fost cauzate instituţiei financiare, organizaţiei financiare nebancare, asociaţiei de economii şi împrumut sau asigurătorului daune în mărime mai mare sau egală cu 500 unităţi convenţionale,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

[...]”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.548 din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei sunt următoarele:

Articolul 2

Noţiuni utilizate

“În sensul prezentei legi se utilizează următoarele noţiuni:

[…]

Regulament – normă obligatorie, emisă de Banca Naţională în scopul executării prezentei legi, pentru una sau mai multe categorii de instituţii financiare şi alte persoane juridice şi fizice.”

Articolul 5

Atribuţiile de bază

“(1) Banca Naţională are următoarele atribuţii de bază:

[…]

d) licenţiază, supraveghează şi reglementează activitatea instituţiilor financiare şi filialelor băncilor străine;

[…]”

Articolul 11

Actele Băncii Naţionale

“(1) În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale, Banca Naţională are dreptul să emită hotărâri, regulamente, instrucţiuni şi ordonanţe.

(2) Actele normative ale Băncii Naţionale, care sunt obligatorii pentru instituţiile financiare şi pentru alte persoane juridice şi fizice, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare fie la data publicării lor, fie la o altă dată prevăzută în textul actului respectiv, cu condiţia informării publicului.

[…]”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor sunt următoarele:

Articolul 36

Organizarea băncilor

“(1) Băncile se constituie şi funcţionează în condiţiile prevăzute de legislaţia aplicabilă societăţilor pe acţiuni şi cu respectarea prezentei legi şi actelor normative emise în aplicarea acesteia.

[…]

(4) Băncile trebuie să îşi organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase, cu cerinţele prezentei legi şi ale actelor normative emise în aplicarea acesteia.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că regulile de creditare, politicile de acordare a împrumuturilor sau normele de prudenţă financiară la care se referă prevederile articolului 239 alin.(1) din Codul penal nu sunt reglementate prin lege, fapt care le lipseşte de accesibilitate şi de previzibilitate.

11. În acest sens, autorul excepţiei menţionează că articolul 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie îi impune legislatorului să reglementeze prin lege organică regulile de creditare, politicile de acordare a împrumuturilor sau normele de prudenţă financiară. În caz contrar, organele judiciare ar putea extinde latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de articolul 239 alin.(1) din Codul penal prin referire la regulamentele Băncii Naţionale a Moldovei, la regulamentele băncilor comerciale sau la hotărârile Guvernului.

12. Potrivit autorului excepţiei, textul legal contestat este contrar prevederilor articolelor 22, 60 alin.(1) şi 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl avocat Ghenadie Ţepordei, în dosarul nr.4r-185/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “regulilor de creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor sau normelor de prudenţă financiară” de la articolul 239 alin.(1) din Codul penal.

17. De asemenea, Curtea observă că, potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul legal contestat este contrar prevederilor articolelor 22, 60 alin.(1) şi 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie.

18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile articolului 239 alin.(1) din Codul penal sancţionează acordarea unui credit, a unui împrumut sau a unei despăgubiri/indemnizaţii de asigurare cu încălcarea intenţionată a legii, a regulilor de creditare, a politicilor de acordare a împrumuturilor sau a normelor de prudenţă financiară, dacă prin acest fapt au fost cauzate instituţiei financiare, organizaţiei financiare nebancare, asociaţiei de economii şi împrumut sau asigurătorului daune în mărime mai mare sau egală cu 500 unităţi convenţionale.

19. Autorul excepţiei sugerează că articolele 60 alin.(1) şi 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie impun reglementarea prin lege organică a regulilor de creditare, a politicilor de acordare a împrumuturilor sau a normelor de prudenţă financiară la care se referă prevederile articolului 239 alin.(1) din Codul penal. De asemenea, îşi exprimă îndoiala că detalierea textului de lege contestat prin prevederi normative inferioare legii ar putea asigura un grad suficient de previzibilitate şi de accesibilitate pentru destinatarii săi. Altfel spus, aşa cum este indicat în sesizare, autorul ei ar fi afectat de normele Regulamentului cu privire la clasificarea activelor şi angajamentelor condiţionale, aprobat prin Hotărârea Băncii Naţionale nr.231 din 27 octombrie 2011, şi ale Regulamentului cu privire la creditarea persoanelor juridice în BC “Banca Socială” S.A., or, acestea nu ar avea putere de lege organică şi, respectiv, nu ar corespunde criteriului de claritate şi previzibilitate pentru subiecţii cărora li se adresează, şi ar putea fi supuse interpretărilor subiective şi discreţionare de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată.

20. Cu privire la primul aspect al sesizării, Curtea observă că articolul 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie prevede că infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. În prezenta cauză, Curtea constată că legislatorul a reglementat prin lege organică [i.e. Legea nr.985 din 18 aprilie 2002 cu privire la adoptarea Codului penal al Republicii Moldova] conţinutul infracţiunii prevăzute de articolul 239 din Codul penal. Astfel, Curtea reţine că prescrierea comportamentului interzis sub forma unei norme de lege organică reprezintă singura condiţie prevăzută de articolul 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie. Faptul că regulile de creditare, politicile de acordare a împrumuturilor sau normele de prudenţă financiară la care se referă prevederile articolului 239 alin.(1) din Codul penal nu sunt reglementate printr-o lege organică, ci prin acte normative inferioare, cum ar fi cele adoptate de către Banca Naţională sau de către băncile private, nu reprezintă altceva decât o atribuţie normativă acordată de legislator autorităţilor care deţin competenţa de a institui reguli în domeniul bancar.

21. Spre comparaţie, în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a înţeles întotdeauna termenul de “lege” utilizat în textul Convenţiei în accepţiunea sa materială, nu formală. Curtea Europeană a inclus în această noţiune texte cu caracter “infra-legislativ” emise de către autorităţile competente pe baza unei puteri normative delegate (a se vedea Unifaun Theatre Productions Limited şi alţii v. Malta, 15 mai 2018, § 79; Ólafsson v. Islanda, 16 martie 2017, § 35; Năstase-Silivestru v. România, 4 octombrie 2007, § 50).

22. În acest sens, Curtea observă că Legea nr.548 din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei abilitează Banca Naţională să reglementeze activitatea instituţiilor financiare [articolul 5 alin.(1) lit.d) din Lege] şi să emită regulamente care sunt obligatorii pentru instituţiile financiare şi pentru alte persoane juridice şi fizice [a se vedea articolele 2 şi 11 alin.(2) din Lege], îndeosebi pentru persoanele care corespund exigenţelor stabilite de către Banca Naţională şi au calitatea de persoane cu funcţii de răspundere ale băncilor. La rândul lor băncile, ca şi societăţile pe acţiuni, nu doar că au dreptul, dar şi sunt obligate să emită acte proprii care să reglementeze activitatea internă a corporaţiei, stabilind norme obligatorii pentru organele persoanei juridice, pentru acţionari, salariaţi şi chiar pentru beneficiarii săi. Băncile, ca instituţii financiare, activează în baza Legii nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor şi trebuie să-şi organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase, cu cerinţele legii şi ale actelor normative emise în aplicarea acesteia [articolul 36 alin.(4) din Lege], să aibă un propriu cadru de administrare a activităţii de monitorizare şi raportare a riscurilor, mecanisme de control intern etc., care se stabilesc prin statut şi reglementări interne [articolul 36 alin.(1) din Lege]. Acestea din urmă sunt obligatorii pentru toate persoanele cu funcţii de răspundere ale societăţii şi în special pentru membrii consiliului băncii [articolele 35 alin.(3) şi 50 alin.(2) din Legea nr.1134 din 2 aprilie 1997 cu privire la societăţile pe acţiuni]. Respectiv, subiectul infracţiunii prevăzute de articolul 239 din Codul penal este obligat, pe lângă dispoziţiile legii şi din actele Băncii Naţionale, să respecte şi reglementările interne al băncii, datorită angajamentelor care decurg din obligaţiile sale funcţionale.

23. Pe de altă parte, Curtea reţine că, din moment ce o persoană a acceptat să-şi conformeze comportamentul unor reguli (i.e. regulilor de creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor, normelor de prudenţă financiară) fără statut de lege organică, aceasta nu poate, din considerente de echitate, să pretindă neaplicarea acestor reguli atunci când îi este angajată răspunderea. Astfel, în sensul Constituţiei, Curtea reţine că ar fi o abordare evident formalistă să se impună ca obligaţia în discuţie să fie pusă în aplicare numai dacă este reglementată prin lege organică (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Sîrghi v. România (dec.), 13 decembrie 2011, § 23; Aras v. Turcia (nr.2), 18 noiembrie 2014, § 58). Prin urmare, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată în acest capăt al ei.

24. Cu privire la cel de-al doilea aspect al sesizării, Curtea observă că textul de lege contestat este adresat unui număr redus de destinatari, aceştia fiind profesionişti din domeniul bancar. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că sfera de aplicare a conceptului de previzibilitate depinde în mare măsură de conţinutul instrumentului în cauză, de domeniul pe care îl reglementează, precum şi de numărul şi statutul destinatarilor săi. Persoanele care au o activitate profesională trebuie să dea dovadă de o prudenţă mai accentuată în cadrul activităţii lor şi este de aşteptat ca aceştia să-şi asume riscurile inerente activităţii lor (Sekmadienis Ltd. v. Lituania, 30 ianuarie 2018, § 65; Satakunnan Markkinapörssi Oy şi Satamedia Oy v. Finlanda [MC], 27 iunie 2017, § 145).

25. În acest context, Curtea reaminteşte că în Decizia de inadmisibilitate nr.44 din 14 mai 2018 a examinat o problemă similară. Astfel, în Decizia citată supra, Curtea a verificat dacă norma penală care incrimina încălcarea din neglijenţă a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale este suficient de accesibilă şi previzibilă pentru medici şi lucrătorii medicali, în contextul în care acestea erau publicate pe pagina web a Ministerului Sănătăţii. În acest sens, Curtea a reţinut că publicarea regulilor în discuţie pe pagina web a instituţiei corespunde cerinţelor de accesibilitate (a se vedea § 30 din Decizia menţionată supra). În partea ce ţine de modul de reglementare al textului contestat, Curtea a avut în vedere faptul că medicii şi lucrătorii medicali sunt subiecţi speciali ai infracţiunii; că ei au obligaţia de a-şi perfecţiona în permanenţă cunoştinţele profesionale; că ei nu se pot prevala de necunoaşterea regulilor sau a metodelor de acordare a asistenţei medicale; că terminologia folosită la descrierea regulilor şi a metodelor în discuţie este destinată profesioniştilor din domeniul medical şi că în aceste cazuri se dispune efectuarea unei expertize (a se vedea §§ 32 şi 33 din Decizia menţionată supra).

26. În prezenta cauză, Curtea constată că subiect al infracţiunii prevăzute de articolul 239 din Codul penal poate fi doar persoana care deţine competenţa de acordare a creditului, a împrumutului sau a despăgubirii/indemnizaţiei de asigurare. Competenţele în discuţie creează prezumţia că subiectul infracţiunii prevăzute de articolul 239 din Codul penal cunoaşte regulile de creditare, politicile de acordare a împrumuturilor sau normele de prudenţă financiară, mai cu seamă că regulamentele Băncii Naţionale în acest domeniu se publică în Monitorul Oficial şi pe pagina web a Băncii Naţionale [a se vedea articolul 11 alin.(2) şi din Legea nr.548 din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei şi articolul 136 din Legea nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor]. În cazul băncilor private acestea sunt obligate să publice informaţii referitoare la cadrul de administrare a activităţii, fondurile proprii, cerinţele de capital, expunerile la risc, politicile interne etc.

27. De asemenea, ca în cazul Deciziei de inadmisibilitate nr.44 din 14 mai 2018 (citată la § 25 supra), în prezenta cauză terminologia folosită la descrierea regulilor de creditare, a politicilor de acordare a împrumuturilor sau a normelor de prudenţă financiară este destinată profesioniştilor din domeniul bancar. În acest sens, Curtea consideră că este indubitabil faptul că textul de lege contestat este accesibil şi previzibil pentru destinatarii săi, conform articolului 23 din Constituţie. Totuşi, această observaţie nu conduce la concluzia caracterului accesibil şi previzibil al regulamentelor Băncii Naţionale şi ale băncilor private, caracter pe care trebuie să-l evalueze instanţele de drept comun.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “regulilor de creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor sau normelor de prudenţă financiară” de la articolul 239 alin.(1) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, ridicată de către dl avocat Ghenadie Ţepordei în interesele dlui Mihail Severovan, în dosarul nr.1-1423/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.