Hotărâre nr.17/6 din 21.04.2017 cu privire la aprobarea Regulamentului privind cerinţele faţă de programul de reasigurare al asigurătorului şi regulile de contractare a reasigurărilor

COMISIA NAŢIONALĂ A PIEŢEI FINANCIARE

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Regulamentului privind cerinţele faţă de

programul de reasigurare al asigurătorului şi regulile

 de contractare a reasigurărilor

nr. 17/6  din  21.04.2017

 (în vigoare 09.06.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 181-189 art. 1024 din 09.06.2017

* * *

Abrogat: 27.06.2023

Hotărîrea CNPF nr.30/12 din 13.06.2023

ÎNREGISTRAT:

Ministerul Justiţiei

nr.1221 din 23 mai 2017

Ministru_________ Vladimir CEBOTARI

Întru executarea prevederilor art.10 alin.(6) din Legea nr.407-XVI din 21.12.2006 "Cu privire la asigurări" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.47-49, art.213) şi în temeiul art.1 alin.(1), art.8 lit.b), art.21 alin.(1), art.22 alin.(1) şi alin.(2) din Legea nr.192-XIV din 12.11.1998 "Privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare" (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.117-126 BIS), cu modificările şi completările ulterioare, Comisia Naţională a Pieţei Financiare

HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă Regulamentul privind cerinţele faţă de programul de reasigurare al asigurătorului şi regulile de contractare a reasigurărilor, conform anexei.

Anexă

la Hotărârea Comisiei

Naţionale a Pieţei Financiare

nr.17/6 din 21.04.2017

REGULAMENT

privind cerinţele faţă de programul de reasigurare al asigurătorului

 şi regulile de contractare a reasigurărilor

Capitolul I

 DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentul Regulament stabileşte cerinţele faţă de programul de reasigurare al asigurătorului şi regulile ce urmează a fi respectate la contractarea reasigurărilor.

2. Noţiunile din prezentul Regulament vor avea următoarele semnificaţii:

comision de reasigurare (retrocesiune) – remunerarea achitată de reasigurător reasiguratului pentru transmiterea riscurilor în reasigurare (retrocesiune), după caz. Mărimea şi metoda de achitare se stabilesc în contractul, slipul sau cover-note de reasigurare (retrocesiune);

contract de reasigurare – înţelegere stabilită între două părţi, denumite "reasigurător" şi "reasigurat", prin care reasigurătorul preia o parte din riscurile subscrise de reasigurat în schimbul unei sume denumite "primă de reasigurare", pentru care se obligă să-i plătească acestuia din urmă partea din despăgubire cuvenită în cazul producerii riscului (riscurilor) conform condiţiilor convenite în contract;

excedent – suma riscului care se transmite în reasigurare (o parte din valoarea riscului, care depăşeşte reţinerea proprie);

pool de reasigurare – contract sau acord între reasigurători în care participanţii îşi asumă o participaţie predeterminată şi fixă în activitatea subscrisă, cu emiterea unei poliţe în numele tuturor participanţilor;

primă de reasigurare (retrocesiune) – echivalentul în unităţi monetare plătit de către reasigurat pentru asigurarea oferită de reasigurător pentru riscurile transmise în reasigurare. Mărimea şi metoda de achitare se stabilesc în contractul sau slipul de reasigurare (retrocesiune);

reasigurare facultativă – reasigurarea parţială sau integrală a unui risc aferent unei singure poliţe de asigurare, cesiunea fiind negociată separat, unde atât reasigurătorul, cât şi reasiguratul au opţiunea de a accepta sau de a refuza oricare din implicaţiile celuilalt;

reasigurare obligatorie - reasigurarea unor categorii de riscuri precizate în contractul de asigurare, în proporţiile şi limitele stabilite, unde selecţia riscurilor de către parţi nu este posibilă. Reasiguratul cedează riscurile subscrise sau o cota-parte din ele, indiferent de natura lor, iar reasigurătorul este obligat prin contract să le accepte;

reasigurare neproporţională "excedent de daună" – reasigurarea prin care reasigurătorul despăgubeşte reasiguratul pentru valoarea daunelor suportate în exces faţă de o limită specificată a reţinerii proprii;

reasigurare neproporţională "excedent de rată a daunei" – reasigurarea prin care se limitează răspunderea reasiguratului la un anumit nivel al ratei daunei, cedându-se în reasigurare doar ceea ce depăşeşte un nivel procentual prestabilit din volumul de prime. Astfel, reasigurătorul suportă daunele numai dacă nivelul total al acestora într-un anumit an pentru asigurător depăşeşte suma stabilită;

reasigurare proporţională "cota parte" – reasigurarea prin care reasigurătorul preia în reasigurare o anumită proporţie din fiecare risc asumat de reasigurat (cedent) prin poliţele de asigurare directă, suportând toate daunele în aceeaşi proporţie conform primelor directe, dar fără comision de reasigurare;

reasigurare proporţională "excedent de sumă" – reasigurarea prin care reasigurătorul consimte să preia o parte dintr-un risc peste limita reţinerii proprii;

retrocesiune – acordul prin care un reasigurător cedează altui asigurător sau reasigurător totul sau o parte din reasigurarea asumată anterior;

slip/cover-note – acord care conţine dispoziţii aferente termenelor şi condiţiilor de reasigurare pentru riscurile plasate în reasigurare, care conţine cel puţin următoarele:

1) denumirea companiei cedente;

2) caracteristica obiectului care se transmite în reasigurare;

3) suma asigurată;

4) condiţiile de asigurare (durata valabilităţii contractului, răspunderea reasiguratului, comisionul de reasigurare, tantiema, prima de reasigurare etc.)

5) cota primei tarifare;

6) reţinerea proprie a companiei cedente;

zonă geografică – clauză operativă în contractul de reasigurare, care stipulează teritoriul de acţiune a protecţiei prin reasigurare.

Noţiunile sau expresiile utilizate, care nu au fost definite în prezentul Regulament, dar sunt definite în Legea nr.407 – XVI din 21 decembrie 2006 "Cu privire la asigurări" sau în actele normative emise de Comisia Naţională a Pieţei Financiare (în continuare – Comisia Naţională), vor avea semnificaţia atribuită lor în lege sau prin actele normative respective, după caz.

Capitolul II

 CERINŢE FAŢĂ DE PROGRAMUL DE REASIGURARE AL ASIGURĂTORULUI

3. Programul de reasigurare al asigurătorului va avea la bază respectarea cerinţelor de natură prudenţială prevăzute de legislaţia în vigoare, adecvarea programului de reasigurare la profilul de risc al asigurătorului, evitarea concentrării riscurilor, precum şi transferarea efectivă a riscurilor.

4. Asigurătorul este obligat să adopte şi să implementeze un program eficient de reasigurare pentru fiecare an financiar. Programul de reasigurare al asigurătorului este parte componentă a politicii sale de subscriere. Actuarul asigurătorului îşi va expune opinia privind pertinenţa contractelor de reasigurare, în conformitate cu programul de reasigurare, care va fi anexată la programul de reasigurare.

5. Comisia Naţională poate solicita revizuirea programelor de reasigurare, cât şi a politicilor de subscriere ale asigurătorilor, în cazurile când:

1) riscurile subscrise nu sunt acoperite prin reasigurare în limitele legale;

2) reasigurătorii selectaţi nu au o poziţie financiară stabilă;

3) acceptarea reasigurătorilor nu corespunde cerinţelor prezentului Regulament.

6. Programul de reasigurare trebuie să corespundă necesităţilor de reasigurare, să definească şi să documenteze strategia privind gestiunea reasigurărilor, care este parte a politicii sale de subscriere, identificând proceduri pentru:

1) criteriile calitative şi cantitative care au stat la baza selectării formelor de reasigurare;

2) criteriile de selectare a reasigurătorilor, piaţa de operare, jurisdicţia aplicabilă, inclusiv proceduri de evaluare a siguranţei lor;

3) monitorizarea programelor de reasigurare (existenţa sistemelor de raportare şi control intern).

7. Prin elaborarea şi adoptarea programului de reasigurare managementul asigurătorului trebuie să se asigure că toate cerinţele legale şi de reglementare privind activitatea asigurătorului şi necesităţile sale de reasigurare sunt îndeplinite şi respectate. Organele de conducere ale asigurătorului, în cadrul activităţii de reasigurare, vor stabili strict următoarele limite:

- mărimea reţinerii proprii maxime care se menţine la un anumit nivel;

- nivelul maximal de protecţie prin reasigurarea obligatorie pe care îl poate obţine asigurătorul de la reasigurătorii selectaţi.

Organele de conducere ale asigurătorului vor elabora şi monitoriza programul de reasigurare, care va include obligatoriu modalităţile de implementare a strategiilor de activitate, astfel încât să se asigure în mod continuu următoarele:

1) existenţa condiţiilor de asigurare pentru clasele de asigurări subscrise şi a expunerilor agregate pentru riscurile subscrise pe clase de asigurări;

2) stabilirea limitelor sumelor asigurate pe clase de asigurare, care vor face obiectul reasigurărilor obligatorii;

3) stabilirea criteriilor de selectare a reasigurărilor facultative;

4) optimizarea şi monitorizarea cheltuielilor de reasigurare;

5) principiile de gestionare a riscului de lichiditate, în cazul necompensării la timp a despăgubirilor datorate de reasigurător;

6) organizarea eficientă a administrării activităţii de reasigurare.

8. Programul de reasigurare, adoptat de asigurător, trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

1) tipurile de reasigurare (facultativă, obligatorie), formele şi metodele de reasigurare (proporţională ("cota parte" sau "excedent de sumă"), neproporţională ("excedent de daună" sau "excedent de rată a daunei");

2) descrierea reasigurătorilor selectaţi cu indicarea rating-ului, după caz, conform agenţiilor de rating şi datelor privind proprietatea şi stabilitatea lor financiară, experienţa pe piaţă, ţara de reşedinţă;

3) nominalizarea riscurilor şi/sau grupurilor de riscuri cedate pe tipuri de asigurare incluse în categoria "asigurări generale" şi/sau "asigurări de viaţă";

4) nivelul reţinerii proprii pe fiecare clasă de asigurare;

5) sumele cedate în reasigurare pe fiecare clasă de asigurare, după caz;

6) zona geografică conform contractului de reasigurare;

7) procedurile de monitorizare a daunelor apărute şi de recuperare a sumelor care sunt în sarcina reasigurătorilor.

9. În vederea evitării riscurilor neacoperite prin reasigurare, programul de reasigurare al asigurătorului şi condiţiile reasigurărilor trebuie să fie compatibile cu natura activităţilor de asigurare şi reasigurare desfăşurate.

10. Fiecare asigurător va menţine o reţinere proprie maxim posibilă corespunzătoare capacităţii financiare şi volumului activităţii lui.

11. Limita maximă a răspunderii unui asigurător pentru un risc asigurat sau preluat în reasigurare nu va depăşi 25% din valoarea capitalului propriu şi a rezervelor tehnice, conform ultimului semestru. Comisia Naţională poate cere unui asigurător să justifice politica sa privind reţinerea proprie şi să emită decizii când va considera necesar, pentru a se asigura că asigurătorul nu simulează o reasigurare pentru un reasigurător străin.

12. Asigurătorii pot plasa riscurile subscrise în reasigurare în afara teritoriului Republicii Moldova doar către reasigurătorii care nu se află în proces de lichidare sau de insolvabilitate, corespund regimului Solvabilitate II şi/sau care, pe durata ultimilor trei ani, pornind de la anul premergător celui în care activitatea de reasigurare urmează a fi desfăşurată, au deţinut un rating de cel puţin BBB sau echivalentul acestuia conform datelor companiilor de rating la nivel internaţional sau local.

13. Reasigurătorii pot organiza pool-uri de reasigurare pentru surplusurile de reasigurare a riscurilor din clasele de asigurări, consultându-se cu toţi asigurătorii în privinţa bazelor, limitelor şi termenelor care satisfac toţi asigurătorii. Acordurile de organizare a pool-urilor de reasigurare vor fi prezentate Comisiei Naţionale în decursul a 5 zile lucrătoare din data încheierii acestora.

Capitolul III

 REGULILE DE CONTRACTARE A REASIGURĂRILOR

14. Fiecare asigurător care doreşte să desfăşoare activitate de reasigurare activă trebuie să dispună de o politică bine definită pentru a garanta preluarea riscurilor în reasigurare.

15. Asigurătorului i se permite să primească în reasigurare riscurile subscrise în strictă conformitate cu condiţiile stabilite în limita claselor de asigurare în baza cărora a fost eliberată sau reperfectată licenţa, în baza slipului de reasigurare.

15¹. Asigurătorii (reasigurătorii) care înregistrează rata de solvabilitate sub nivelul de 120% şi/sau un deficit de active eligibile admise în fondul asiguraţilor conform ultimului semestru, nu sunt în drept să primească în reasigurare riscurile subscrise.

[Pct.15¹ introdus prin Hot.CNPF nr.30/3 din 15.07.2019, în vigoare 26.07.2019]

16. Asigurătorul va asigura ca adoptarea deciziilor de acceptare a riscurilor în reasigurare să ţină de competenţa persoanelor ce dispun de cunoştinţele şi experienţa necesară în domeniul reasigurărilor. În acest sens asigurătorul care practică reasigurarea va dispune de un sector separat în reasigurări (secţie, direcţie, departament) în funcţie de cuantumul de servicii de reasigurare prestate. Personalul sectorului menţionat monitorizează şi este responsabil pentru îndeplinirea prevederilor contractelor de reasigurare.

17. Asigurătorul trebuie să dispună de un sistem intern de control şi raportare adecvat, care să asigure că subscrierea riscurilor, inclusiv a celor preluate în reasigurare, este în corespundere cu politica sa de subscriere şi că politicile de reasigurare sau retrocesiune sunt adecvate, sigure şi suficiente, nu este încălcată limita maximă a răspunderii asigurătorului pentru un risc asigurat sau preluat în reasigurare, cererile de reasigurare sunt raportate adecvat şi despăgubirile sunt colectate prompt de la reasigurători. Sistemul de control intern al asigurătorului va fi supus unui audit periodic.

Capitolul IV

 DISPOZIŢII FINALE

18. Asigurătorii vor ţine cont de prevederile prezentului Regulament la adoptarea şi revizuirea programului de reasigurare, care se va prezenta Comisiei Naţionale la solicitare, anexându-se lista reasigurătorilor şi cotele – părţi ale acestora, în corespundere cu anexa la prezentul Regulament.

19. Comisia Naţională poate solicita informaţii suplimentare sau explicaţii în raport cu programul de reasigurare al asigurătorului. În cazurile în care va considera necesar, Comisia Naţională se va expune asupra acestui fapt în termen de 30 de zile lucrătoare de la data depunerii informaţiilor şi/sau explicaţiilor solicitate.

20. Comisia Naţională poate solicita asigurătorului revizuirea programului de reasigurare în cazurile prevăzute în pct.5, precum şi dacă sunt încălcate pct.6 şi pct.8 din prezentul Regulament. Comisia Naţională se va pronunţa în termen de 10 zile lucrătoare de la depunerea programului revizuit de către asigurător.

21. La apariţia schimbărilor majore în programul de reasigurare, ce ţin de modificarea contractelor de reasigurare obligatorie, asigurătorii, în termen de 10 zile lucrătoare, sunt obligaţi să depună la Comisia Naţională documentele şi informaţiile ce confirmă modificările în cauză.

22. Acordurile între membrii pool-urilor de reasigurare existente la data intrării în vigoare a prezentului Regulament vor fi prezentate Comisiei Naţionale la expirarea a trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului Regulament.

23. Fiecare asigurător (reasigurator) este obligat să prezinte Comisiei Naţionale Raportul privind contractele cu reasigurătorii rezidenţi şi nerezidenţi, în forma şi în modul stabilite în anexa la prezentul Regulament, anual, până la data de 25 februarie a anului următor celui de gestiune, în format electronic şi pe suport de hârtie.

Instrucţiune

privind modul de completare a Raportului privind contractele cu reasigurătorii

rezidenţi şi nerezidenţi pentru perioada 01.01.20__ - 31.12.20__

1. În coloanele 1, 2 şi 3 se indică datele aferente reasigurătorului (inclusiv cu indicarea intermediarului, după caz), conform informaţiilor solicitate în coloanele respective.

2. În coloanele 4, 5, 6 şi 7 se indică informaţia aferentă contractului de asigurare direct: numărul şi data contractului, suma de asigurare, prima brută subscrisă, fără valorile aferente contractelor sub efectul rezoluţiunii (reziliate) şi clasa de asigurare.

3. În coloana 8 şi 9 se indică informaţia privind tipurile de asigurare (reasigurare facultativă, obligatorie, de tip tratat (treaty) pe contract general, numărul şi data contractului, formele şi metodele de reasigurare (proporţională ("cota parte" sau "excedent de sumă"), neproporţională ("excedent de daună" sau "excedent de rată a daunei") etc.)).

4. În coloanele 10 şi 11 se indică cedările per contract (suma asigurată cedată în reasigurare/prima brută subscrisă cedată în reasigurare în perioada de raportare, conform înregistrărilor contabile respective).

5. În coloana 12 se indică raportul dintre primele cedate per contract şi primele pe asigurarea directă per contract.

6. În coloana 13 şi 14 se indică comisionul de reasigurare (pe clase de asigurare) şi daunele recuperate de reasigurat (per contract) în perioada de raportare conform înregistrărilor contabile respective, cu delimitarea comisioanelor şi daunelor recuperate în perioada de raportare, aferente contractelor din perioadele precedente.

[Anexa în redacţia Hot.CNPF nr.30/3 din 15.07.2019, în vigoare 26.07.2019]