Hotărâre nr.22 din 22.07.2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Anexa la Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 (accesul la justiţie al şefului şi adjunctului oficiului teritorial al Cancelariei de Stat) (Sesizarea nr.69g/2016)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Anexa la Legea

 contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 (accesul la justiţie

 al şefului şi adjunctului oficiului teritorial al Cancelariei de Stat)

(Sesizarea nr.69g/2015)

nr. 22  din  22.07.2016

 (în vigoare 22.07.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 256-264 art. 67 din 12.08.2016

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 9 iunie 2016

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “şi adjunctul său” prevăzută la pct.15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, ridicată de către avocatul Valeriu Stănescu, în dosarul nr.3-74/15, aflat pe rolul Judecătoriei Cimişlia.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 9 iunie 2016 de către dna Zinaida Aramă, judecător în cadrul Judecătoriei Cimişlia, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

3. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pretins, în esenţă, că prevederile pct.15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ, care exceptează şeful adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat de la adresarea în instanţa de contencios administrativ, sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 20 şi 54 din Constituţie.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 14 iunie 2016 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

6. La şedinţa plenară publică a Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a fost susţinută de avocatul Valeriu Stănescu. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, viceministru al justiţiei, şi dna Natalia Petcu, consultant principal în Direcţia generală politici de descentralizare şi administrare locală a Cancelariei de Stat. Reprezentantul Parlamentului nu a participat la şedinţa Curţii.

CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

7. La 13 octombrie 2015, Secretarul general adjunct al Cancelariei de Stat a emis Ordinul nr.146-p, prin care l-a eliberat pe Gargaun Mihail din funcţia de şef adjunct al Oficiului teritorial Hînceşti al Cancelariei de Stat.

8. La 3 decembrie 2015, Gargaun Mihail a depus la Judecătoria Cimişlia o acţiune în contencios administrativ împotriva Cancelariei de Stat, prin care a solicitat anularea ordinului de eliberare, restabilirea în funcţie, achitarea despăgubirilor pentru perioada de absenţă forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral.

9. În cadrul procesului, reprezentantul Cancelariei de Stat a solicitat încetarea procesului în temeiul art.4 lit.a) şi pct.15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ şi art.265 lit.a) al Codului de procedură civilă, motivând că acţiunea lui Gargaun Mihail este exceptată de la controlul judecătoresc.

10. În cadrul şedinţei din 21 ianuarie 2016 avocatul Valeriu Stănescu a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei “şi adjunctul său” de la pct.15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 şi sesizarea Curţii Constituţionale.

11. Prin încheierea Judecătoriei Cimişlia din 18 februarie 2016, s-a dispus încetarea procesului civil.

12. La 22 februarie 2016, avocatul Valeriu Stănescu a contestat cu recurs încheierea privind încetarea procesului din 18 februarie 2016, motivând că prima instanţă urma să se pronunţe cu precădere asupra demersului său privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate.

13. La 12 aprilie 2016, Curtea de Apel Chişinău a admis recursul şi a casat încheierea primei instanţe, trimiţând cauza pentru rejudecare în fond.

14. La 24 mai 2016, Judecătoria Cimişlia a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

15. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sânt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

16. Prevederile relevante ale Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10.02.2000 (republicată în M.O., ediţie specială din 3 octombrie 2006) sunt următoarele:

Articolul 3

Obiectul acţiunii în contenciosul administrativ

“(1) Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de:

a) autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi;

b) subdiviziunile autorităţilor publice;

c) funcţionarii din structurile specificate la lit.a) şi b).

[...].

Articolul 4

Actele exceptate de la controlul judecătoresc

“Nu pot fi atacate în instanţele de contencios administrativ:

a) actele exclusiv politice ale Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului, precum şi actele administrative cu caracter individual, emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de normele constituţionale sau legislative, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice cu responsabilităţi de protecţie a intereselor generale ale statului sau ale instituţiilor publice a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit, conform listei prezentate în anexă, parte integrantă a prezentei legi;

[...]”

Anexă

Lista persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes

politic sau public deosebit, care sunt exceptate de la adresarea

în instanţa de contencios administrativ

“[...]

15. Şeful oficiului teritorial al Cancelariei de Stat şi adjunctul său

[...]”

17. Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la organizarea şi funcţionarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.845 din 18 decembrie 2009 (M.O., 2009, nr.189-190, art.923), sunt următoarele:

“5. Conducerea generală a Oficiului este asigurată de şeful Oficiului, care este reprezentantul Guvernului în teritoriu. Şeful Oficiului este numit în şi eliberat din funcţie prin hotărîre de Guvern, la propunerea secretarului general al Guvernului.

[...]

15. În activitatea sa şeful Oficiului este asistat de şefii adjuncţi ai Oficiului, numiţi în funcţie şi eliberaţi din funcţie prin hotărâre de Guvern, la propunerea secretarului general al Guvernului. [...].”

ÎN DREPT

18. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esenţă, exceptarea de la adresarea în contenciosul administrativ a unor persoane care deţin o funcţie de demnitate publică.

19. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională conexe, precum accesul liber la justiţie şi limitele restrângerii acestui drept.

A. ADMISIBILITATEA

20. Prin decizia sa din 14 iunie 2016, Curtea a verificat întrunirea următoarelor condiţii de admisibilitate:

(1) Obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie

21. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

(2) Excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu

22. Fiind ridicată de către avocatul Valeriu Stănescu în dosarul nr.3-74/15, care se află pe rolul Judecătoriei Cimişlia, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, astfel cum a fost stabilit prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

(3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei

23. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

24. Curtea observă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile pct.15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000, care urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei.

(4) Nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate

25. Curtea subliniază că prevederile contestate, în actuala redacţie, nu au constituit obiect al controlului constituţionalităţii.

26. Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

27. În acelaşi timp, deşi în litigiul aflat pe rolul instanţei de judecată este vizată doar funcţia de şef adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, respectiv excepţia de neconstituţionalitate fiind ridicată doar în această parte, Curtea menţionează că, ţinând cont de faptul că atât “şeful”, cât şi “şeful adjunct” al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sunt supuşi aceloraşi reguli de numire, pct.15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ urmează a fi examinat integral.

28. Astfel, pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, Curtea va examina pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie în partea ce ţine de respectarea principiului accesului liber la justiţie, luând în considerare principiile consacrate în jurisprudenţa sa, precum şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în continuare - Curtea Europeană).

B. FONDUL CAUZEI

Pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie

29. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile supuse controlului constituţionalităţii încalcă articolul 20 din Constituţie, potrivit căruia:

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

30. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde că exceptarea şefului adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat de la adresarea în instanţa de contencios administrativ încalcă accesul la justiţie, consacrat de articolul 20 din Constituţie.

31. Autorul excepţiei menţionează că, deşi în urma modificărilor operate prin Hotărârea de Guvern nr.333 din 23 martie 2016 şeful şi adjunctul Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sunt numiţi în funcţie de către Guvern, anterior aceştia erau numiţi de către Secretarul general al Cancelariei de Stat.

32. Astfel, autorul excepţiei susţine că includerea la pct.15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ a funcţiei de şef adjunct al Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, care până la modificările din 2016 era numit în funcţie prin ordinul Secretarului General al Guvernului, contravine art.4 lit.a) din Legea contenciosului administrativ, potrivit căruia doar actele administrative cu caracter individual emise de Guvern sunt exceptate de la controlul judecătoresc.

B. Argumentele autorităţilor

33. În opinia prezentată, Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că persoanele exceptate de la controlul judecătoresc, incluse în Anexa la Legea contenciosului administrativ, se divizează în două categorii, şi anume persoane oficiale exponente ale unui interes politic deosebit şi ale unui interes public deosebit. Având în vedere că Parlamentul până în prezent nu a adoptat cadrul legal pertinent pentru delimitarea acestor categorii de persoane oficiale, Preşedintele consideră că şi în cazul dat Curtea urmează să decidă cu discernământ dacă funcţia în speţă constituie o funcţie oficială cu caracter public deosebit.

34. În opinia Guvernului, şeful adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat reprezintă o funcţie de demnitate publică, exercitată prin mandat şi obţinută indirect prin numire în condiţiile legii, iar potrivit articolului 22 alin.(3) din Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică mandatul demnitarului poate înceta înainte de termen prin revocarea sau eliberarea din funcţie a acestuia.

35. Guvernul susţine că, întrucât persoanele menţionate în Anexa la Legea contenciosului administrativ deţin funcţii publice cu responsabilităţi de protecţie a intereselor generale ale statului sau instituţiei publice, îngrădirea accesului la justiţia administrativă a acestor persoane este justificată.

36. În opinia sa, Parlamentul a menţionat că prevederile articolului 20 din Constituţie se referă cu precădere la protecţia drepturilor şi obligaţiilor civile, şi nicidecum la protecţia obligaţiilor cu caracter politic. Având în vedere că articolul 43 din Constituţie consacră dreptul persoanei la muncă, iar articolul 39 alin.(2) din Constituţie – asigurarea accesului la o funcţie publică, Parlamentul susţine că acestea sunt două drepturi distincte, iar dacă sunt cumulate de o persoană fizică, acestea reprezintă un singur drept cu caracter politic.

C. Aprecierea Curţii

1. Principii generale privind accesul la justiţie al persoanelor de demnitate publică

37. Curtea subliniază că principiul accesului liber la justiţie, consacrat de articolul 20 din Constituţie, reprezintă facultatea oricărei persoane de a introduce o acţiune în justiţie, implicând obligaţia corelativă a statului să soluţioneze această acţiune.

38. Prin generalitatea formulării sale, articolul 20 permite oricărei persoane - cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid - accesul la justiţie. Totodată, el permite accesul la justiţie pentru apărarea oricărui drept sau libertăţi şi a oricărui interes legitim, indiferent dacă aceasta rezultă din Constituţie sau din alte legi.

39. Accesul liber la justiţie este consacrat ca un drept cetăţenesc fundamental, atât prin articolul 6 pct.1 din Convenţia Europeană, cât şi prin articolul 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi prin articolul 14 pct.1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

40. În acelaşi timp, atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în cea a Curţii Europene s-a constatat în unanimitate că accesul liber la justiţie nu este, în esenţă, un drept absolut şi poate fi limitat atunci când limitările sunt rezonabile şi proporţionale cu scopul urmărit.

41. Curtea Europeană a subliniat că limitările stabilite prin legislaţia naţională nu pot afecta dreptul în substanţa sa, ci trebuie să urmărească un scop legitim şi să existe un raport de proporţionalitate între măsurile stabilite şi scopul urmărit.

42. În contextul celor elucidate, Curtea reţine că accesul la justiţie, ca un aspect inerent al dreptului la un proces echitabil, nu poate fi perceput în lipsa garanţiilor impuse de articolul 6 pct.1 din Convenţia Europeană, garanţii la care se poate renunţa numai în măsura invocată supra.

43. Cu referire la accesul la justiţie al funcţionarilor de stat, în cauza Vilho Eskelinen ş.a. vs. Finlanda, Curtea Europeană a stabilit că: “Pentru ca un Stat pârât să poată invoca în faţa Curţii statutul de funcţionar al unui reclamant, în vederea neaplicării protecţiei oferite de articolul 6, sunt necesare două condiţii. În primul rând, dreptul intern al Statului vizat trebuie să excludă în mod expres accesul la o instanţă cu referire la postul sau categoria salariaţilor în cauză. În al doilea rând, această derogare trebuie să aibă drept bază motive obiective, legate de interesul Statului”.

44. Ţinând cont de cerinţele stabilite de Curtea Europeană în cauza Vilho Eskelinen ş.a. vs. Finlanda, Curtea a examinat categoriile de acte ce ţin de numirea sau revocarea din funcţie a persoanelor oficiale de stat care sunt exceptate de la controlul judecătoresc (HCC nr.10 din 16.04.2010, HCC nr.29 din 21.12.2010).

45. Curtea a constatat că, potrivit art.4 lit.a) din Legea contenciosului administrativ, legiuitorul a divizat persoanele oficiale în două categorii: 1) persoane oficiale exponente ale unui interes politic deosebit şi 2) persoane oficiale exponente ale unui interes public deosebit.

46. Curtea a reţinut că în prima categorie se includ persoanele ce deţin funcţii politice în cadrul instituţiilor politice, care sunt eminamente persoane politice şi care în exercitarea atribuţiilor trebuie să manifeste loialitate şi consecvenţă pentru realizarea scopurilor politice. Astfel, Prim-ministrul, miniştrii trebuie să dea dovadă de consecvenţă, loialitate şi ataşament politic faţă de programul de guvernare, pentru îndeplinirea căruia au fost învestiţi în funcţiile respective. Realizând obiectivele de edificare a unei societăţi democratice, statul poate limita căile de protecţie a drepturilor speciale de muncă ale acestor persoane în instanţele judecătoreşti de drept comun sau specializate. Dacă pentru această categorie de persoane accesul la justiţie, în funcţie de caz, poate fi limitat, a doua categorie de persoane oficiale, în special cele numite pentru durata mandatului, necesită un anumit grad de independenţă. Atribuţiile de funcţie ale acestor persoane nu comportă angajare directă în activitatea politică a statului, ele se conduc numai de lege, procedura instituirii şi destituirii lor din funcţie este expres prevăzută în legile speciale. Astfel, în scopul îndeplinirii cu bună-credinţă a funcţiilor publice şi exercitării depline a mandatului pentru care au fost alese sau numite, în cazul în care apare un litigiu de muncă, aceste persoane trebuie să se bucure de garanţiile unui proces echitabil.

47. În acest sens, ţinând cont de faptul că art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie abilitează Curtea Constituţională cu controlul constituţionalităţii tuturor actelor adoptate de Parlament, Guvern şi Preşedintele Republicii Moldova fără a face distincţie între actele normative şi cele individuale, Curtea a concluzionat că actele cu caracter individual, emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern, cu referire la persoanele oficiale exponente ale unui interes public deosebit, alese sau numite pe durata mandatului, pot face obiect al controlului constituţionalităţii sub aspectul formei şi al procedurii de adoptare.

48. Totodată, Curtea subliniază că în Adresa la Hotărârea nr.29 din 21.12.2010 a menţionat pentru legislativ necesitatea de a opera în Anexa la Legea contenciosului administrativ o distincţie între persoanele oficiale de stat, exponente ale unui interes politic deosebit, şi persoanele oficiale de stat, exponente ale unui interes public deosebit, pentru a se exclude interpretarea eronată a legii şi încălcarea art.20 din Constituţie, modificare care până în prezent nu a fost operată.

2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

49. Curtea constată că Anexa la Legea contenciosului administrativ stabileşte lista persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit, care sunt exceptate de la adresarea în instanţa de contencios administrativ. Potrivit pct.15 al Anexei, sunt exceptaţi de la adresarea în instanţa de contencios administrativ şi “şeful oficiului teritorial al Cancelariei de Stat şi adjunctul său”.

50. Curtea reţine că, potrivit art.4 lit.a) din Legea contenciosului administrativ, doar actele administrative cu caracter individual, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit, emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern, pot fi exceptate de la controlul judecătoresc.

51. Curtea observă că, potrivit pct.15 din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.845 din 18 decembrie 2009, până la modificările operate prin Hotărârea Guvernului nr.333 din 23 martie 2016, adjunctul Oficiului era numit şi eliberat din funcţie de secretarul general al Guvernului.

52. Curtea constată că, prin Hotărârea Guvernului nr.333 din 23 martie 2016, pct.15 din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat a fost modificat, astfel, adjunctul fiind numit şi eliberat din funcţie prin hotărâre de Guvern, la propunerea secretarului general al Guvernului.

53. Curtea menţionează că deşi art.4 din Legea contenciosului administrativ indică expres că nu pot fi contestate în instanţa de contencios administrativ doar actele emise de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern, Anexa la lege excepta de la adresarea în instanţa de judecată şi persoanele care erau numite şi destituite din funcţie prin acte administrative departamentale, în speţă actul secretarului general al Guvernului (adjunctului acestuia) de numire şi destituire din funcţie a adjunctului oficiului teritorial al Cancelariei de Stat.

54. Astfel, Curtea subliniază că la includerea acestei funcţii în lista persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit, ale căror acte de numire sau revocare sunt exceptate de la controlul judecătoresc, legiuitorul nu a ţinut cont de ansamblul prevederilor normative. În acest sens, Curtea reţine că interdicţia de a contesta în instanţa de judecată ordinul secretarului general al Guvernului este contrară articolului 20 din Constituţie.

55. Curtea reţine că, deşi în urma modificărilor operate prin Hotărârea Guvernului nr.333 din 23 martie 2016 la Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, similar şefului Oficiului, şi adjunctul este numit şi eliberat prin hotărâre de Guvern, Curtea urmează să stabilească dacă corespunde prevederilor constituţionale excluderea de la controlul judecătoresc a actelor de numire şi destituire din funcţie a şefului şi adjunctului Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, ţinând cont de statutul acestei funcţii şi raţionamentele expuse în jurisprudenţa constituţională.

56. Astfel, în jurisprudenţa sa (HCC nr.10 din 16.04.2010, HCC nr.29 din 21.12.2010), Curtea a justificat limitarea căilor de protecţie a drepturilor speciale de muncă ale persoanelor oficiale exponente ale unui interes politic deosebit, însă nu a reţinut această justificare pentru persoanele exponente ale unui interes public deosebit, atribuţiile de funcţie ale cărora nu comportă angajare directă în activitatea politică a statului.

57. În acest sens, Curtea a stabilit că actele cu caracter individual, emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern în privinţa persoanelor, condiţiile de numire şi destituire a cărora sunt stabilite prin lege, vor face obiect al controlului constituţionalităţii sub aspectul formei şi procedurii de adoptare.

58. Cu referire la speţa examinată, Curtea reţine că, potrivit Legii nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, şeful şi adjunctul Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sunt persoane de demnitate publică. În acelaşi timp, Curtea constată că pentru aceste funcţii cadrul normativ nu stabileşte criterii de numire sau destituire.

59. Curtea menţionează că Oficiile teritoriale ale Cancelariei de Stat reprezintă subdiviziuni ale Cancelariei de Stat menite să realizeze în teritoriu controlul administrativ de legalitate al actelor autorităţilor administraţiei publice locale.

60. Potrivit Legii privind administraţia publică locală, activitatea autorităţilor administraţiei publice locale de nivelurile întâi şi al doilea este supusă controlului administrativ, care include controlul legalităţii şi controlul oportunităţii, realizat de către Cancelaria de Stat prin intermediul oficiilor sale teritoriale.

61. Astfel, având în vedere competenţele funcţionale, Curtea menţionează că respectivele funcţii nu se înscriu în categoria funcţiilor politice, care să justifice excluderea persoanelor care le deţin de la protecţia drepturilor speciale de muncă.

62. Curtea menţionează că persoanele respective sunt antrenate în raporturi speciale de muncă. Ca urmare, deşi acestea sunt numite şi revocate din funcţie prin Hotărâre de Guvern în lipsa unor criterii strict determinate, ele beneficiază de drepturi şi garanţii speciale de muncă, ce decurg din normele generale ale legislaţiei muncii şi ţinând cont de particularităţile contractelor administrative.

63. Curtea reţine că, spre deosebire de actele de numire şi revocare din funcţie a altor persoane oficiale de stat, hotărârea Guvernului în privinţa şefului şi adjunctului Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat nu poate fi supusă controlului de constituţionalitate. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că vor fi supuse controlului de constituţionalitate actele de numire sau revocare a persoanelor exponente ale unui interes public deosebit, desemnate în funcţie pe durata unui mandat, în privinţa cărora legea stabileşte criterii clare de numire şi destituire. Totodată, Curtea subliniază că această funcţie nu este nici una consfinţită la nivel constituţional.

64. Ţinând cont de cele menţionate, Curtea reţine că exceptarea actelor de numire şi revocare din funcţie a şefului şi adjunctului Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat de la contestarea în instanţa de contencios administrativ privează aceste persoane de dreptul de acces liber la justiţie şi, într-un final, de dreptul la un proces echitabil, contrar articolului 20 din Constituţie.

Din aceste motive, în temeiul articolului 140 alin.(2) din Constituţie şi articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de avocatul Valeriu Stănescu în dosarul nr.3-74/15, pendinte la Judecătoria Cimişlia.

2. Se declară neconstituţional punctul 15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ nr.793-XIV din 10 februarie 2000.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.