Hotărâre nr.30 din 23.09.2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 33 alin.(1) lit.c) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii (reexaminarea pensiei de dizabilitate) (sesizările nr.10g/2021, nr.48g/2021, nr.116g/2021 şi nr.130g/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 33 alin.(1) lit.c) din

Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii

(reexaminarea pensiei de dizabilitate)

(sesizările nr.10g/2021, nr.48g/2021,

nr.116g/2021 şi nr.130g/2021)

nr. 30  din  23.09.2021

 (în vigoare 23.09.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 264-265 art.186 din 29.10.2021

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 19 ianuarie 2021, pe 3 martie 2021, 21 mai 2021 şi pe 7 iunie 2021,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 23 septembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii, ridicată de dl Mihail Cojocaru, parte în dosarul nr.3-2842/20 [sesizarea nr.10g/2021], de dl Sergiu Roşca, parte în dosarul nr.3-3035/20 [sesizarea nr.48g/2021], de dna Victoria Lesnic, parte în dosarul nr.3-1145/2021 [sesizarea nr.116g/2021], şi de dl Vitalie Meşter, parte în dosarul nr.3-3392/20 [sesizarea nr.130g/2021], aflate pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Mihail Cojocaru a fost depusă la Curtea Constituţională, pe 19 ianuarie 2021, de dna judecător Violeta Chiseliţa de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani. Excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Sergiu Roşca a fost depusă la Curtea Constituţională, pe 3 martie 2021, de dl judecător Oleg Melniciuc de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani. Excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dna Victoria Lesnic a fost depusă la Curtea Constituţională, pe 21 mai 2021, de dna judecător Liudmila Holeviţcaia de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, iar excepţia de neconstituţionalitate ridicată de dl Vitalie Meşter a fost depusă la Curtea Constituţională, pe 7 iunie 2021, de dl judecător Corneliu Guzun de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

3. Curtea a decis admisibilitatea sesizărilor. În baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, având în vedere identitatea de obiect, Curtea a conexat sesizările într-o singură procedură, atribuind cauzei nr.10g/2021.

4. În procesul soluţionării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Casei Naţionale de Asigurări Sociale, Departamentului de drept privat al Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova şi a Centrului pentru drepturile persoanelor cu dizabilităţi. De asemenea, Curtea a primit o opinie amicus curiae de la Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii.

5. La şedinţa publică a Curţii au participat dnii Mihail Cojocaru, Sergiu Roşca, Victoria Lesnic şi Vitalie Meşter, autori ai sesizărilor. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Vasile Cuşca, secretar de stat în cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, şi de dna Olesea Reguş, şef adjunct al Direcţiei juridice a Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

CIRCUMSTANŢELE LITIGIILOR PRINCIPALE

Circumstanţele cauzei nr.3-2842/20

6. Pe 16 august 2019, dl Mihail Cojocaru a formulat în contencios administrativ o cerere împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat obligarea acesteia să reexamineze pensia de dizabilitate.

7. În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că, pe 15 martie 2018, s-a adresat cu o cerere la Casa Naţională de Asigurări Sociale şi la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Bălţi, prin care a solicitat, în baza articolului 33 din Legea privind sistemul public de pensii, reexaminarea pensiei de dizabilitate. Reclamantul a menţionat că, fiind beneficiar al pensiei de dizabilitate, a continuat să activeze în câmpul muncii după realizarea dreptului la pensie. În consecinţă, i-au fost reţinute din salariu toate impozitele şi cotizaţiile, inclusiv plăţile de asigurări sociale.

8. Prin răspunsul nr.II-03/04-6847 din 29 octombrie 2020, Casa Naţională de Asigurări Sociale a menţionat că a respins anterior o cerere cu obiect similar şi că decizia a rămas definitivă. Totodată, Casa Naţională a precizat că legislaţia care a stat la baza emiterii actului administrativ nu a fost modificată.

9. În şedinţele de judecată din 25 noiembrie 2020 şi 1 decembrie 2020, dl Mihail Cojocaru a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii.

10. Printr-o încheiere din 6 ianuarie 2021, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Circumstanţele cauzei nr.3-3035/20

11. Dl Sergiu Roşca a formulat o cerere în contencios administrativ împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat anularea actului administrativ individual defavorabil.

12. În motivarea cererii sale, reclamantul a menţionat că, pe 13 octombrie 2020, i-a solicitat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, în baza articolului 33 din Legea privind sistemul public de pensii, reexaminarea dreptului la pensie de dizabilitate, prin prisma prevederilor articolului 20 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998, conform formulei de la Anexa nr.3 la Lege.

13. Prin răspunsul nr.X-01/09-3427 din 14 octombrie 2020 i s-a respins solicitarea de reexaminare a dreptului la pensie, deoarece reclamantul şi-a realizat dreptul la pensie, iar articolul 33 alin.(1) lit.c) nu prevede dreptul la reexaminarea pensiei de dizabilitate, ci doar dreptul la reexaminarea pensiei pentru limită de vârstă.

14. Ulterior, reclamantul a formulat o cerere prealabilă, solicitând anularea răspunsului nr.X-01/09-3427 din 14 octombrie 2020 al Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, reexaminarea dreptului la pensie de dizabilitate şi încasarea din contul Casei Naţionale de Asigurări Sociale a sumei de 100 000 lei, cu titlu de daune morale. Prin răspunsul nr.R-2413/20 din 12 noiembrie 2020, reclamantului i s-a explicat că stagiul realizat după stabilirea pensiei de dizabilitate va putea fi valorificat la realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă, odată cu atingerea vârstei de 63 de ani.

15. În şedinţa de judecată din 24 februarie 2021, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Circumstanţele cauzei nr.3-1145/21

16. Pe 21 aprilie 2021, dna Victoria Lesnic a formulat în contencios administrativ o cerere împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat obligarea acesteia la reexaminarea pensiei de dizabilitate conform prevederilor articolului 33 alin.(1) din Legea privind sistemul public de pensii.

17. Printr-o cerere din 18 mai 2021, reclamanta a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 33 alin.(1) lit.c) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

18. Pe 18 mai 2021, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională în vederea soluţionării acesteia.

Circumstanţele cauzei nr.3-3392/20

19. Pe 31 decembrie 2020, dl Vitalie Meşter a formulat în contencios administrativ o cerere împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat obligarea acesteia la reexaminarea pensiei de dizabilitate.

20. Printr-o cerere privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate din 31 mai 2021, reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale în vederea exercitării controlului constituţionalităţii articolului 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii.

21. În şedinţa de judecată din 31 mai 2021, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

22. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 51

Protecţia persoanelor cu dizabilităţi

"(1) Persoanele cu dizabilităţi beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul asigură pentru ele condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială.

(2) Nimeni nu poate fi supus nici unui tratament medical forţat, decât în cazurile prevăzute de lege."

23. Prevederile relevante ale Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii sunt următoarele:

Articolul 1¹

Sistemul public de pensii

"(1) Pensiile publice reprezintă toate categoriile de pensii, sub formă de drepturi băneşti, ale căror stabilire şi plată sunt garantate prin lege de către stat.

(2) Sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează pe principiile sistemului public de asigurări sociale prevăzute la art.3 din Legea nr.489-XVI din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale."

Articolul 9

Categoriile de pensii

"În sistemul public, se acordă următoarele categorii de pensii:

a) pensie pentru limită de vârstă;

b) pensie de dizabilitate;

[...]."

Articolul 11

Dreptul de opţiune

"(1) În cazul în care asiguratul îndeplineşte condiţiile pentru obţinerea mai multor categorii de pensii, el poate opta pentru o singură categorie.

(2) Pensionarului în drept să obţină o altă categorie de pensie i se acordă această pensie de la data depunerii cererii şi documentelor necesare."

Articolul 18

Constatarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă

"Dizabilitatea şi capacitatea de muncă, cauzele, gradul şi timpul survenirii acestora se constată de către Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă sau structurile sale teritoriale în baza Instrucţiunii privind modul de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă, aprobate de Guvern."

Articolul 33

Reexaminarea drepturilor la pensie

"(1) Reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul:

[...]

c) persoanelor care continuă să activeze după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.

[...]

(4¹) Pensionarii care activează sau au activat în câmpul muncii după realizarea/reexaminarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă în condiţiile prezentei legi pot solicita reexaminarea pensiei nu mai des decât o dată la doi ani, cu condiţia că pensia calculată conform formulelor din anexe, părţi integrante ale prezentei legi, este mai mare decât pensia aflată în plată.

[...]."

24. Prevederile relevante ale Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi din 13 decembrie 2006, ratificată prin Legea nr.166 din 9 iulie 2010, sunt următoarele:

Articolul 3

Principii generale

"Principiile acestei Convenţii sunt:

(a) Respectarea demnităţii inerente, autonomiei individuale, inclusiv a libertăţii de a face propriile alegeri şi a independenţei persoanei;

(b) Nediscriminarea;

(c) Participarea şi incluziunea deplină şi efectivă în societate;

(d) Respectul pentru diversitate şi acceptarea persoanelor cu dizabilităţi ca parte a diversităţii umane şi a umanităţii;

(e) Egalitatea oportunităţilor;

(f) Accesibilitatea;

(g) Egalitatea între bărbaţi şi femei;

(h) Respectul faţă de capacităţile în evoluţie ale copiilor cu dizabilităţi şi respectul pentru dreptul copiilor cu dizabilităţi de a-şi păstra identitatea."

Articolul 4

Obligaţii generale

1. Statele Părţi se angajează să asigure şi să promoveze exercitarea deplină a drepturilor şi libertăţilor fundamentale pentru toate persoanele cu dizabilităţi fără nici un fel de discriminare pe criteriu de dizabilitate. În acest scop, Statele Părţi se angajează:

[...]

(c) Să ţină cont de protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi la elaborarea politicilor şi programelor;

[...]

(e) Să întreprindă toate măsurile corespunzătoare pentru a elimina discriminarea, pe criteriu de dizabilitate, de către orice persoană, organizaţie sau întreprindere privată;

[...]."

Articolul 5

Egalitatea şi nediscriminarea

"1. Statele Părţi recunosc că toate persoanele sunt egale în faţa legii şi sub incidenţa legii şi au dreptul fără niciun fel de discriminare, la protecţie şi beneficiu egal în faţa legii.

2. Statele Părţi vor interzice toate formele de discriminare pe criteriu de dizabilitate şi garantează persoanelor cu dizabilităţi protecţie juridică egală şi efectivă contra discriminării pe orice criteriu.

3. Pentru a promova egalitatea şi a elimina discriminarea, Statele Părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru a se asigura adaptarea rezonabilă.

4. Măsurile specifice care sunt necesare pentru a accelera sau obţine egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilităţi nu vor fi considerate discriminare potrivit prezentei Convenţii."

SITUAŢIA PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI

25. În Raportul mondial privind dizabilitatea¹, realizat în anul 2012 de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, se precizează că persoanele cu dizabilităţi sunt mai predispuse, în comparaţie cu persoanele fără dizabilităţi, să dezvolte morbidităţi, să deprindă comportamente vicioase, să se rănească şi să moară prematur. Persoanele cu dizabilităţi suferă de aceleaşi probleme de sănătate ca restul populaţiei. Totuşi, unele categorii de persoane cu dizabilităţi prezintă un risc mai mare de a dezvolta stări cronice din cauza influenţei factorilor de risc comportamentali, cum ar fi inactivitatea fizică crescută. În acest sens, într-un studiu realizat în rândul adulţilor cu dizabilităţi de dezvoltare a fost relevată o rată similară şi mai mare de dezvoltare a afecţiunilor cronice, ca hipertensiunea arterială, diabetul şi bolile cardiovasculare, în comparaţie cu persoanele fără dizabilităţi.

___________________________

¹ https://bit.ly/3zCgL9H

26. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a subliniat că în cazul unor categorii de persoane cu dizabilităţi procesul de îmbătrânire începe mai repede decât de obicei. Unele persoane cu dizabilităţi de dezvoltare dau semne de îmbătrânire prematură la vârsta de 40 sau de 50 de ani, confruntându-se, de asemenea, de cele mai multe ori, cu condiţii de sănătate asociate vârstei. Procesul de îmbătrânire şi schimbările asociate acesteia (pierderea formei fizice, a puterii şi a echilibrului sau osteoporoza) pot avea un impact mai mare în privinţa persoanelor cu dizabilităţi. De exemplu, persoanele care manifestă probleme de mobilitate se pot confrunta, odată ce înaintează în vârstă, cu pierderi funcţionale.

27. Totodată, în raport se precizează că persoanele cu dizabilităţi au mai multe şanse de a fi supraponderale, obeze sau de a avea calitatea de fumători activi. Datele din Sistemul de supraveghere a factorilor de risc comportamental privind situaţia anilor 2001 şi 2003 din Statele Unite ale Americii, care au fost analizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, au confirmat constatările în discuţie. Un studiu realizat în Canada, efectuat la nivel naţional, a arătat că persoanele cu deteriorări ale auzului au o activitate fizică redusă în comparaţie cu restul populaţiei.

28. Organizaţia Mondială a Sănătăţii specifică faptul că persoanele cu dizabilităţi prezintă un risc ridicat de vătămare neintenţionată în urma accidentelor rutiere, a arsurilor, a căderilor şi a accidentelor asociate cu dispozitivele de asistare. Un studiu care a analizat acest aspect a descoperit că copiii cu dizabilităţi de dezvoltare, inclusiv cu autism, cu tulburări cu deficit de atenţie şi hiperactivi sunt expuşi riscului vătămării de două sau de trei ori mai mult în comparaţie cu cei care nu suferă de astfel de tulburări. De asemenea, studiile au constatat că copiii cu dizabilităţi prezintă un risc semnificativ mai ridicat de căderi, de leziuni asociate arsurilor şi de leziuni provocate de accidente cu autovehicule sau cu bicicletele.

29. Rata mortalităţii în cazul persoanelor cu dizabilităţi variază în funcţie de starea de sănătate. O anchetă efectuată în Regatul Unit privind inegalităţile din domeniul sănătăţii la care sunt expuse persoanele care manifestă probleme cu capacitatea de învăţare sau disfuncţii ale sănătăţii mintale a constatat la acestea o speranţă de viaţă mai scăzută decât în cazul celorlalte persoane. Ancheta a investigat moartea prematură în rândul persoanelor cu dizabilităţi de învăţare şi al celor cu probleme de sănătate mintală. Astfel, pe termen lung, persoanele cu tulburări depresive persistente, tulburări bipolare, schizofrenie sau autism erau expuse unui risc mai mare de a dezvolta boli cronice, în comparaţie cu celelalte persoane. Era mai probabil să fie obeze şi să sufere de boli de inimă, de hipertensiune arterială, de boli ale aparatului respirator, de diabet, de AVC sau de cancer la sân. Totodată, aceste persoane au dezvoltat boli cronice la o vârstă mai mică decât alte persoane.

DATE STATISTICE

30. Într-un comunicat de presă publicat pe 17 iulie 2020 de Biroul Naţional de Statistică, în care este analizată durata medie a vieţii în Republica Moldova în anul 2019², se precizează că speranţa medie de viaţă în anul 2019 a constituit 70,9 ani, inclusiv 66,8 ani la bărbaţi şi 75,1 ani la femei. Acest decalaj a fost explicat prin nivelul mai ridicat al mortalităţii premature în rândul bărbaţilor. Biroul Naţional de Statistică a precizat că speranţa de viaţă pentru anumite categorii de persoane constituie un reper important în elaborarea unor politici care iau în considerare ciclul vieţii pentru fiecare dintre cele două sexe, şi anume politicile de ocupare a forţei de muncă şi din domeniul îngrijirii sănătăţii. Totodată, speranţa de viaţă la vârste înaintate reprezintă un indicator care reflectă influenţa condiţiilor de viaţă ale populaţiei asupra numărului de ani pe care îi mai poate trăi o persoană şi un reper important pentru ajustarea politicilor în domeniul pensiilor şi a îngrijirii de lungă durată a persoanelor vârstnice.

___________________________

² https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&id=6703&idc=168

31. Pe 29 septembrie 2020, Biroul Naţional de Statistică a publicat o analiză tematică privind situaţia vârstnicilor din Republica Moldova în anul 2019³. Astfel, la începutul anului 2020, în Republica Moldova locuiau 574,9 mii persoane în vârstă de 60 ani şi mai mult, ceea ce constituie 21,8% din numărul total al populaţiei cu reşedinţa obişnuită în Republica Moldova. Din numărul total al vârstnicilor, aproximativ 60% erau femei, fiecare a treia persoană având vârstă cuprinsă între 60-64 ani, iar 10,9% constituiau persoanele care au depăşit vârsta de 80 ani. Printre principalele cauze ale mortalităţii vârstnicilor, indiferent de gen, au fost bolile aparatului circulator – 68,1%, tumorile maligne – 15,5% şi bolile aparatului digestiv – 6,6%. Categoriile în discuţie vizează persoanele decedate având vârsta de 60 de ani şi mai mult.

___________________________

³ https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6767

32. Cauzele care au determinat cel mai des dizabilitatea primară în rândul vârstnicilor au fost bolile aparatului circulator – 26,7%, tumorile maligne – 21,2% şi bolile sistemului osteoarticular, ale muşchilor şi ţesutului conjunctiv – 11,1%. Numărul vârstnicilor activi din punct de vedere economic este în creştere. Numărul persoanelor vârstnice de 60 ani şi mai mult, active din punct de vedere economic, în anul 2019, a fost de 82, 3 mii, ceea ce constituie 9,0% din totalul persoanelor active.

33. Pe 1 decembrie 2020, Biroul Naţional de Statistică a publicat o analiză privind situaţia persoanelor cu dizabilităţi din Republica Moldova în anul 2019⁴. Astfel, conform datelor Casei Naţionale de Asigurări Sociale, numărul estimat al persoanelor cu dizabilităţi în Republica Moldova a constituit 177,0 mii persoane, inclusiv 10,7 mii copii cu vârsta de 0-17 ani. În structura persoanelor cu dizabilităţi aflate la evidenţa organelor de asigurări sociale, beneficiarii unei pensii de dizabilitate au reprezentat 71, 3%, iar beneficiarii de alocaţii – aproximativ 28,7%.

___________________________

⁴ https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&id=6827&idc=168

34. În numărul total al pensionarilor de dizabilitate au predominat persoanele cu vârsta de 55-64 ani – 44,1% şi 30-54 ani – 31,6%. Din numărul total al persoanelor cu dizabilităţi, persoanele cu o dizabilitate severă au constituit 16,7%, persoanele cu dizabilitate accentuată – 46,6% şi persoanele cu dizabilitate medie – 36,7%. Cauzele principale care au determinat dizabilitatea au fost tumorile – 17,9%, bolile aparatului circulator – 16,0% şi bolile sistemului osteoarticular, ale muşchilor şi ţesutului conjunctiv – 13,8%. În cazul a circa o mie de persoane, dizabilitatea primară a survenit din cauza bolilor sistemului nervos – 7,3%, iar în circa nouă sute de cazuri, din cauza bolilor endocrine, de nutriţie şi metabolism – 6,5%.

35. Totodată, în analiza Biroului Naţional de Statistică este precizat că dizabilitatea diagnosticată la o vârstă timpurie este determinată, în principal, din cauza tulburărilor mintale şi de comportament şi a malformaţiilor. Cu privire la mărimea pensiei de dizabilitate, se precizează că ea este mai mică decât mărimea medie a pensiei pentru pensionari, în general. Mai mult, mărimea medie a pensiei de dizabilitate, raportată la minimul de existenţă, acoperă valoarea minimului de existenţă în proporţie de 70 la sută. În comparaţie cu rata de participare a persoanelor fără dizabilităţi, accesul persoanelor cu dizabilităţi pe piaţa muncii este limitat. În analiză se mai precizează că rata de ocupare a persoanelor cu dizabilităţi este de două ori mai mică comparativ cu cea a persoanelor fără dizabilităţi. Totodată, persoanele cu dizabilităţi sunt angajate mai mult în agricultură.

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

36. Examinând respectarea condiţiilor de admisibilitate a unei sesizări, stabilite în jurisprudenţa sa constantă, Curtea a observat că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ţine de competenţa sa ratione materiae, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie.

37. Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de subiecte cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

38. Curtea a observat că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

39. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în patru cauze de contencios administrativ, care au ca obiect obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale de a reexamina pensia de dizabilitate şi de a anula acte administrative individuale. De vreme ce procedurile intentate urmăresc, în esenţă, reexaminarea pensiei de dizabilitate, Curtea a reţinut că prevederile contestate ar putea fi aplicate de instanţa de judecată, în cauzele în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.

40. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii. Această normă prevede că reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul persoanelor care continuă să activeze după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.

41. Curtea a observat că autorii sesizărilor privind excepţia de neconstituţionale au afirmat încălcarea articolelor 1 alin.(3) [statul de drept], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 16 [egalitatea], 47 [dreptul la asistenţă şi protecţie socială] şi 51 [protecţia persoanelor cu dizabilităţi] din Constituţie.

42. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că articolele 1 alin.(3) şi 4 din Constituţie nu pot fi analizate în mod individual, ci pot interveni dacă este constatată aplicabilitatea unei prevederi substanţiale din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 18; HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 20). Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 16 din Constituţie, Curtea a precizat că acest articol nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi incident, trebuie să se demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea, mutatis mutandis HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 22).

43. Autorii pretind că articolul 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii afectează exerciţiul drepturilor garantate de articolele 47 şi 51 din Constituţie. Curtea a subliniat că într-o cauză recentă, în care a analizat condiţiile în care este efectiv dreptul la pensie de dizabilitate, a reţinut incidenţa articolului 47 din Constituţie (a se vedea HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 37). În Hotărârea nr.19 din 24 septembrie 2019, în care a examinat condiţiile de exerciţiu al dreptului la pensie în cazul îngrijirii unor persoane cu dizabilităţi, Curtea a menţionat că, de vreme ce măsura contestată intervenea în sfera protecţiei sociale recunoscute persoanelor cu dizabilităţi, erau incidente articolele 47 şi 51 din Constituţie (§ 20).

44. Curtea a constatat că prevederea atacată în acest caz are ca obiect de reglementare sfera protecţiei sociale a persoanelor cu dizabilităţi. Astfel, Curtea a reţinut incidenţa articolelor 47 şi 51 din Constituţie. Prin urmare, având în vedere incidenţa drepturilor fundamentale invocate, Curtea a trebuit să analizeze tratamentul diferenţiat pretins şi dacă acesta face incident articolul 16 din Constituţie.

45. Curtea a subliniat că egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice presupune lipsa oricărei discriminări directe sau indirecte. Discriminarea are loc atunci când persoanele care se află în situaţii asemănătoare sunt tratate în mod diferit (discriminare directă) sau atunci când persoanele care se află în situaţii diferite sunt tratate în acelaşi mod (discriminare indirectă), cu excepţia cazului în care un asemenea tratament este justificat în mod obiectiv şi rezonabil (a se vedea HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 34; HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, §19; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 39). Aşadar, o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor (a se vedea HCC nr 19 din 24 septembrie 2019, § 17).

46. Curtea a precizat că cerinţa caracterului comparabil al situaţiilor nu impune ca situaţiile să fie identice, ci numai ca ele să fie, până la un anumit punct, asemănătoare (a se vedea HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 18). Verificarea respectării acestei cerinţe implică compararea situaţiei autorilor excepţiilor şi a subiectelor în raport cu care pretind un dezavantaj. Astfel, Curtea a examinat condiţiile aplicabile titularilor pensiei pentru limită de vârstă şi ai pensiei de dizabilitate, având ca criterii de comparare condiţiile în care devine efectiv dreptul la reexaminarea pensiei, în cazul categoriilor de drepturi la pensie numite.

47. Legea privind sistemul public de pensii stabileşte că dreptul la pensie îi este recunoscut persoanei care întruneşte condiţiile prevăzute în această lege [articolul 2 alin.(1)]. Totodată, Legea în discuţie stabileşte la articolul 9, inter alia, pensia pentru limită de vârstă şi pensia de dizabilitate. Potrivit legii, dreptul la pensie pentru limită de vârstă le este recunoscut persoanelor care întrunesc, în mod cumulativ, vârsta de pensionare şi stagiul de cotizare [articolele 14, 15, 41]. În acelaşi timp, titularii dreptului la pensie pentru limită de vârstă care au activat sau care continuă să activeze în câmpul muncii după ieşirea la pensie au dreptul la reexaminarea pensiei, în sensul majorării ei, având în vedere contribuţiile realizate după ieşirea la pensie [articolul 33]. Curtea a observat că dreptul la reexaminarea pensiei nu le este recunoscut titularilor pensiei de dizabilitate, chiar dacă aceştia continuă să activeze în câmpul muncii, după obţinerea dreptul la pensie de dizabilitate.

48. Curtea a reţinut că, potrivit articolul 17 alin.(1) din Legea nr.489 din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, persoana care practică o muncă salarizată are obligaţia de a achita contribuţii de asigurări sociale în fondul asigurărilor sociale de stat, indiferent dacă ea este sau nu beneficiar al unui drept la pensie. Astfel, obligaţia de a contribui prin plăţi individuale de asigurări sociale la bugetul asigurărilor sociale de stat este efectivă în cazul în care o persoană practică o muncă salarizată.

49. Sub acest aspect, deşi titularului unui drept la pensie îi revine obligaţia de a cotiza prin plăţi de asigurări sociale, în cazul în care acesta îşi continuă munca salarizată, totuşi, doar în cazul pensiei pentru limită de vârstă este recunoscut avantajul recalculării. Prin urmare, Curtea a reţinut existenţa unui tratament diferenţiat privind exerciţiul dreptului la reexaminarea pensiei. De altfel, Curtea a imaginat un caz în care din doi beneficiari de pensie, unul pentru limită de vârstă şi altul pentru dizabilitate, ambii având obligaţia de a cotiza în bugetul asigurărilor sociale de stat, primul să aibă un drept la reexaminarea pensiei, iar al doilea să nu aibă un asemenea drept. Totuşi, în ambele cazuri sunt identice condiţiile care fac efectiv exerciţiul dreptului la reexaminarea pensiei. În pofida caracterului comparabil al situaţiilor, articolul 33 alin.(1) lit.c) din Lege stabileşte o diferenţă de tratament în ceea ce priveşte reexaminarea pensiei.

50. Curtea a constatat că diferenţa de tratament din acest caz operează în baza criteriului de dizabilitate. Din acest motiv, Curtea trebuie să analizeze dacă tratamentul diferenţiat din acest caz are o justificare obiectivă. Curtea va efectua această analiză din perspectiva prevederilor articolelor 16, 47 şi 51 din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

1. Argumentele autorilor sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate

51. Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate susţin că articolul 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii privează titularii unei pensii de dizabilitate de dreptul la reexaminarea pensiei, spre deosebire de titularii unei pensii pentru limită de vârstă cărora legea le recunoaşte un asemenea drept.

52. Astfel, în pofida faptului că au obligaţia, în rând cu beneficiarii unei pensii pentru limită de vârstă, să contribuie la fondul asigurărilor sociale de stat ulterior pensionării, titularii unei pensii de dizabilitate nu au dreptul la reexaminarea pensiei. Aşadar, prin excepţia ridicată, autorii sesizărilor au solicitat controlul articolului 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii în raport cu articolele 16, 47 şi 51 din Constituţie.

2. Argumentele autorităţilor şi organizaţiilor cărora li s-a solicitat şi care au prezentat opinia

53. În opinia sa, Parlamentul a menţionat că pensia este un drept bănesc al asiguratului care se stabileşte în dependenţă de contribuţiile de asigurări sociale achitate în bugetul asigurărilor sociale de stat. Cuantumul pensiei se află într-o legătură directă cu stagiul de cotizare şi cu mărimea salariului din au fost calculate şi încasate contribuţiile de asigurări sociale. În acest sens, reexaminarea pensiei pentru limită de vârstă prevăzută de articolul 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii este un mecanism de susţinere a beneficiarilor de pensii pentru limită de vârstă activi în câmpul muncii.

54. Parlamentul susţine că este greşită opinia potrivit căreia excluderea dreptului la reexaminarea pensiei pentru beneficiarii pensiei de dizabilitate ar discrimina persoanele cu dizabilităţi şi ar încălca dreptul la asistenţă şi la protecţie socială. De altfel, între aceste categorii de subiecţi există diferenţe substanţiale privind condiţiile în care se obţine dreptul la pensie. Ele ţin, în special, de vârsta de pensionare şi de stagiul de cotizare necesare a fi întrunite în vederea recunoaşterii dreptului la pensie. Parlamentul susţine că aceste diferenţe fac ca excluderea dreptului la reexaminarea pensiei să fie justificată în mod obiectiv.

55. În opinia prezentată de către Preşedintele Republicii Moldova se menţionează că articolul 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii reglementează dreptul la reexaminarea pensiei pentru limită de vârstă. Acest drept le este recunoscut doar titularilor unei pensii pentru limită de vârstă, iar cei care primesc o pensie de dizabilitate sunt privaţi de exerciţiul acestui drept. Totuşi, atât beneficiarii unei pensii pentru limită de vârstă, cât şi cei ai unei pensii de dizabilitate au obligaţia de a achita contribuţii de asigurări sociale, în cazul în care desfăşoară o activitate salarizată.

56. Preşedintele Republicii Moldova menţionează că, din acest punct de vedere, situaţiile în discuţie sunt comparabile. Totuşi, norma contestată stabileşte un tratament diferenţiat discriminatoriu. Preşedintele susţine că tratamentul diferenţiat nu are la bază o justificare rezonabilă şi nu urmăreşte un scop legitim. Potrivit articolului 1¹ alin.(2) din Lege, sistemul public de pensii se organizează şi funcţionează pe baza principiilor sistemului public de asigurări sociale, prevăzute la articolul 3 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale. Un principiu stabilit de lege este egalitatea, care urmăreşte să le asigure tuturor participanţilor la sistemul public – contribuabili şi beneficiari – un tratament nediscriminatoriu în exercitarea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege.

57. În opinia sa amicus curiae, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului a precizat că de dreptul la reexaminarea pensiei trebuie să se bucure atât beneficiarii pensiei pentru limită de vârstă, cât şi beneficiarii pensiei de dizabilitate. Deşi în domeniul protecţiei sociale legislatorul se bucură de o marjă discreţionară largă, această competenţă trebuie exercitată cu respectarea principiilor echităţii sociale şi egalităţii de tratament. În acest sens, având în vedere faptul că articolul 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii exclude beneficiarii pensiei de dizabilitate de la reexaminarea pensiei, Avocatul Poporului susţine că prevederea contestată instituie un tratament diferenţiat nejustificat, eşuând să asigure realizarea unui echilibru corect între principiile concurente.

58. Casa Naţională de Asigurări Sociale a precizat că autorii excepţiilor de neconstituţionalitate sunt beneficiari de pensii de dizabilitate accentuată, stabilite potrivit Legii privind sistemul public de pensii. Totodată, aceasta a menţionat că, până pe 1 ianuarie 2017, nicio categorie de titulari de pensii nu avea dreptul la reexaminarea pensiei, cu excepţia cazului apariţiei unor circumstanţe noi referitoare la stagiul de cotizare, la venitul asigurat, care au avut loc până la obţinerea pensiei. Un obiectiv al reformei sistemului public de pensii, care a fost demarată pe 1 ianuarie 2017, a fost să se recunoască dreptul la recalcularea pensiei persoanelor care continuă să activeze în câmpul muncii, după stabilirea dreptului la pensie pentru limită de vârstă. Această modificare a urmărit să sporească încrederea beneficiarilor în sistemul asigurărilor sociale de stat. Astfel, începând cu data de 1 ianuarie 2019, a fost stabilit un mecanism de reexaminare a pensiilor persoanelor care continuă să activeze în câmpul muncii, după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.

59. Totodată, în opinia sa, Casa Naţională de Asigurări Sociale a susţinut că titularii unei pensii de dizabilitate nu sunt discriminaţi, pentru că, în cazul pensiei pentru limită de vârstă, se cotizează la sistemul public de asigurări sociale o perioadă mai îndelungată de timp. Mai mult, pensia de dizabilitate se stabileşte gradual, în dependenţă de pierderea capacităţii de muncă, iar în cazul în care persoana continuă să activeze în câmpul muncii, stagiul realizat după această dată va putea fi realizat odată cu atingerea vârstei generale de pensionare. Totodată, formula de calcul al pensiei de dizabilitate este mai avantajoasă decât cea pentru limită de vârstă.

60. Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi a precizat că prevederile constituţionale care recunosc drepturi şi garanţii nu trebuie încălcate sau neglijate prin legi infraconstituţionale. Încălcarea acestei reguli conduce la neconstituţionalitatea prevederii legislative derogatorii. În acest sens, Centrul susţine că articolul 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii instituie un tratament diferenţiat între titularii unei pensii de dizabilitate şi pentru limită de vârstă, în ceea ce priveşte exerciţiul dreptului la reexaminarea pensiei. Tratamentul diferenţiat în discuţie are la bază dizabilitatea, care reprezintă un criteriu interzis de diferenţiere. Totodată, în opinia sa, Centrul afirmă că normele contestate nu asigură o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul legitim urmărit.

61. În opinia sa amicus curiae, Consiliul pentru Prevenirea şi Eliminarea Discriminării şi Asigurarea Egalităţii a menţionat că a analizat în Avizul său nr.54/20 din 20 august 2020 conformitatea cu principiul egalităţii a articolului 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii. Consiliul a constatat că titularii pensiei de dizabilitate se află într-o situaţie similară cu titularii pensiei pentru limită de vârstă, deoarece ambele categorii care continuă să lucreze achită contribuţii de asigurări sociale. Totodată, Consiliul a conchis că, de vreme ce situaţiile sunt comparabile, atunci şi tratamentul trebuie să fie similar. Mai mult, Consiliul a precizat că lipsesc argumente care să justifice diferenţierea.

62. În şedinţa Curţii, reprezentantul Guvernului a susţinut că contribuţiile de asigurări sociale realizate de persoanele cu dizabilităţi după ieşirea la pensie de dizabilitate pot fi valorificate la atingerea vârstei generale de pensionare. Mai mult, titularii pensiei de dizabilitate pot să beneficieze şi de alte prestaţii de asigurări sociale. În acelaşi timp, reprezentantul Guvernului a precizat că Parlamentul a votat, în primă lectură, un proiect de lege care prevede şi dreptul la reexaminarea pensiei de dizabilitate.

3. Aprecierea Curţii

(i) Principii generale privind egalitatea şi protecţia specială a persoanelor cu dizabilităţi

63. Curtea menţionează că Republica Moldova s-a angajat, odată cu ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, să combată discriminarea pe criteriu de dizabilitate şi să elimine inegalităţile bazate pe aceasta. Între altele, Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi le impune statelor părţi contractante să favorizeze integrarea persoanelor cu dizabilităţi în viaţa profesională prin adoptarea unor măsuri corespunzătoare, să contribuie la deplina lor participare la viaţa economică, culturală şi socială, precum şi la dezvoltarea personală a acestora (a se vedea § 24 supra).

64. Articolul 51 din Constituţie prevede că persoanele cu dizabilităţi beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul este obligat să le asigure persoanelor cu dizabilităţi condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială. Curtea subliniază că acest articol îi impune statului să întreprindă măsuri în vederea ameliorării situaţiei persoanelor cu dizabilităţi care ar putea, din cauza unor factori obiectivi sau subiectivi, să sufere excluziunea din mediul societal obişnuit.

65. Cu privire la principiul egalităţii, Curtea subliniază că respectarea acestuia presupune acordarea aceloraşi avantaje tuturor persoanelor aflate în situaţii similare, cu excepţia cazului în care se demonstrează că tratamentul diferenţiat este justificat în mod obiectiv şi rezonabil. Curtea precizează că această condiţie demonstrează că principiul egalităţii nu are în vedere interzicerea oricărui tratament diferenţiat, ci doar a tratamentelor diferenţiate nejustificate (a se vedea HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 31; HCC nr.24 din 8 octombrie 2020, § 33; HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 40).

66. Potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii Constituţionale, un tratament diferenţiat este justificat doar atunci când urmăreşte un obiectiv legitim (a se vedea, a contrario, HCC nr.16 din 20 mai 2021) şi când mijloacele de realizare a acestui obiectiv respectă o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul legitim urmărit (a se vedea HCC nr.10 din 8 mai 2018, § 53; HCC nr.29 din 26 noiembrie 2020, § 34). Curtea subliniază că un tratament diferenţiat nu respectă o relaţie rezonabilă de proporţionalitate în cazul în care mijloacele de realizare a obiectivului nu sunt nici adecvate, nici necesare.

(ii) Cu privire la caracterul legitim al obiectivului urmărit

67. Articolul 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii recunoaşte dreptul la reexaminarea pensiei în sensul majorării ei (i) în cazul titularilor pensiei pentru limită de vârstă care (ii) au activat sau care continuă să activeze în câmpul muncii cel puţin doi ani după realizarea dreptului la pensie. Curtea observă că textul normei contestate nu oferă informaţii privind obiectivele urmărite prin instituirea reglementării în discuţie. Totuşi, contextul general al reglementărilor privind reexaminarea pensiei şi informaţiile conţinute în nota informativă la proiectul de lege⁵ îi pot oferi Curţii elemente importante pentru a deduce scopurile normei.

___________________________

⁵ https://bit.ly/3y9FOAw 

68. Nota informativă la proiectul de lege prezintă obiectivele urmărite prin articolul 33 alin.(1) lit.c) din Lege. În conţinutul notei informative menţionate se precizează că modificarea legislativă a fost determinată de necesitatea echilibrării sistemului asigurărilor sociale de stat, prin includerea în cuantumul pensiei a perioadelor contributive realizate după ieşirea la pensie. Mai mult, Curtea constată că modificarea legislativă a urmărit să limiteze cercul subiecţilor în drept să pretindă reexaminarea pensiei, astfel încât acest drept să le fie recunoscut doar persoanelor pensionate în baza limitei de vârstă. Între altele, prestarea unei munci salarizate o anumită perioadă de timp după ieşirea la pensie reprezintă o altă condiţie impusă pentru exerciţiul dreptului la reexaminarea pensiei (articolul 33 alin.(4¹) şi (4²) din Lege).

69. Aşa cum rezultă, în special, din nota informativă la proiectul de lege, articolul 33 alin.(1) lit.c) din Lege urmăreşte două finalităţi, pe de o parte, luarea în calcul a perioadei contributive realizate după ieşirea la pensie şi, pe de altă parte, stabilirea unui echilibru corect între contribuţiile şi prestaţiile datorate în baza sistemului asigurărilor sociale de stat. Curtea observă că restricţionarea dreptului la reexaminarea pensiei în cazul altor beneficiari decât cei ai pensiei pentru limită de vârstă urmăreşte inclusiv obiectivul realizării unor economii în fondurile de asigurări sociale, prin instituirea unui prag mai ridicat pentru distribuirea prestaţiilor de asigurări sociale între asiguraţi. Curtea constată că acest scop trebuie analizat şi el prin prisma testului legitimităţii. Aşadar, Curtea trebuie să examineze dacă scopurile în discuţie reprezintă obiective legitime, în sensul articolului 54 din Constituţie, în vederea restricţionării drepturilor garantate de articolele 16, 47 şi 51 din Constituţie.

70. În acest context, Curtea menţionează că realizarea unei gestionări corecte a fondurilor de asigurări sociale, ţinând cont de factori ca clasele de subiecte, perioadele contributive realizate sau vârsta de pensionare ş.a., este un obiectiv legitim în sensul articolului 54 alin.(2) din Constituţie. Prin urmare, Curtea recunoaşte interesul legitim al statului de a-şi restructura fondurile pentru asigurări sociale şi de a le face mai eficiente, interes care îi permite legislatorului să restricţioneze exerciţiul drepturilor garantate în baza articolelor 16, 47 şi 51 din Constituţie.

(iii) Marja discreţionară a legislatorului în domeniul protecţiei sociale

71. În Hotărârea nr.29 din 22 noiembrie 2018, la § 55, Curtea i-a recunoscut legislatorului o marjă discreţionară largă în ceea ce priveşte natura şi întinderea măsurilor care trebuie întreprinse în domeniul protecţiei sociale. Curtea a motivat acest lucru prin faptul că legislatorul este mai bine plasat decât Curtea Constituţională pentru a efectua evaluări şi aprecieri complexe. Totuşi, deşi unele restrângeri sunt permise, având în vedere marja discreţionară largă a legislatorului, acestea trebuie să fie necesare şi adecvate.

72. La modul abstract, Curtea constată că sistemul asigurărilor sociale de stat ţine cont, între altele, de speranţa de viaţă medie estimată a persoanelor asigurate. În acest sens, legislaţia nu conţine un pronostic referitor la o persoană asigurată concretă, ci foloseşte estimări generale (a se vedea, de exemplu, articolul 41 din Legea privind sistemul public de pensii). Raţiunea unei asemenea abordări constă în dificultatea unei prognoze precise privind riscul în materie de asigurări legat de un individ. Din acest motiv este legitim ca, pentru estimarea riscului, în locul unor evaluări individuale, să se procedeze de o manieră colectivă. Acest lucru implică, în mod inerent, o clasificare în categorii, în funcţie de criteriile relevante. În mod firesc, în cadrul unei astfel de reglementări, unele persoane vor rămâne în afara acestor categorii. Astfel, legislatorul beneficiază, în virtutea marjei sale discreţionare, de competenţa stabilirii unor categorii colective.

73. Totuşi, Curtea precizează că trebuie să se ţină cont în mod adecvat de datele care trebuie evaluate. În caz contrar, ar dispărea orice raţiune în recunoaşterea unei marje discreţionare largi a legislatorului în domeniul protecţiei sociale. Astfel, Curtea menţionează că îşi menţine competenţa controlului respectării de către legislator a acestei obligaţii. De altfel, acesta şi este motivul care i-a permis Curţii să sublinieze, în Hotărârea nr.29 din 22 noiembrie 2018, la § 55, că marja discreţionară a legislatorului poate face obiectul controlului Curţii, care verifică dacă acesta a acţionat în limitele acestei marje.

74. În opinia sa, Casa Naţională de Asigurări Sociale a subliniat că, în ceea ce priveşte persoanele cu dizabilităţi, perioada contributivă realizată ulterior pensionării este luată în considerare la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă. Astfel, s-a afirmat că autorii excepţiilor au posibilitatea de a beneficia de contribuţiile realizate odată cu atingerea vârstei generale de pensionare. La atingerea acestei vârste, persoanele dobândesc posibilitatea de a opta între pensia de dizabilitate şi pensia pentru limită de vârstă (articolul 11 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998). Curtea reţine că argumentul din opinia prezentată porneşte de la premisa că persoanele cu dizabilităţi sunt apte să atingă vârsta generală de pensionare. Totuşi, Curtea consideră că acest argument pretinde o analiză în detaliu, având în vedere situaţia specială a persoanelor cu dizabilităţi (a se vedea § 25-29 supra). Curtea trebuie să stabilească dacă această posibilitate există în realitate.

(iv) Dacă situaţia specială a persoanelor cu dizabilităţi impune o analiză în detaliu a tratamentului diferenţiat

75. Curtea trebuie să constate dacă este plauzibil sau dacă, dimpotrivă, este în mod substanţial mai dificilă atingerea vârstei generale de pensionare de către persoanele cu dizabilităţi. În analiza acestui aspect, Curtea va lua în considerare speranţa medie de viaţă din Republica Moldova (a se vedea § 30 supra), precum şi condiţiile fiziologice şi de sănătate care determină dizabilitatea (a se vedea § 25-29 supra). Curtea va stabili, în analiza sa ulterioară, dacă obiectivul legitim urmărit prin limitare poate fi atins printr-un mijloc mai puţin constrângător.

76. Curtea constată că prejudiciile suferite de persoanele cu dizabilităţi ca urmare a lipsirii acestora de dreptul la reexaminarea pensiei sunt grave. De altfel, atunci când, în baza articolului 4 alin.(1) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, o persoană transferă sume de bani la bugetul asigurărilor sociale sub forma contribuţiilor de asigurări sociale, aceasta obţine în schimb un drept la prestaţii viitoare în cadrul sistemului public de asigurări sociale, a căror întindere este determinată de numărul anilor de plată a contribuţiilor. În cazul în care persoanei nu i se oferă posibilitatea de a beneficia de contribuţiile realizate, acest fapt reprezintă o ingerinţă serioasă în dreptul la protecţie şi la asistenţă socială.

77. Totuşi, aşa cum s-a reţinut la § 72 supra, aplicarea unor formule pentru stabilirea valorii drepturilor de asigurări sociale este justificată obiectiv de necesitatea de a garanta o gestionare corectă a sistemului de pensii. Din aceste motive, este legitim ca, în vederea stabilirii condiţiilor de exerciţiu al drepturilor de asigurări sociale, să se ţină cont de o serie de elemente, între care speranţa de viaţă a persoanei asigurate, aşteptarea ca aceste prestaţii să-i fie plătite şi durata de-a lungul căreia plăţile vor avea loc. Curtea menţionează că este evident că aceste aprecieri depind într-o măsură substanţială de starea de sănătate şi de capacitatea persoanei de a presta o muncă salarizată. Cu referire la situaţia persoanelor cu dizabilităţi, Curtea constată că este un fapt dovedit ştiinţific că, din punct de vedere fiziologic, dizabilitatea prezintă mai multe riscuri pentru sănătate, între care moartea prematură sau dezvoltarea unor boli asociate dizabilităţii ş.a. Mai mult, o persoană care a fost diagnosticată la o vârstă fragedă cu un grad de dizabilitate are şanse mai mici să atingă vârsta generală de pensionare, în comparaţie cu celelalte persoane. În asemenea circumstanţe, condiţionarea dreptului de a-şi valorifica contribuţiile de asigurări sociale, în condiţii egale cu persoanele care nu suferă de nicio dizabilitate, transformă dreptul de a beneficia de contribuţiile de asigurări sociale într-un drept iluzoriu. Aceste raţiuni au servit pentru reglementarea separată în conţinutul Legii privind sistemul public de pensii a unor condiţii speciale privind vârsta şi stagiul de cotizare necesare pentru obţinerea pensiei de dizabilitate (articolul 20 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998).

78. Într-o asemenea situaţie, se pune problema dacă la reexaminarea pensiei de dizabilitate trebuie să se ţină cont, în mod corespunzător, de gradul de dizabilitate, de şansele persoanei de a atinge vârsta generală de pensionare şi de perioada de-a lungul căreia plăţile vor avea loc. Curtea menţionează că prezenţa unei dizabilităţi influenţează posibilitatea unei persoane de a se bucura sau nu de asigurarea socială, de vreme ce, cu cât mai severă este dizabilitatea, cu atât mai mici sunt şansele ca ea să atingă vârsta generală de pensionare. Aşadar, factori ca speranţa de viaţă, determinată pe baza unor date statistice, precum şi durata probabilă de-a lungul căreia o persoană va beneficia de pensie, influenţează în mod direct răspunderea financiară a sistemului de asigurări sociale faţă de fiecare asigurat vizat, iar o gestionare financiară echitabilă a sistemului reclamă ca aceşti factori să fie luaţi în considerare şi evaluaţi corect. Fixarea unui prag greu de atins sau care lipseşte o clasă întreagă de subiecte de beneficiul acestui drept ar putea face ca condiţiile stabilite să fie inechitabile.

79. Curtea a precizat în Hotărârea nr.29 din 22 noiembrie 2018 că o normă care face imposibilă sau care obstrucţionează substanţial exerciţiul dreptului la pensia de dizabilitate nu asigură un echilibru corect între interesele concurente (§ 56 şi 57). Această regulă este aplicabilă atunci când ingerinţa rezultată este una substanţială, fapt care justifică prezumţia că există o atentare nepermisă la interesele persoanelor cu dizabilităţi. Astfel, Curtea trebuie să examineze dacă tratamentul diferenţiat al exerciţiului dreptului la reexaminarea pensiei asigură o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul legitim urmărit.

(v) Cu privire la caracterul necesar al măsurii contestate

80. Curtea reţine că o măsură mai puţin restrictivă ar fi recunoaşterea dreptului la reexaminarea pensiei la un interval de timp care să ţină cont, în mod adecvat, de factori ca gradul de dizabilitate şi vârsta la care a fost stabilită dizabilitatea. Curtea observă că, în prezent, o reglementare similară este conţinută în Legea privind sistemul public de pensii. Articolul 20 din Lege stabileşte condiţii diferite privind vârsta şi stagiul de cotizare necesare pentru obţinerea pensiei de dizabilitate.

81. Totodată, Curtea reţine că există şi o clasificare a dizabilităţii în categorii, în funcţie de gradul concret de dizabilitate (medie, accentuată sau severă). Aşadar, legislaţia prevede condiţii individualizate şi apte să asigure distribuirea echitabilă a dreptului la reexaminarea pensiei de dizabilitate.

82. Un alt aspect care trebuie analizat, pentru a stabili caracterul necesar al măsurii, ţine de obiectivul simplificării procedurilor administrative. Astfel, excluderea dreptului la reexaminarea pensiei de dizabilitate ar putea fi motivată de raţiuni privind simplificarea procedurilor de stabilire, de calculare şi de plată a pensiei. Curtea menţionează că marja discreţionară recunoscută legislatorului în acest domeniu îi conferă, în principiu, posibilitatea ca, din raţiuni administrative, să renunţe la analize particulare. Totuşi, Curtea nu întrevede o asemenea dificultate în acest caz. De altfel, chiar dacă ar putea să existe dificultăţi, acestea nu justifică, de unele singure, un standard de diferenţiere care exclude o întreagă clasă de subiecte de la beneficiul unui drept. Mai mult, şi într-o asemenea situaţie, există măsuri apte să asigure economii la fondurile sociale care să compenseze cheltuielile ipotetice. În orice caz, cheltuielile pot fi suportate şi ele nu justifică, de unele singure, privarea persoanelor cu dizabilităţi de dreptul la reexaminarea pensiei.

(vi) Cu privire la caracterul adecvat al măsurii contestate

83. Curtea admite că excluderea dreptului la reexaminarea pensiei ar putea fi motivată în baza faptului că, odată cu obţinerea pensiei de dizabilitate, persoanele necesită un grad mai redus de protecţie, deoarece se bucură de exerciţiul dreptului la pensie. Deşi, la prima vedere, acest fapt pare să explice tratamentul diferenţiat, sunt ignorate mai multe elemente importante ale cazului. În primul rând, atunci când o persoană transferă sume de bani la bugetul asigurărilor sociale sub forma contribuţiilor de asigurări sociale, aceasta obţine în schimb un drept la contraprestaţii viitoare în cadrul sistemului de asigurări sociale de stat.

84. În al doilea rând, privarea persoanelor cu dizabilităţi de dreptul la reexaminarea pensiei ar putea avea ca efect inhibarea acestora de a practica o muncă salarizată şi îi poate determina să caute locuri de muncă la "negru", pentru a evita plata contribuţiilor de asigurări sociale. Curtea reţine că, într-un asemenea caz, obiectivul gestionării corecte a fondurilor sociale nu este realizat. Totodată, Curtea constată că unele dizabilităţi, în special dizabilitatea medie şi accentuată, păstrează o capacitate de muncă care permite prestarea de activităţi salarizate. Astfel, dacă unei persoane cu dizabilităţi i s-ar plăti salariul în termenul necesar pentru a putea pretinde la reexaminarea pensiei, ea ar contribui mai mult timp la sistemul asigurărilor sociale de stat. Aşadar, reexaminarea pensiei de dizabilitate reprezintă un stimulent pentru persoanele cu dizabilităţi de a-şi continua munca, fiind, inclusiv, o măsură aptă să contribuie la realizarea obiectivului legitim urmărit. Mai mult, poate fi în interesul protecţiei persoanelor cu dizabilităţi ca acestea să lucreze în continuare. Motivele se bazează, pe de o parte, pe considerente de ordin financiar (pierderile de venit legate de pensionare) sau pe considerente de natură personală (încadrarea într-un mediu societal, ducerea unui mod activ de viaţă). Prin urmare, inclusiv raţiuni legate de protecţia persoanelor cu dizabilităţi militează pentru o soluţie care să ţină cont de interesul persoanelor cu dizabilităţi la reexaminarea pensiei.

85. În al treilea rând, Curtea reţine că există o probabilitate foarte mare ca o persoană cu dizabilităţi să nu supravieţuiască până la atingerea vârstei generale de pensionare, astfel încât să-şi exercite pe deplin dreptul la pensie (a se vedea, cu privire la riscurile de deces în cazul unei dizabilităţi, § 25-29 supra). Curtea reţine că există date pertinente şi concludente care atestă faptul că persoanele cu dizabilităţi sunt expuse mai mult decât celelalte persoane riscului de moarte prematură sau riscului dezvoltării unor boli asociate dizabilităţii, care pot să provoace, într-un final, moartea persoanei.

86. Curtea reţine că, analizate în ansamblu, aceste elemente fac ca speranţa de viaţă a persoanelor cu dizabilităţi să fie sub media generală (a se vedea § 30 supra). Astfel, stabilirea unor diferenţe care să ţină cont, în mod corespunzător, de aceste elemente constituie o măsură justificată, pentru că în cazul plăţilor de asigurări sociale cuantumul prestaţiilor decurge, în mod necesar, din speranţa de viaţă a beneficiarilor de drepturi la pensie (a se vedea § 72 şi 77 supra). În caz contrar, persoanele cu dizabilităţi, care, potrivit studiilor de specialitate, au o speranţă de viaţă mai mică, ar fi dezavantajate, spre deosebire de beneficiarii unei pensii pentru limită de vârstă, pentru că şansele să atingă vârstă generală de pensionare sunt mai reduse.

87. Curtea precizează că caracteristicile privind dizabilitatea au la bază condiţii biologice şi fiziologice specifice pentru speranţa de viaţă. Totodată, dizabilitatea şi condiţiile care determină dizabilitatea constituie trăsături care sunt legate inseparabil de persoana asigurată şi în privinţa cărora aceasta are doar o influenţă limitată. Aşadar, starea de sănătate a anumitor persoane cu dizabilităţi ar putea fi atât de afectată înainte de vârsta generală de pensionare, încât să nu mai beneficieze de pe urma contribuţiilor de asigurări sociale realizate. Mai mult, Curtea reţine că aceste evoluţii se plasează în afara zonei de control a persoanei, iar în unele cazuri, ele au un caracter aleatoriu (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 56).

88. În al patrulea rând, Curtea subliniază că principiul proporţionalităţii, standard de analiză aplicat de Curtea Constituţională atunci când verifică justificarea unei ingerinţe în exerciţiul unui drept fundamental, impune ca un obiectiv să fie urmărit într-un mod coerent şi sistematic (a se vedea HCC nr.24 din 2 octombrie 2018, § 50). În acest caz, riscurile potenţiale pentru sistemul public de asigurări sociale îi permit Curţii să reţină că măsura contestată, care exclude dreptul la reexaminarea pensiei de dizabilitate, nu concordă cu scopul protecţiei persoanei cu dizabilităţi şi nici cu scopul gestionării corecte a fondurilor sociale de stat (vezi § 84 supra).

89. De altfel, titularul pensiei de dizabilitate care continuă să activeze în câmpul muncii nu va putea să pretindă reexaminarea pensiei sale, fiindu-i încălcat drepturile la asistenţă şi la protecţie socială şi la egalitate. Această concluzie este consolidată pe dispoziţiile Legii cu privire la sistemul public de pensii, potrivit cărora pensia de dizabilitate se determină, ca şi pensia pentru limită de vârstă, în funcţie de perioada în care asiguratul a cotizat în fondul de asigurări sociale şi în funcţie de venitul mediu lunar asigurat [articolul 20 alin.(1) şi articolul 21 alin.(1)]. Mai mult, în situaţia în care titularul dreptului la pensie de dizabilitate atinge vârsta care îi conferă dreptul de a obţine pensia pentru limita de vârstă, dar care optează, din motive de ordin financiar, pentru menţinerea pensiei de dizabilitate (pensiile având cuantum egal sau pensia de dizabilitate fiind mai avantajoasă), continuând să activeze în câmpul muncii, acesta este privat de dreptul la reexaminarea pensiei sale, în sensul majorării cuantumului ei. Prin urmare, prevederea contestată nu ia în considerare faptul că, continuând să activeze în câmpul muncii, titularul pensiei de dizabilitate contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat [articolul 4 alin.(1) din Legea privind sistemul public de asigurări sociale]. Aceste elemente confirmă faptul că şi aceste persoane trebuie să aibă dreptul de a obţine reexaminarea pensiei în cadrul sistemului public de asigurări sociale.

90. În concluzie, Curtea conchide că în cazul în care nu se ţine cont, în mod corespunzător, de aceste elemente, persoanele cu dizabilităţi ar suferi un prejudiciu, nefiind asigurată o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între interesele concurente. Acest fapt ar fi în măsură să conducă, pe de o parte, sub pretextul unei posibilităţi teoretice de atingere a vârstei generale de pensionare, la golirea de conţinut a interdicţiei discriminării şi la neglijarea dreptului la protecţie specială al persoanelor cu dizabilităţi şi, pe de altă parte, la rezultate necorespunzătoare cu scopul legitim urmărit. Curtea subliniază că într-un stat în care sunt recunoscute ca principii supreme respectarea demnităţii umane, a drepturilor omului, a egalităţii şi protecţia specială a persoanelor cu dizabilităţi, asemenea diferenţieri nu trec testul caracterului adecvat al măsurii, fiind contrare articolelor 16, 47 şi 51 din Constituţie. Mai mult, tratamentul diferenţiat al persoanelor cu dizabilităţi, având în vedere elementele precizate mai sus, poate conduce la un sentiment de nedreptate, de neputinţă şi de frustrare.

(vii) Dacă la reexaminarea pensiei de dizabilitate trebuie să se aplice aceleaşi condiţii ca în cazul pensiei pentru limită de vârstă

91. În particular, autorii excepţiilor au invocat protecţia recunoscută de Constituţie persoanelor cu dizabilităţi, având în vedere vulnerabilitatea provocată de dizabilitate. Curtea consideră că elementul decisiv nu constă în protecţia persoanelor cu dizabilităţi, pentru că, în mod evident, plata pensiei de dizabilitate, în condiţii preferenţiale, urmăreşte acest scop, ci dacă ar trebui şi ele, în rând cu beneficiarii unei pensii pentru limită de vârstă, să se bucure de reexaminarea pensiei în condiţii egale, de vreme ce, fiind angajate în câmpul muncii, au obligaţia de a contribui la fondul asigurărilor sociale de stat.

92. Cu privire la acest aspect, Curtea observă că dreptul la pensie de dizabilitate se obţine în baza unor condiţii preferenţiale. În acest sens, Legea privind sistemul public de pensii stabileşte prevederi care fixează condiţii de ieşire la pensie sub pragul celor stabilite pentru limită de vârstă. Deosebirea menţionată constituie un argument în favoarea instituirii unei distincţii şi în privinţa condiţiilor în care trebuie exercitat dreptul la reexaminarea pensiei de dizabilitate. De altfel, o egalare a persoanelor cu dizabilităţi şi a celor fără dizabilităţi în condiţiile de exerciţiu al dreptului la reexaminarea pensiei ar fi inechitabilă în raport cu persoanele care obţin pensia pentru limită de vârstă la atingerea vârstei generale de pensionare şi ar institui o sarcină excesivă pentru sistemul public de asigurări sociale, fiind neglijat obiectivul distribuirii corecte a prestaţiilor de asigurări sociale.

(viii) Soluţia Curţii Constituţionale

93. Curtea observă că soluţia neconstituţionalităţii articolului 33 alin.(1) lit.c) din Legea privind sistemul public de pensii este în măsură să lipsească de efectivitate dreptul la reexaminarea pensiei şi să creeze blocaje în cadrul sistemului public de pensii. Din aceste motive, pentru a remedia deficienţa existentă, Curtea îşi rezervă prerogativa de a stabili prin prezenta hotărâre o soluţie provizorie care să reglementeze problema reexaminării pensiei de dizabilitate, până va interveni Parlamentul (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 60).

94. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că posedă competenţa de a stabili efectul pro futuro al hotărârilor sale. Acest efect în timp al hotărârilor Curţii Constituţionale este prevăzut de articolul 26 alin.(5) teza a II-a din Legea cu privire la Curtea Constituţională, care stabileşte că, prin hotărârea sa, Curtea poate hotărî că unele acte intră în vigoare la data publicării sau la data indicată în acestea. Curtea a menţionat că textul "la data indicată în ele" din norma menţionată se referă la efectul pro futuro al hotărârii Curţii Constituţionale, fapt care presupune că efectele hotărârii pot fi amânate pentru o dată ulterioară adoptării acesteia (a se vedea HCC nr.21 din 1 octombrie 2018, § 42 şi 48; HCC nr.5 din 25 februarie 2020, § 142).

95. În acelaşi timp, pentru a da efect prezentei Hotărâri în cauzele în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că excepţia de neconstituţionalitate "exprimă o legătură organică, logică între problema de constituţionalitate şi fondul litigiului principal" (a se vedea HCC nr.15 din 6 mai 1997, § 3.3) şi are sarcina "asigurării respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de Constituţie în procesul soluţionării litigiilor de către instanţele judecătoreşti de drept comun" (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 65), Curtea consideră rezonabil ca aceasta să producă efecte imediate pentru autorii sesizărilor.

96. În acest context, Curtea reiterează că dreptul de acces al cetăţenilor prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională reprezintă un aspect al dreptului la un proces echitabil şi constituie un instrument puternic prin intermediul căruia cetăţeanul are posibilitatea de a acţiona pentru a se apăra împotriva legislatorului, în cazul în care sunt încălcate prin lege drepturile sale constituţionale (a se vedea HCC nr.5 din 25 februarie 2020, § 146).

97. Prin urmare, Curtea Constituţională decide ca în cazul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate de dl Mihail Cojocaru, parte în dosarul nr.3-2842/20, de dl Sergiu Roşca, parte în dosarul nr.3-3035/20, de dna Victoria Lesnic, parte în dosarul nr.3-1145/2021, şi de dl Vitalie Meşter, parte în dosarul nr.3-3392/20, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, hotărârea să producă efecte de la data adoptării.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi e) 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admit parţial sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 33 alin.(1) lit.c) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

2. Se recunoaşte constituţional articolul 33 alin.(1) lit.c) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, în măsura în care de reexaminarea pensiei beneficiază şi persoanele cu dizabilităţi.

3. Efectele prezentei hotărâri se aplică începând cu data de 1 februarie 2022, cu excepţia cazurilor excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate de dl Mihail Cojocaru, parte în dosarul nr.3-2842/20, de dl Sergiu Roşca, parte în dosarul nr.3-3035/20, de dna Victoria Lesnic, parte în dosarul nr.3-1145/2021, şi de dl Vitalie Meşter, parte în dosarul 3-3392/20, cauze aflate pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, în care hotărârea se aplică de la data adoptării.

4. În cazul în care Parlamentul nu va revizui Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii în conformitate cu raţionamentele expuse în prezenta hotărâre până la data de 1 februarie 2022, autoritatea competentă în materia asigurărilor sociale de stat va asigura reexaminarea dreptului la pensie de dizabilitate având în vedere considerentele prezentei hotărâri.

5. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.