Hotărâre nr.34 din 13.12.2016 privind confirmarea rezultatelor alegerilor şi validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova (sesizarea nr.139e/2016)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind confirmarea rezultatelor alegerilor şi validarea

mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova

(sesizarea nr.139e/2016)

nr. 34  din  13.12.2016

 (în vigoare 13.12.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 2-8 art. 1 din 06.01.2017

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 21 noiembrie 2016

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea Comisiei Electorale Centrale privind confirmarea rezultatelor alegerilor din 13 noiembrie 2016 şi validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova, depusă la Curtea Constituţională la 21 noiembrie 2016, în temeiul articolelor 79 alin.(1) şi 135 alin.(1) lit.e) din Constituţie, 60 alin.(2) şi (3), 111 şi 112 din Codul electoral, 4 alin.(1) lit.e) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 4 alin.(1) lit.e) şi 38 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale.

2. La 13 decembrie 2016, candidata Maia Sandu a depus contestaţie la Curtea Constituţională împotriva hotărârii Comisiei Electorale Centrale cu privire la totalizarea rezultatelor alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, solicitând constatarea fraudării rezultatelor şi anularea celui de-al doilea tur de scrutin.

3. În şedinţa plenară publică a Curţii sesizarea a fost susţinută de către dna Alina Russu şi dl Veaceslav Agrigoroae, preşedintele şi, respectiv, secretarul Comisiei Electorale Centrale. De asemenea, au participat reprezentanţii concurenţilor electorali: din partea dlui Igor Dodon, candidat, – dnii Vladimir Ţurcan, Vasile Bolea şi Vadim Filipov; din partea dnei Maia Sandu, candidată, – dl Sergiu Litvinenco.

CONTEXT

4. La 4 martie 2016, Curtea Constituţională a pronunţat Hotărârea nr.7, prin care a declarat neconstituţionale unele prevederi ale Legii nr.1115-XIV din 5 iulie 2000 cu privire la modificarea şi completarea Constituţiei Republicii Moldova, în partea ce ţine de alegerea Preşedintelui Republicii Moldova de către Parlament, prin votul a 3/5 din numărul deputaţilor aleşi. Hotărârea Curţii a vizat exclusiv modalitatea de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, nu şi competenţele acestuia, modificate prin aceeaşi Lege, în sensul configurării regimului parlamentar de guvernământ.

5. Astfel, în urma adoptării hotărârii menţionate, s-a revenit la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat de către cetăţeni, în cadrul unei republici parlamentare.

ÎN FAPT

6. La 23 martie 2016 a expirat mandatul Preşedintelui Republicii Moldova. Prin Hotărârea nr.55 din 1 aprilie 2016, în temeiul articolelor 78 din Constituţie şi 98 alin.(3) din Codul electoral, Parlamentul a fixat desfăşurarea alegerilor prezidenţiale pentru data de 30 octombrie 2016.

7. La 30 octombrie 2016 au avut loc alegerile prezidenţiale. La scrutin au participat 50,95 la sută din cetăţenii înscrişi în listele electorale, fiind astfel atins pragul de 1/3, necesar pentru validarea alegerilor.

8. La 2 noiembrie 2016, prin Hotărârea nr.517, Comisia Electorală Centrală a constatat că nici unul dintre candidaţi nu a întrunit cel puţin jumătate din voturile alegătorilor ce au participat la alegeri, motiv pentru care a dispus organizarea celui de-al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur: (1) Igor Dodon şi (2) Maia Sandu.

9. La 13 noiembrie 2016 a avut loc turul al doilea al scrutinului prezidenţial.

10. În urma centralizării rezultatelor votării, Comisia Electorală Centrală a constatat că cel mai mare număr de voturi în turul al doilea de scrutin a fost înregistrat de concurentul electoral Igor Dodon, motiv pentru care acesta a fost declarat ales în calitate de Preşedinte al Republicii Moldova.

11. La 18 noiembrie 2016, prin Hotărârile nr.571 şi nr.572, Comisia Electorală Centrală a aprobat procesul-verbal şi raportul cu privire la rezultatele alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova din 30 octombrie 2016, care au fost prezentate Curţii Constituţionale în vederea confirmării/infirmării rezultatelor scrutinului prezidenţial şi a validării mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

12. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 38

Dreptul de vot şi dreptul de a fi ales

“(1) Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Cetăţenii Republicii Moldova au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv, excepţie făcând cei puşi sub interdicţie în modul stabilit de lege.

(3) Dreptul de a fi aleşi le este garantat cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot, în condiţiile legii.”

Articolul 78

Alegerea Preşedintelui

“(1) Preşedintele Republicii Moldova este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

(2) Poate fi ales Preşedinte al Republicii Moldova cetăţeanul cu drept de vot care are 40 de ani împliniţi, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă limba de stat.

(3) Este declarat ales candidatul care a întrunit cel puţin jumătate din voturile alegătorilor ce au participat la alegeri.

(4) În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi, cu condiţia că numărul acestora e mai mare decât numărul voturilor exprimate împotriva candidatului.

(6) Procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova este stabilită prin lege organică.”

Articolul 79

Validarea mandatului şi depunerea jurământului

“(1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova este validat de Curtea Constituţională. […]”

Articolul 135

Atribuţiile [Curţii Constituţionale]

“(1) Curtea Constituţională:

[…]

e) confirmă rezultatele alegerii […] Preşedintelui Republicii Moldova;

[…]”

13. Prevederile relevante ale Codului electoral nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997 (republicat în M.O., 2016, nr.277-287, art.585) sunt următoarele:

Articolul 65

Contestaţiile

“(1) Alegătorii şi concurenţii electorali pot contesta acţiunile/inacţiunile şi hotărârile consiliilor şi birourilor electorale şi acţiunile/inacţiunile concurenţilor electorali. Depunerea cererii în instanţa de judecată trebuie precedată de contestarea prealabilă în organul electoral ierarhic superior organului al cărui act se contestă, cu excepţia contestaţiilor ce se referă la exercitarea dreptului la vot sau la administrarea alegerilor depuse la biroul electoral în ziua alegerilor.

(2) Contestaţiile privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor se examinează de către organele electorale, respectându-se ierarhia acestora. Procedura detaliată de examinare a contestaţiilor în perioada electorală se aprobă prin hotărâre a Comisiei Electorale Centrale.

(3) Contestaţiile privind reflectarea campaniei electorale de către radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova se examinează de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului în conformitate cu prevederile Codului audiovizualului al Republicii Moldova, iar contestaţiile ce vizează mijloacele de informare în masă scrise se examinează de către instanţa de judecată.

(4) Deciziile organelor electorale şi ale Consiliului Coordonator al Audiovizualului asupra contestaţiilor pot fi atacate în instanţa de judecată.

(5) Contestaţia va conţine descrierea faptelor invocate ca presupuse încălcări, probele, temeiul legal, cerinţele contestatarului, semnătura şi datele de identitate ale persoanei care o depune. În cazul contestaţiilor privind hotărârile organelor electorale, sarcina probării legalităţii revine acestor organe.

(6) Contestaţiile privind finanţarea campaniilor electorale se adresează Comisiei Electorale Centrale, în cazul partidelor politice, blocurilor electorale şi candidaţilor independenţi în alegerile parlamentare şi prezidenţiale, sau consiliilor electorale de circumscripţie, în cazul candidaţilor independenţi în alegerile locale. Examinarea contestaţiilor privind finanţarea campaniilor electorale ale partidelor politice nu se supune termenelor de prescripţie prevăzute la art.66–68.”

Articolul 66

Depunerea contestaţiilor

“(1) Acţiunile/inacţiunile şi hotărârile organelor electorale, precum şi acţiunile/inacţiunile concurenţilor electorali pot fi contestate la organul electoral în termen de 3 zile calendaristice de la data săvârşirii acţiunii/identificării inacţiunii sau adoptării hotărârii. Termenul de depunere se calculează începând cu ziua următoare zilei în care a fost săvârşită acţiunea, a fost identificată inacţiunea sau a fost adoptată hotărârea.[…]

(3) Contestaţiile privind acţiunile şi hotărârile Comisiei Electorale Centrale se depun la Curtea de Apel Chişinău.

(4) Contestaţia concurentului electoral nu poate fi depusă de către membrul consiliului electoral respectiv, dar poate fi depusă de reprezentantul concurentului electoral în organul electoral respectiv sau de o persoană împuternicită de concurentul electoral prin procură.

(5) În cazul în care examinarea nu ţine de competenţa organului electoral respectiv, contestaţia, precum şi materialele anexate la ea urmează a fi transmise spre examinare conform competenţei, în mod urgent, în cel mult 2 zile calendaristice de la data recepţionării.”

Articolul 67

Examinarea contestaţiilor

“(1) Contestaţiile privind acţiunile şi hotărârile Comisiei Electorale Centrale în perioada electorală se examinează în termen de 5 zile calendaristice de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor.

(2) Contestaţiile privind acţiunile şi hotărârile consiliilor electorale de circumscripţie şi ale birourilor secţiilor de votare se examinează în termen de 3 zile calendaristice de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. Contestaţiile privind acţiunile/inacţiunile concurenţilor electorali se examinează în termen de 5 zile calendaristice de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. La examinarea contestaţiilor şi litigiilor, organele electorale/instanţele de judecată vor acorda prioritate celor care se referă la înregistrarea concurenţilor electorali şi la corectitudinea întocmirii listelor electorale.

(3) Contestaţiile depuse la instanţele de judecată în ziua alegerilor se examinează în aceeaşi zi, iar contestaţiile împotriva hotărârii organului electoral cu privire la totalizarea rezultatelor alegerilor şi atribuirea mandatelor se examinează de către instanţa de judecată concomitent cu confirmarea legalităţii şi validarea mandatelor.

(4) Programul instanţelor de judecată se organizează în aşa fel încât contestaţiile să poată fi depuse şi examinate fără întârziere.

(4/1) Concurenţii electorali îşi pot apăra interesele în instanţa de judecată la examinarea contestaţiilor ce vizează acţiunile/inacţiunile şi hotărârile organelor electorale şi acţiunile/inacţiunile concurenţilor electorali prin reprezentantul său desemnat în conformitate cu art.15 alin.(1).

(5) Contestaţiile depuse la instanţele de judecată se examinează în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi ale Legii contenciosului administrativ.”

Articolul 111

Confirmarea legalităţii alegerilor

“În termen de 10 zile de la primirea actelor de la Comisia Electorală Centrală, dar nu mai devreme de soluţionarea definitivă de către instanţele de judecată a contestaţiilor depuse conform procedurilor stabilite de legislaţie, Curtea Constituţională confirmă sau infirmă, printr-un aviz, legalitatea alegerilor.”

Articolul 112

Validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova

“(1) Curtea Constituţională confirmă rezultatele alegerilor şi validează alegerea unui candidat, adoptând o hotărâre care se publică imediat.

(2) Până la validarea mandatului, candidatul ales la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova prezintă Curţii Constituţionale confirmarea faptului că nu este membru al vreunui partid politic şi nu îndeplineşte nici o altă funcţie publică sau privată.”

Articolul 115

Alegerile nule

“Dacă Curtea Constituţională stabileşte că, în procesul alegerilor şi/sau la numărarea voturilor, au fost comise încălcări ale prezentului cod care au influenţat rezultatele alegerilor, alegerile sunt declarate nule.”

ÎN DREPT

14. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează confirmarea rezultatelor scrutinului prezidenţial din 13 noiembrie 2016 şi validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova.

I. Competenţa Curţii Constituţionale

15. Potrivit articolului 135 alin.(1) lit.e) din Constituţie, articolelor 4 alin.(1) lit.e) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 4 alin.(1) lit.e) şi 38 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, instanţa de contencios constituţional confirmă rezultatele alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova şi validează mandatul acestuia.

16. Curtea reţine că, în temeiul articolului 60 din Codul electoral, Comisia Electorală Centrală consemnează rezultatele totalizării voturilor pe ţară în ansamblu într-un proces-verbal, care se semnează de membrii comisiei, şi întocmeşte un raport cu privire la rezultatele alegerilor, care se prezintă Curţii Constituţionale pentru confirmarea rezultatelor alegerilor şi validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova.

17. În termen de 10 zile de la primirea actelor de la Comisia Electorală Centrală, dar nu mai devreme de soluţionarea definitivă de către instanţele de judecată a contestaţiilor depuse conform procedurilor stabilite de legislaţie, Curtea Constituţională confirmă sau infirmă legalitatea alegerilor (art.111 din Codul electoral).

18. În temeiul normelor constituţionale şi legale menţionate, având la bază materialele prezentate de Comisia Electorală Centrală, hotărârile definitive ale instanţelor judecătoreşti şi contestaţia depusă la Curtea Constituţională, Curtea va examina dacă scrutinul s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile constituţionale şi cu principiile universale pentru alegeri democratice şi va evalua dacă încălcările constatate au influenţat rezultatul final al acestuia.

19. Totodată, Curtea reaminteşte că orice hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă în privinţa legalităţii actelor emise de autorităţi dispune de puterea lucrului judecat şi implică respectul pentru principiul res judicata. Astfel, Curtea nu poate să se pronunţe asupra temeiniciei probelor administrate în procesele judiciare, care au avut ca obiect examinarea legalităţii actelor organelor electorale. A proceda altfel ar însemna substituirea de către Curtea Constituţională a autorităţilor statului, a căror competenţă este stabilită prin lege.

20. Astfel, în temeiul articolului 115 din Codul electoral, în cazul în care Curtea Constituţională ar constata că, în procesul alegerilor şi/sau la numărarea voturilor, au fost comise încălcări ale prezentului cod care au influenţat rezultatele alegerilor, alegerile ar putea fi declarate nule.

21. Curtea Constituţională a menţionat în jurisprudenţa sa că în cursul unei campanii electorale sunt posibile anumite neregularităţi, dar valabilitatea alegerilor depinde de dimensiunile şi de amploarea acestora constatate de autorităţile statului (Hotărârea nr.29 din 9 decembrie 2014 privind confirmarea rezultatelor alegerilor pentru Parlamentul Republicii Moldova din 30 noiembrie 2014 şi validarea mandatelor deputaţilor aleşi).

22. În acelaşi context, Curtea reiterează că:

1) anularea alegerilor poate să intervină numai în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă;

2) nu orice fraudă din procesul electoral este echivalentă cu fraudarea alegerilor, ci numai frauda care este de natură să influenţeze rezultatele alegerilor;

3) cererea de anulare a alegerilor trebuie motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază.

II. Confirmarea rezultatelor scrutinului

1. Rezultatele centralizate de Comisia Electorală Centrală

23. Curtea reţine că, în temeiul articolelor 18, 26, 60 şi 108 din Codul electoral, prin Hotărârile nr.571 şi nr.572 din 18 noiembrie 2016, Comisia Electorală Centrală a aprobat procesul-verbal privind totalizarea rezultatelor celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor Preşedintelui Republicii Moldova din 13 noiembrie 2016 şi, respectiv, raportul cu privire la rezultatele alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova din 30 octombrie 2016.

24. Curtea reţine că pentru alegerile prezidenţiale din 30 octombrie 2016 Comisia Electorală Centrală a înregistrat iniţial 12 concurenţi electorali din 16 solicitări. 2 din cei 4 pretendenţi refuzaţi au contestat în instanţa de judecată hotărârile Comisiei privind respingerea cererilor de înregistrare în calitate de concurenţi electorali la alegerile prezidenţiale din 30 octombrie 2016, acţiunile acestora fiind respinse ca neîntemeiate. Alţi 2 concurenţi înregistraţi s-au retras din cursă până în ziua alegerilor.

25. Totodată, la solicitarea Comisiei Electorale Centrale, având drept temei contestaţia depusă de un alt concurent electoral privind distribuirea gratuită în beneficiul alegătorilor a cardurilor de reducere pentru un magazin social şi materialele prezentate de Inspectoratul de Poliţie Râşcani, mun. Chişinău, prin Hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2016, un concurent electoral a fost exclus din lista concurenţilor electorali. Hotărârea Curţii de Apel a fost menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 22 octombrie 2016.

26. Astfel, la scrutinul din 30 octombrie 2016 au participat 9 concurenţi electorali.

27. Curtea menţionează că, în condiţiile articolului 114 din Codul electoral, primul tur de scrutin se consideră valabil dacă au participat mai mult de 1/3 din numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale.

28. Examinând Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr.516 din 2 noiembrie 2016 cu privire la participarea alegătorilor la votare în ziua de 30 octombrie 2016, Curtea observă că în listele electorale de bază au fost incluşi 2.812.566 alegători, la care s-au adăugat 117.128 alegători incluşi în listele suplimentare, iar la votare au participat 1.440.733 alegători.

29. Din datele prezentate, Curtea constată că rata participării alegătorilor la vot în ziua de 30 octombrie 2016 a fost de 50,95 la sută, ceea ce constituie mai mult de 1/3 din numărul de persoane înscrise în listele electorale. Astfel, primul tur de scrutin din 30 octombrie 2016 a întrunit rata minimă de participare a alegătorilor la vot pentru a fi declarat valabil.

30. Curtea menţionează că, în condiţiile articolului 78 alin.(3) din Constituţie, este declarat ales candidatul care a întrunit cel puţin jumătate din voturile alegătorilor ce au participat la alegeri.

31. Examinând Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr.517 din 2 noiembrie 2016, Curtea reţine că, potrivit datelor procesate de Comisia Electorală Centrală în urma alegerilor prezidenţiale din 30 octombrie 2016, niciunul dintre candidaţii la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova nu a întrunit cel puţin jumătate din voturile alegătorilor care au participat la alegeri în primul tur de scrutin.

32. Curtea reţine că, potrivit alineatului (4) al articolului 78 din Constituţie, în cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi, cu condiţia că numărul acestora e mai mare decât numărul voturilor exprimate împotriva candidatului.

33. Curtea reţine că, în temeiul art.18, 26, 60, 106, 108 şi 109 din Codul electoral, Comisia Electorală Centrală a fixat data de 13 noiembrie 2016 pentru desfăşurarea turului al doilea de scrutin pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea descreşterii numărului de voturi obţinute în primul tur, după cum urmează:

(1) DODON Igor, desemnat de Partidul politic “Partidul Socialiştilor din Republica Moldova”, care a obţinut 680.550 voturi;

(2) SANDU Maia, desemnată de Partidul politic “Partidul Acţiune şi Solidaritate”, care a obţinut 549.152 voturi.

34. Curtea reţine că, potrivit articolului 114 alin.(2) din Codul electoral, în turul doi de scrutin, alegerile se vor declara valabile indiferent de numărul alegătorilor care au participat la alegeri.

35. Turul al doilea al scrutinului prezidenţial s-a desfăşurat la 13 noiembrie 2016, fiind înregistrate următoarele rezultate:

36. În urma centralizării voturilor, Comisia Electorală Centrală a constatat că cel mai mare număr de voturi în turul al doilea de scrutin a fost înregistrat de concurentul electoral Igor Dodon, motiv pentru care acesta a fost declarat ales în calitate de Preşedinte al Republicii Moldova.

37. Curtea constată că pe parcursul campaniei electorale pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova la organele electorale au fost depuse numeroase contestaţii.

38. Contestaţiile depuse au avut ca obiect:

1) exercitarea dreptului la vot;

2) libertatea de exprimare, inclusiv acţiuni de defăimare sau ofensare a concurentului electoral;

3) dreptul de autor;

4) publicitatea electorală în reţeaua internet;

5) afişajul electoral în locuri neautorizate;

6) reflectarea campaniei electorale de către mijloacele de informare în masă;

7) utilizarea în scop de publicitate electorală a materialelor conţinând imaginea unor persoane oficiale străine, de asemenea, implicarea în acţiuni de agitaţie electorală a persoanelor care sunt cetăţeni străini;

8) modalitatea de raportare financiară de către concurenţii electorali;

9) utilizarea în campania electorală a fondurilor financiare şi a materialelor nedeclarate.

39. Potrivit Comisiei Electorale Centrale, contestaţiile ce au avut ca obiect situaţiile indicate la pct.1, 2, 3 şi 4 au fost restituite depunătorilor, deoarece soluţionarea acestora nu ţine de competenţa Comisiei, ci a instanţei de judecată.

40. În cazul contestaţiilor ce vizează încălcarea condiţiilor de reflectare a campaniei electorale de către radiodifuzori, Comisia a dispus remiterea acestora spre examinare Consiliului Coordonator al Audiovizualului.

41. Comisia a remis Inspectoratului General al Poliţiei contestaţiile în care se invoca încălcarea art.47 din Codul electoral, şi anume plasarea afişelor electorale în alte locuri decât cele stabilite, în vederea întreprinderii acţiunilor de constatare a elementelor constitutive ale contravenţiilor şi de identificare a făptuitorului.

42. Comisia a remis Consiliului electoral al circumscripţiei electorale municipale Chişinău nr.1 alte 7 contestaţii (dintre care 6 depuse de grupuri de alegători de peste hotarele ţării), care au avut drept obiect imposibilitatea exercitării dreptului la vot şi care au fost depuse cu respectarea procedurii stabilite de Codul electoral şi Regulamentul privind procedura de examinare şi soluţionare a contestaţiilor de către organele electorale în perioada electorală.

43. De asemenea, Comisia a dispus restituirea fără examinare a contestaţiilor depuse de persoane neîmputernicite, în temeiul pct.3 din Regulamentul privind procedura de examinare şi soluţionare a contestaţiilor în perioada electorală, pentru nerespectarea cerinţelor legale.

44. După soluţionarea contestaţiilor depuse, CEC, prin hotărârile adoptate, a constatat următoarele încălcări ale legislaţiei electorale:

- nerespectarea modalităţii de întocmire a rapoartelor financiare;

- încălcarea prevederilor art.38 alin.(3), (4) şi (5) şi art.38² alin.(1) din Codul electoral, prin folosirea fondurilor financiare şi materialelor nedeclarate;

- nerespectarea art.47 alin.(2¹) din Codul electoral, prin implicarea persoanelor străine în acţiuni de agitaţie electorală.

45. Din cele 263 de procese de judecată la care CEC a fost parte, doar într-un singur dosar CEC a fost obligată să prezinte documentele electorale solicitate. În celelalte cazuri instanţele de judecată au constatat că hotărârile CEC au fost adoptate în corespundere cu prevederile legale.

2. Contestaţiile electorale depuse la Curtea Constituţională privind anularea alegerilor desfăşurate în cel de-al doilea tur la data de 13 noiembrie 2016

46. În data de 13 decembrie 2016, concurentul electoral Maia Sandu a depus o contestaţie privind anularea alegerilor desfăşurate în turul al doilea la data de 13 noiembrie 2016. În motivarea acesteia, au fost invocate următoarele pretinse încălcări electorale:

a) suprimarea dreptului la vot al cetăţenilor domiciliaţi peste hotarele ţării, prin lipsa buletinelor de vot şi organizarea deficitară a procesului de votare de către autorităţile publice;

b) transportarea organizată şi coruperea alegătorilor cu domiciliul în stânga Nistrului;

c) implicarea reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe din Moldova în campania electorală;

d) votarea multiplă;

e) distribuirea de către reprezentanţii contracandidatului electoral Igor Dodon a materialelor cu caracter defăimător;

f) favorizarea de către instituţiile mass-media a contracandidatului electoral.

3. Concluziile observatorilor

- Observatorii internaţionali

a) Misiunea Internaţională de Observare a Alegerilor¹

^{__________________________________________}

¹ http://www.osce.org/odihr/elections/moldova/278191?download=true; 

http://www.osce.org/odihr/elections/moldova/281246?download=true

47. Potrivit constatărilor şi concluziilor preliminare ale Misiunii Internaţionale de Observare a Alegerilor [observatorii Biroului OSCE pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (OSCE/BIDDO), Adunării Parlamentare a OSCE (AP OSCE), Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) şi Parlamentului European (PE)], primele alegeri prezidenţiale directe în ultimii 20 ani au avut loc pe fondul unor greutăţi economice şi al lipsei de încredere în instituţiile de stat, asigurând cetăţenilor o oportunitate amplă de a-şi exprima preferinţa pentru un nou şef de stat. în timp ce campania electorală a fost competitivă, aceasta a fost afectată de folosirea amplă a resurselor administrative, de lipsa transparenţei financiare a campaniei şi o reflectare dezechilibrată de către mass-media. Administraţia alegerilor şi-a îndeplinit responsabilităţile într-o manieră profesională şi transparentă cu privire la procesul de votare, calcularea şi totalizarea voturilor, evaluată în cea mai mare parte pozitiv.

48. Cadrul legal asigură o bază adecvată pentru desfăşurarea alegerilor democratice. În urma hotărârii Curţii Constituţionale din 4 martie 2016, prin care au fost restabilite prevederile care reglementează alegerea directă a şefului statului, Codul electoral a fost modificat de urgenţă pentru a asigura un temei legal în vederea desfăşurării alegerilor. Totuşi, în pofida îngrijorărilor de durată, enunţate de OSCE/BIDDO şi Consiliul Europei, un şir de lacune şi ambiguităţi continuă să persiste. Acestea se referă, în particular, la colectarea şi verificarea semnăturilor în susţinerea candidaţilor, finanţarea şi desfăşurarea campaniei, soluţionarea efectivă a litigiilor electorale, implementarea prevederilor referitoare la mass-media şi desfăşurarea unui posibil al doilea tur al alegerilor prezidenţiale.

49. CEC este responsabilă pentru supravegherea finanţării campaniei electorale, dar nu dispune de resurse suficiente pentru aceasta. Amendamentele recente, ce ţin de aspectul juridic al finanţării campaniei, au inclus unele recomandări anterioare, oferite de către OSCE/ BIDDO şi Consiliul Europei, ce asigură cerinţe de raportare comprehensive şi criterii pentru limitele de cheltuieli. Cu toate acestea, lipsa supravegherii financiare efective şi a sancţiunilor proporţionate pentru încălcări s-a dovedit a fi o problemă şi a condus la îngrijorări cu privire la transparenţa finanţării pentru colectarea semnăturilor şi agitaţia electorală.

50. Instituțiile media sunt puternic afiliate partidelor politice principale, concentrarea controlului asupra instituțiilor media diminuează pluralismul politic la posturile TV. Rezultatele de monitorizare a mass-media de către MOA OSCE/BIDDO, precum şi activităţile de monitorizare a autorităţii de reglementare au scos la iveală un clar partizanat politic al principalilor radiodifuzori pe parcursul campaniei electorale. Eşecul de a asigura reflectarea echitabilă, echilibrată şi imparţială a campaniei electorale a compromis condiţiile egale pentru concurenți.

51. Plângerile şi contestaţiile au fost abordate, în general, într-o manieră deschisă, în termene legale. Totuşi, interpretarea neconsecventă a legii în cazurile de radiere a candidaţilor a diminuat încrederea generală în administrarea alegerilor şi sistemul judiciar.

52. Procedurile în ziua desfăşurării primului tur de scrutin au fost respectate într-o manieră ordonată şi calmă. Procesul de votare a fost evaluat ca fiind foarte pozitiv, fiind respectate procedurile de bază.

53. În partea ce ţine de turul doi de scrutin, observatorii au constatat că acesta a fost competitiv, libertăţile fundamentale fiind respectate. Campania, cu dezbateri electorale, a permis celor doi candidați să se adreseze alegătorilor direct. Cu toate acestea, reflectarea mediatică din ce în ce mai polarizată, retorica dură și intolerantă și exemple continue de abuz de resurse administrative au afectat procesul.

54. Faptul că reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe din Moldova au exprimat susţinere publică pentru un candidat și opunere faţă de celălalt a provocat îngrijorări referitor la faptul cît de potrivit este rolul activ al reprezentanților bisericii, în special, în lumina separării bisericii de stat.

55. Reclamațiile, care în mare parte au vizat finanţarea campaniei, nu au fost soluţionate într-un mod consecvent și rapid. Pregătirile tehnice pentru cel de-al doilea tur de scrutin în general au fost administrate într-un mod profesionist şi în linii mari procedurile din ziua alegerii sunt apreciate pozitiv. în pofida unor eforturi de a se pregăti pentru o prezență mare la urnele de vot în anumite secţii de votare de peste hotarele ţării și pentru alegătorii din Transnistria, mulți cetăţeni nu au putut să voteze din cauză că numărul buletinelor de vot alocate acestor secţii de votare s-a dovedit a fi insuficient.

56. Cadrul juridic oferă o bază adecvată pentru desfăşurarea alegerilor democratice, însă nu abordează aspectele esenţiale pentru desfăşurarea turului doi, în special examinarea în termen util a sesizărilor și contestațiilor, începutul oficial al campaniei pentru turul doi, aplicarea regulamentelor privind finanţarea campaniei, reflectarea în mass-media și actualizarea listelor electorale.

57. Faptul că CEC a respins un număr destul de mare de contestaţii, pe motivul că acestea excedau competenţei acestei instituţii de a le soluţiona, a suscitat îngrijorări în ceea ce priveşte înţelegerea de către actorii interesaţi a procesului de soluţionare a litigiilor. Legea nu conţine norme care ar prevedea termene urgente de examinare şi soluţionare a contestaţiilor privind încălcările comise în perioada electorală, ceea ce a subminat realizarea dreptului la un remediu efectiv. CEC nu a examinat toate contestaţiile înainte de ziua alegerilor.

58. Libertăţile fundamentale au fost, în general, respectate și candidații au făcut campanie în mod liber și fără de restricţii.

59. Prevederile legale privind finanţarea campaniei electorale nu reglementează turul doi. Rapoartele financiare pentru turul doi, deși nu sunt cerute expres prin lege, au fost depuse la CEC la 11 noiembrie. Acest termen este insuficient pentru a supraveghea eficient finanţarea campaniei, iar raportul de audit al CEC nu a fost aprobat înainte de ziua alegerilor. Aceasta a diminuat eficiența supravegherii, contrar standardelor și bunelor practici internaţionale, și a afectat abilitatea alegătorilor de a face o alegere informată.

60. În ziua respectivă, alegerile au decurs calm, fiind bine administrate pe tot teritoriul ţării. Evaluarea generală a votării, numărării și totalizării voturilor a fost pozitivă, procedurile cheie fiind respectate.

b) Misiunea de monitorizare a alegerilor “Reţeaua Europeană a Organizaţiilor de Monitorizare a Alegerilor” (ENEMO)²

^{__________________________________________}

² http://enemo.eu/uploads/file-manager/EOMMoldova/PreliminaryII/PFC_2_EN.pdf

61. Potrivit constatărilor şi concluziilor preliminare ale observatorilor ENEMO, cadrul juridic naţional a constituit o bază juridică suficientă pentru desfăşurarea unor alegeri democratice. Cu toate acestea, prevederile Codului electoral reglementează într-un mod vag procedurile ce vizează turul doi de scrutin. Lipsa reglementărilor pentru al doilea tur oferă posibilitatea unor interpretări şi neconcordanţe la aplicarea prevederilor legislaţiei.

62. Observatorii ENEMO au constatat că alegerile au fost în general bine organizate, au avut loc într-un mod ordonat. Cazurile observate privind nereguli izolate nu au afectat procesul electoral. Cu toate acestea, în unele secţii de votare din străinătate au existat alegători care nu şi-au putut exercita dreptul la vot din cauza lipsei buletinelor de vot, deoarece numărul de alegători care au sosit la urnele de vot a depăşit numărul buletinelor de vot distribuite. În consecinţă, către CEC au fost adresate plângeri cu privire la restricţionarea dreptului de exercitare a votului.

63. De asemenea, observatorii au menţionat că s-a atestat încălcarea serioasă a drepturilor fundamentale în instituţiile de psihiatrie şi în penitenciare (cum ar fi, încălcarea secretului votului, intimidare, violarea demnităţii umane, care a dus la limitarea exercitării depline a dreptului la vot).

64. Totodată, observatorii au menţionat că difuzarea neechilibrată şi influenţată politic a evenimentelor din campania electorală a limitat posibilitatea publicului de a primi informaţii imparţiale şi de a oferi condiţii egale pentru candidaţii electorali.

65. În acelaşi timp, s-a menţionat că în ziua votării Sistemul informaţional automatizat de stat “Alegeri” a funcţionat fără probleme, ceea ce a permis CEC să primească şi să anunţe rezultatele preliminare ale alegerilor într-un mod rapid. S-a subliniat că CEC în ziua alegerilor a activat în condiţii de transparenţă.

- Observatorii naţionali

a) Asociaţia obştească “Promo-LEX”³

^{__________________________________________}

³ https://promolex.md/category/publicatii/monitorizare-procese-democratice

66. Misiunea de observare a alegerilor “Promo-LEX” a constatat că în procesul votării şi numărării voturilor la alegerile pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova din 30 octombrie 2016 nu au fost comise încălcări ale legislaţiei care ar influenţa rezultatele votării în măsura în care acestea să fie declarate nule.

67. În acelaşi timp, observatorii şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu implicarea funcţionarilor electorali în activităţi de agitaţie, utilizarea activă în campania electorală pentru turul doi de scrutin a materialelor poligrafice cu un conţinut denigrator la adresa candidaţilor, prezenţa materialelor de publicitate, afişelor, panourilor electorale în raza secţiei de votare (100 metri de la localul secţiei) şi prezenţa nejustificată a persoanelor neautorizate în incinta sau în perimetrul de 50 de metri al secţiei de votare.

68. “Promo-LEX” a atestat activizarea asociaţiilor obşteşti şi formatorilor de opinie în ajunul turului doi de scrutin, care prin intermediul conferinţelor de presă au chemat electoratul la mobilizare civică şi au îndemnat să voteze pentru un anumit candidat.

69. În acest sens, “Promo-LEX” a constatat implicarea clericilor Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove în campania electorală prin susţinerea candidatului Igor Dodon. În repetate rânduri, mai multe feţe bisericeşti şi-au exprimat preferinţele politice şi chiar au îndemnat oamenii să voteze anumiţi candidaţi.

70. “Promo-LEX” a atestat cazuri de transportare organizată a alegătorilor. În acest sens, în raportul de monitorizare s-a menţionat că, în pofida faptului că transportarea organizată a alegătorilor nu este considerată o încălcare a prevederilor Codului electoral, “Promo-LEX” a monitorizat aceste situaţii, ca fiind potenţiale acţiuni de corupere a alegătorilor.

71. Cu referire la rezultatele finale ale numărării voturilor în turul doi de scrutin, observatorii “Promo-LEX” au constatat erori în 34 de procese-verbale la cel puţin o formulă de verificare. În acelaşi timp, această cifră a fost în descreştere comparativ cu primul tur de scrutin.

72. De asemenea, observatorii “Promo-LEX” au constatat că în 18 secţii de votare din străinătate buletinele de vot s-au epuizat sau au rămas foarte puţine până la închiderea secţiilor de votare (unele secţii de votare din Marea Britanie, Franţa, Italia, România, Irlanda, Germania, Belgia, Federaţia Rusă).

a) Asociaţia obştească “Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova” (IDOM)⁴

^{__________________________________________}

⁴ http://idom.md/index.php?option=com_k2&view=item&id=319:comunicat-de-pres%C4%83&Itemid=393&lang=en

73. Potrivit recomandărilor IDOM, expuse ca urmare a monitorizării scrutinului prezidenţial, principalele nereguli înregistrate şi raportate au ţinut de neasigurarea accesului la vot sub pretextul incapacităţii pacienţilor de a-şi exercita acest drept, dar şi influenţarea de către personalul instituţiei a exprimării votului alegătorilor. Mai mult ca atât, în rapoartele lor, observatorii au arătat că nu toate persoanele cu drept de vot din instituţiile psihiatrice din ţară au fost incluse în listele electorale pentru scrutinul prezidenţial din 30 octombrie şi 13 noiembrie 2016, iar în unele instituţii votul exprimat nu a fost secret.

74. În acelaşi timp, potrivit experţilor IDOM, incidentele atestate nu au fost de natură să influenţeze rezultatul final al alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.

75. În scopul asigurării exercitării dreptului electoral pentru persoanele cu deficienţe intelectuale sau psiho-sociale, IDOM a ţinut să vină cu un şir de recomandări pentru autorităţile statului, inclusiv: asigurarea dreptului persoanelor cu dizabilităţi de a vota fără intimidare şi în mod secret; asigurarea cu materiale de vot accesibile şi uşor de înţeles şi utilizat, organizarea de către reprezentanţii CEC-lui/ONG-lor de profil a sesiunilor de simulare a procesului de vot cu scopul de a familiariza pacienţii instituţiilor cu etapele votării.

4. Aprecierea Curţii

4.1. Principii generale

76. Potrivit articolului 2 din Constituţie, suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie.

77. Prevederile articolului 2 urmează a fi aplicate în coroborare cu prevederile articolului 38 din Legea Supremă, potrivit căruia voinţa poporului constituie baza puterii de stat, aceasta exprimându-se prin alegeri libere, care au loc în mod periodic, prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

78. Alegerile reprezintă un element al exercitării drepturilor fundamentale ale omului şi mai ales a drepturilor civile şi politice. Alegerile echitabile reprezintă o competiţie politică, care are loc într-un mediu caracterizat prin încredere, transparenţă şi răspundere şi care permite alegătorilor să facă o alegere conştientă între alternativele politice distincte. Un proces electoral echitabil şi democratic presupune respectarea libertăţii de exprimare şi a libertăţii presei, a libertăţii de asociere, de întrunire şi de circulaţie, aderarea la principiul supremaţiei legii, dreptul de a înfiinţa partide politice şi de a candida la funcţii publice, principiul nediscriminării şi asigurării drepturilor egale pentru toţi cetăţenii, dreptul de a nu fi victima acţiunilor de intimidare, precum şi o serie de alte drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, pe care statul este obligat să le apere şi să le promoveze.

79. Alegerile democratice sunt decisive pentru garantarea respectării voinţei poporului la formarea guvernării la toate nivelurile, dar şi a faptului că organele alese sunt alcătuite din reprezentanţi eficienţi.

80. Articolul 78 din Constituţie prevede că Preşedintele Republicii Moldova este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Potrivit alineatului (6) al aceluiaşi articol, procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova este stabilită prin lege organică.

81. În acest sens, întreaga procedură de desfăşurare a scrutinului prezidenţial, organele competente, condiţiile înaintate faţă de concurenţii electorali şi alegători sunt reglementate de Codul electoral.

4.2. Examinarea contestaţiilor privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor

82. Potrivit articolului 14 din Codul electoral, sistemul organelor electorale este constituit din Comisia Electorală Centrală; consiliile electorale de circumscripţie; birourile electorale ale secţiilor de votare.

83. Comisia Electorală Centrală este un organ de stat independent, înfiinţat pentru realizarea politicii electorale în scopul unei bune desfăşurări a alegerilor, pentru supravegherea şi controlul respectării prevederilor legale privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale (articolul 1 din Codul electoral).

84. Articolul 65 din Codul electoral prevede că alegătorii şi concurenţii electorali pot contesta acţiunile/inacţiunile şi hotărârile consiliilor şi birourilor electorale şi acţiunile/inacţiunile concurenţilor electorali. Depunerea cererii în instanţa de judecată trebuie precedată de contestarea prealabilă în organul electoral ierarhic superior organului al cărui act se contestă, cu excepţia contestaţiilor ce se referă la exercitarea dreptului la vot sau la administrarea alegerilor depuse la biroul electoral în ziua alegerilor. Contestaţiile privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor se examinează de către organele electorale, respectându-se ierarhia acestora. Contestaţiile privind acţiunile şi hotărârile Comisiei Electorale Centrale se depun la Curtea de Apel Chişinău [articolul 66 alin.(3) din Codul electoral].

85. Potrivit art.67 din Codul electoral, contestaţiile privind acţiunile şi hotărârile Comisiei Electorale Centrale în perioada electorală se examinează în termen de 5 zile calendaristice de la depunere, dar nu mai târziu de ziua alegerilor. Contestaţiile depuse la instanţele de judecată în ziua alegerilor se examinează în aceeaşi zi.

86. De asemenea, potrivit articolului 65 din Codul electoral, contestaţiile privind reflectarea campaniei electorale de către radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova se examinează de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului în conformitate cu prevederile Codului audiovizualului al Republicii Moldova, iar contestaţiile ce vizează mijloacele de informare în masă scrise se examinează de către instanţa de judecată.

87. Din prevederile legale rezultă că organele electorale dispun de competenţă, în special, cu privire la asigurarea dreptului la vot al cetăţenilor, modul de întocmire a listelor electorale, înregistrarea concurenţilor electorali, asigurarea egalităţii tuturor concurenţilor electorali, monitorizarea adecvată a respectării regulilor de desfăşurare a campaniei electorale şi a rezultatelor scrutinului. În acelaşi timp, monitorizarea modului de reflectare a alegerilor de către radiodifuzori, prin asigurarea principiilor de echitate, responsabilitate, echilibru şi imparţialitate, ţine de competenţa Consiliului Coordonator al Audiovizualului.

88. Deciziile organelor electorale şi ale altor organe cu competenţe în materie pot fi contestate în instanţele de judecată în procedura contenciosului administrativ. Respectiv, legalitatea actelor emise de aceste organe poate fi supusă controlului judecătoresc la solicitarea părţilor interesate.

89. Obiectivul fundamental al atribuţiei Curţii Constituţionale de confirmare a rezultatelor alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova este acela de a evalua măsura în care procesul electoral s-a desfăşurat în conformitate cu prevederile constituţionale şi cu alte principii universale pentru alegeri democratice.

90. În acelaşi timp, orice hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă expusă în privinţa legalităţii actelor emise de aceste autorităţi dispune de puterea lucrului judecat şi implică respectul pentru principiul res judicata. Astfel, Curtea nu poate să se pronunţe asupra temeiniciei probelor administrate în procesele judiciare, care au avut ca obiect examinarea legalităţii actelor organelor electorale. A proceda altfel ar însemna substituirea de către Curtea Constituţională a autorităţilor statului, a căror competenţă este stabilită prin lege.

91. În acest context, Curtea observă că atât autorităţile electorale, cât şi instanţele de judecată au respins un număr mare de contestaţii ca fiind în afara competenței lor (a se vedea §§ 43, 45, supra).

92. În special, Curtea observă că, în ziua de 13 noiembrie 2016, la birourile electorale din afara ţării au fost depuse sesizări, contestaţii, solicitări privind exercitarea dreptului de vot din partea a 1434 de cetăţeni în mod individual, iar 2597 de semnături au fost depuse în sesizările colective. Comisia Electorală Centrală, în loc să soluţioneze chestiunea privind constatarea/lipsa încălcării, şi-a declinat competenţa, menţionând că autoritatea competentă de a se pronunţa asupra legalităţii procesului de organizare a scrutinului prezidenţial este Curtea Constituţională, care urmează să aprecieze consecinţele celor invocate asupra totalizării rezultatelor votării.

93. Pe de altă parte, pentru a evalua impactul asupra rezultatului scrutinului, Curtea urmează să opereze cu încălcări certe, constatate de către autorităţi.

94. În mod similar, fiind sesizate de către concurentul electoral Maia Sandu în vederea constatării încălcărilor electorale, instanţele de judecată au încetat procesul, iniţial prin încheierea din 25 noiembrie 2016 a Curţii de Apel Chişinău, soluţie menţinută prin Decizia din 30 noiembrie 2016 a Curţii Supreme de Justiţie.

95. În motivarea soluţiilor pronunţate, atât Curtea de Apel Chişinău, cât şi Curtea Supremă de Justiţie au menţionat că, potrivit art.67 alin.(3) din Codul electoral, contestaţiile depuse la instanţele de judecată în ziua alegerilor se examinează în aceeaşi zi. Potrivit instanţelor de drept comun, Codul electoral nu prevede expres că după ziua alegerilor Parlamentului şi Preşedintelui Republicii Moldova instanţele de judecată sunt competente să examineze contestaţiile persoanelor cu drept de vot sau ale concurenţilor electorali.

96. În viziunea instanţelor de drept comun, verificarea legalităţii alegerilor Parlamentului şi Preşedintelui Republicii Moldova este competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale în cadrul procedurii de confirmare a rezultatelor alegerilor şi de validare a mandatelor, iar instanţa de contencios administrativ nu este competentă de a se pronunţa în privinţa aspectelor de ilegalitate a alegerilor din 30 octombrie 2016 şi 13 noiembrie 2016, invocate de Maia Sandu în cererea depusă la 21 noiembrie 2016.

97. Acest fapt denotă înţelegerea lacunară de către actorii interesați a procesului de soluţionare a disputelor electorale. Această constatare este confirmată şi de concluziile observatorilor internaţionali.

98. Mai mult, neexaminarea de către autorităţile competente a contestaţiilor electorale a pus Curtea Constituţională în imposibilitatea de a le lua în considerare, or, în conformitate cu articolul 4 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională examinează în exclusivitate chestiuni de drept, nu circumstanţe de fapt. Curtea Constituţională nu deţine instrumentarul legal necesar pentru administrarea probelor, pentru audierea martorilor etc. Aceste posibilităţi legale există doar în instanţele de drept comun. Din prevederile legale în vigoare rezultă explicit că toate contestaţiile privind încălcările electorale urmează a fi soluţionate exclusiv de către instanţele de judecată, acestea nefiind de competenţa Curţii Constituţionale.

99. În acest context, Curtea reaminteşte că o normă trebuie interpretată în sensul în care permite aplicarea ei, şi nu în sensul în care se exclude aplicarea ei. Curtea subliniază că domeniul său de competenţă este stabilit de Constituţie şi Legea cu privire la Curtea Constituţională, şi nu poate fi modificat prin jurisprudenţa instanţelor de drept comun.

100. Prin urmare, regulile inerente unui atare exerciţiu, în lipsa unor reglementări exprese, urmează a fi deduse tot din textul legii, prin aplicarea principiului “efectului util minim”.

101. În acest sens, atât organele electorale, cât şi instanţele de judecată urmau nu să-şi decline competenţa, ci să examineze încălcările semnalate în ziua alegerilor. Or, dacă sunt competente să examineze încălcările electorale din cadrul campaniei electorale, a fortiori ele sunt competente să examineze încălcările din ziua votării. Anume această categorie de încălcări se poate dovedi a fi deosebit de pertinentă în procesul de confirmare/infirmare a rezultatelor scrutinului.

102. Pentru motivele enunţate, Curtea reţine că, datorită aplicării deficitare a legislaţiei de către instanţele de drept comun, actorii electorali au fost, în fapt, lipsiţi de un control judiciar eficient, iar Curtea Constituţională a fost pusă în imposibilitatea de a opera cu acte de constatare a încălcărilor. Prin urmare, Curtea consideră necesar să prezinte o Adresă Parlamentului (1), în vederea clarificării legislaţiei în partea ce ţine de examinarea contestaţiilor privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor. În particular, Curtea recomandă Parlamentului reglementarea separată şi explicită a procedurilor de examinare a contestaţiilor pentru diverse tipuri de scrutine. În aceeaşi ordine de idei, Curtea solicită Parlamentului să reglementeze diferenţiat procedurile de examinare a contestaţiilor în eventualitatea existenţei a două tururi de scrutin, inclusiv a contestaţiilor formulate în ziua alegerilor.

4.3. Pretinsele încălcări invocate pentru anularea alegerilor

a) Suprimarea dreptului la vot al cetăţenilor domiciliaţi peste hotarele ţării, prin lipsa buletinelor de vot şi organizarea deficitară a procesului de votare de către autorităţile publice

103. În viziunea contestatarei, dreptul la vot este un drept constituţional a cărui îngrădire este inacceptabilă.

104. Potrivit contestatarei, în cadrul turului II al alegerilor prezidenţiale, autorităţile statului au suprimat dreptul de vot al cetăţenilor Republicii Moldova domiciliaţi peste hotarele ţării, în număr de 500.000 de persoane.

105. În sprijinul alegaţiilor sale, contestatara invocă datele publice oferite de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, potrivit căruia peste hotarele ţării locuiesc 805.509 cetăţeni. Potrivit contestatarei, numărul real al cetăţenilor aflaţi peste hotare este mai mare, în special în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, având în vedere faptul că această ţară nu intră în zona Schengen.

106. Potrivit contestatarei, deoarece Comisia Electorală Centrală a asigurat deschiderea a doar 100 secţii de votare peste hotare, ceea ce constituie un potenţial de exprimare a votului de către cel mult 300.000 de cetăţeni, rezultă că peste 500.000 de cetăţeni au fost lipsiţi de dreptul de vot, fiind “victime potenţiale” sau “victime indirecte” în sensul jurisprudenţei Curţii Europene.

107. În viziunea contestatarei, imposibilitatea cetăţenilor Republicii Moldova de a-şi exercita dreptul la vot din lipsa buletinelor de vot sau din lipsa de organizare a autorităţilor publice demonstrează vicierea procesului electoral şi încălcarea art.38 din Constituţie şi art.2 alin.(3) din Codul electoral.

108. Curtea reţine că dreptul la vot este un drept relativ, şi nu absolut. Prin urmare, exerciţiul dreptului de vot poate fi supus unor limitări implicite, statele având o marjă largă de discreţie în acest domeniu. Astfel, exercitarea dreptului de vot urmează a fi exercitat în condiţiile legii.

109. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că Parlamentul, fiind organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului, prin competenţa exclusivă atribuită de Constituţie, reglementează prin lege organică sistemul electoral.

110. Curtea reţine că egalitatea votului nu presupune obligativitatea exercitării acestuia în condiţii identice atât în ţară, cât şi peste hotare, or, cetăţenii din ţară şi din afara ei se află în situaţii juridice diferite.

111. În acelaşi sens, Convenţia Europeană nu garantează un drept al cetăţenilor unui stat parte la aceasta de a vota peste hotare. De asemenea, Codul bunelor practici în materie electorală din 2002 al Comisiei de la Veneţia stabileşte că reşedinţa poate condiţiona exercitarea dreptului de vot. În acelaşi timp, Codul bunelor practici stabileşte că dreptul de a alege şi de a fi ales poate fi acordat cetăţenilor care domiciliază în afara ţării.

112. Astfel, potrivit Curţii Europene, necesitatea îndeplinirii cerinţei de reşedinţă sau durată a reşedinţei pentru deţinerea sau exercitarea dreptului de vot nu este, în principiu o restricţie arbitrară a dreptului de vot şi, prin urmare, nu este incompatibilă cu articolul 3 din Protocolul nr 1 (decizia Hilbe v. Liechtenstein, nr.31981/96, decizia Doyle v. Marea Britanie, din 6 februarie 2007).

113. În viziunea Curţii Europene, o restricţie a dreptului de vot în baza criteriului reşedinţei poate fi justificată pentru mai multe raţiuni: în primul rând, prezumţia că cetăţenii nerezidenţi sunt mai puţin legaţi, direct şi continuu, de problemele cotidiene ale ţării şi au mai puţin cunoştinţă despre acestea; în al doilea rând, candidaţii la alegeri nu pot prezenta atât de uşor chestiunile privitoare la alegeri cetăţenilor care trăiesc în străinătate, care vor avea, de asemenea, mai puţină influenţă asupra selecţiei candidaţilor sau la elaborarea programelor; în al treilea rând, legătura strânsă dintre dreptul de vot în cadrul alegerilor şi faptul de a fi vizat în mod direct de actele organelor politice astfel alese şi, în al patrulea rând, o asemenea restricţie se explică şi prin preocuparea legitimă a legiuitorului de a limita influenţa în alegeri a cetăţenilor care trăiesc în străinătate în privinţa problemelor fundamentale ale ţării, care afectează în special pe cei care trăiesc în ţară (a se vedea, mutatis mutandis, hotărârea Sitaropoulos şi Giakoumopoulos v. Grecia, din 15 martie 2012, § 69).

114. Curtea reţine că legislaţia Republicii Moldova permite votarea în străinătate. În acelaşi timp, aceasta nu se poate desfăşura în orice condiţii, ci cu respectarea prevederilor legale.

115. În cauza de faţă, contestatara consideră, în esenţă, că cetăţenii Republicii Moldova aflaţi în străinătate au fost împiedicaţi să îşi exercite dreptul de vot şi că numărul de secţii de vot şi buletinele de vot distribuite la secţiile de votare din afara ţării au fost, de fapt, insuficiente, ceea ce conduce la concluzia că votarea a avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului de Preşedinte.

- Numărul redus al secţiilor de votare organizate în străinătate

116. Referitor la afirmaţia privind existenţa unui număr de 500.000 de cetăţeni aflaţi în străinătate care nu au putut vota din cauza numărului redus al secţiilor de votare organizate în străinătate, Curtea reţine că, potrivit art.29/1 alin.(5) din Codul electoral, “Particularităţile organizării şi funcţionării birourilor electorale ale secţiilor de votare din străinătate se reglementează de Comisia Electorală Centrală, în coordonare cu Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, iar cheltuielile aferente organizării şi funcţionării acestor birouri se suportă din bugetul alocat pentru alegeri/referendum. Pentru secţiile de votare constituite peste hotare, cheltuielile se estimează în prealabil de către Guvern şi Comisia Electorală Centrală, iar în cazul când nu sunt prevăzute în bugetul alocat pentru alegeri/referendum, mijloacele financiare se alocă din Fondul de rezervă al Guvernului”.

117. Pentru îndeplinirea acestei obligaţii legale, Guvernul a emis Hotărârea Guvernului nr.1080 din 26 septembrie 2016 cu privire la organizarea secţiilor de votare din străinătate, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.337 din 27 septembrie 2016, prin care a fost aprobată constituirea a 100 de secţii de votare în străinătate pentru organizarea şi desfăşurarea alegerii Preşedintelui Republicii Moldova în anul 2016, cu 5 mai mult decât la scrutinul precedent. Pentru exemplificare, Curtea reţine că au fost organizate 25 de astfel de secţii în Italia, 11 în România, 8 în Federaţia Rusă, 7 în SUA, 6 în Franţa, 4 în Portugalia.

118. Curtea mai observă că art.29/1 alin.(2) şi (3) din Codul electoral prevede că:

“(2) În cazul alegerilor parlamentare, prezidenţiale şi al referendumului republican, pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova se organizează una sau mai multe secţii de votare pentru alegătorii care se află în străinătate la data alegerilor.

(3) În afară de secţiile de votare prevăzute la alin.(2), vor fi organizate, cu acordul autorităţilor competente ale ţării respective, secţii de votare şi în alte localităţi. Organizarea acestor secţii de votare se stabileşte de Comisia Electorală Centrală, la propunerea Guvernului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi cu alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, în baza înregistrării prealabile a cetăţenilor aflaţi în străinătate şi a numărului alegătorilor care au participat la scrutinul precedent. Regulamentul privind înregistrarea prealabilă se aprobă de Comisia Electorală Centrală”.

119. Curtea reaminteşte că, în Decizia nr.11 din 18 noiembrie 2014 de inadmisibilitate a sesizării pentru controlul constituţionalităţii Hotărârii Guvernului nr.872 din 20 octombrie 2014 cu privire la organizarea secţiilor de votare din străinătate, Curtea a statuat că stabilirea numărului secţiilor de votare în străinătate este o problemă care ţine de atribuţia autorităţilor competente în organizarea alegerilor, acestea fiind mai bine plasate pentru aprecierea posibilităţilor şi necesităţilor practice de organizare a votului în străinătate.

120. De asemenea, în Hotărârea nr.15 din 16 iunie 2015 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale art.29¹ alin.(3) din Codul electoral, Curtea a menţionat:

“61. […] modul de organizare în străinătate a secţiilor de votare, suplimentare celor organizate pe lângă misiunile diplomatice, constituie un drept exclusiv al statului. Astfel, statul îşi poate stabili anumite criterii determinante, în baza cărora aceste secţii urmează a fi deschise, criterii care se impun datorită raţiunilor de ordin tehnic pentru autorităţile responsabile de organizarea procesului electoral.

62. […] prin stabilirea condiţiei de înregistrare prealabilă a cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot aflaţi în străinătate statul urmăreşte mai multe obiective legitime, cum ar fi: stabilirea numărului estimativ al alegătorilor aflaţi peste hotare în vederea constituirii secţiilor de votare suplimentare în străinătate; întocmirea listei electorale a cetăţenilor care vor vota în raza secţiei de votare respective, precum şi stabilirea numărului estimativ al buletinelor de vot ce vor fi distribuite secţiilor de votare respective.

65. […] prin prevederile contestate, care acordă dreptul de a organiza secţii de votare suplimentare la cele existente care funcţionează pe lângă misiunile diplomatice, legiuitorul a instituit facilităţi suplimentare în exercitarea dreptului de vot pentru cetăţenii Republicii Moldova aflaţi în străinătate.

66. Din aceste considerente, Curtea apreciază că această condiţie nu aduce atingere substanţei drepturilor electorale, nu încalcă dreptul de vot al persoanei, nu anihilează libera exprimare a voinţei poporului în alegerea corpului legislativ sau la referendumuri. Prevederile contestate doar reglementează procedura în baza căreia se pot deschide secţii de votare suplimentare.”

121. Curtea reţine că, potrivit pct.16 din Regulamentul privind înregistrarea prealabilă, aprobat prin Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr.2547 din 21 mai 2014, perioada de înregistrare prealabilă a cetăţenilor Republicii Moldova cu drept de vot care în ziua alegerilor se vor afla în străinătate a început la 10 mai 2016 şi a durat până la 19 septembrie 2016 (mai mult de patru luni).

122. Potrivit datelor prezentate de Comisia Electorală Centrală, până la data de 20 septembrie 2016 s-au înregistrat în prealabil 3570 de cetăţeni ai Republicii Moldova cu drept de vot aflaţi în străinătate, care şi-au exprimat dorinţa de a participa la alegeri. Aceste date au fost transmise Guvernului, precum şi cele privind numărul alegătorilor care au votat în străinătate la scrutinul parlamentar din 30 noiembrie 2014 (în total 73.311).

123. Ţinând cont de numărul şi localităţile în care au fost organizate secţii de votare, rezultă că acestea au fost organizate pentru alegătorii care se află în străinătate la data alegerilor atât pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova, cât şi în alte localităţi decât cele în care îşi au sediul misiunile diplomatice sau oficiile consulare, în conformitate cu art.29/1 alin.(2) şi (3) din Codul electoral, ceea ce denotă depunerea unor diligenţe suplimentare de către autorităţile publice.

124. Curtea reţine, concurentul electoral Maia Sandu nu a contestat nici Hotărârea Guvernului, nici Hotărârea CEC privind organizarea secţiilor de votare peste hotare, motiv pentru care această pretenţie este tardivă. Mai mult, dna Maia Sandu nu a contestat rezultatele turului întâi de scrutin, care s-a desfăşurat în aceleaşi condiţii ca şi turului al doilea.

125. Având în vedere cele expuse anterior, se constată că nu ţine nici de rolul, nici de competenţa Curţii Constituţionale de a aprecia dacă trebuia organizat un număr mai mic sau mai mare de secţii de votare, dacă acestea trebuiau să aibă o altă distribuţie teritorială sau dacă trebuiau luate şi alte măsuri organizatorice. Această competenţă şi apreciere revine Guvernului, prin Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Curtea Constituţională având competenţa numai de a constata dacă prin modul de organizare a fost sau nu atinsă substanţa dreptului de vot sau a celui de a fi ales, aspect care nu se constată în prezenta cauză.

126. Totuşi, având în vedere faptul că un număr mare de cetăţeni aflaţi peste hotare nu au reuşit să voteze, Curtea consideră necesar să adopte o Adresă Parlamentului (2), în vederea modificării mecanismului de votare în străinătate, precum şi a introducerii unor criterii suplimentare în vederea calculării numărului şi a distribuirii geografice a secţiilor de votare peste hotare.

- Numărul redus al buletinelor de vot

127. Cu privire la criticile referitoare la numărul redus al buletinelor de vot aflate la dispoziţia secţiilor de votare din străinătate, Curtea reţine că, potrivit art.29 alin.(2) din Codul electoral, “Secţiile de votare […] vor cuprinde cel puţin 30 şi cel mult 3000 de alegători.”. În mod similar, potrivit articolului 49 alin.(3) din Codul electoral, “Birourilor electorale ale secţiilor de votare constituite în afara Republicii Moldova Comisia Electorală Centrală le expediază buletinele de vot […], pornind de la numărul estimativ de alegători stabilit în baza informaţiei prezentate de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi a celei acumulate de Comisia Electorală Centrală, dar nu mai mult de 3000 de buletine de vot pentru fiecare secţie de votare.”

128. Raportând prevederile legale anterior menţionate la situaţia de fapt învederată de către contestatară în privinţa procesului de votare desfăşurat în străinătate, Curtea reţine următoarele.

129. Din datele prezentate de Comisia Electorală Centrală, Curtea reţine că în secţiile aflate în străinătate au fost distribuite 270.350 de buletine de vot în primul tur şi 288.850 de buletine de vot în turul doi (numărul buletinelor distribuite fiind de patru ori mai mare decât numărul voturilor exprimate la scrutinul precedent, din 2014).

130. În aceste condiţii, Curtea observă că numărul acestor buletine de vot, deşi la o primă vedere pare relativ mic în raport cu numărul secţiilor de votare, în realitate, corespunde estimărilor Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, estimări care, prin definiţie, au în vedere date statistice bazate pe situaţia existentă în cadrul ciclurilor electorale anterioare.

131. Spre exemplu, în acest sens, Curtea observă că în primul tur al alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova desfăşurate la data de 30 octombrie 2016 în secţiile de votare din străinătate s-au prezentat la vot 67.205 de cetăţeni, iar la cel de-al doilea tur de scrutin din 13 noiembrie 2016 un număr de 138.720 de cetăţeni. Mai mult, Curtea observă că distribuirea buletinelor de vot la secţiile de votare nu a fost realizată în cote egale, ci în funcţie de aprecierea ministerului, acesta ţinând cont, după cum s-a arătat mai sus, de situaţia existentă la ciclurile electorale anterioare (73.311 de voturi exprimate peste hotare la scrutinul parlamentar din 30 noiembrie 2014). Astfel, pentru 95 de secţii de votare, din cele 100 organizate în străinătate, a fost tipărit numărul maxim de buletine de vot de 3000 exemplare pentru o secţie, în conformitate cu prevederile articolului 49 alin.(3) din Codul electoral. În total, pentru primul tur de scrutin CEC a tipărit 270.350 buletine de vot destinate votării în străinătate, iar pentru turul doi CEC a majorat tirajul până la 288.850 buletine de vot.

132. Potrivit informaţiei CEC, în 13 din cele 100 de secţii de votare din străinătate (Canada, Federaţia Rusă, Irlanda, Marea Britanie, Republica Federală Germania, Republica Franceză şi Republica Italiană) s-au epuizat buletinele de vot până la închiderea regulamentară a secţiilor de votare.

133. Astfel, din Raportul CEC rezultă că, în ziua de 13 noiembrie 2016, la birourile electorale din afara ţării au depus contestaţii privind încălcarea exercitării dreptului de vot 1434 de cetăţeni în mod individual, iar 2597 de semnături au fost depuse în sesizările colective. Din acelaşi Raport rezultă că aceste contestaţii nu au fost soluţionate de organele electorale, care şi-au declinat competenţa. Curtea reţine că, în mod surprinzător, nici omisiunea CEC de a examina aceste contestaţii nu a fost contestată de cei interesaţi în instanţele de judecată. Curtea reţine că CEC, deşi nu a soluţionat aceste contestaţii, în Raportul său, a menţionat: “Curtea Constituţională […] urmează să aprecieze consecinţele celor invocate asupra totalizării rezultatelor votării”. Din această formulare rezultă explicit faptul că CEC admite că aceşti cetăţeni nu au putut să voteze. Prin urmare, în situaţia particulară, Curtea va porni de la prezumţia că cei 4031 de cetăţeni, care au depus contestaţii individuale şi colective în ziua alegerilor (inclusiv cei 133 de cetăţeni care s-au adresat în instanţa de judecată), nu au putut să-şi exercite dreptul la vot şi va evalua impactul imposibilităţii acestor cetăţeni de a vota asupra rezultatului final al scrutinului prezidenţial.

134. Ţinând cont de faptul că cele mai multe contestaţii au fost depuse de către cetăţenii Republicii Moldova aflaţi în Republica Italiană, Curtea reţine că în acest stat au fost deschise 25 de secţii de votare. Potrivit datelor prezentate de Comisia Electorală Centrală, fiecare secţie de votare a primit câte 3000 de buletine de vot (per total – 75.000 de buletine), iar la votare au participat 51.738 de alegători. Astfel, nici cele 75.000 de buletine alocate nu au fost valorificate pe deplin în secţiile de votare deschise în Republica Italiană (nici măcar în secţii amplasate în aceeaşi localitate).

135. În acelaşi context, Curtea reţine că, potrivit autorităţilor, cel puţin în două dintre ţările în care s-au epuizat buletinele de vot, Canada şi Republica Federală Germania, constituirea secţiilor de votare este permisă doar pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare. Aspectele ce ţin de organizarea evenimentelor electorale străine pe teritoriul Canadei şi Germaniei sunt reflectate în circularele protocolare ale ministerelor de externe ale acestor două state.

136. Astfel, conform circularei Ministerului Afacerilor Externe al Germaniei nr.08/2003 din 19.06.2003, reconfirmată prin nota nr.10/2016 din 18.03.2016, privind organizarea alegerilor, recensămintelor şi sondajelor pe teritoriul Germaniei, cu excepţia cazului în care nu se stabileşte altfel, desfăşurarea alegerilor şi recensămintelor/sondajelor se va limita la sediul misiunilor diplomatice. În acest sens, ca urmare a demersurilor MAEIE, Germania a autorizat deschiderea a două secţii de votare pentru scrutinul prezidenţial din Republica Moldova, la Berlin şi Frankfurt, unde Republica Moldova are ambasadă şi consulat.

137. Autorităţile canadiene, în poziţia oficială (circulara Departamentului Afacerilor Externe şi Comerţului Internaţional al Canadei nr.XDC-1264 din 08.11.2011), atenţionează asupra faptului că vor refuza organizarea birourilor electorale în afara misiunilor diplomatice şi consulare folosind statul canadian în calitate de circumscripţie electorală extrateritorială. Totuşi, deşi în Canada există doar ambasada în Ottawa, ca urmare a demersurilor Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, autorităţile canadiene au permis ca excepţie deschiderea a încă două secţii de votare la Montreal şi Toronto, fapt confirmat prin nota verbală nr.XDC-6608 din 13 octombrie 2016.

138. Aşadar, Curtea a conchis că nu există indicii obiective că autorităţile publice şi-au neglijat obligaţia de a acţiona cu bună-credinţă, obligaţie stabilită în articolul 56 din Constituţie.

139. În fine, Curtea mai reţine că afirmaţiile contestatarei în privinţa voturilor celor “500.000 de cetăţeni aflaţi în străinătate” au în vedere elemente ce ţin de calculul probabilităţilor, fără a exista elemente certe care să indice împiedicarea exprimării sau denaturarea voinţei electorale a acestora. De altfel, cererea de anulare a alegerilor trebuie însoţită de dovezile pe care se întemeiază, frauda electorală neputând fi stabilită doar prin diverse informaţii din mass-media, deducţii, calcule probabilistice, bazate pe simple aprecieri ale autorului cererii.

140. Având în vedere diferenţa de 67.488 de voturi între cei doi concurenţi electorali exprimate în cel de-al doilea tur de scrutin, cele 4031 de voturi care nu au putut fi exprimate în secţiile din afara ţării, chiar şi în eventualitatea în care ar fi fost constatate de către autorităţile electorale sau cele judiciare, nu sunt de natură să influenţeze rezultatul final al alegerilor, cu atât mai mult cu cât eventuala opţiune electorală a cetăţenilor care nu şi-au putut exercita dreptul la vot nu poate, in abstracto, fi atribuită în exclusivitate unui singur candidat în defavoarea altuia.

141. Totuşi, având în vedere faptul că un număr mare de cetăţeni aflaţi peste hotare nu au reuşit să voteze, Curtea consideră necesar să adopte o Adresă Parlamentului (3), în vederea modificării mecanismului de votare în străinătate, precum şi a introducerii unor criterii suplimentare în vederea calculării numărului şi a distribuirii geografice a buletinelor de vot peste hotare, inclusiv asigurarea secţiilor de votare de peste hotare cu o cantitate de rezervă de buletine de vot.

b) Transportarea organizată şi coruperea alegătorilor cu domiciliul în stânga Nistrului

142. Contestatara mai susţine că au existat practici de tipul “turism electoral” şi “mită electorală”, cu consecinţa unei fraude masive, susceptibilă să modifice atribuirea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova, fraudă legată atât de cazuri de transport organizat, cât şi de mituire pentru exprimarea votului în cazul cetăţenilor provenind din zonele aflate sub ocupaţie militară din stânga Nistrului.

143. În susţinerea alegaţiilor sale, contestatara afirmă că la 13 noiembrie 2016 s-au înregistrat multiple cazuri de transportare organizată a alegătorilor cu domiciliul în stânga Nistrului către secţiile de votare din perimetrul râului Nistru, astfel de cazuri fiind semnalate în raionul Floreşti, satul Sănătăuca, secţia de votare 18/58, oraşul Rezina, secţia de votare nr.26/42, raionul ştefan Vodă, satul Răscăieţi, secţia de votare nr.32/24, raionul Dubăsari, satul Cocieri, secţiile de votare nr.15/1 şi nr.15/2, raionul Dubăsari, satul Molovata Nouă, secţia de votare nr.15/10, raionul Dubăsari, satul Doroţcaia, secţia de votare 15/6, raionul Anenii Noi, satul Varniţa, secţiile de votare 4/41 şi 4/42, raionul Căuşeni, satul Hagimus, secţia de votare 10/32, raionul Căuşeni, satul Copanca, secţia de votare 10/22, raionul Căuşeni, satul Fîrlădeni, secţia de votare nr.10/26.

144. Având în vedere domicilierea cetăţenilor menţionaţi pe un teritoriu necontrolat de autorităţile Republicii Moldova şi imposibilitatea concurenţilor electorali de a le aduce la cunoştinţă programele electorale, precum şi transportarea gratuită a acestor cetăţeni la secţiile de votare, contestatara consideră că asupra acestor alegători s-au exercitat presiuni şi consimţământul lor a fost viciat.

145. În sprijinul alegaţiilor sale, contestatara invocă faptul că Asociaţia “Promo-LEX” a constatat cel puţin 164 de unităţi de transport care transportau organizat alegători. De asemenea, potrivit acesteia, imaginile publicate pe internet şi constatările asociaţiei “Promo-Lex” probează faptul că pentru votul acordat aceşti alegători au fost remuneraţi.

146. Curtea reţine că transportarea organizată în sine nu este o încălcare electorală, decât dacă se dovedeşte că au fost exercitate presiuni necuvenite pentru a influenţa opţiunea electorală. De altfel, transportarea organizată a fost atestată şi în diasporă, fără ca aceasta să implice acuzaţii de “turism electoral”.

147. De asemenea, Curtea reţine că, pentru a asigura exercitarea dreptului de vot al cetăţenilor Republicii Moldova domiciliaţi în unităţile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului, în municipiul Bender şi în unele localităţi ale raionului Căuşeni, aflate provizoriu în afara controlului suveran al autorităţilor constituţionale ale Republicii Moldova, la alegerile prezidenţiale din 30 octombrie 2016, Comisia Electorală Centrală, prin Hotărârea nr.330 din 4 octombrie 2016, a stabilit organizarea a 30 de secţii de votare pentru această categorie de cetăţeni, cu 4 mai mult faţă de cele 26 de secţii de votare deschise pentru scrutinul parlamentar din 30 noiembrie 2014.

148. Potrivit Raportului CEC, în primul tur de scrutin prezidenţial din 30 octombrie 2016 au votat 6964 de cetăţeni domiciliaţi în teritoriile ocupate, în cel de-al doilea tur au votat 16.728 de cetăţeni. Potrivit datelor prezentate de Comisia Electorală Centrală la solicitarea Curţii, în scrutinul parlamentar din 30 noiembrie 2014 au votat 9261 de cetăţeni domiciliaţi în teritoriile ocupate, ceea ce denotă un interes relativ stabil din partea acestora pentru ultimele exerciţii electorale desfăşurate de autorităţile constituţionale ale Republicii Moldova, cunoscut fiind faptul că scrutinele prezidenţiale suscită, de regulă, o rată de participare mai înaltă decât cele parlamentare.

149. Analizând argumentele prezentate, Curtea constată că niciunul dintre acestea nu este de natură să conducă la concluzia fraudării alegerilor.

150. Astfel, existenţa unui număr mare de alegători care s-au prezentat la vot la secţiile speciale, precum şi disproporţia între rezultatul obţinut de cei doi candidaţi în aceste secţii, comparativ cu alte secţii de pe teritoriul naţional, nu sunt de natură să determine, în sine, o astfel de concluzie. De altfel, chiar şi în secţii de votare din străinătate sau de pe teritoriul naţional se atestă diferenţe similare (pentru exemplificare: România, Rusia, Italia etc.). În esenţă, aceste diferenţe reflectă opţiunea politică a alegătorilor, iar nu ilegalitatea votului exprimat de aceştia.

151. Curtea reiterează că nu îşi poate fundamenta concluziile pe astfel de documente sau probe video, în absenţa unor acte de constatare a încălcărilor. Faptul că aceste afirmaţii, care nu se fundamentează pe concluziile unei autorităţi publice având competenţe stabilite de lege în administrarea şi verificarea datelor în cauză, pune Curtea Constituţională în imposibilitatea de a le lua în considerare. A decide altfel ar însemna substituirea de către Curtea Constituţională a autorităţilor statului, a căror competenţă este stabilită prin lege. În acest sens, capitolul 12 din Codul electoral reglementează examinarea contestaţiilor şi răspunderea pentru încălcarea legislaţiei electorale, inclusiv în ceea ce priveşte autorităţile competente. De altfel, în cazurile în care sunt semnalate ilegalităţi, urmează a fi sesizate autorităţile publice în vederea aplicării sancţiunilor prevăzute de lege.

152. Potrivit organelor de drept responsabile, interpelate de Curte, nu au fost înregistrate sesizări sau investigaţii privind influenţarea necuvenită a opţiunii electorale a cetăţenilor din stânga Nistrului care au votat în secţiile speciale.

153. Curtea constată că anularea alegerilor poate să intervină numai în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă, iar aceasta este de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaţilor care pot participa la cel de-al doilea tur de scrutin, precum şi faptul că cererea de anulare a alegerilor trebuie motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază.

154. În acest sens, Curtea constată că circumstanţele semnalate nu sunt de natură să conducă la anularea alegerilor, întrucât nu demonstrează o fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului. Or, având în vedere diferenţa de 67.488 de voturi între cei doi concurenţi electorali exprimate în cel de-al doilea tur de scrutin, cele 16.728 voturi, chiar şi în eventualitatea vicierii votului, nu au fost de natură să influenţeze rezultatul final al alegerilor.

155. În acelaşi timp, Curtea reţine, corupţia electorală, în care liderii politici folosesc beneficiile obţinute abuziv pentru a influenţa alegerile, este o formă a corupţiei politice.

156. Coruperea alegătorilor constituie oferirea sau darea de bani, bunuri, servicii ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să îşi exercite drepturile electorale într-un anumit mod în cadrul alegerilor. În acest sens, art.38 alin.(5) din Codul electoral interzice concurenţilor electorali să propună alegătorilor bani, cadouri, să distribuie fără plată bunuri materiale, inclusiv din ajutoarele umanitare sau din alte acţiuni de binefacere. Pe de altă parte, Curtea constată lipsa incriminării în Codul penal a coruperii alegătorilor în cadrul alegerilor prezidenţiale, similar incriminării oferirii sau dării de bani, bunuri, servicii ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să îşi exercite drepturile sale electorale într-un anumit mod în cadrul alegerilor parlamentare, locale ori în cadrul referendumului (art.181/1). Pentru acest motiv, Curtea consideră necesar să adopte o Adresă (4) pentru a semnala Parlamentului necesitatea eliminării acestei lacune legislative.

157. Curtea reţine, coruperea alegătorilor trebuie privită ca o gravă încălcare a principiilor alegerilor libere şi democratice, inclusiv a procesului echitabil şi transparent al alegerilor. Asemenea încălcări creează precondiţii pentru a pune la îndoială legalitatea şi legitimitatea alegerilor. De asemenea, aceste încălcări pot influenţa considerabil asupra rezultatelor alegerilor.

c) Implicarea reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe din Moldova în campania electorală

158. Potrivit contestatarei, contrar prevederilor legale, mai mulţi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe din Moldova au intervenit abuziv în procesul de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, îndemnând enoriaşii, prin apeluri ameninţătoare, prin informaţii defăimătoare şi care nu corespund adevărului, să voteze pentru contracandidatul său.

159. În sprijinul alegaţiilor sale, contestatara invocă următoarele fapte:

- declaraţia din 27 octombrie 2016 a cet. Cantarean Nicolae (Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove Vladimir);

- conferinţa de presă organizată de 4 reprezentanţi ai Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove, instigaţi de cet. Mihăescu Nicolae (episcopul Markel);

- apelurile instigatoare ale călugărului Nicolae de la Mănăstirea Japca;

- afişarea în public a contracandidatului în compania reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe din Moldova sau în incinta locaşurilor de cult.

160. Curtea reţine că nici una din aceste pretenţii nu a făcut obiectul contestaţiei în instanţele de judecată până în ziua scrutinului prezidenţial.

161. Cu toate acestea, Curtea ţine să sublinieze că, potrivit art.31 alin.(4) din Constituţie, cultele religioase sunt autonome şi separate de stat.

162. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că păstrarea atitudinii neutre faţă de religie a fost instituită ca principiu de la fondarea statului Republica Moldova. În particular, s-a evitat preluarea unei religii de stat şi a fost interzisă orice ideologie oficială a statului. Astfel, s-a optat pentru consacrarea neutralităţii religioase şi promovarea pluralismului ca principii constituţionale. Acest fapt denotă că principiul laicităţii constituie parte a identităţii constituţionale a Republicii Moldova, care obligă statul să adopte o atitudine neutră în funcţionarea cultelor religioase, garantând astfel respectarea drepturilor fundamentale ale fiecărei persoane (HCC nr.14 din 16 mai 2016).

163. Curtea reţine că potrivit art.15 alin.(2) din Legea nr.125 din 11 mai 2007 privind libertatea de conştiinţă, de gândire şi de religie: “Cultele religioase şi părţile lor componente se vor abţine de la exprimarea sau manifestarea publică a preferinţelor lor politice sau favorizarea vreunui partid politic ori a vreunei organizaţii social-politice.”

164. De asemenea, art.38 alin.(3) din Codul electoral interzice finanţarea ori susţinerea materială sub orice formă, directă şi/sau indirectă, a activităţii partidelor politice, a campaniilor electorale/ concurenţilor electorali de către organizaţiile religioase.

165. Curtea acceptă argumentele contestatarei privind implicarea agresivă în cadrul alegerilor prezidenţiale a reprezentanţilor Mitropoliei Moldovei, care au utilizat un limbaj extremist, xenofob, homofob şi sexist în adresa acesteia, fapt confirmat şi de rapoartele observatorilor naţionali şi internaţionali (a se vedea § 54, 69, supra).

166. Curtea reţine că un asemenea comportament este contrar prevederilor Constituţiei.

167. În acest context, Curtea reţine că efectuarea agitaţiei electorale şi/sau susţinerea financiară sau materială a concurenţilor electorali, desfăşurarea de acţiuni prin care se încalcă Constituţia Republicii Moldova constituie temeiuri pentru suspendarea activităţii cultelor religioase şi a părţilor lor componente (articolul 24 din Legea privind libertatea de conştiinţă). Activitatea cultelor religioase şi a părţilor lor componente poate fi suspendată pe cale judiciară, pe o perioadă de până la un an. În cazul în care cultele religioase sau părţile lor componente desfăşoară acţiuni grave, activitatea acestora poate fi încetată pe cale judiciară. Ministerul Justiţiei are dreptul de a acţiona în instanţa de judecată cultele religioase sau părţile lor componente înregistrate pentru suspendarea sau încetarea activităţii acestora dacă prezintă dovezi concludente privind existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute de lege.

168. Curtea constată că toate autorităţile statului responsabile de procesul electoral şi activitatea cultelor religioase nu şi-au onorat obligaţia pozitivă de a împiedica şi sancţiona implicarea cultelor religioase în procesul electoral. Din aceste considerente, Curtea emite o Adresă Parlamentului (5) în vederea instituirii unor mecanisme sancţionatorii prompte şi imediate, inclusiv în ordine penală, pentru orice tentativă de implicare a cultelor religioase în campaniile electorale.

d) Votarea multiplă

169. Potrivit contestatarei, au fost constatate 8 cazuri în care anumiţi cetăţeni au votat multiplu sau în locul altor persoane.

170. Potrivit CEC, prin intermediul sistemului electronic au fost depistate câteva tentative de a vota în locul altei persoane, nu însă şi votarea de către aceleaşi persoane de mai multe ori. În fiecare caz, au fost sesizate organele de drept, cazurile au fost documentate şi pornită urmărirea penală, în baza articolelor 181 şi 182 din Codul penal. Astfel, nu a fost înregistrat nici un caz de votare multiplă, ci cazuri izolate de tentativă de a vota în locul altei persoane. De fiecare dată CEC a depistat şi a stopat aceste ilegalităţi prin utilizarea sistemului său electronic.

171. Prin urmare, în ceea ce priveşte suspiciunea referitoare la existenţa unor cazuri de vot multiplu, Curtea reţine că probatoriul depus nu confirmă astfel de situaţii.

172. Astfel, alegaţiile referitoare la fraudarea alegerilor prin votul multiplu nu se fundamentează pe dovezi în sensul prevederilor legale.

e) Distribuirea de către reprezentanţii contracandidatului electoral Igor Dodon a materialelor cu caracter defăimător

173. Potrivit contestatarei, la 28 octombrie 2016 simpatizanţii săi din teritoriu au semnalat distribuirea prin satele şi oraşele ţării a pliantelor cu conţinut denigrator.

174. La 4 noiembrie 2016 agitatorii contracandidatului au diseminat prin sate şi oraşe ediţia specială a ziarului “Socialiştii”, care conţinea informaţii defăimătoare şi cu caracter ofensator în adresa concurentului electoral Maia Sandu. Astfel, în acest ziar era indicat eronat că Maia Sandu ar fi avut o înţelegere mutuală cu cancelarul federal german Angela Merkel vizând acceptarea venirii în Republica Moldova a refugiaţilor sirieni după preluarea mandatului de şef de stat.

175. În absenţa unor acte relevante de constatare a încălcărilor, Curtea este în imposibilitatea de a stabili impactul acestor pliante asupra rezultatelor alegerilor.

f) Favorizarea de către instituţiile mass-media a contracandidatului electoral

176. Potrivit contestatarei, din raportul de monitorizare a mass-media în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale 2016, realizat de Asociaţia Presei Independente, rezultă că Igor Dodon a fost concurentul cel mai favorizat din punctul de vedere al contextului apariţiilor. Acesta a apărut de 116 ori în lumină pozitivă şi de 80 ori în lumină negativă. Maia Sandu a fost mai mult defavorizată, apărând în lumină negativă de 146 ori şi în lumină pozitivă de 103 ori.

177. Curtea reţine că mass-media este elementul fundamental al unei societăţi democratice. Mass-media este un instrument pentru exercitarea puterii şi influenţarea opiniei.

178. Curtea reţine că organizarea unor alegeri libere şi corecte presupune asigurarea unui mediu informaţional şi mediatic echidistant, care respectă normele legale şi codul deontologic al jurnalistului.

179. Funcţia principală a presei în societăţile democratice constă în reflectarea faptelor şi evenimentelor politice în mod obiectiv, imparţial şi deschis, promovarea unui număr mare de opinii şi puncte de vedere, precum şi interpretarea ştirilor în aşa fel încât publicul să înţeleagă relevanţa informaţiilor pe care le primeşte. Acesta este principiul de bază care fundamentează ideea unui jurnalism de “advocacy”, scopul căruia este promovarea participării cetăţenilor la viaţa publică. Din această perspectivă, presa promovează şi protejează drepturile şi interesele cetăţenilor prin rolul său de “watchdog”(“câine de pază”).

180. Curtea menţionează că, potrivit art.64 din Codul electoral, radiodifuzorii, în cadrul tuturor programelor lor, şi mijloacele de informare în masă scrise fondate de autorităţi publice au obligaţia de a respecta principiile de echitate, responsabilitate, echilibru şi imparţialitate în reflectarea alegerilor. Radiodifuzorii publici acordă concurenţilor electorali timpi de antenă gratuit, în mod echitabil şi fără discriminare, în baza principiilor de transparenţă şi obiectivitate.

181. Curtea menţionează că mass-media este cel mai important actor care facilitează schimbul de idei între electorat şi concurenţii electorali şi care construieşte identitatea electoratului.

182. Dreptul alegătorilor de a-şi face o alegere informată include şi faptul că mijloacele mass-media trebuie să îi informeze într-un mod profesionist şi exact despre platformele şi viziunile candidaţilor, precum şi despre evenimentele din cadrul campaniei electorale şi al procesului electoral.

183. În ceea ce priveşte reflectarea alegerilor prezidenţiale de către mijloacele de informare în masă, Curtea constată că în rapoartele observatorilor internaţionali se subliniază lipsa de autonomie a surselor media faţă de interesul politic şi de afaceri, inclusiv din cauza concentrării ridicate de proprietate a surselor media în mâinile unor grupuri de interese, fapt care ameninţă în mod continuu pluralismul de opinie.

184. Curtea observă că CCA a sancţionat succesiv radiodifuzorii pentru reflectarea dezechilibrată şi părtinitoare a campaniei prezidenţiale, inclusiv pentru încălcarea Regulamentului privind reflectarea campaniei electorale la alegerile prezidenţiale din 30 octombrie 2016 în mijloacele de informare în masă din Republica Moldova.

185. Curtea constată că, potrivit actualelor reglementări, Consiliul Coordonator al Audiovizualului examinează contestaţiile privind reflectarea campaniei electorale de către radiodifuzori în ordine generală. Acest fapt face practic imposibilă aplicarea sancţiunilor în timp util şi proporţional gravităţii comise, iar, drept consecinţă, limitează posibilitatea publicului de a-şi forma în mod imparţial opinia politică şi de a oferi condiţii egale pentru candidaţii electorali.

186. Ţinând cont de rolul şi importanta presei, Curtea subliniază necesitatea instituirii unor instrumente eficiente, care ar permite autorităţilor responsabile aplicarea unor sancţiuni cu executare imediată şi disuasive, cum ar fi suspendarea dreptului de emisie pentru întreaga perioadă a campaniei electorale pentru acele instituţii media care încalcă obligaţia de imparţialitate în perioada electorală. Pentru aceste motive, Curtea va formula o Adresă Parlamentului (6) în vederea modificării legislaţiei cu privire la răspunderea radiodifuzorilor în perioada campaniilor electorale.

4.4. Concluzii generale

187. Curtea constată că alegerile pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova din anul 2016 s-au organizat şi s-au desfăşurat pe fondul unei crize politice, financiare şi sociale, agravată de neîncrederea în instituţiile statului.

188. Acest fapt nu poate fi ignorat, fenomenele arătate fiind generate, în principal, de deficienţele legislaţiei electorale, de natură să genereze insecuritate juridică. Curtea observă că pentru desfăşurarea scrutinului prezidenţial Codul electoral a fost modificat şi completat în mod substanţial cu câteva luni înainte de data organizării alegerilor. Or, în lipsa acestor modificări, desfăşurarea alegerilor ar fi fost imposibilă.

189. Deşi cadrul juridic asigură o bază adecvată pentru realizarea alegerilor democratice, totuşi, există anumite lacune şi ambiguităţi. Acestea se referă, în particular, la colectarea şi verificarea semnăturilor în susţinerea candidaţilor, finanţarea şi realizarea campaniei electorale, rezoluţia efectivă a disputelor electorale, punerea în aplicare a prevederilor privind mass-media şi a prevederilor privind desfășurarea celui de-al doilea tur al scrutinului prezidenţial. Aceste lacune sunt semnalate şi de observatorii naţionali şi internaţionali şi au dus la implementarea defectuoasă a prevederilor legale.

190. Se constată, de asemenea, o serie de imperfecţiuni ale legii în versiunea modificată, de exemplu, în ceea ce priveşte organizarea votării în secţiile speciale (care a generat suspiciuni referitoare la exercitarea unor practici de tipul “turism electoral”), în secţiile de votare din străinătate.

191. În acest context, Curtea Constituţională subliniază necesitatea ca întreaga legislaţie electorală referitoare la alegerea Preşedintelui, Parlamentului, precum şi a autorităţilor administraţiei publice locale să fie reexaminată, urmând a fi concentrată într-un Cod electoral revizuit, ale cărui dispoziţii comune şi speciale să asigure, în concordanţă cu principiile constituţionale, organizarea unor alegeri democratice, corecte şi transparente. În acest sens, Curtea a formulat 6 Adrese Parlamentului.

192. Observaţiile expuse nu sunt însă de natură să determine o altă concluzie decât aceea la care a condus examinarea pretenţiilor formulate şi a probelor prezentate de autorii cererii pentru anularea alegerilor. Frauda invocată constituie, în realitate, aşa cum rezultă din aceste probe, o serie de elemente secvenţiale, care nu au format un fenomen cu vocaţia de a schimba voinţa alegătorilor, în sensul unei modificări a atribuirii mandatului. Cu privire la aceste eventuale încălcări ale legii, rămâne în sarcina autorităţilor competente cercetarea faptelor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege.

193. Pentru considerentele expuse, cererea de anulare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, desfăşurate în turui doi din data de 13 noiembrie 2016, urmează să fie respinsă.

194. În exercitarea atribuţiilor care-i revin potrivit Constituţiei, Curtea Constituţională confirmă rezultatul scrutinului prezidenţial, potrivit căruia la 13 noiembrie 2016 dl Igor Dodon a fost ales Preşedinte al Republicii Moldova.

III. Validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova

195. În temeiul articolelor 79 alin.(1) din Constituţie şi 112 din Codul electoral, mandatul Preşedintelui Republicii Moldova este validat de Curtea Constituţională.

196. Potrivit articolului 112 alin.(2) din Codul electoral, până la validarea mandatului, candidatul ales în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova prezintă Curţii Constituţionale confirmarea faptului că nu este membru al vreunui partid politic şi nu îndeplineşte nici o altă funcţie publică sau privată.

197. În acest sens, la 24 noiembrie 2016 dl Igor Dodon a informat Curtea, în ordinea stabilită de lege, despre încetarea calităţii de membru de partid.

198. La 12 decembrie 2016 candidatul ales în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova a prezentat Curţii cererea de demisie din funcţia de deputat, ales din partea Partidului Socialiştilor din Republica Moldova.

199. În şedinţa plenară nu au fost stabilite circumstanţe de natură să împiedice validarea mandatului dlui Igor Dodon pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.

200. Având în vedere cele expuse, Curtea validează mandatul Preşedintelui Republicii Moldova, ales în cadrul alegerilor din 13 noiembrie 2016.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.d) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, 111 şi 112 din Codul electoral, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se confirmă rezultatele alegerii Preşedintelui Republicii Moldova din 13 noiembrie 2016.

2. Se validează alegerea dlui Igor Dodon în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

La 13 decembrie 2016 Curtea Constituţională a adoptat Hotărârea nr.34 privind confirmarea rezultatelor alegerilor şi validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova.

În procesul examinării cauzei privind confirmarea rezultatelor alegerilor prezidenţiale, Curtea a constatat mai multe deficienţe în Codul electoral în partea ce ţine de examinarea contestaţiilor, în acest sens autorităţile electorale şi instanţele de judecată respingând un număr mare de contestaţii ca fiind în afara competenței lor.

Curtea a sesizat lipsa prevederilor legale care ar stabili autorităţile competente de a examina contestaţiile electorale depuse ulterior zilei alegerilor, precum şi obiectul litigiilor care ar putea fi dedus spre soluţionare instanţelor de drept comun. De asemenea, nu este clară procedura de examinare a contestaţiilor formulate în ziua alegerilor, care nu au putut fi depuse în instanţa de judecată în aceeaşi zi.

Curtea reţine că singura dispoziţie legală privind examinarea contestaţiilor după totalizarea rezultatelor alegerilor se cuprinde în art.67 alin.(3) din Codul electoral, potrivit căreia “[…] contestaţiile împotriva hotărârii organului electoral cu privire la totalizarea rezultatelor alegerilor şi atribuirea mandatelor se examinează de către instanţa de judecată concomitent cu confirmarea legalităţii şi validarea mandatelor.”

Curtea a observat că instanţele de judecată nu au inclus alegerile prezidenţiale sub incidenţa acestei norme.

Curtea a reţinut că, datorită aplicării deficitare a legislaţiei de către instanţele de drept comun, actorii electorali au fost, de fapt, lipsiţi de un control judiciar eficient, iar Curtea Constituţională a fost pusă în imposibilitatea de a opera cu acte de constatare a încălcărilor.

Prin urmare, ţinând cont de raţionamentele expuse în Hotărârea nr.34 din 13 decembrie 2016, Curtea subliniază necesitatea clarificării legislaţiei de către Parlament în partea ce ţine de examinarea contestaţiilor privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor. În particular, Curtea recomandă Parlamentului reglementarea separată şi explicită a procedurilor de examinare a contestaţiilor pentru diverse tipuri de scrutine. În aceeaşi ordine de idei, Curtea solicită Parlamentului să reglementeze diferenţiat procedurile de examinare a contestaţiilor în eventualitatea desfăşurării a două tururi de scrutin, inclusiv a contestaţiilor formulate în ziua alegerilor.

În conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.

ADRESĂ

La 13 decembrie 2016 Curtea Constituţională a adoptat Hotărârea nr.34 privind confirmarea rezultatelor alegerilor şi validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova.

Curtea a reţinut că legislaţia Republicii Moldova permite votarea în străinătate. În acelaşi timp, votarea în străinătate nu se poate desfăşura în orice condiţii, ci cu respectarea prevederilor legale. În acest sens, în temeiul art.291 din Codul electoral, la deschiderea secţiilor de votare în afara ţării autorităţile urmează a lua în consideraţie: (1) numărul cetăţenilor care s-au înregistrat în prealabil şi (2) numărul alegătorilor care au participat la scrutinul precedent.

Examinând materialele cauzei, Curtea a constatat că mai mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova aflaţi în străinătate nu şi-au putut exercita dreptul de vot şi că numărul secţiilor de votare şi al buletinelor de vot distribuite secţiilor de votare din afara ţării au fost, de fapt, insuficiente.

Prin urmare, având în vedere faptul că un număr mare de cetăţeni aflaţi peste hotare nu au reuşit să voteze, ţinând cont de raţionamentele expuse în Hotărârea nr.34 din 13 decembrie 2016, Curtea consideră necesar ca Parlamentul să vină cu noi reglementări în vederea modificării mecanismului de votare în străinătate, precum şi a introducerii unor criterii suplimentare referitoare la stabilirea numărului secţiilor de votare peste hotare şi distribuirea lor geografică.

În conformitate cu prevederile articolului 281 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.

ADRESĂ

La 13 decembrie 2016 Curtea Constituţională a adoptat Hotărârea nr.34 privind confirmarea rezultatelor alegerilor şi validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova.

În Hotărârea menţionată, cu privire la criticile referitoare la numărul redus al buletinelor de vot puse la dispoziţia secţiilor de votare din străinătate, Curtea a reţinut că art.29 alin.(2) din Codul electoral prevede: “Secţiile de votare […] vor cuprinde cel puţin 30 şi cel mult 3000 de alegători.” În mod similar, potrivit articolului 49 alin.(3) din Codul electoral, “Birourilor electorale ale secţiilor de votare constituite în afara Republicii Moldova Comisia Electorală Centrală le expediază buletinele de vot […], pornind de la numărul estimativ de alegători stabilit în baza informaţiei prezentate de Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi a celei acumulate de Comisia Electorală Centrală, dar nu mai mult de 3000 de buletine de vot pentru fiecare secţie de votare.”

Potrivit informaţiei Comisiei Electorale Centrale, în 13 secţii de votare din cele 100 deschise în străinătate s-au epuizat buletinele de vot până la închiderea regulamentară a secţiilor de votare.

Astfel, având în vedere faptul că un număr mare de cetăţeni aflaţi peste hotare nu au reuşit să voteze, Curtea consideră necesar ca Parlamentul să vină cu reglementări în vederea modificării mecanismului de votare în străinătate, precum şi a introducerii unor criterii suplimentare referitoare la stabilirea numărului buletinelor de vot şi a distribuirii lor geografice peste hotare, inclusiv asigurarea secţiilor de votare de peste hotare cu o cantitate de rezervă de buletine de vot.

În conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.

ADRESĂ

La 13 decembrie 2016 Curtea Constituţională a adoptat Hotărârea nr.34 privind confirmarea rezultatelor alegerilor şi validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova.

În hotărârea menţionată, Curtea a reţinut, corupţia electorală este o formă a corupţiei politice, în care liderii politici folosesc beneficiile obţinute abuziv pentru a influenţa alegerile.

Coruperea alegătorilor constituie oferirea sau darea de bani, bunuri, servicii ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să îşi exercite drepturile sale electorale într-un anumit mod în cadrul alegerilor. În acest sens, potrivit art.38 alin.(5) din Codul electoral, concurenţilor electorali li se interzice să propună alegătorilor bani, cadouri, să distribuie fără plată bunuri materiale, inclusiv din ajutoarele umanitare sau din alte acţiuni de binefacere.

Pe de altă parte, Curtea a constatat lipsa incriminării în Codul penal a coruperii alegătorilor în cadrul alegerilor prezidenţiale, similar incriminării oferirii sau dării de bani, bunuri, servicii ori de alte foloase în scopul determinării alegătorului să îşi exercite drepturile sale electorale într-un anumit mod în cadrul alegerilor parlamentare, locale ori în cadrul referendumului (art.181/1).

Curtea reţine, coruperea alegătorilor trebuie privită ca o gravă încălcare a principiilor alegerilor libere şi democratice, inclusiv a procesului echitabil şi transparent al alegerilor. Asemenea încălcări creează precondiţii pentru a pune la îndoială legalitatea şi legitimitatea alegerilor. De asemenea, aceste încălcări pot influenţa considerabil rezultatele alegerilor.

Astfel, ţinând cont de raţionamentele expuse în Hotărârea nr.34 din 13 decembrie 2016, Curtea subliniază necesitatea reglementării exprese de către Parlament în Codul penal a incriminării coruperii alegătorilor în cadrul alegerilor prezidenţiale.

În conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.

ADRESĂ

La 13 decembrie 2016 Curtea Constituţională a adoptat Hotărârea nr.34 privind confirmarea rezultatelor alegerilor şi validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova.

Examinând materialele cauzei, Curtea a constatat implicarea agresivă în cadrul alegerilor prezidenţiale a reprezentanţilor Mitropoliei Moldovei, care au utilizat un limbaj extremist, xenofob, homofob şi sexist la adresa unui concurent electoral, fapt confirmat şi de rapoartele observatorilor naţionali şi internaţionali. Curtea a reţinut că un asemenea comportament este contrar prevederilor Constituţiei.

Curtea a subliniat că, potrivit art.31 alin.(4) din Constituţie, cultele religioase sunt autonome şi separate de stat. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că păstrarea atitudinii neutre faţă de religie a fost instituită ca principiu de la fondarea statului Republica Moldova.

Curtea a reţinut că potrivit art.15 alin.(2) din Legea nr.125 din 11 mai 2007 privind libertatea de conştiinţă, de gândire şi de religie: “Cultele religioase şi părţile lor componente se vor abţine de la exprimarea sau manifestarea publică a preferinţelor lor politice sau favorizarea vreunui partid politic ori a vreunei organizaţii social-politice.”

De asemenea, art.38 alin.(3) din Codul electoral interzice finanţarea ori susţinerea materială sub orice formă, directă şi/sau indirectă, a activităţii partidelor politice, a campaniilor electorale/ concurenţilor electorali de către organizaţiile religioase.

În acest context, Curtea a reţinut că efectuarea agitaţiei electorale şi/sau susţinerea financiară sau materială a concurenţilor electorali, desfăşurarea de acţiuni prin care se încalcă Constituţia Republicii Moldova constituie temeiuri pentru suspendarea activităţii cultelor religioase şi a părţilor lor componente. Activitatea cultelor religioase şi a părţilor lor componente poate fi suspendată pe cale judiciară, pe o perioadă de până la un an. În cazul în care cultele religioase sau părţile lor componente desfăşoară acţiuni grave, activitatea acestora poate fi încetată pe cale judiciară. Ministerul Justiţiei are dreptul de a acţiona în instanţa de judecată cultele religioase sau părţile lor componente înregistrate pentru suspendarea sau încetarea activităţii acestora dacă prezintă dovezi concludente privind existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute de lege.

Curtea a constatat că toate autorităţile statului responsabile de procesul electoral şi activitatea cultelor religioase nu şi-au onorat obligaţia pozitivă de a împiedica şi sancţiona implicarea cultelor religioase în procesul electoral.

Astfel, ţinând cont de raţionamentele expuse în Hotărârea nr.34 din 13 decembrie 2016, Curtea subliniază necesitatea reglementării exprese de către Parlament a unor mecanisme sancţionatorii prompte şi imediate, inclusiv în ordine penală, pentru orice tentativă de implicare a cultelor religioase în campaniile electorale.

În conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.

ADRESĂ

La 13 decembrie 2016 Curtea Constituţională a adoptat Hotărârea privind confirmarea rezultatelor alegerilor şi validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova.

În Hotărârea menţionată, Curtea a reţinut că mass-media este elementul fundamental al unei societăţi democratice. Mass-media este un instrument pentru exercitarea puterii şi influenţarea opiniei, iar organizarea unor alegeri libere şi corecte presupune asigurarea unui mediu informaţional şi mediatic echidistant, care respectă normele legale şi codul deontologic al jurnalistului.

Potrivit art.64 din Codul electoral, radiodifuzorii, în cadrul tuturor programelor lor, şi mijloacele de informare în masă scrise fondate de autorităţi publice au obligaţia de a respecta principiile de echitate, responsabilitate, echilibru şi imparţialitate în reflectarea alegerilor. Radiodifuzorii publici acordă concurenţilor electorali timpi de antenă gratuit, în mod echitabil şi fără discriminare, în baza principiilor de transparenţă şi obiectivitate.

În acelaşi timp, Curtea a constatat că, potrivit actualelor reglementări, Consiliul Coordonator al Audiovizualului examinează contestaţiile privind reflectarea campaniei electorale de către radiodifuzori în ordine generală. Acest fapt face practic imposibilă aplicarea sancţiunilor în timp util şi proporţional gravităţii comise, iar, drept consecinţă, limitează posibilitatea publicului de a-şi forma în mod imparţial opinia politică şi de a oferi condiţii egale pentru candidaţii electorali.

Astfel, ţinând cont de rolul şi importanţa presei, Curtea subliniază necesitatea modificării legislaţiei cu privire la răspunderea radiodifuzorilor în perioada campaniilor electorale şi instituirii de către Parlament a unor instrumente eficiente, care ar permite autorităţilor responsabile aplicarea unor sancţiuni cu executare imediată şi disuasive, cum ar fi suspendarea dreptului de emisie pentru întreaga perioadă a campaniei electorale, pentru acele instituţii media care încalcă obligaţia de imparţialitate în perioada electorală.

În conformitate cu prevederile articolului 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.