Hotărâre nr.35 din 12.12.2017 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din articolul 112 alin.(2) din Codul electoral (interdicţia de a fi membru de partid pentru Preşedintele Republicii Moldova) (Sesizarea nr.85a/2017)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi

din  articolul  112  alin. (2)  din  Codul  electoral

(interdicţia de a fi membru de partid pentru

Preşedintele Republicii Moldova)

(sesizarea nr.85a/2017)

nr. 35  din  12.12.2017

 (în vigoare 12.12.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 27-32 art. 5 din 26.01.2018

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 15 iunie 2017

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 15 iunie 2017, în temeiul art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către deputatul în Parlamentul Republicii Moldova, dl Vlad Bătrîncea, pentru controlul constituţionalităţii textului “nu este membru al vreunui partid politic şi” din alineatul (2) al articolului 112 din Codul electoral al Republicii Moldova nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997.

2. Autorul sesizării consideră, în esenţă, că textul “nu este membru al vreunui partid politic şi” din alineatul (2) al articolului 112 din Codul electoral al Republicii Moldova încalcă prevederile articolelor 32 alin.(1) şi 41 alin.(1) din Constituţie.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 27 iulie 2017, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului şi Guvernului.

5. La şedinţa plenară publică a Curţii autorul sesizării a fost reprezentat de Fadei Nagacevschi, avocat. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, Secretar de Stat al Ministerului Justiţiei.

ÎN FAPT

6. Potrivit art.112 alin.(1) din Codul electoral, Curtea Constituţională confirmă rezultatele alegerilor şi validează alegerea unui candidat, adoptând o hotărâre care se publică imediat. Totodată, potrivit alin.(2) din acelaşi articol, candidatul ales la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova prezintă Curţii Constituţionale confirmarea faptului că nu este membru al vreunui partid politic şi nu îndeplineşte nicio altă funcţie publică sau privată.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

7. Prevederile relevante ale Constituţiei Republicii Moldova (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 32

Libertatea opiniei şi a exprimării

“(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

[…]”

Articolul 41

Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice

“(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.

[…]

(7) Funcţiile publice ai căror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege organică.”

Articolul 77

Preşedintele Republicii Moldova, şeful statului

“(1) Preşedintele Republicii Moldova este şeful statului.

(2) Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.”

Articolul 81

Incompatibilităţi şi imunităţi

“(1) Calitatea de Preşedinte al Republicii Moldova este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite.

(2) Preşedintele Republicii Moldova se bucură de imunitate. El nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului.

[…]”

8. Prevederile relevante ale Codului electoral al Republicii Moldova nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997 (republicat în M.O., 2016, nr.277-287, art.585) sunt următoarele:

Articolul 99

Condiţiile speciale pentru candidaţii la funcţia

de Preşedinte al Republicii Moldova

“În funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova poate fi ales cetăţeanul Republicii Moldova cu drept de vot care are vârsta de 40 de ani împliniţi în ziua alegerilor, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani, posedă limba de stat şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezentul cod.”

Articolul 112

Validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova

“(1) Curtea Constituţională confirmă rezultatele alegerilor şi validează alegerea unui candidat, adoptând o hotărâre care se publică imediat.

(2) Pînă la validarea mandatului, candidatul ales la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova prezintă Curţii Constituţionale confirmarea faptului că nu este membru al vreunui partid politic şi nu îndeplineşte nicio altă funcţie publică sau privată.”

ÎN DREPT

9. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esenţă, incompatibilitatea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova cu calitatea de membru al vreunui partid politic.

10. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională conexe, precum rolul Preşedintelui Republicii Moldova şi libertatea asocierii în partide politice.

A. ADMISIBILITATEA

11. În conformitate cu decizia sa din 27 iulie 2017, Curtea a reţinut că, în temeiul art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului electoral, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

13. Curtea menţionează că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

14. Curtea reţine că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie textul “nu este membru al vreunui partid politic şi” din alineatul (2) al articolului 112 din Codul electoral.

15. Curtea menţionează că în Avizul nr.1 din 3 aprilie 2008, invocat de autorul sesizării, s-a pronunţat în privinţa unei iniţiative de completare a Constituţiei cu noi prevederi la alineatul (1) de la articolul 81, în sensul stabilirii incompatibilităţii funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova cu calitatea de membru de partid. Prin urmare, obiectul Avizului a fost completarea Constituţiei cu o interdicţie admisibilă deja în virtutea articolului 41 alin.(7).

16. În acest context, Curtea reţine că articolul 41 alin.(7) din Constituţie rezervă domeniului legii organice stabilirea interdicţiilor de a face parte din partide pentru titularii unor categorii de funcţii publice.

17. Mai mult, după Avizul din 2008, Curtea şi-a reconsiderat propria jurisprudenţă prin pronunţarea hotărârilor nr.32 din 29 decembrie 2015, nr.2 din 24 ianuarie 2017, nr.24 din 27 iulie 2017.

18. Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

19. Curtea observă că autorul sesizării susţine că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 32 alin.(1) şi 41 alin.(1) din Constituţie.

20. Astfel, cu referire la articolul 32 alin.(1) din Constituţie, care garantează libertatea opiniei şi a exprimării, Curtea menţionează că acest articol a fost invocat de autorul sesizării, însă acesta nu a motivat incidenţa dispoziţiilor constituţionale asupra prevederilor contestate.

21. Prin urmare, pentru a elucida aspectele abordate în sesizare, Curtea va opera cu prevederile articolului 41 alin.(1) din Constituţie şi principiile consacrate în jurisprudenţa sa. În acelaşi, timp, Curtea va analiza prevederile contestate prin raportare la alineatul (7) al articolului citat.

B. FONDUL CAUZEI

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 41 ALIN.(1) ŞI ALIN.(7) DIN CONSTITUŢIE

22. Autorul sesizării consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile articolului 41 alin.(1) din Constituţie. În acelaşi timp, Curtea va analiza prevederile contestate şi prin raportare la alineatul (7) al articolului citat, potrivit căruia:

“(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.

[…]

(7) Funcţiile publice ai căror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege organică.”

1. Argumentele autorului sesizării

23. În motivarea sesizării, autorul acesteia susţine că instituţia prezidenţială este politică, deoarece candidatura Preşedintelui Republicii Moldova este desemnată de către un partid politic şi în privinţa sa pot fi aplicate sancţiuni politice.

24. Astfel, având în vedere modalitatea de alegere, competenţele, responsabilităţile şi rolul politic al Preşedintelui Republicii Moldova, autorul sesizării consideră că incompatibilitatea mandatului de Preşedinte cu calitatea de membru al vreunui partid politic, prevăzută de dispoziţiile articolului 112 alin.(2) din Codul electoral, contravine articolului 41 alin.(1) din Constituţie, or, dreptul de a se asocia vreunui partid reprezintă un drept discreţionar al şefului statului, care nu poate fi limitat.

25. Totodată, autorul sesizării remarcă faptul că membrii Parlamentului şi Guvernului, care de asemenea sunt instituţii politice, se pot afilia partidelor politice, însă Preşedintele Republicii Moldova, care de asemenea reprezintă o instituţie politică, nu are dreptul la afiliere politică.

2. Argumentele autorităţilor

26. În opinia sa, Parlamentul a menţionat că libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice, garantată de art.41 din Constituţie, face parte din categoria drepturilor relative, asupra cărora legiuitorul poate impune anumite restricţii, ţinând cont de existenţa unei nevoi sociale imperioase.

27. Astfel, în viziunea Parlamentului, interdicţia instituită de dispoziţiile contestate faţă de Preşedintele Republicii Moldova de a fi membru al vreunui partid politic pe durata mandatului corespunde sistemelor parlamentare de guvernământ, în cadrul cărora şeful statului joacă rolul unui arbitru, detaşat de partidele politice.

28. În opinia prezentată de Guvern se menţionează că prin reglementarea incompatibilităţii politice a Preşedintelui Republicii Moldova legiuitorul a urmărit să impună imparţialitate din partea şefului statului pentru asigurarea funcţionării reale a statului de drept şi a democraţiei în Republica Moldova. De asemenea, Guvernul susţine că, reieşind din funcţia deţinută şi din atribuţiile de reprezentare a statului, Preşedintele Republicii Moldova este obligat să fie echidistant faţă de partidele politice.

3. Aprecierea Curţii

3.1. Principii generale

29. Curtea reţine că, potrivit articolului 41 alin.(1) din Constituţie, cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în condiţiile legii, participă la alegeri.

30. Existenţa drepturilor politice ale cetăţenilor este în acelaşi timp o condiţie şi o garanţie pentru funcţionarea democraţiei. Pluralismul şi partidele politice reprezintă elemente esenţiale ale unei societăţi democratice.

31. Prin asocierea cetăţenilor în organizaţii politice se realizează definirea şi exprimarea voinţei politice a diferitelor sectoare ale societăţii, în condiţiile unui stat de drept funcţional.

32. Interpretând norma constituţională menţionată, Curtea Constituţională, în Hotărârea nr.37 din 10 decembrie 1998, a statuat următoarele:

“2. […] ca orice asociaţie, partidul şi altă organizaţie social-politică sunt expresia exercitării de către cetăţeni a dreptului la asociere, ca manifestare liberă, nestingherită a voinţei lor de a se constitui într-un partid sau altul, în funcţie de scopurile acestora.”

33. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, libertatea de asociere cuprinde dreptul de a înfiinţa o asociaţie, de a se alătura unei asociaţii existente şi îndeplinirea de către o asociaţie a funcţiilor sale fără intervenţii ilegale din partea statului sau a altor persoane. Libertatea de asociere implică atât dreptul pozitiv de a intra şi forma o asociaţie, cât şi dreptul negativ de a nu fi obligat să te alături unei asociaţii stabilite în conformitate cu dreptul civil (Sigurður A. Sigurjónsson v. Islanda, hotărârea Marii Camere din 30 iunie 1993, § 35).

34. De asemenea, şi Comisia de la Veneţia a relevat că libertatea de asociere reprezintă un drept complex, care cuprinde elemente ale drepturilor civile, politice şi economice (Avizul asupra compatibilităţii legislaţiei Republicii Azerbaidjan cu privire la organizaţiile nonguvernamentale cu standardele drepturilor omului (adoptată la cea de-a 88-a sesiune plenară din 14-15 octombrie 2011, CDL-AD(2011)035-e, § 40).

35. Astfel, elementul de drept civil al libertăţii de asociere protejează individul împotriva intervenţiei ilegale a statului în dorinţa sa individuală de a se asocia cu alţii. Elementul de drept politic îi ajută pe indivizi să îşi apere interesele împotriva statului sau a altor persoane într-un mod organizat şi, prin urmare, mai eficient. În sfârşit, elementul de drept economic permite persoanelor să-şi promoveze interesele în domeniul pieţei muncii, în special prin intermediul sindicatelor. Astfel, prin combinaţia celor trei elemente (civil, politic şi economic) libertatea de asociere devine un drept inconfundabil a cărui respectare serveşte în calitate de barometru al standardului general de protecţie a drepturilor omului şi al nivelului democraţiei în ţară (CDL-AD(2011)035-e, § 40-41).

36. În acelaşi timp, Curtea reaminteşte că dreptul la asociere nu este un drept absolut, acesta poate fi restrâns, însă restrângerile trebuie stabilite în mod limitativ (ACC nr.1 din 24 ianuarie 2017, § 18).

37. Limitările impuse dreptului de asociere în partide politice sunt reglementate expres de norma constituţională şi privesc scopurile ori activitatea partidelor politice [potrivit alin.(4) al art.41, sunt neconstituţionale partidele care militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, iar potrivit alin.(5), sunt interzise asociaţiile cu caracter secret] sau calitatea persoanelor care pot dobândi statutul de membru de partid [potrivit alin.(7), funcţiile publice ai căror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege organică].

38. De asemenea, şi Curtea Europeană consideră că libertatea de asociere nu este absolută, art.11 § 2 din Convenţie permite statelor să intervină pentru protejarea instituţiilor de drept şi a drepturilor şi libertăţilor altora, dacă sunt ameninţate prin activităţile sau intenţiile unei asociaţii cu caracter politic.

39. Totodată, art.11 § 2 din Convenţia Europeană permite statelor să restrângă libertatea de asociere la trei categorii de persoane: (1) membrilor forţelor armate, (2) poliţiei şi (3) administraţiei de stat.

40. În acest sens, Curtea Europeană a recunoscut legitimitatea restrângerii activităţii politice a unor astfel de autorităţi publice din necesitatea garantării neutralităţii politice a acestora şi asigurării îndeplinirii corespunzătoare a obligaţiilor care le revin în mod imparţial, tratând toţi cetăţenii într-un mod egal, echitabil şi fără a fi influenţat de considerentele politice (a se vedea Ahmed şi alţii v. Regatul Unit, hotărârea din 2 septembrie 1998; Rekvényi v. Ungaria, hotărârea din 20 mai 1999).

41. Cu toate acestea, marja de apreciere a statului este una limitată, fiind necesar ca excepţiile de la regula respectării dreptului de asociere să fie interpretate strict şi impuse numai cu motive convingătoare şi imperative, de natură a justifica restricţionarea dreptului. Marja limitată de apreciere a Statului face obiectul supravegherii europene riguroase atât asupra legii, cât şi asupra deciziilor de aplicare a acesteia, inclusiv asupra deciziilor judiciare (a se vedea, în acest sens, hotărârea din 17 februarie 2004, pronunţată în cauza Gorzelik şi alţii v. Polonia, § 94 şi 95; hotărârea din 10 iulie 1998, pronunţată în cauza Sidiropoulos şi alţii v. Grecia, § 40; hotărârea din 2 octombrie 2001, pronunţată în cauza Stankov şi Organizaţia Macedoneană Unită Ilinden v. Bulgaria, § 84).

42. Totodată, potrivit Ghidului asupra legislaţiei partidelor politice, întocmit de OSCE/ODIHR şi Comisia de la Veneţia (adoptat la cea de-a 84-a sesiune plenară a Comisiei de la Veneţia din 15-16 octombrie 2010), dreptul persoanei de a se asocia şi de a forma partide politice trebuie, în cea mai mare măsură posibilă, să fie liber de orice interferenţă. Deşi pot exista limitări ale acestui drept, aceste limite trebuie strict prevăzute şi numai raţiuni convingătoare şi imperative pot justifica restrângerea libertăţii de asociere. Limitările trebuie să fie prescrise de lege, necesare într-o societate democratică şi să constituie o măsură proporţională cu cauza care le determină (§ 14). Orice limitare impusă dreptului individului la liberă asociere şi exprimare trebuie să aibă fundamentul în Constituţie sau într-un act al Parlamentului. Constituţia statului sau actele Parlamentului trebuie să respecte dreptul de asociere, aşa cum acesta este consacrat în actele internaţionale sau regionale relevante (§ 16).

3.2. Aplicarea principiilor enunţate în prezenta cauză

- Aspecte generale

43. Curtea menţionează că, potrivit garanţiilor constituţionale, cetăţenii sunt liberi să-şi exprime voinţa privind asocierea într-un partid, această voinţă nefiind impusă sau dictată.

44. Curtea reţine că libertatea de asociere în partide politice trebuie să fie înţeleasă ca fiind unul din multitudinea mijloacelor care pot fi folosite pentru a influenţa procesele politice din stat.

45. În acelaşi timp, Curtea subliniază că alineatul (7) al articolului 41 din Constituţie prevede că: “Funcţiile publice ai căror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege organică”. Astfel, Curtea reţine că Legea Fundamentală admite restrângerea acestui drept în dependenţă de exercitarea unei anumite funcţii, şi anume a funcţiei publice.

46. Cadrul legal infraconstituţional reglementează statutul juridic al diferitelor categorii de funcţionari publici, statut care poate să prevadă, pe lângă drepturi, libertăţi şi obligaţii, o serie de interdicţii şi incompatibilităţi, precum cea referitoare la deţinerea calităţii de membru al unui partid politic.

47. Astfel, examinând cadrul legal naţional, Curtea observă că pentru titularii mai multor funcţii publice legiuitorul a stabilit interdicţia de a fi membru al unui partid politic. Aşadar, nu pot fi membri ai unui partid politic judecătorii Curţii Constituţionale, judecătorii instanţelor de drept comun, procurorii, membrii Comisiei Electorale Centrale, membrii Curţii de Conturi, preşedintele şi vicepreşedintele Autorităţii Naţionale de Integritate (ANI), precum şi membrii Consiliului ANI etc.

48. De asemenea, Curtea constată că o serie de incompatibilităţi constituţionale şi legale sunt stabilite şi pentru şeful statului.

49. Astfel, potrivit articolului 81 din Constituţie, calitatea de Preşedinte al Republicii Moldova este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite.

50. În acelaşi timp, potrivit articolului 112 alin.(2) din Codul electoral: mandatul Preşedintelui Republicii este incompatibil cu calitatea de membru al vreunui partid politic.

- Rolul constituţional al şefului statului

51. Constituţia reglementează statutul juridic al Preşedintelui Republicii, atribuţiile, jurământul, imunităţile şi incompatibilităţile.

52. Curtea reţine că Legea Supremă atribuie Preşedintelui Republicii un şir de împuternici importante în diverse domenii, care determină participarea sa nemijlocită la formarea puterilor în stat.

53. Conform articolului 77 din Constituţie, Preşedintelui Republicii Moldova îi sunt atribuite două funcţii primordiale: (1) de a reprezenta statul şi (2) de a fi garantul suveranităţii, independenţei naţionale, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a menţionat că ambele funcţii nu permit Preşedintelui de a întreprinde acţiuni fără a ţine cont de voinţa Parlamentului şi raporturile deja stabilite de organul reprezentativ suprem al poporului. A reprezenta statul nu înseamnă a institui propria voinţă. Or, reprezentarea unei persoane (în cazul dat, a statului) presupune obligativitatea reprezentantului de a ţine cont de voinţa persoanei reprezentate (HCC nr.17/2010, § 6).

54. În aceeaşi ordine de idei se înscrie şi a doua funcţie a Preşedintelui, care prescrie garantarea unor valori naţionale deja consfinţite, şi nu instituirea voinţei unipersonale. Astfel, a doua funcţie a Preşedintelui impune garantarea suveranităţii consfinţite prin actele organului reprezentativ suprem al poporului, garantarea independenţei naţionale, a unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării în graniţele şi limitele stabilite, conform actelor şi tratatelor internaţionale prin care statul Republica Moldova a fost recunoscut de comunitatea internaţională (HCC nr.17/2010, § 6).

- Rolul de “putere neutră” al şefului statului

55. Curtea subliniază că prin depunerea jurământului Preşedintele Republicii Moldova îşi asumă un angajament juridic faţă de întreg poporul Republicii Moldova.

56. Curtea reţine că Preşedintele Republicii trebuie să reprezinte un factor unificator pentru instituţiile statului, societate şi partidele politice. Prin urmare, şeful statului nu poate fi, în sine, un factor de blocaj politic sau instituţional ori să genereze factori de conflict. Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

57. Curtea menţionează că soluţionarea divergenţelor apărute între puterile statului, precum şi între partidele politice, pot fi realizate doar atunci când Preşedintele Republicii este un arbitru care se identifică cu interesul naţional, însă nu cu un partid politic.

58. În acest sens, Curtea reiterează jurisprudenţa sa anterioară în care a statuat că, din logica construcţiei constituţionale a statelor de drept, şefii de stat nu exprimă o voinţă de natură politică (HCC nr.32 din 29 decembrie 2015).

59. De asemenea, în Hotărârea nr.32 din 29 decembrie 2015 privind desemnarea candidatului pentru funcţia de Prim-ministru, Curtea a subliniat că Preşedintele Republicii trebuie să facă dovada imparţialităţii şi neutralităţii sale politice, echidistanţei sale faţă de toate grupurile parlamentare. Preşedintele nu are dreptul constituţional de a se suprapune grupurilor parlamentare.

60. La fel, şi în Hotărârea nr.2 din 24 ianuarie 2017, Curtea a menţionat că voinţa politică a Preşedintelui nu poate constitui o sursă de blocaj, pe de o parte, şi nu poate anula, pe de altă parte, competenţele Prim-ministrului în cadrul procedurii de codecizie în remanierea guvernamentală.

61. Curtea reţine că neutralitatea politică a Preşedintelui Republicii produce un impact asupra încrederii populaţiei în respectiva funcţie.

62. Prin urmare, în Hotărârea nr.2 din 24 ianuarie 2017, Curtea a menţionat că Preşedintele Republicii Moldova este obligat să acţioneze în interesele întregii societăţi, şi nu ale unei părţi a acesteia, ale unui grup sau partid politic. Din aceste considerente, Preşedintele Republicii Moldova nu poate fi membru al unui partid politic şi nu poate promova sub nici o formă interesele unui partid politic.

63. De asemenea, în Hotărârea nr.24 din 27 iulie 2017, Curtea a subliniat că în cadrul sistemelor parlamentare şeful statului joacă rolul unui arbitru, sau al unei puteri neutre, fiind detaşat de partidele politice. Chiar dacă nimeni nu poate împiedica şeful statului să aibă opiniile şi simpatiile sale politice, mandatul pe care îl exercită este limitat. Preşedintele este un element important al sistemului politic, dar acesta nu este un partizan al politicului. Deşi alegerea prin vot popular tinde să consolideze poziţia Preşedintelui, în sistemele constituţionale similare, preşedinţii aleşi prin vot popular continuă să joace rolul de putere neutră şi nu dispun de competenţe largi, iar balanţele şi contrabalanţele necesare sunt garantate de parlamentarism (§§ 113, 114).

64. Această opinie este susţinută şi de către Comisia de la Veneţia, fiind expusă în Avizul asupra propunerilor Preşedintelui Republicii Moldova de modificare a Constituţiei în vederea extinderii competenţelor de dizolvare a Parlamentului, adoptată la cea de-a 111-a sesiune plenară din 16-17 iunie 2017, CDL-AD(2017)014.

65. Totodată, în Avizul asupra revizuirii Constituţiei Turciei, adoptat la cea de-a 110-a sesiune plenară (Veneţia, 10-11 martie 2017), Comisia de la Veneţia a reţinut că persistă îndoieli dacă o persoană strâns legată cu un anumit partid politic poate să îşi asume şi să fie observată ca asumându-şi rolul de Preşedinte al statului. Comisia a menţionat că este greu de conciliat o preşedinţie simbolică şi neutră din punct de vedere politic cu o preşedinţie angajată politic. Totodată, Comisia de la Veneţia a subliniat că abrogarea incompatibilităţii politice a Preşedintelui statului reprezintă un semnal că partizanatul politic este dorit (CDL-AD(2017)005, § 53 şi 55).

66. Curtea nu poate accepta argumentul autorului sesizării, potrivit căruia Preşedintelui ţării ar trebui să i se permită să fie membru de partid, în mod similar membrilor Parlamentului şi Guvernului.

67. Curtea menţionează că aceştia se află în situaţii juridice diferite, iar criteriul “neutralităţii politice” nu poate fi aplicat membrilor Parlamentului şi Guvernului în acelaşi mod în care este aplicat faţă de Preşedintele ţării, dat fiind faptul că deputaţii şi membrii Guvernului prin definiţie nu pot fi neutri din punct de vedere politic (a se vedea, mutatis mutandis, hotărârea Marii Camere a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cauza Ždanoka v. Letonia, din 16 martie 2006, §117).

68. Curtea reţine că obligaţia Preşedintelui Republicii de a renunţa la calitatea de membru al unui partid politic derivă din “obligaţia de ingratitudine” faţă de partidul care l-a susţinut în alegeri, or, în lipsa acestei obligaţii, calitatea de membru de partid, imaginea şi funcţia şefului statului ar putea fi folosite pentru avantaje politice de către partidul politic al cărui membru este şi în final instituţia prezidenţială s-ar asocia cu un partid politic.

69. În acest sens, Curtea menţionează că incompatibilitatea impusă Preşedintelui nu are drept scop suprimarea libertăţii de asociere, ci, dimpotrivă, incompatibilitatea politică serveşte în beneficiul funcţiei respective, deoarece contribuie la stabilirea unui cadru favorabil de exercitare a atribuţiilor constituţionale care îi revin, detaşat de partidele politice.

70. În acelaşi timp, Curtea constată că, deşi dispoziţiile contestate interzic apartenenţa la un partid politic, prevederile constituţionale stabilesc că Preşedintele Republicii se bucură de imunitate şi nu poate fi tras la răspundere juridică pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului [art.81 alin.(2)]. De asemenea, şeful statului poate lua parte la lucrările Parlamentului şi adresa acestuia mesaje cu privire la principalele probleme ale naţiunii [art.84]. Totodată, Preşedintele Republicii are dreptul la iniţiativă legislativă [art.73] şi la iniţierea referendumului republican consultativ.

71. Astfel, Curtea reţine că spectrul măsurilor disponibile prin care poate fi realizat dreptul de a influenţa politica statului se extinde dincolo de calitatea de membru al vreunui partid politic.

72. Curtea menţionează că, prin instituirea incompatibilităţii mandatului Preşedintelui Republicii Moldova cu calitatea de membru al unui partid politic, legiuitorul a urmărit să excludă factorii care ar împiedica realizarea sarcinilor de arbitru care revin funcţiei respective. Astfel, Curtea constată că nu există mijloace mai puţin restrictive care ar asigura neutralitatea politică a funcţiei de şef al statului. Or, în lipsa unei asemenea interdicţii neutralitatea politică a şefului statului ar deveni una teoretică şi iluzorie.

73. În lumina celor expuse, Curtea reţine că interdicţia stabilită pentru Preşedintele Republicii Moldova de a fi membru al unui partid politic se înscrie în limitele admisibile ale restrângerii dreptului la asocierea în partide politice, fiind astfel conformă articolului 41 alineatele (1) şi (7) din Constituţie.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se respinge sesizarea deputatului în Parlamentul Republicii Moldova, Vlad Bătrîncea.

2. Se recunoaşte constituţional textul “nu este membru al vreunui partid politic şi” din alineatul (2) al articolului 112 din Codul electoral al Republicii Moldova nr.1381-XIII din 21 noiembrie 1997.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.