Hotărâre nr.6 din 10.04.2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf) şi din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate (testul poligraf) (Sesizarea nr.147g/2017)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

HOTĂRÂRE

privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea

nr. 269  din 12 decembrie 2008  privind  aplicarea  testării  la detectorul

comportamentului simulat (poligraf) şi din Legea nr.132 din 17 iunie 2016

cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate

(testul poligraf)

(Sesizarea nr.147g/2017)

nr. 6  din  10.04.2018

 (în vigoare 10.04.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 157-166 art. 76 din 18.05.2018

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

Dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

Dlui Aurel BĂIEŞU,

Dlui Igor DOLEA,

Dlui Victor POPA,

Dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 10 noiembrie 2017

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 4 literele a), a¹) şi a²) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf), precum şi a articolului 11 alin.(10), alin.(11) şi alin.(12) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, ridicată de către dl Teodor Cârnaţ, parte la proces în dosarul nr.3-759/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 10 noiembrie 2017 de către judecătorul Petru Harmaniuc de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

3. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile articolului 4 literele a), a¹) şi a²) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf), precum şi ale articolului 11 alineatele (10), (11) şi (12) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 16, 28, 39, 43 şi 54 din Constituţie.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 15 decembrie 2017, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost declarată admisibilă în partea referitoare la controlul constituţionalităţii articolului 4 lit.a²) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf), precum şi a articolului 11 alineatele (10), (11) şi (12) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, fără a prejudeca fondul cauzei. Totodată, prin aceeaşi decizie, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost declarată inadmisibilă în partea referitoare la controlul constituţionalităţii articolului 4 literele a) şi a¹) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf).

5. În procesul examinării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Centrului Naţional Anticorupţie, Consiliului de Integritate şi Autorităţii Naţionale de Integritate.

6. La şedinţă publică a Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a fost susţinută de către dl Teodor Cârnaţ, autor al sesizării. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi la organele de drept, din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei.

CIRCUMSTANŢELE LITIGIULUI PRINCIPAL

7. Prin hotărârea Consiliului de Integritate nr.6 din 9 octombrie 2017 cu privire la rezultatele testului comportamentului simulat (în continuare, “testul poligraf”) s-a stabilit, între altele, că dl Teodor Cârnaţ, candidatul înscris la concursul pentru suplinirea funcţiei de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate, care a promovat proba scrisă şi interviul, nu este inclus în procedura de validare a concursului, pentru că nu a susţinut în mod pozitiv testul poligraf. Totodată, în baza aceleiaşi hotărâri, s-a dispus anunţarea unui nou concurs pentru suplinirea funcţiei de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate.

8. Pe 12 octombrie 2017, dl Teodor Cârnaţ a depus la Consiliul de Integritate o cerere prin care a solicitat anularea hotărârii în cauză şi efectuarea repetată a testului poligraf.

9. Prin hotărârea Consiliului de Integritate nr.7 din 23 octombrie 2017, cererea în discuţie a fost respinsă, motivându-se că sunt eligibili pentru funcţiile de preşedinte sau de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate doar candidaţii care au susţinut pozitiv testul poligraf, neexistând posibilitatea susţinerii repetate a acestuia.

10. Pe 25 octombrie 2017, dl Teodor Cârnaţ a contestat în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârea Consiliului de Integritate nr.6 din 9 octombrie 2017, solicitând anularea acesteia pentru că este ilegală şi obligarea Consiliului de Integritate de a organiza testarea repetată în faţa unui poligrafolog independent.

11. Pe 6 noiembrie 2017, dl Teodor Cârnaţ a solicitat în cadrul unei şedinţe de judecată ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 4 literele a), a¹) şi a²) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf), precum şi a articolului 11 alineatele (10), (11) şi (12) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate.

12. Prin încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ PERTINENTĂ

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

“Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.”

Articolul 39

Dreptul la administrare

“(1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.

(2) Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică.”

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

“(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[...]”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

14. Prevederile relevante ale Legii nr.269 din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf) sunt următoarele:

Articolul 1

Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

detector al comportamentului simulat (denumit în continuare poligraf) – mijloc tehnic de înregistrare a parametrilor fiziologici (inclusiv ai respiraţiei, ai activităţii cardio-vasculare, ai sensibilităţii chinestezice a pielii), care permite detectarea comportamentului simulat cu prezentarea rezultatelor înregistrate în formă analogă şi/sau digitală;

testare cu utilizarea poligrafului – totalitate de acţiuni netraumatizante, inofensive pentru viaţa şi sănătatea omului (incluzând şi testarea la poligraf), orientate spre verificarea de către poligrafolog a veridicităţii informaţiilor comunicate de persoana testată;

testare la poligraf – parte componentă a testării cu utilizarea poligrafului, incluzând înregistrarea parametrilor fiziologici ai omului ca răspuns la întrebările puse, la obiectele şi la imaginile prezentate;

poligrafolog – specialist, atestat în conformitate cu cerinţele prezentei legi, care testează la poligraf;

[…]

testare obligatorie – testare a cărei efectuare este obligatorie pentru iniţiatorul testării şi pentru persoana testată, în cazurile stipulate în prezenta lege;

testare benevolă – testare efectuată cu consimţământul benevol al persoanei testate, în cazurile stipulate în prezenta lege;

factor de risc – temei, stabilit de iniţiatorul testării în conformitate cu principiile prezentei legi şi cu normele legislaţiei, pentru refuzul angajării ori pentru sistarea exercitării atribuţiilor de serviciu;

consimţământ al testării – decizie, fixată în formă scrisă, a persoanei de a fi testată cu utilizarea poligrafului în termenele propuse de iniţiatorul testării;

refuz al testării – decizie a persoanei de a nu accepta să fie testată cu utilizarea poligrafului, fixată în formă scrisă de această persoană sau de poligrafolog;

cerere de modificare a termenului testării cu utilizarea poligrafului – solicitare a persoanei, fixată în formă scrisă, privind modificarea termenului de testare în temeiurile prevăzute de prezenta lege;

rezultat al testării cu utilizarea poligrafului – aviz al specialistului poligrafolog întocmit în baza informaţiei obţinute de la persoana testată;

materiale ale testării – rezultatul testării, întrebările puse persoanei testate în timpul testării la poligraf şi reacţiile ei fiziologice înregistrate, înregistrările audio şi video ale interviului efectuat înainte de testare, ale testării la poligraf şi/sau ale interviului de după testare;

[…]”

Articolul 2

Scopurile testării cu utilizarea poligrafului şi domeniile ei de aplicare

“(1) Testarea cu utilizarea poligrafului (denumită în continuare testare) se efectuează pentru evaluarea veridicităţii informaţiilor comunicate de persoana testată, în cazurile stabilite de prezenta lege.

(2) Evaluarea veridicităţii informaţiilor comunicate de persoana testată se efectuează:

a) la angajare în serviciu în cadrul instituţiilor menţionate la art.7;

b) la efectuarea controlului periodic sau selectiv al activităţii de serviciu în cadrul instituţiilor menţionate la art.7;

c) în cadrul anchetei de serviciu;

d) în cadrul activităţii operative de investigaţii.”

Articolul 3

Principiile testării

“(1) Testarea se efectuează cu respectarea drepturilor şi libertăţilor omului şi ale cetăţeanului, stabilite de Constituţia Republicii Moldova, în conformitate cu principiile legalităţii, umanismului, caracterului ştiinţific, confidenţialităţii, în cazurile prevăzute de prezenta lege.

(2) Testarea nu trebuie să prezinte pericol pentru sănătatea omului, nu trebuie să-i lezeze onoarea şi demnitatea.

(3) Este inadmisibilă recurgerea la ameninţări, la violenţă şi la măsuri de influenţă pentru a constrânge persoana să accepte testarea ori să fie astfel testată.

(4) Dreptul de iniţiere a testării se acordă Consiliului Superior al Magistraturii, Consiliului Superior al Procurorilor, organelor Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Autorităţii Naţionale de Integritate, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Serviciului Vamal. Testarea va fi efectuată de specialişti atestaţi în conformitate cu prezenta lege.

(5) Informaţia din materialele testării şi informaţia obţinută de participanţii la testare în cadrul acesteia nu pot fi divulgate fără consimţământul persoanei testate, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege. Este inadmisibilă folosirea acestei informaţii în scopuri neprevăzute de prezenta lege.”

Articolul 4

Persoanele supuse testării

“În cazurile prevăzute de prezenta lege, persoanele – cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini sau apatrizi – vor fi supuse testării dacă:

a) se angajează sau îndeplinesc serviciul în cadrul organelor Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Autorităţii Naţionale de Integritate, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Serviciului Vamal;

a¹) participă la concursul pentru numirea în funcţia de judecător sau de procuror;

a²) participă la concursul pentru numirea în funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate;

[…]

d) persoana doreşte benevol să fie supusă testării, în conformitate cu prezenta lege.”

Articolul 7

Persoanele supuse testării obligatorii

“Se supun testării obligatorii persoanele care participă la concursul pentru numirea în funcţia de judecător sau de procuror, persoanele care se angajează sau care îndeplinesc serviciul în cadrul organelor Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Serviciului Vamal.”

Articolul 10

Refuzul testării obligatorii

“Refuzul persoanelor care cad sub incidenţa art.7 de a fi supuse testării obligatorii nu va constitui unicul temei pentru neangajarea lor în serviciu sau pentru neadmiterea exercitării atribuţiilor de serviciu.”

Articolul 13

Cazurile de recurgere la testare benevolă

“Autorităţile abilitate cu dreptul de iniţiere a testării au dreptul să efectueze testare benevolă:

a) în cadrul activităţii operative de investigaţii;

b) în cadrul cercetărilor de serviciu a persoanelor care cad sub incidenţa art.4 lit.a).”

Articolul 14

Modul de efectuare a testării benevole

“Testarea benevolă în cazurile stabilite la art.13 se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.”

Articolul 15

Refuzul testării benevole

“(1) Refuzul testării benevole, iniţiată de autorităţile abilitate cu dreptul de iniţiere a testării, în cadrul activităţii operative de investigaţii nu are drept urmare lezarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei.

(2) Refuzul testării benevole, iniţiată de angajator în cadrul cercetărilor de serviciu, exprimat de persoanele menţionate la art.4 lit.a) nu poate servi unicul temei pentru neadmiterea la exercitarea atribuţiilor de serviciu şi nu poate avea drept urmare lezarea drepturilor şi intereselor lor legitime, cu excepţia cazurilor când testarea decurge din contractul de muncă.”

Articolul 22

Obligaţiile şi drepturile poligrafologului

“(1) Poligrafologul este obligat:

[…]

j) să menţioneze expres că rezultatele testării sunt prezumtive, au pentru angajator o semnificaţie de orientare şi că nu pot constitui probe în cadrul vreunei proceduri.

[…]”

Articolul 23

Drepturile şi obligaţiile persoanei testate

“(1) Persoana testată are dreptul:

[…]

i) să solicite efectuarea testării repetate de către acelaşi specialist poligrafolog sau de un altul în cazul dezacordului cu rezultatele testării, în conformitate cu prezenta lege.

[…]”

15. Prevederile relevante ale Legii nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate sunt următoarele:

Articolul 11

Concursul pentru suplinirea funcţiilor de preşedinte şi vicepreşedinte al Autorităţii

“[…]

(10) Candidaţii care au promovat proba scrisă susţin un interviu în faţa Consiliului de Integritate, în termen de 5 zile de la data la care a expirat termenul de soluţionare a contestaţiilor, după care sunt testaţi la detectorul comportamentului simulat (poligraf).

(11) Rezultatele concursului sunt validate de Consiliul de Integritate în termen de 15 zile de la efectuarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf).

(12) Câştigător va fi desemnat candidatul cu cel mai mare punctaj obţinut ca urmare a probelor de concurs şi care a susţinut proba detectorului comportamentului simulat (poligraf).”

[…]”

DREPTUL ŞI PRACTICA ALTOR STATE

16. Testul poligraf se utilizează în mai mult de 75 de ţări. În timp ce în unele state acest test se bucură de o largă popularitate în anchetele penale (Belarus, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Ungaria), în altele acesta este utilizat în mod insignifiant (Franţa, Italia şi Spania). De asemenea, există ţări în care utilizarea poligrafului este interzisă (cum ar fi, Austria, Germania, Australia). Spre exemplu, în Germania, Curtea Federală de Justiţie a stabilit că “dovezile bazate pe testul poligraf sunt în mod inerent neconvingătoare şi nu pot fi admise de către tribunale, iar cererile acuzării sau ale apărării de a efectua teste poligraf vor fi respinse în toate situaţiile”. Potrivit aceleiaşi instanţe, “în cazul participării voluntare la testul poligraf, nu are loc violarea demnităţii umane a acuzatului în utilizarea testului poligraf permisă de către stat şi în invocarea constatărilor făcute. Metoda poligrafului nu surprinde în mod direct procesele fizice nenaturale. Ea nu îi permite investigatorului să pătrundă în interiorul persoanei examinate, pentru că nu există o legătură clar stabilită între stările psihice ale persoanei examinate şi specificităţile reacţiei care îi pot fi măsurate. În particular, nu se poate măsura dacă persoana examinată spune adevărul” (BGH 1 StR 156/98).

17. În Statele Unite ale Americii, testul poligraf se aplică în baza Legii privind testarea angajaţilor cu poligraful (The Employee Polygraph Protection Act of 1988) în cadrul investigaţiilor penale, la acordarea accesului la informaţiile secrete, în cadrul investigaţiilor de contrainformaţii sau la iniţiativa angajatului (subiect al investigaţiilor penale, interne sau de contrainformaţii). Acordul persoanei de a fi supusă testului poligraf reprezintă o condiţie esenţială. În jurisprudenţa sa, Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite ale Americii nu a admis în calitate de probă rezultatele testului poligraf la cererea acuzatului, precizând că prin acest fapt nu se încalcă dreptul la apărare, pentru că nu există un consens ştiinţific privind validitatea şi siguranţa dovezilor poligrafului (United States v. Scheffer, [1998] 523 U.S. 303).

18. În Canada, testul la poligraf se utilizează în cadrul investigaţiilor penale şi, mai puţin frecvent, în contextul procedurilor de recrutare şi selectare a personalului. Totuşi, în cazul R. v. Béland, [1987] 2 S.C.R. 398, Curtea Supremă a Canadei a declarat ca inadmisibile rezultatele testului poligraf. Între altele, s-a arătat că instanţelor le revine sarcina de a evalua credibilitatea afirmaţiilor date de către persoană, nu poligrafologului.

19. În Japonia, testul poligraf nu se utilizează la angajarea personalului nici în sectorul privat, nici în cel public. Totuşi, acesta este utilizat în contextul unor investigaţii penale. În acelaşi timp, nu sunt supuse testului poligraf persoanele consumatoare de alcool sau de droguri; care au deficienţe mintale sau care au suferit de boli mintale; care au contraindicaţii medicale (de exemplu, hipertensiune arterială).

20. În Marea Britanie, a fost adoptat în 2007 Offender Management Act, prin care se instituie testarea cu poligraful a unor categorii de persoane, cum ar fi minorii condamnaţi pentru abuzuri sexuale şi în privinţa cărora se examinează eventuala eliberare condiţionată. Totuşi, testul poligraf nu se aplică în contextul procedurilor de recrutare şi de selectare a personalului.

21. În Letonia nu există acte legislative care ar reglementa utilizarea poligrafului. Testul poligraf se efectuează în baza unei solicitări a organizaţiei şi în condiţiile unui contract, care se bazează, în fond, pe reglementările interne ale solicitantului. Angajatorul este în drept să introducă anumite clauze, în acest sens, în contractul colectiv de muncă, având în vedere specificul activităţii şi particularităţile funcţiilor. În conformitate cu legislaţia muncii, angajatorului i se oferă dreptul de a colecta date personale privind candidatul în scopul stabilirii nivelului de conformitate a acestuia cu postul dorit (articolele 33, 35 şi 36 din Legea muncii), precum şi pentru a-i supune pe angajaţi testului poligraf (articolul 46 din Legea muncii). Cu toate acestea, nu este permisă adresarea întrebărilor irelevante pentru ocuparea funcţiei sau a întrebărilor care poartă un caracter discriminatoriu, cum ar fi: graviditatea, starea familială, convingerile religioase sau politice, apartenenţa la vreo organizaţie obştească sau sindicală, originea naţională sau etnică.

22. Pe 29 august 2000, în Lituania a fost adoptată Legea privind cercetarea psihofiziologică cu utilizarea poligrafului, care stabileşte, între altele, lista autorităţilor care pot aplica testul poligraf, şi anume: Departamentul de Poliţie, Departamentul Pazei Conducerii Statului, Serviciul Protecţiei Frontierei de Stat de pe lângă Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul de Servicii Operative de pe lângă Ministerul Protecţiei Regiunii, Departamentul Securităţii de Stat, Departamentul Vamal de pe lângă Ministerul Finanţelor şi Serviciul Investigaţiilor Speciale. Legea interzice utilizarea poligrafului de către alte autorităţi. Însă, chiar şi autorităţile cu atribuţii în domeniu pot efectua teste poligraf doar în anumite cazuri: 1) la acordarea accesului la informaţii ce constituie secret de stat şi în privinţa persoanelor cu privire la care există suspiciuni că ar fi oferit informaţii biografice false; 2) în procesul investigării infracţiunilor de serviciu, în cadrul investigaţiilor interne, precum şi în cadrul investigaţiilor speciale; 3) în cazurile comiterii infracţiunilor şi a altor fapte ilegale, precum şi în cazurile încălcării regimului de lucru cu informaţiile ce constituie secret de stat; 4) în cazurile apariţiei suspiciunilor potrivit cărora asupra persoanei care are acces la informaţii ce constituie secret de stat se exercită presiune ilegală; 5) la iniţiativa persoanei testate care solicită testarea repetată. Potrivit legii, poligraful se aplică la testarea funcţionarilor publici, a persoanelor oficiale, a militarilor din autorităţile menţionate, precum şi a candidaţilor la funcţiile acestor autorităţi.

23. În Polonia, testul poligraf se utilizează la recrutarea personalului organelor de forţă (Poliţie, Serviciul Militar de Informaţii, Serviciul Militar de Contrainformaţii, Biroul Vamal, Agenţia Securităţii Interne, Agenţia de Informaţii, Biroul Central Anticorupţie, Serviciul de Grăniceri). Baza legală o constituie reglementările interne departamentale. În cadrul testării nu sunt admise întrebări de ordin intim sau care ţin de convingerile religioase. Dacă rezultatele testării sunt neconcludente, atunci ele pot fi repetate o singură dată, într-un termen de 30 zile de la primul interviu.

24. În România nu există vreun act normativ care ar institui obligativitatea testării la poligraf a persoanelor care doresc să acceadă în funcţii publice. Cu toate acestea, practica arată că există situaţii când se recurge la testul poligraf în procesul penal. În această privinţă, în Decizia nr.1894/2012 (dosarul nr.5130/101/2010), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a reţinut că “testarea sincerităţii inculpatului, cu testul poligraf, nu trebuie supraestimată în condiţiile în care această tehnică, pe de o parte, nu face parte din mijloacele de probă prevăzute de Codul de procedură penală, el neputând prezenta o certitudine privind vinovăţia ori nevinovăţia inculpatului, iar pe de altă parte, de cele mai multe ori, este imperfect, depinzând de o multitudine de factori cum ar fi emotivitatea crescută, starea de nervozitate, problemele de ordin psihic etc. Concluziile testului poligraf nu pot fi considerate ca furnizând probe, în sensul procesual al noţiunii, întrucât poligraful nu este, aşa cum s-a arătat, mijloc de probă. Acestea pot fi valorificate, în planul unei soluţii, doar în calitate de indicii care, coroborate cu alte elemente de fapt, conduc către o anume concluzie”.

25. În Ungaria există unele reglementări privind testul poligraf în Legea cu privire la poliţie şi în Codul de procedură penală. Testele poligraf sunt reglementate şi printr-un act normativ departamental al Ministerului Afacerilor Interne. La baza testării stă liberul consimţământ al persoanei testate. Totodată, testul poligraf este aplicat în cazul bănuiţilor, al victimelor şi al martorilor, în cadrul procedurilor penale. Refuzul de a fi supus testării nu are consecinţe negative în privinţa persoanei. Însă testul poligraf nu se utilizează în contextul procedurilor de recrutare şi de selectare a personalului.

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

26. Prin decizia din 15 decembrie 2017, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate ale unei excepţii de neconstituţionalitate, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

27. Curtea a reţinut că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este articolul 4 literele a), a¹) şi a²) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf), precum şi articolul 11 alineatele (10), (11) şi (12) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate. Verificarea constituţionalităţii acestui tip de acte normative ţine de competenţa sa ratione materiae, potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie.

28. De asemenea, excepţia a fost ridicată de către una dintre părţile la proces.

29. Curtea a observat că instanţa care a sesizat Curtea Constituţională trebuie să examineze legalitatea hotărârii Consiliului de Integritate nr.6 din 9 octombrie 2017 privind rezultatele testului poligraf şi a anunţării unui nou concurs pentru suplinirea funcţiei de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate.

30. Curtea a constatat că sesizarea priveşte, în partea referitoare la controlul constituţionalităţii articolului 4 lit.a) şi a¹) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008, dispoziţii ce stabilesc că sunt supuse testării persoanele care se angajează sau îşi îndeplinesc serviciul în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, al Centrului Naţional Anticorupţie, al Autorităţii Naţionale de Integritate, al Serviciului de Informaţii şi Securitate şi al Serviciului Vamal sau care participă la concursul pentru numirea în funcţia de judecător sau de procuror. Pentru că în speţa pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a fost supusă testului poligraf o persoană care a participat la concursul pentru numirea în funcţia de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate, este incident doar articolul 4 lit.a²) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008. Prin urmare, doar aceste prevederi dintre cele contestate sunt aplicabile pentru soluţionarea cauzei.

31. Totodată, Curtea a considerat că în acest caz sunt aplicabile şi prevederile articolului 11 alineatele (10), (11) şi (12) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016, care stabilesc regulile privind concursul pentru suplinirea funcţiilor de preşedinte şi de vicepreşedinte al Autorităţii.

32. Curtea a mai reţinut că prevederile contestate aplicabile nu au făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

33. Pentru a declara admisibilă sesizarea, Curtea a trebuit să stabilească şi incidenţa drepturilor garantate de Constituţie invocate de către autorul acesteia.

34. Cu privire la incidenţa dreptului la apărare, garantat de articolul 26 din Constituţie, nu există vreo dispoziţie din legile contestate care să împiedice accesul la tribunal al candidaţilor la funcţiile de preşedinte sau de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate, odată ce vor să conteste actele acestei instituţii, în legătură cu concursul pe care nu l-au câştigat. Dovadă în acest sens este chiar faptul că autorul prezentei sesizări a putut ridica excepţia de neconstituţionalitate în faţa unei asemenea instanţe. Prin urmare, dreptul garantat de articolul 26 din Constituţie nu este aplicabil, pentru că nu a existat o ingerinţă în exerciţiul acestuia.

35. Cu privire la incidenţa principiului egalităţii, garantat de articolul 16 din Constituţie, autorul excepţiei pretinde că ar avea loc o discriminare în raport cu persoanele care au fost promovate în funcţii publice fără a trece vreun test poligraf, deşi legea îi obliga. Curtea a observat că această problemă nu este una care reclamă un control de constituţionalitate, ci una de aplicare corectă a legii. Ea excede competenţei sale. Aceste practici puteau sau pot fi contestate în faţa instanţelor de drept comun de către cei interesaţi.

36. Curtea a mai constatat în analiza sa abstractă cu privire la conformitatea prevederilor contestate cu principiul egalităţii că funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate este supusă, în realitate, din perspectiva efectelor testului poligraf, aceloraşi restricţii impuse de legile speciale pentru candidaţii la funcţiile din cadrul unor autorităţi comparabile ca importanţă şi scop. Pornind de la prezumţia caracterului comparabil al acestor funcţii, Curtea a menţionat că, potrivit articolului 13 alin.(4) din Legea nr.1104 din 6 iunie 2002 cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie, pentru a fi angajat în cadrul Centrului, candidatul trece, între altele, un test poligraf. De asemenea, conform articolului 25 alin.(3) din Legea nr.302 din 21 decembrie 2017 cu privire la Serviciul Vamal, la angajarea în Serviciul Vamal trebuie aplicat testul poligraf. Totodată, articolul 20 din Legea cu privire la Procuratură prevede că poate candida la funcţia de procuror persoana care, între altele, a fost supusă testului poligraf.

37. Aşadar, persoanele care vor să candideze la funcţiile de preşedinte sau de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate nu sunt discriminate, din perspectiva efectelor testului poligraf, faţă de persoanele care candidează la funcţii publice comparabile din cadrul Centrului Naţional Anticorupţie, al Serviciului de Informaţii şi Securitate şi al Serviciului Vamal. Prin urmare, Curtea nu confirmă aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie.

38. Cu privire la aplicabilitatea articolului 21 din Constituţie, care garantează prezumţia nevinovăţiei, Curtea a reţinut că, prin supunerea la testul poligraf a candidaţilor la funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate, aceştia nu pot fi acuzaţi şi trimişi în judecată din cauza rezultatelor negative ale testului. Articolul 22 alin.(1) lit.j) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008 prevede că aceste rezultate nu pot constitui probe în cadrul vreunei proceduri. Scopul dreptului de a fi prezumat nevinovat reclamă în primul rând ca echitatea procesului penal să fie protejată de influenţele nepotrivite, însă în situaţia reglementată de Legea nr.269 din 12 decembrie 2008 nu se poate vorbi despre existenţa unui proces penal. Aşadar, articolul 21 din Constituţie nu este aplicabil.

39. Cu privire la incidenţa articolului 28 din Constituţie, care garantează dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, Curtea a observat că atunci când candidaţii la funcţiile de preşedinte sau de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate se înscriu la concursul care presupune efectuarea unui test poligraf, ei îşi dau acceptul cu privire la detectarea unui eventual comportament simulat ce îi caracterizează. Este adevărat că acestor persoane li s-ar putea adresa întrebări care au legătură cu viaţa lor privată. Totuşi, aceste întrebări nu trebuie să le lezeze onoarea şi demnitatea, aşa cum prevede articolul 3 din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008. Noţiunile de “onoare” şi de “demnitate” reprezintă concepte interpretative şi categorii foarte vaste, prin urmare, în eventualitatea unei ingerinţe în dreptul la respectarea vieţii private, instanţele de drept comun le pot interpreta astfel încât acestea să permită protecţia efectivă a dreptului în discuţie. Cu alte cuvinte, dacă poligrafologul ar efectua testul poligraf lezând onoarea şi demnitatea persoanei, el ar încălca legea, iar problema ar putea fi supusă doar judecăţii instanţelor de drept comun. Aşadar, atât timp cât legea lasă în competenţa instanţelor de drept comun stabilirea unei încălcări a acestor categorii vaste, pentru care există toate premisele unei interpretări care să permită protecţia efectivă a dreptului la respectarea vieţii private, articolul 28 din Constituţie nu şi-a găsit aplicabilitatea în prezenta cauză.

40. Curtea a reţinut, totuşi, incidenţa articolelor 39 şi 43 din Constituţie. Condiţia obligativităţii rezultatului pozitiv ca urmare a susţinerii testului poligraf poate constitui o limitare a dreptului la administrare şi a dreptului la muncă al persoanei supuse testului.

41. În consecinţă, Curtea va exercita controlul constituţionalităţii articolului 4 lit.a²) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf), precum şi al articolului 11 alineatele (10), (11) şi (12) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, prin prisma articolelor 39 şi 43 din Constituţie, verificând, în analiza fondului cauzei, caracterul justificat al limitărilor.

B. FONDUL CAUZEI

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 39 ŞI 43 DIN CONSTITUŢIE

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

42. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul pretinde, în esenţă, că testarea la poligraf a persoanelor care doresc să se angajeze în funcţii publice este nejustificată, pentru că aceasta nu reflectă rezultate obiective şi rezonabile. Totodată, candidatul care nu a trecut testarea la poligraf nu este promovat în concurs.

43. Astfel, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, restrângerea dreptului de a ocupa o funcţie publică pentru că nu s-a susţinut testul poligraf nu asigură un echilibru corect între interesul individual şi interesul general.

B. Argumentele autorităţilor

44. În opinia scrisă a Preşedintelui Republicii Moldova, s-a menţionat că, în general, testul poligraf ar putea fi efectuat doar cu acordul persoanei care candidează sau ocupă o anumită funcţie publică. S-a subliniat că nu există o bază ştiinţifică pentru a susţine că testul poligraf poate identifica cu exactitate dacă o persoană spune sau nu adevărul în vederea constatării integrităţii acesteia. Totodată, potrivit legislaţiei naţionale şi internaţionale, rezultatele testului poligraf nu pot fi considerate probe în procesul judiciar.

45. Din aceste motive, Preşedintele consideră că supunerea obligatorie a participanţilor la testul poligraf în cadrul concursului pentru numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate este contrară Constituţiei.

46. Potrivit opiniei Parlamentului, obligativitatea efectuării testului poligraf pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate este justificată şi se încadrează în măsurile de prevenire a corupţiei şi de asigurare a loialităţii şi a integrităţii în cadrul sectorului public.

47. Parlamentul a remarcat faptul că prin utilizarea testului poligraf se urmăreşte asigurarea selectării unor persoane competente şi profesioniste, precum şi contribuirea la prevenirea ocupării unor funcţii publice de către persoane lipsite de integritate. Testul în discuţie nu prejudiciază onoarea şi demnitatea persoanei.

48. În concluzie, Parlamentul a susţinut că prevederile contestate nu contravin normelor constituţionale invocate de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

49. În opinia prezentată de către Guvern, s-a menţionat că testul poligraf reprezintă un instrument de prevenire şi de combatere a corupţiei utilizat de către instituţia de resort în scopul consolidării capacităţilor sale instituţionale prin selectarea şi promovarea unor persoane integre.

50. De asemenea, Guvernul a menţionat că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate priveşte, în principal, carenţe legate de modul de interpretare şi de aplicare a legii. În acest sens, s-a menţionat că din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 nu poate fi dedusă concluzia potrivit căreia rezultatul testului poligraf are un caracter determinant şi constituie probă eliminatorie în contextul desfăşurării concursului pentru ocuparea funcţiei de preşedinte sau de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate, aşa cum invocă, în mod eronat, autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Rezultatele testului sunt prezumtive, au o funcţie orientativă pentru angajator şi nu pot constitui probe în cadrul vreunei proceduri.

51. Aşadar, Guvernul a conchis că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi trebuie respinsă.

52. În opinia sa scrisă, Centrul Naţional Anticorupţie a subliniat că invocarea nerespectării articolelor 39 şi 43 din Constituţie este nefondată, deoarece rigorile impuse de statutul funcţiei nu pot fi interpretate ca încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

53. Potrivit opiniei scrise a Autorităţii Naţionale de Integritate, argumentele formulate în excepţia de neconstituţionalitate şi care se referă la discrepanţele existente între prevederile Legii nr.269 din 12 decembrie 2008 şi cele ale Legii nr.132 din 17 iunie 2016, în privinţa aplicării testului poligraf, sunt întemeiate şi pertinente.

54. Consiliul de Integritate nu şi-a prezentat opinia scrisă cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

C. Aprecierea Curţii

55. Curtea constată că respingerea unor candidaţi ca urmare a desfăşurării unui concurs a cărui susţinere depinde de rezultatul testului poligraf reprezintă o ingerinţă în dreptul persoanelor la administrare şi în dreptul lor la muncă, garantate de articolele 39 şi 43 din Constituţie.

56. Aceste articole pot fi supuse restrângerilor, cu respectarea articolului 54 alin.(2) din Constituţie. Restrângerile trebuie să fie prevăzute de lege, trebuie să urmărească unul sau mai multe dintre scopurile legitime prevăzute la alineatul al doilea al acestui articol, trebuie să realizeze, odată implementate, unul din aceste scopuri, trebuie să fie necesare şi trebuie să fie proporţionale cu situaţia care le-a determinat.

a) Dacă ingerinţa a fost “prevăzută de lege”

57. Curtea observă existenţa unor neconcordanţe între dispoziţiile legale relevante pentru prezenta cauză, în cazul în care una dintre ele ar fi interpretată într-un anumit mod.

58. Pe de o parte, articolul 22 alin.(1) lit.j) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf) îi impun poligrafologului să informeze persoana supusă testului poligraf că rezultatele acestuia “sunt prezumtive şi orientative şi că nu pot constitui probe în cadrul vreunei proceduri”. Pe de altă parte, o anumită interpretare a articolului 11 alin.(12) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate stabileşte că este desemnată câştigătoare persoana care, între altele, “a susţinut proba detectorului comportamentului simulat (poligraf)”.

59. Verbul “a susţine” din formularea “a susţinut proba detectorului comportamentului simulat (poligraf)” a articolului 11 alin.(12) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate are două sensuri care pot influenţa, într-un mod sau altul, deznodământul prezentei cauze.

60. Primul sens este cel de “a se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obţine un titlu, un grad sau un post”. Dacă ar fi incident acest sens, atunci problema supusă controlului Curţii nu ar mai fi una de drept constituţional. Acest articol ar putea fi interpretat ca obligându-l pe candidatul care vrea să ocupe funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate doar să participe la testul poligraf, indiferent de rezultatul acestuia: pozitiv sau negativ. Singurul element care ar conta ar fi punctajul maxim obţinut ca urmare a participării la probele de concurs. Condiţia parcurgerii testului poligraf ar fi doar una procedurală, nu substanţială. Această interpretare ar face ca articolul 11 alin.(12) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 să nu contrazică raţiunile articolului 22 alin.(1) lit.j) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf), potrivit căruia rezultatele testului poligraf sunt prezumtive şi orientative şi nu pot constitui probe în cadrul vreunei proceduri. Ea ar fi în acord cu principiile interpretării sistematice, asigurându-se coerenţa dintre cele două norme, adică legătura raţională dintre acestea.

61. Cel de-al doilea sens este cel de “a se menţine pe poziţie; a rezista”. Acest sens al verbului “a susţine” conduce la concluzia că nu este necesară doar prezenţa sau simpla participare la testul poligraf, ci şi existenţa unui rezultat pozitiv, i.e. să se constate că persoana nu a obţinut un rezultat pozitiv după ce a fost supusă testului poligraf. Interpretarea articolului 11 alin.(12) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 prin prisma acestui al doilea sens ar face din testul poligraf o probă eliminatorie, în ciuda caracterului prezumtiv şi orientativ pe care i-l conferă articolul 22 alin.(1) lit.j) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf) şi în ciuda interdicţiei ca acesta să constituie o probă în cadrul vreunei proceduri.

62. Dacă interpretul legii utilizează primul sens menţionat al verbului “a susţine”, el respectă condiţia coerenţei sistemului juridic, sub aspectul problemei supuse dezbaterii. În acest caz, nu ar mai fi o problemă care trebuie supusă controlului de constituţionalitate.

63. Dacă interpretul legii utilizează cel de-al doilea sens menţionat al verbului “a susţine”, suntem în prezenţa unui conflict de legi, care trebuie rezolvat cu ajutorul regulii de interpretare lex posterior derogat legi priori (legea mai recentă derogă de la legea mai veche). În acest caz, există o problemă de drept constituţional.

64. Având în vedere faptul că Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a trimis mai departe excepţia de neconstituţionalitate, dar şi interpretarea reflectată în decizia Consiliului de Integritate (a se vedea § 7 şi 9), Curtea observă că aceste instituţii au ales cel de-al doilea sens al verbului “a susţine”, considerând că există un conflict de legi şi că dispoziţiile articolului 11 alin.(12) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 reprezintă lex posterior faţă de cele ale articolului 22 alin.(1) lit.j) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008.

65. În fine, Curtea nu constată încălcarea standardului calităţii în privinţa Legii nr.269/2008 şi a Legii nr.132/2016, cel puţin din perspectiva problemelor de drept pe care le ridică autorul excepţiei, prin urmare va trece la analiza caracterului legitim al ingerinţei.

b) Cu privire la legitimitatea scopurilor urmărite

66. Autorul excepţiei susţine că scopul interdicţiei de a ocupa funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate în eventualitatea unui rezultat negativ al testului poligraf este “generic şi nu indică un anumit drept fundamental ca scop legitim”.

67. Potrivit opiniei Parlamentului, obligativitatea efectuării testului poligraf pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate este justificată şi se încadrează în măsurile de prevenire a corupţiei şi de asigurare a loialităţii şi a integrităţii în cadrul sectorului public. Prin utilizarea testului poligraf se urmăreşte asigurarea selectării unor persoane competente şi profesioniste, precum şi contribuirea la prevenirea ocupării unor funcţii publice de către persoane lipsite de integritate.

68. Guvernul afirmă că testul poligraf reprezintă un instrument de prevenire şi de combatere a corupţiei, utilizat de către instituţia de resort în scopul consolidării capacităţilor sale instituţionale prin selectarea şi promovarea unor persoane integre.

69. Curtea subliniază faptul că încrederea în instituţii are la bază, în general, acţiunile benefice în interesul public al acestora. Aceste acţiuni sunt datorate pregătirii şi bunelor intenţii ale administratorilor lor.

70. În acest sens, şi integritatea administratorilor publici joacă un rol esenţial. Mai ales în cazul funcţiilor publice de care depinde bunăstarea naţiunii, persoanele care vor să le ocupe trebuie să demonstreze că îndeplinesc standarde înalte în materie de integritate. Din acest motiv, procedurile de recrutare şi de verificare a candidaţilor trebuie să urmărească identificarea persoanelor care se potrivesc cel mai bine pentru realizarea acestui deziderat.

71. Curtea admite faptul că testul poligraf ar putea contribui, în coroborare cu alte probe în privinţa cărora nu există dubii, la respingerea unor persoane lipsite de integritate de la ocuparea funcţiei de preşedinte sau de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate şi la prevenirea actelor de corupţie în cadrul acestei instituţii.

72. Curtea constată că aceste scopuri speciale pot fi subsumate cel puţin următoarelor scopuri legitime generale prevăzute de articolul 54 alin.(2) din Constituţie: asigurarea securităţii naţionale, asigurarea bunăstării economice a ţării şi prevenirea comiterii de infracţiuni

73. Aşadar, Curtea conchide că prevederile contestate urmăresc scopuri legitime, care pot fi identificate în articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

c) Cu privire la legătura raţională dintre măsurile prevăzute de dispoziţiile

 legale contestate şi scopurile legitime urmărite de acestea

74. La această etapă, Curtea trebuie să analizeze dacă măsurile prevăzute de dispoziţiile legale şi care sunt supuse prezentului control de constituţionalitate au o legătură raţională cu cel puţin unul dintre scopurile legitime ale asigurării securităţii naţionale, asigurării bunăstării economice a ţării şi prevenirii comiterii de infracţiuni.

75. Nu este necesar să se constate că susţinerea testului poligraf al cărui rezultat trebuie să fie unul pozitiv, susţinere contestată de către autorul excepţiei, reprezintă singura măsura aptă pentru realizarea scopurilor legitime amintite, ci dacă este o măsură aptă să realizeze unul dintre aceste scopuri. Pentru a fi îndeplinită cerinţa legăturii raţionale, este suficientă chiar o realizare parţială a unuia dintre scopuri.

76. Problema care se pune, aşadar, este dacă testul poligraf poate contribui la selectarea şi promovarea unor persoane integre în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate, pentru realizarea unuia dintre scopurile legitime mai vaste ale asigurării securităţii naţionale, asigurării bunăstării economice a ţării şi prevenirii comiterii de infracţiuni.

77. Din această perspectivă, Curtea observă că opiniile privitoare la corectitudinea testelor poligraf nu au ajuns la un consens. Nu se poate susţine că acestea reprezintă o metodă ştiinţifică acceptată la nivel european sau internaţional şi un procedeu sigur de detectare a comportamentelor simulate. Aceste teste depind de mai mulţi factori, ca emotivitatea crescută, starea de nervozitate sau existenţa unor deficienţe psihice. Concluziile acestui test ar putea fi puse în operă în calitatea lor de indicii care, coroborate, cu alte elemente de fapt, ar conduce la o anumită concluzie.

78. Testul poligraf reprezintă, aşadar, doar un element care poate fi coroborat cu alte probe sau care poate fi aplicat împreună cu metode cu caracter ştiinţific incontestabil.

79. Prin urmare, Curtea nu poate afirma lipsa oricărei legături raţionale cu scopurile legitime pe care le urmăresc prevederile contestate.

d) Cu privire la existenţa unor măsuri alternative mai puţin intruzive,

 care au o legătură raţională cu scopurile legitime incidente

80. În această etapă, Curtea trebuie să verifice existenţa altor măsuri care au o legătură raţională cu scopurile legitime incidente, mai puţin intruzive pentru dreptul la administrarea treburilor publice şi pentru dreptul la muncă al persoanei, apte să realizeze aceste scopuri la fel de eficient şi fără costuri suplimentare.

81. Curtea nu identifică alte măsuri cu caracter general mai puţin intruzive, care să afecteze numai o singură persoană, i.e. persoana supusă testului poligraf, care să presupună costuri mai mici de fiecare dată, care să dureze mai puţin timp decât o asemenea testare etc. şi care să aibă, mereu, un grad egal sau mai mare de eficienţă.

82. Prin urmare, Curtea va verifica dacă există un echilibru corect între gradul de afectare al dreptului la administrarea treburilor publice şi al dreptului la muncă al persoanei şi importanţa realizării scopurilor legitime cu ajutorul testului poligraf.

e) Cu privire la existenţa unui echilibru corect între principiile concurente

83. Curtea trebuie să stabilească, la această etapă, care este ponderea principiilor concurente. Dreptul la administrarea treburilor publice şi dreptul la muncă al persoanei reprezintă, în scopurile prezentei hotărâri, primul principiu de care beneficiază persoanele care vor să candideze la funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate. Cel de-al doilea principiu este reprezentat de interesul de a preveni şi de a combate actele de corupţie prin selectarea şi promovarea unor persoane care au obţinut un rezultat pozitiv la testul poligraf.

84. Curtea va utiliza conceptul de “principiu” atunci când se referă la un drept fundamental sau la un interes public, aşa cum o face, de exemplu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sunday Times v. Regatul Unit (nr.1), 26 aprilie 1979, § 65, atunci când se referă la libertatea de exprimare.

85. Curtea va analiza şi compara, aşadar, intensitatea ingerinţei în primul principiu şi intensitatea ingerinţei în cel de-al doilea principiu, în cazul neîndeplinirii lor, certitudinea premiselor empirice în situaţia nerealizării primului principiu şi a nerealizării celui de-al doilea, precum şi greutăţile abstracte ale acestor principii concurente.

86. Cu privire la primul element al analizei, Curtea observă că, potrivit articolului 11 alin.(12) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016, poate fi declarat câştigător al concursului pentru ocuparea funcţiei de preşedinte sau de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale de Integritate candidatul cu cel mai mare punctaj obţinut şi care a susţinut pozitiv, în mod obligatoriu, testul poligraf. Această ingerinţă în dreptul la administrarea treburilor publice şi în dreptul la muncă al persoanei ar avea un nivel ridicat, în eventualitatea în care un candidat ar obţine un rezultat negativ la testul poligraf. Accesul la ocuparea funcţiilor menţionate mai sus i-ar fi blocat. În schimb, dacă nu ar fi realizat interesul prevenirii şi al combaterii actelor de corupţie prin selectarea şi promovarea unor persoane integre la conducerea Autorităţii Naţionale de Integritate, ar exista o ingerinţă de nivel mediu în acest interes. Practic, la conducerea Autorităţii Naţionale de Integritate ar putea ajunge persoane care fie sunt integre, fie nu sunt, dată fiind nesiguranţa testelor poligraf.

87. Curtea îşi bazează această constatare – trecând la cel de-al doilea element al analizei – inclusiv pe realitatea potrivit căreia informaţiile despre un anumit candidat la o funcţie de conducere a Autorităţii Naţionale de Integritate, concursul pe care îl trece acesta şi existenţa unor autorităţi concepute să lupte cu actele de corupţie în sectorul public atenuează nerealizarea interesului prevenirii şi al combaterii actelor de corupţie prin selectarea şi promovarea unor persoane integre la conducerea Autorităţii Naţionale de Integritate.

88. Pe de altă parte, gradul certitudinii în privinţa nerealizării drepturilor invocate s-ar baza pe caracteristicile testului poligraf. După cum s-a observat supra, acest test nu reprezintă o metodă ştiinţifică şi nu se poate susţine că reflectă, privit individual, rezultate exacte. Mai mult, el complică, de cele mai multe ori, procedurile în care este aplicat, provoacă tergiversări care afectează bunadesfăşurare a acestora. Trebuie menţionat că, dacă Curtea ar porni de la prezumţia caracterului ştiinţific al acestui test, ea nu ar trebui să ignore faptul că utilizarea sa depinde şi de intervenţia umană a poligrafologului. Imperfecţiunea umană persistă, deşi consolidată de “misticismul ştiinţei” (a se vedea hotărârea Curţii Supreme a Canadei, R. v. Béland, [1987] 2 S.C.R. 398, § 19 şi 20).

89. Curtea subliniază: cu cât mai mult cântăreşte o ingerinţă într-un drept, cu atât mai mare trebuie să fie certitudinea premiselor care stau la baza acesteia. Altfel spus, cu cât mai mare este ingerinţa în dreptul la administrarea treburilor publice şi în dreptul la muncă al unei persoane, cu atât mai mare trebuie să fie certitudinea testului poligraf. Totuşi, realizarea scopurilor legitime invocate prin aplicarea testului poligraf poate fi clasificată drept plauzibilă, însă în niciun caz sigură. Nerealizarea drepturilor amintite în cazul unui rezultat negativ al testului poligraf este sigură.

90. În continuare, Curtea va compara greutăţile abstracte ale principiilor concurente, aşa cum le impune Constituţia Republicii Moldova. Dreptul la administrarea treburilor publice şi dreptul la muncă al persoanei reprezintă drepturi relative, pentru că exerciţiul acestora poate fi restrâns. Scopurile legitime ale asigurării securităţii naţionale, asigurării bunăstării economice a ţării şi prevenirii comiterii de infracţiuni denotă şi ele un caracter relativ. Cu alte cuvinte, niciunul din aceste principii nu au, în abstract, o prioritate absolută unele faţă de altele. Nu se poate afirma existenţa unor poziţii avantajate, în această cauză. Prin urmare, greutăţile abstracte ale celor două principii concurente se anulează reciproc.

91. Produsul dintre intensitatea ingerinţei în dreptul la administrarea treburilor publice şi în dreptul la muncă al persoanei şi gradul certitudinii sale este mai mare decât produsul dintre intensitatea nerealizării scopurilor legitime ale asigurării securităţii naţionale, asigurării bunăstării economice a ţării şi prevenirii comiterii de infracţiuni şi gradul certitudinii acesteia. Punând în balanţă primul principiu cu cel de-al doilea, Curtea observă că primul are o pondere mai mare.

92. Analiza situaţiei create prin impunerea obligativităţii obţinerii unui rezultat pozitiv la testul poligraf, pentru persoanele care candidează la funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Integritate, denotă lipsa unui echilibru corect între dreptul la administrarea treburilor publice şi dreptul la muncă al persoanei şi măsurile legale care urmăresc realizarea scopurilor legitime ale asigurării securităţii naţionale, asigurării bunăstării economice a ţării şi prevenirii comiterii de infracţiuni.

93. Curtea consideră că echilibrul corect ar putea fi asigurat numai prin eliminarea caracterului pozitiv obligatoriu al rezultatului testului poligraf şi prin coroborarea concluziilor sale cu alte probe care pot fi argumentate din punct de vedere ştiinţific. Prin urmare, textul “şi care a susţinut proba detectorului comportamentului simulat (poligraf)” din articolul 11 alin.(12) din Legea nr.132/2016 constituie o încălcare a dreptului de a avea acces la o funcţie publică şi a dreptului la muncă al persoanei, fiind contrar articolelor 39 şi 43 din Constituţie.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial excepţia de neconstituţionalitate ridicată de către dl Teodor Cârnaţ, parte în proces, în dosarul nr.3-759/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Se declară neconstituţional textul “şi care a susţinut proba detectorului comportamentului simulat (poligraf)” din articolul 11 alin.(12) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate.

3. Se recunoaşte constituţional:

- articolul 4 lit.a²) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf);

- articolul 11 alin.(10) şi (11) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate.

4. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate în partea ce ţine de controlul constituţionalităţii articolului 4 lit.a) şi lit.a¹) din Legea nr.269 din 12 decembrie 2008 privind aplicarea testării la detectorul comportamentului simulat (poligraf).

5. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.