Hotărâre nr.9 din 08.04.2019 pentru controlul constituţionalităţii articolului 25 alin.(6) din Legea nr.278 din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului (interdicţia comercializării produselor din tutun în apropierea instituţiilor de învăţământ şi a instituţiilor medico-sanitare) (Sesizarea nr.52a/2019)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii articolului 25 alin. (6) din

Legea nr.278 din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului

(interdicţia comercializării produselor din tutun în apropierea

instituţiilor de învăţământ şi a instituţiilor medico-sanitare)

(Sesizarea nr.52a/2019)

nr. 9 din 08.04.2019

(în vigoare 08.04.2019)

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 148-158 art. 78 din 26.04.2019

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte ,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători ,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier ,

Având în vedere sesizarea depusă la 13 martie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională pe 13 martie 2019, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie , 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale , de către dl Simion Grişciuc, care deţinea, la data depunerii sesizării, funcţia de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Dl Simion Grişciuc solicită controlul constituţionalităţii articolului 25 alin.(6) din Legea nr.278 din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului.

2. Autorul sesizării consideră că norma contestată încalcă prevederile articolelor 9 alin.(3), 16, 54 alin.(1) şi (2), 126 alin.(2) lit.b) din Constituţie .

3. Prin Decizia Curţii Constituţionale din 14 martie 2019, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Preşedintelui, Parlamentului, Guvernului Republicii Moldova.

5. Autorul sesizării nu s-a prezentat la şedinţa publică a Curţii. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, secretar de stat. De asemenea, la şedinţa Curţii a fost prezent dl Ion Şalaru, şef al Direcţiei de prevenire şi control al bolilor netransmisibile din cadrul Agenţiei naţionale pentru Sănătate Publică, reprezentant al Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

ÎN FAPT

6. Pe 29 mai 2015, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.124/2015 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative, care a intrat în vigoare (cu excepţia anumitor prevederi) pe 17 septembrie 2015. Prin Legea menţionată, Parlamentul a modificat, inter alia , Legea nr.278 din 14 decembrie 2007 cu privire la tutun şi la articolele din tutun. Astfel, în Legea cu privire la tutun, Parlamentul a introdus articolul 17 7 – “Prevenirea accesului minorilor la produsele din tutun şi la produsele conexe”, care stabilea anumite interdicţii referitoare la comercializarea produselor din tutun şi a produselor conexe: către persoanele şi de către persoanele cu vârsta de până la 18 ani; de către anumite unităţi comerciale; prin internet; fără documente justificative; într-un alt ambalaj decât cel original sau cu ambalajul deteriorat etc.

7. De asemenea, articolul 17 7 a stabilit şi anumite reguli cu privire la afişarea informaţiei privind interzicerea vânzării produselor din tutun şi a produselor conexe către persoanele cu vârsta de până la 18 ani, precum şi obligaţia vânzătorilor de a solicita de la cumpărători prezentarea actului de identitate sau a unui alt act oficial cu fotografia persoanei, care să ateste vârsta acesteia.

8. Articolul 17 7 prevedea la alin.(6) că “unităţile cu suprafaţa comercială mai mică de 20 m 2 ce comercializează produse din tutun şi produse conexe trebuie să fie amplasate la o distanţă de cel puţin 200 m de la instituţiile de învăţământ şi instituţiile medico-sanitare”.

9. Ca urmare a republicării Legii nr.278 din 14 decembrie 2007 , pe 18 septembrie 2015, după modificările care au avut loc, textul articolului 17 7 a fost încadrat în articolul 25 din Lege.

10. Pe 17 iunie 2016, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.138/2016 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative, care stabileşte la articolul XXXI alin.(3) că restricţia prevăzută la articolul 25 alineatul (6) din Legea nr.278-XVI din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.258–261, art.489) nu este aplicabilă pentru unităţile comerciale date în exploatare până la data intrării în vigoare a acestei legi, pe durata de funcţionare utilă care să nu depăşească data de 1 ianuarie 2019. Această Lege a intrat în vigoare (cu excepţia anumitor prevederi) pe 1 iulie 2016.

11. Pe 23 noiembrie 2017, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr.1015/2017 , prin care a aprobat Programul naţional privind controlul tutunului pentru anii 2017-2021, precum şi Planul de acţiuni pentru implementarea acestuia. În programul menţionat, Guvernul a constatat că fumatul contribuie în mod esenţial la decesele care ar putea fi prevenite în rândul populaţiei şi este considerat o problemă naţională majoră de sănătate publică (a se vedea § 6 din program). În acest sens, Guvernul şi-a propus să adopte măsuri de reducere a dependenţei de tutun şi de stimulare a renunţării la fumat.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

“(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.

(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei.”

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii

Articolul 126

Economia

“(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

[...]

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

[...]”

13. Prevederile relevante ale Legii nr.278 din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului sunt următoarele:

Articolul 25

Prevenirea accesului minorilor la produsele

din tutun şi la produsele conexe

“[...]

(3) Unităţile ce comercializează cu amănuntul produse din tutun şi produse conexe sunt obligate să afişeze la un loc vizibil informaţia privind interzicerea vânzării produselor din tutun şi a produselor conexe persoanelor cu vârsta de până la 18 ani şi informaţia privind cuantumul amenzii aplicate pentru nerespectarea acestei interdicţii.

(4) Pentru a se asigura că persoana care cumpără produse din tutun şi produse conexe a atins vârsta de 18 ani, vânzătorii sunt obligaţi să solicite de la cumpărător prezentarea actului de identitate sau a unui alt act oficial cu fotografia persoanei, care să ateste vârsta acesteia. În cazul în care cumpărătorul refuză să prezinte actul de identitate, vânzătorul nu are dreptul să-i vândă produse din tutun şi produse conexe.

(5) Se interzice expunerea vizibilă a produselor din tutun pentru fumat şi a produselor conexe în spaţiile comerciale accesibile publicului. Lista produselor din tutun pentru fumat şi a produselor conexe disponibile pentru comercializare, cu indicarea preţurilor acestora, imprimată pe hârtie albă cu caractere negre, se prezintă de către vânzător la solicitarea cumpărătorilor adulţi. Prevederile prezentului alineat se aplică de la 20 mai 2020.

(6) Unităţile cu suprafaţa comercială mai mică de 20 m 2 ce comercializează produse din tutun şi produse conexe trebuie să fie amplasate la o distanţă de cel puţin 200 m de la instituţiile de învăţământ şi instituţiile medico-sanitare .”

14. Prevederile relevante ale Legii nr.138 din 17 iunie 2016 cu privire la modificarea şi completarea unor acte legislative sunt următoarele:

“[…]

Articolul XXXI.

(3) Restricţia prevăzută la articolul 25 alineatul (6) din Legea nr.278-XVI din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.258–261, art.489) nu se aplică pentru unităţile comerciale date în exploatare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, pe durata de funcţionare utilă care să nu depăşească data de 1 ianuarie 2019.”

15. Prevederile relevante ale Regulamentului sanitar privind comercializarea tutunului nefermentat şi tutunului fermentat, produselor din tutun şi produselor conexe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1065 din 19 septembrie 2016 , sunt următoarele:

“12. Pentru a preveni accesul minorilor la produsele din tutun şi la produsele conexe:

1) Se interzice comercializarea produselor din tutun şi a produselor conexe:

[...]

b) prin reţeaua de comerţ ambulant (cu excepţia chioşcurilor, gheretelor şi pavilioanelor), la tarabe sau tejghele improvizate, prin automate comerciale;

[...]

6) Unităţile cu suprafaţa comercială mai mică de 20 m 2 ce comercializează produse din tutun şi produse conexe trebuie să fie amplasate la o distanţă de cel puţin 200 m de la instituţiile de învăţământ şi instituţiile medico-sanitare. Calcularea distanţei de 200 de metri urmează a fi efectuată în linie dreaptă de la unitatea comercială până la cel mai apropiat punct exterior al terenului aferent instituţiilor de învăţământ şi instituţiile medico-sanitare;”

16. Prevederile relevante ale Nomenclatorului unităţilor comerciale care desfăşoară comerţ cu amănuntul, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.931 din 8 decembrie 2011 , sunt următoarele:

“În sensul prezentei hotărâri, termenii utilizaţi se definesc după cum urmează:

[...]

magazin – unitate comercială staţionară cu suprafaţa comercială mai mare de 20 m 2 destinat comercializării mărfurilor cu amănuntul, care dispune de încăperi pentru recepţionarea, depozitarea, pregătirea prealabilă a mărfurilor spre vânzare şi vânzarea acestora, precum şi de încăperi auxiliare, administrative şi de uz social;

unitate de comerţ ambulant – unitate de comerţ cu amănuntul, ridicată din construcţii uşor demontabile, care poate fi mutată din loc în loc şi care, de regulă, nu dispune de spaţiu pentru păstrarea produselor. Comercializează un sortiment redus de mărfuri cu oferirea condiţiilor minime de comoditate pentru consumatori. Unităţi de comerţ ambulant sunt:

staţionare provizorii – pavilion, gheretă;

mobile – automagazin, rulotă, tonetă, tarabă, stand, tejghea, cărucior, aparat automat pentru vânzări.

II. CLASIFICAREA UNITĂŢILOR COMERCIALE CU AMĂNUNTUL

[...]

3) PAVILION – unitate comercială staţionar provizorie, din construcţie uşor demontabilă, cu o suprafaţă mai mare de 12 m 2 , care dispune de spaţiu pentru depozitarea mărfurilor.

CHIOŞC (gheretă) – construcţie de fabrică, utilată, cu o suprafaţă totală de până la 12 mp, fără a dispune de spaţiu pentru păstrarea mărfurilor.

[...]”

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

17. Prin Decizia sa din 14 martie 2019, Curtea a reţinut că obiectul prezentei sesizări îl constituie articolul 25 alin.(6) din Legea nr.278 din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului. Verificarea constituţionalităţii acestui tip de act normativ ţine de competenţa sa ratione materiae , potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie .

18. De asemenea, conform articolelor 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale , deputaţii posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

19. Curtea a reţinut că norma contestată nu a mai fost supusă controlului de constituţionalitate.

20. Curtea a mai observat că autorul sesizării a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 9 alin.(3), 16, 54 alin.(1) şi (2), 126 alin.(2) lit.b) din Constituţie .

21. Cu privire la aplicabilitatea articolelor 9 alin.(3) şi 126 alin.(2) lit.b) din Constituţie , Curtea a reţinut că normele în discuţie le impun autorităţilor statale obligaţia de a asigura faptul că întreprinderile pot funcţiona în baza unui climat de concurenţă nedenaturat. Autorul sesizării consideră că interdicţia comercializării produselor din tutun prin intermediul unităţilor comerciale cu o suprafaţă mai mică de 20 m 2 este selectivă, pentru că nu se răsfrânge şi în privinţa unităţilor comerciale cu o suprafaţă mai mare, creând astfel un climat limitat de concurenţă. Curtea a considerat că prevederile contestate pot fi examinate prin prisma obligaţiei constituţionale a statului de a asigura un climat de concurenţă liberă.

22. Cu privire la aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie , care garantează egalitatea persoanelor în faţa legii şi a autorităţilor publice, Curtea a reţinut că, având în vedere faptul că noţiunea de selectivitate, abordată la § 21 supra , este legată de cea de discriminare, ea va aborda aspectele ce se referă la discriminare în analiza sa cu privire la conformitatea interdicţiei contestate cu obligaţia constituţională a statului de a asigura un climat de concurenţă liberă.

23. Curtea a considerat că trebuie să opereze cu prevederile articolelor 9 alin.(3), 54 şi 126 alin.(2) lit.b) din Constituţie .

24. Prin urmare, Curtea a apreciat că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi că nu există niciun alt motiv de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale .

B. FONDUL CAUZEI

Pretinsa încălcare a articolelor 9 alin.(3), 54 şi 126 alin.(2) lit.b) din Constituţie

1. Argumentele autorului sesizării

25. În motivarea sesizării, autorul acesteia susţine că dispoziţiile contestate nu asigură o concurenţă liberă între comercianţi, deoarece, deşi interzice comercializarea produselor din tutun şi a produselor conexe la o distanţă mai mică de 200 m de la instituţiile de învăţământ şi instituţiile medico-sanitare, această interdicţie este aplicabilă doar în cazul unităţilor comerciale a căror suprafaţă comercială este mai mică de 20 m 2 , fără a se răsfrânge în privinţa unităţilor comerciale cu o suprafaţă mai mare.

26. Astfel, autorul sesizării menţionează că, prin neaplicarea interdicţiei în discuţie faţă de unităţile comerciale a căror suprafaţă depăşeşte 20 m 2 , acestea din urmă pot comercializa produse din tutun atât în imediata apropiere de instituţiile de învăţământ şi de instituţiile medico-sanitare, cât şi în incinta acestora.

27. În cele din urmă, autorul consideră că aplicarea interdicţiei cu privire la comercializarea produselor din tutun în funcţie de mărimea suprafeţei comerciale este inechitabilă, având în vedere faptul că această reglementare dezavantajează doar întreprinderile mici şi mijlocii, instituind un tratament preferenţial şi nejustificat faţă de întreprinderile mari.

28. Autorul sesizării consideră că articolul 25 alin.(6) din Legea nr.278 din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului contravine exigenţelor constituţionale referitoare la concurenţa liberă, aşa cum sunt acestea prevăzute de articolele 9 alin.(3), 54 şi 126 alin.(2) lit.b) din Constituţie .

2. Argumentele autorităţilor

29. În şedinţa plenară a Curţii, reprezentantul Parlamentului a menţionat că norma contestată nu afectează concurenţa liberă între comercianţi, deoarece ea se aplică în mod egal tuturor unităţilor comerciale a căror suprafaţă comercială este mai mică de 20 m 2 . Astfel, stabilirea unor condiţii de comercializare a produselor din tutun pentru unităţile comerciale cu suprafaţa comercială mai mică de 20 m 2 , care sunt diferite de celelalte unităţi comerciale, reprezintă o chestiune ce ţine de regimul diferit de activitate al acestor unităţi, fapt care nu contravine concurenţei libere. Scopul legitim urmărit de restricţia contestată este de a proteja sănătatea minorilor. De asemenea, după adoptarea măsurii contestate, legislatorul a stabilit o perioadă de tranziţie, fapt care le-a permis unităţilor comerciale să se adapteze la noile condiţii de comercializare a produselor din tutun.

30. În opinia prezentată de Guvern se menţionează că scopul legitim al măsurii contestate este de a proteja sănătatea minorilor şi a bolnavilor. Cu privire la proporţionalitatea măsurii, Guvernul susţine că adoptarea prevederilor contestate nu a avut ca efect suspendarea sau încetarea activităţii unităţilor comerciale cu suprafaţa comercială mai mică de 20 m 2 , deoarece legislatorul a stabilit o perioadă de tranziţie. Cu referire la diferenţierea unităţilor comerciale care au fost supuse interdicţiei, Guvernul a menţionat că, potrivit verificărilor desfăşurate de către Agenţia naţională pentru Sănătate Publică în domeniul respectării legislaţiei cu privire la controlul tutunului (perioada 1 iulie – 30 septembrie 2018), s-a constatat că în majoritatea cazurilor (58,7%) minorii procură produse din tutun de la chioşcuri/gherete. Potrivit Guvernului, principala sursă de procurare a produselor din tutun de către minori este reprezentată de către unităţile comerciale cu suprafaţa comercială mai mică de 20 m 2 . Prin urmare, Guvernul consideră că norma contestată nu încalcă exigenţele constituţionale referitoare la asigurarea concurenţei libere între comercianţi.

31. În plus faţă de opinia Guvernului, Agenţia naţională pentru Sănătate Publică, care este subordonată Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, a prezentat o opinie prin care menţionează că interdicţia comercializării produselor din tutun în apropierea grupurilor protejate respectă exigenţele constituţionale referitoare la asigurarea concurenţei libere între comercianţi, deoarece ea este aplicabilă în mod egal tuturor unităţilor comerciale a căror suprafaţă comercială este mai mică de 20 m 2 . Toţi agenţii economici care doresc să comercializeze produse din tutun prin intermediul unităţilor comerciale a căror suprafaţă este mai mică de 20 m 2 trebuie să respecte cerinţa referitoare la amplasarea unităţilor în discuţie la o distanţă de cel puţin 200 m de grupurile protejate. Restricţia a fost direcţionată împotriva unităţilor comerciale a căror suprafaţă comercială este mai mică de 20 m 2 , deoarece, spre deosebire de unităţile comerciale cu o suprafaţă mai mare, primele sunt cele mai accesibile pentru grupurile protejate. Scopul legitim urmărit de restricţia contestată este de a proteja sănătatea minorilor şi sănătatea publică în general. În fine, se menţionează că în cazul unităţilor comerciale cu suprafaţa comercială mai mică de 20 m 2 vizibilitatea cumpărătorului este redusă, fapt care creează dificultăţi la respectarea interdicţiei de a comercializa produse din tutun către minori.

32. De asemenea, Curtea Constituţională a primit o opinie amicus curiae din partea Centrului pentru Politici şi Analize în Sănătate. Curtea încurajează şi apreciază trimiterea unor astfel de opinii de către organizaţiile specializate din Republica Moldova, în cauze care suscită un interes public deosebit.

33. În opinia sa amicus curiae , Centrul menţionează că scopul legitim urmărit de măsura contestată nu este de a limita concurenţa dintre comercianţi, ci de a proteja sănătatea copiilor din cadrul instituţiilor de învăţământ şi a pacienţilor din cadrul instituţiilor medico-sanitare. De asemenea, Centrul menţionează că interdicţia contestată trebuie extinsă în privinţa tuturor comercianţilor, deoarece amplasarea acestora în apropierea grupurilor protejate reprezintă un instrument de promovare a fumatului în rândul tinerilor şi al persoanelor care vizitează instituţiile medico-sanitare. Totodată, Centrul face referire la un studiu elaborat de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, potrivit căruia tinerii cumpără adesea produse din tutun de la unităţile comerciale provizorii (chioşcurile/gheretele), deoarece nu pot cumpăra produsele respective de la unităţile comerciale staţionare (magazine, supermagazine etc.) din cauza vârstei. Condiţia referitoare la vârsta cumpărătorului poate fi respectată mai uşor în cazul unităţilor comerciale staţionare, deoarece vânzătorul se află faţă în faţă cu cumpărătorul, pe când în cazul unităţilor comerciale provizorii vizibilitatea cumpărătorului este redusă, fapt care permite eludarea acestei condiţii.

34. Curtea Constituţională a primit o opinie amicus curiae din partea dlui Rodion Gavriloi, membru al Consiliului Naţional Coordonator în domeniul controlului tutunului. În opinie se menţionează că limitarea accesului tinerilor şi al persoanelor care vizitează instituţiile medico-sanitare are la bază obligaţia asumată de către autorităţile statului de a reduce consumul de tutun. Scopul măsurii contestate constă în protejarea sănătăţii publice. Legislatorul a direcţionat interdicţia contestată împotriva unităţilor comerciale provizorii, deoarece acestea nu asigură o vizibilitate suficientă a cumpărătorului de către vânzător, fapt care permite eludarea interdicţiei vânzării produselor din tutun către minori.

35. Preşedintele Republicii Moldova nu şi-a prezentat opinia asupra sesizării.

3. Aprecierea Curţii

36. Curtea reţine că articolul 9 alin.(3) din Constituţie stabileşte elementele pe care se fundamentează economia, şi anume: piaţa, libera iniţiativă economică şi concurenţa loială. În privinţa celei din urmă, Constituţia prevede în mod expres faptul că statul trebuie să asigure protecţia concurenţei loiale [a se vedea articolul 126 alin.(2) lit.b)].

37. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că concurenţa reprezintă un element sine qua non al existenţei economiei de piaţă, o adevărată forţă regulatorie a acesteia. Ea poate fi definită ca fiind confruntarea dintre agenţii economici cu aceleaşi activităţi sau activităţi similare, exercitată în domeniile deschise pieţei, pentru câştigarea şi conservarea clientelei, în scopul rentabilizării propriei întreprinderi. Libertatea concurenţei reprezintă o premisă a dezvoltării relaţiilor comerciale şi o garanţie a progresului. De asemenea, ea a menţionat că, în desfăşurarea relaţiilor comerciale, concurenţa îndeplineşte următoarele funcţii importante: de garanţie a economiei de piaţă; de facilitare a liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor; de stimulare a iniţiativei de participare pe piaţă ( HCC nr.11 din 28 mai 2013 , §§ 31-32).

38. În prezenta cauză, Curtea observă că problema abordată de către autorul sesizării se referă la pretinsul caracter selectiv al măsurii impuse de către legislator în privinţa unităţilor comerciale cu o suprafaţă comercială mai mică de 20 m 2 şi la pretinsa prejudiciere a concurenţei libere garantate de Constituţie . Pentru a examina constituţionalitatea măsurii adoptate de către legislator, Curtea va elucida următoarele chestiuni: (i) dacă măsura contestată este “prevăzută de lege”; (ii) dacă măsura contestată urmăreşte realizarea unui scop legitim; (iii) dacă tratamentul diferenţiat este unul justificat în mod obiectiv şi rezonabil.

(i) Dacă măsura contestată este “ prevăzută de lege ”

39. Curtea observă că măsura contestată este prevăzută de articolul 25 alin.(6) din Legea nr.278 din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului, care prevede următoarele:

“Unităţile cu suprafaţa comercială mai mică de 20 m 2 ce comercializează produse din tutun şi produse conexe trebuie să fie amplasate la o distanţă de cel puţin 200 m de la instituţiile de învăţământ şi instituţiile medico-sanitare.”

40. Expresia “prevăzută de lege” nu impune doar ca ingerinţa să aibă o bază legală în dreptul naţional, ci se referă, de asemenea, la calitatea legii în discuţie. Legea trebuie să fie una accesibilă, iar efectele sale trebuie să fie previzibile ( HCC nr.16 din 4 iunie 2018 , § 44).

41. Pentru a vedea dacă textul de lege contestat corespunde testului calităţii legii, Curtea trebuie să stabilească dacă interpretul acesteia ( i.e. instanţele de judecată) şi destinatarii ei pot înţelege care unităţi comerciale cad sub incidenţa măsurii adoptate de către legislator.

42. Astfel, Curtea observă că Nomenclatorul unităţilor comerciale care desfăşoară comerţ cu amănuntul, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.931 din 8 decembrie 2011 [a se vedea § 16 din prezenta Hotărâre], prevede două unităţi comerciale a căror suprafaţă comercială este mai mică de 20 m 2 , şi anume pavilionul (cu o suprafaţă mai mare de 12 m 2 ) şi chioşcul/ghereta (cu o suprafaţă totală de până la 12 m 2 ). Totodată, Nomenclatorul citat stabileşte că magazinul reprezintă o unitate comercială staţionară cu suprafaţa comercială mai mare de 20 m 2 .

43. Din analiza suprafeţelor comerciale ale unităţilor comerciale menţionate la § 42, rezultă că pavilionul şi chioşcul/ghereta reprezintă unităţi comerciale care cad sub incidenţa măsurii contestate, deoarece suprafaţa comercială a acestora este mai mică de 20 m 2 , aşa cum prevede textul de lege contestat.

44. Cu privire la claritatea metodei de calculare a distanţei de 200 m impuse între unitatea comercială care comercializează produse din tutun şi instituţiile de învăţământ şi instituţiile medico-sanitare, Curtea observă că pentru această situaţie Guvernul a stabilit că distanţa în discuţie trebuie calculată în linie dreaptă de la unitatea comercială până la cel mai apropiat punct exterior al terenului aferent instituţiilor de învăţământ şi instituţiilor medico-sanitare [a se vedea Regulamentul sanitar privind comercializarea tutunului nefermentat şi tutunului fermentat, produselor din tutun şi produselor conexe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1065 din 19 septembrie 2016 , pct.12].

45. Aşadar, Curtea reţine că măsura legislativă contestată este accesibilă şi clară atât sub aspectul unităţilor comerciale care cad sub incidenţa acesteia, cât şi cu privire la metoda de calculare a distanţei de 200 m impuse între unitatea comercială care comercializează produse din tutun şi instituţiile de învăţământ şi instituţiile medico-sanitare. În concluzie, măsura contestată este “prevăzută de lege”.

(ii) Dacă măsura contestată urmăreşte realizarea unui scop legitim

46. Curtea consideră că reglementarea distanţei care trebuie să existe între unităţile comerciale care doresc să comercializeze produse din tutun şi instituţiile de învăţământ şi instituţiile medico-sanitare poate fi considerată o “zonă de protecţie” ( buffer zone ). Densitatea unităţilor comerciale care comercializează produse din tutun generează accesibilitatea acestor produse, iar accesibilitatea conduce, la rândul ei, la deprinderea de a fuma. De asemenea, densitatea unităţilor comerciale care comercializează produse din tutun în apropierea instituţiilor de învăţământ este asociată cu răspândirea la nivel ridicat a fumatului printre studenţi (a se vedea Wing C. Chan, Scott T. Leatherdale, Tobacco retailer density surrounding schools and youth smoking behaviour: a multi-level analysis , Tobacco Induced Diseases, vol. 9, nr.9, 2011, pp. 1 şi 2).

47. Totodată, un studiu efectuat în Statele Unite ale Americii demonstrează că numărul mare de unităţi comerciale care comercializează produse din tutun în proximitatea şcolilor sau a altor locuri frecventate de către tineri este asociată cu rate mai mari de fumători în rândul tinerilor, rate mai mari de ţigări fumate pe zi şi rate mai mici de cazuri în care tinerii renunţă la fumat (a se vedea Amy Ackerman et al , Reducing the Density and Number of Tobacco Retailers: Policy Solutions and Legal Issues , Nicotine & Tobacco Research, vol. 19, nr.2, 2017, p. 134). De asemenea, potrivit studiilor publicate în Canada, proximitatea unităţilor care comercializează produse de tutun facilitează cumpărarea produselor din tutun, fapt care influenţează persoanele care nu au fumat vreodată şi persoanele care fumează ocazional să devină fumători. Numărul mare al unităţilor care comercializează produse din tutun este asociată cu o prevalenţă mai mare a fumătorilor din cadrul instituţiilor medicale (a se vedea M.O. Chaiton. et al , Tobacco Retail Outlets and Vulnerable Populations in Ontario, Canada , International Journal of Environmental Research and Public Health, vol. 10, nr.12, 2013, p. 7306).

48. Curtea reţine că motivul pentru care legislatorul a considerat oportun să reglementeze o “zonă de protecţie” între unităţile care comercializează produse de tutun şi instituţiile de învăţământ şi cele medicale se bazează pe date ştiinţifice. Din acest motiv, în acest caz, pentru a se convinge dacă măsura contestată urmăreşte realizarea unui scop legitim, Curtea va ţine cont de studiile de specialitate. Relevanţa studiilor de specialitate contribuie la formarea unei opinii despre respectarea de către legislator a principiului precauţiei atunci când a adoptat măsura contestată. Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, “legislatorul [...] trebuie să respecte principiul precauţiei, în conformitate cu care, în cazul în care persistă anumite incertitudini cu privire la existenţa sau la întinderea unor riscuri privind sănătatea persoanelor, pot fi luate măsuri de protecţie fără a trebui să se aştepte demonstrarea deplină a caracterului real şi grav al acestor riscuri. Atunci când se dovedeşte imposibilă determinarea cu certitudine a existenţei sau a întinderii riscului invocat, din cauza naturii neconcludente a rezultatelor studiilor efectuate, dar persistă probabilitatea unui prejudiciu real pentru sănătatea publică în ipoteza realizării riscului, principiul precauţiei justifică adoptarea unor măsuri restrictive” (cauzele Swedish Match AB v. Secretary of State for Health , C-151/17, 22 noiembrie 2018, § 38; Giovanni Pesce şi alţii v. Presidenza del Consiglio dei Ministri şi alţii , C-78/16 şi C-79/16, 9 iunie 2016, § 47; Neptune Distribution SNC v. Ministre de l′Économie et des Finances , C-157/14, 17 decembrie 2015, §§ 81-82).

49. Astfel, Curtea consideră că datele menţionate la §§ 46 şi 47 din prezenta Hotărâre sunt suficient de convingătoare pentru formarea unei concluzii potrivit căreia, prin măsura contestată, legislatorul a urmărit realizarea a două scopuri: protecţia sănătăţii tinerilor şi protecţia sănătăţii colectivităţii în general. Aceste două scopuri pot fi subsumate scopului protejării drepturilor, a libertăţilor şi a demnităţii altor persoane, prevăzut de articolul 54 alin.(2) din Constituţie .

50. Cu referire la existenţa unei legături raţionale între măsura legală contestată şi scopul legitim urmărit, Curtea constată că studiile de specialitate au scos în evidenţă faptul că o treime din tinerii fumători din Canada au declarat că vor fuma mai puţine ţigări dacă vor trebui să parcurgă o distanţă mai mare pentru a le procura (a se vedea Wing C. Chan şi Scott T. Leatherdale, Tobacco retailer density surrounding schools and youth smoking behaviour: a multi-level analysis , citat la § 46 supra , p. 5). În acest context, pentru a contribui la reducerea ratelor de fumători în rândul tinerilor, mai multe state din SUA ca Illinois, California, Louisiana şi New York au interzis comercializarea produselor de tutun în apropierea şcolilor. În rezultat, s-a constatat că interzicerea comercializării produselor de tutun la o anumită distanţă de şcoli a avut ca efect reducerea numărului unităţilor comerciale respective şi scăderea ratei tinerilor fumători (a se vedea Amy Ackerman, et al , Reducing the Density and Number of Tobacco Retailers: Policy Solutions and Legal Issues , citat la § 47 supra , p. 134). Aşadar, Curtea admite, inclusiv având în vedere aceste studii, că există o legătură raţională între îndepărtarea unităţilor care comercializează produse de tutun de instituţiile de învăţământ şi protecţia sănătăţii persoanelor. Această măsură poate reduce numărul fumătorilor.

(iii) Dacă tratamentul diferenţiat este unul justificat în mod obiectiv şi rezonabil

51. În prezenta cauză, Curtea trebuie să verifice dacă pentru protecţia sănătăţii tinerilor şi a colectivităţii în general era necesară diferenţierea între unităţile comerciale cărora le este interzisă comercializarea produselor din tutun şi a produselor conexe în perimetrul indicat prin lege.

52. Curtea reţine că protecţia sănătăţii populaţiei reprezintă un interes de o importanţă sporită pentru convieţuirea într-o societate. Prin urmare, restricţiile impuse de către legislator pentru protejarea acestui interes pot fi justificate chiar dacă acestea afectează interesele economice ale particularilor. Totuşi, este necesar, după cum o impune şi obligaţia constituţională a statului de a proteja concurenţa, ca măsura menţionată să nu reprezinte un mijloc de discriminare arbitrară dintre comercianţi.

a) Cu privire la existenţa unor măsuri alternative mai puţin restrictive

53. Testul măsurilor mai puţin restrictive verifică dacă legislatorul putea adopta măsuri legislative care să realizeze la fel de eficient scopul legitim urmărit şi care să limiteze mai puţin dreptul fundamental protejat, în comparaţie cu măsurile contestate ( HCC nr.26 din 30 octombrie 2018 , § 55).

54. Curtea constată că interdicţia comercializării produselor din tutun în apropierea instituţiilor de învăţământ şi a instituţiilor medico-sanitare reprezintă singura măsură adoptată de către legislator care are ca scop limitarea accesului grupurilor protejate la produsele în discuţie. Curtea va examina dacă celelalte măsuri pot preveni la fel de eficient accesul grupurilor protejate la produsele din tutun.

55. Cu privire la impactul interzicerii fumatului în locurile publice [articolul 26 din Legea cu privire la controlul tutunului], Curtea constată că studiile recente demonstrează că adoptarea acestei măsuri contribuie, în ansamblu, la reducerea frecvenţei fumatului în rândul tineretului (a se vedea S.S. Hawkins et al , Impact of Tobacco Control Policies on Adolescent Smoking , Journal of Adolescent Health, vol. 58, nr.6, 2016, p. 683).

56. Cu privire la interzicerea publicităţii produselor din tutun [articolul 19 din Legea cu privire la publicitate] şi la obligaţia imprimării avertismentelor de sănătate [articolul 16 din Legea cu privire la controlul tutunului], Curtea observă că impactul acestora asupra reducerii consumului produselor din tutun este unul moderat (a se vedea Steven J. Hoffman, Charlie Tan, Overview of systematic reviews on the health-related effects of government tobacco control policies , BMC Public Health, vol. 15, 2015, p. 6).

57. Cu privire la măsurile de sensibilizare şi de educare a publicului despre riscurile fumatului [articolul 31 din Legea cu privire la controlul tutunului], Curtea constată că acestea pot avea un impact efectiv de reducere a consumului produselor din tutun în rândul tinerilor doar dacă sunt aplicate în mod cumulativ cu alte măsuri ca sancţionarea comercializării produselor din tutun în condiţii interzise de lege (a se vedea L. Richardson et al , Preventing Smoking in Young People: A Systematic Review of the Impact of Access Interventions , International Journal of Environmental Research and Public Health, vol. 6, nr.4, 2009, pp. 1490 şi 1491).

58. Totuşi, asemenea măsuri ca interdicţia comercializării produselor din tutun către persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi creşterea preţurilor la tutun pot fi considerate efective. Creşterea preţurilor, de exemplu, produce un impact considerabil, îndeosebi în cazul tinerilor care aparţin grupurilor sociale vulnerabile. Pe de altă parte, interdicţia comercializării produselor din tutun către minori poate fi considerată eficientă doar dacă se asigură o aplicare strictă a legii (a se vedea Steven J. Hoffman, Charlie Tan, Overview of systematic reviews on the health-related effects of government tobacco control policies , citat la § 56 supra , p. 7).

59. Examinând măsurile alternative, Curtea reţine că nici cele mai eficiente dintre acestea ( i.e. interdicţia comercializării produselor din tutun către minori sau creşterea preţurilor) nu pot fi comparate cu efectele interdicţiei comercializării produselor din tutun în apropierea grupurilor protejate, deoarece specificul ei constă în stabilirea unei “zone de protecţie” între unităţile comerciale şi instituţiile de învăţământ şi cele medico-sanitare.

60. De asemenea, Curtea menţionează că interdicţia comercializării produselor din tutun în apropierea grupurilor protejate reduce din densitatea unităţilor comerciale şi scade rata tinerilor fumători (a se vedea § 50 supra ). Astfel, interdicţia respectivă poate fi încadrată în categoria celor mai efective măsuri care contribuie la descurajarea fumatului în rândul tinerilor (a se vedea Douglas A. Luke et al , Tobacco retail policy landscape: a longitudinal survey of US states , Tobacco Control, vol. 25, nr.1, 2016, p. 47).

61. Mai mult, Curtea reţine că măsurile de descurajare a consumului produselor din tutun pot fi eficiente şi pot răspunde cu adevărat preocupării autorităţilor statale de protejare a sănătăţii persoanelor doar dacă sunt implementate în mod coerent şi sistemic (a se vedea cauza Swedish Match AB v. Secretary of State for Health , C-151/17, 22 noiembrie 2018, § 59). În prezenta cauză, Curtea reţine că prin eliminarea “zonei de protecţie” dintre unităţile care comercializează produsele din tutun şi grupurile protejate se aduce atingere coerenţei măsurilor de descurajare a consumului produselor din tutun. De altfel, Curtea observă că limitarea accesului la produsele din tutun face parte din planul de acţiuni al Guvernului pentru implementarea Programului naţional privind controlul tutunului pentru anii 2017-2021 [a se vedea Anexa nr.2 la Hotărârea Guvernului nr.1015 din 23 noiembrie 2017 , citată la § 11 supra ].

62. Cum nu există, deocamdată, o măsură care să afecteze mai puţin concurenţa liberă între comercianţi, dar care să realizeze la fel de eficient scopul legitim urmărit, Curtea va considera că testul ingerinţei minime este epuizat.

b) Cu privire la necesitatea aplicării restricţiei în mod diferenţiat

63. Curtea constată că unităţile comerciale care dispun de o suprafaţă comercială mai mare de 20 m 2 ( i.e. magazinele, supermagazinele, magazinele mixte etc.) sunt staţionare, fapt care presupune că funcţionarea acestora trebuie să corespundă cerinţelor cu privire la utilarea lor specială; amplasarea în clădiri şi construcţii destinate pentru desfăşurarea activităţii comerciale; existenţa unui sistem de construcţii cu circuit închis legat rigid prin fundament cu terenul aferent; conectare la reţelele inginereşti staţionare [a se vedea Nomenclatorul unităţilor comerciale care desfăşoară comerţ cu amănuntul, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.931 din 8 decembrie 2011 ]. Având în vedere aceste exigenţe, Curtea reţine că reamplasarea unităţilor comerciale staţionare poate prezenta dificultăţi.

64. Totuşi, problema reamplasării nu reprezintă cel mai important element în contextul interdicţiei de a comercializa produse din tutun în apropierea instituţiilor de învăţământ şi a instituţiilor medico-sanitare. De altfel, costurile cu privire la reamplasarea unităţii comerciale nu constituie un motiv convingător pentru a nu se extinde interdicţia în discuţie faţă de unităţile comerciale staţionare.

65. În identificarea altor motive care au determinat legislatorul să nu le interzică unităţilor comerciale staţionare să comercializeze produse din tutun, chiar dacă se află în apropierea instituţiilor de învăţământ şi a instituţiilor medico-sanitare, Curtea observă că trebuie să se ţină cont şi de vizibilitatea şi de accesibilitatea produselor în discuţie în aceste unităţi comerciale. Astfel, spre deosebire de pavilioane, chioşcuri sau gherete, produsele din tutun nu sunt vizibile de la intrarea în unităţile comerciale staţionare. Vizibilitatea produselor din tutun poate conduce la cumpărarea acestora de către persoanele care fumează în mod ocazional, dar şi de către cei care nu au fumat niciodată (a se vedea D. Spanopoulos et al , Tobacco display and brand communication at the point of sale: implications for adolescent smoking behaviour , Tobacco Control, vol. 23, nr.1, 2014, p. 68). În acest sens, Curtea consideră că, sub aspectul vizibilităţii produselor din tutun, unităţile comerciale staţionare manifestă un risc redus în privinţa determinării grupurilor protejate de a cumpăra produse din tutun.

66. De asemenea, Curtea consideră că unităţile comerciale staţionare dispun de mai multe garanţii care pot diminua riscul comercializării produselor din tutun către persoanele cu vârsta de până la 18 ani. În acest sens, în cadrul unităţilor comerciale staţionare pot fi instalate camere video care permit verificarea ulterioară a respectării de către vânzători a interdicţiei comercializării produselor din tutun către minori.

67. Un alt element care poate descuraja un posibil fumător din cadrul grupului protejat de a cumpăra produse din tutun de la unităţile comerciale staţionare poate fi aglomeraţia existentă în aceste unităţi. De altfel, activitatea unităţilor comerciale în discuţie este concentrată în mod predominant pe vânzarea produselor alimentare şi a unor produse nealimentare de uz curent. Prin urmare, produsele din tutun nu reprezintă produsul principal al acestor unităţi comerciale. Astfel, atât din perspectiva vizibilităţii produselor din tutun pentru publicul larg, cât şi perspectiva accesibilităţii lor, Curtea consideră că unităţile comerciale staţionare nu pot fi considerate cele mai populare surse pentru cumpărarea produselor din tutun.

68. Spre deosebire de unităţile comerciale staţionare, Curtea observă că unităţile comerciale provizorii ( i.e. pavilionul, chioşcul/ghereta) pot funcţiona în condiţii mai puţin drastice decât cele stabilite pentru unităţile comerciale staţionare (a se vedea § 63 supra ). Astfel, calitatea de construcţie provizorie presupune că aceasta este uşor demontabilă, poate fi mutată din loc în loc şi, de regulă, nu dispune de spaţiu pentru păstrarea produselor [a se vedea Nomenclatorul unităţilor comerciale care desfăşoară comerţ cu amănuntul, menţionat la § 16 supra ]. Faptul că unităţile comerciale provizorii sunt uşor demontabile şi pot fi mutate din loc în loc include două aspecte. Pe de o parte, unitatea comercială în discuţie poate fi amplasată în cel mai accesibil şi mai aglomerat loc pentru grupurile protejate prin măsura contestată. Pe de altă parte, spre deosebire de unităţile comerciale staţionare ( i.e. magazinele, supermagazinele, magazinele mixte etc.), unităţile comerciale provizorii pot fi reamplasate într-o altă locaţie fără a fi necesare eforturi insurmontabile. Acest fapt presupune că restricţia comercializării produselor din tutun la o distanţă mai mică de 200 m de grupurile protejate poate fi depăşită fără eforturi insurmontabile de către unităţile comerciale provizorii prin reamplasarea acestora la o distanţă mai mare de 200 m.

69. Deşi, prima facie , reamplasarea îi pune pe comercianţi în situaţii inegale sub aspectul fluxului de clienţi – unităţile comerciale staţionare fiind avantajate –, Curtea reţine că unităţile comerciale provizorii dispun şi de alte atribute care echilibrează această diferenţă.

70. Comparând nivelul de vizibilitate a produselor din tutun în cadrul celor două unităţi comerciale, Curtea reţine că în timp ce produsele din tutun nu sunt vizibile de la intrarea în unităţile comerciale staţionare, inversul este valabil în cazul unităţilor comerciale provizorii. Datorită caracteristicilor unităţilor comerciale provizorii, produsele din tutun pot fi expuse într-un mod care asigură o vizibilitate sporită pentru publicul larg şi, în special, pentru grupurile protejate. Astfel, Curtea reţine că motivul pentru care legislatorul a direcţionat interdicţia contestată împotriva unităţilor comerciale provizorii trebuie examinat în contextul constatărilor potrivit cărora persoanele care frecventează instituţiile de învăţământ tind să procure adesea produse din tutun de la unităţile comerciale mici (a se vedea M. Stead et al , Young people's exposure to point-of-sale tobacco products and promotions , Public Health, vol. 136, 2016, p. 8). Explicaţia acestei tendinţe se bazează pe faptul că unităţile comerciale provizorii asigură o vizibilitate mai înaltă a produselor din tutun (a se vedea D. Spanopoulos et al , Tobacco display and brand communication at the point of sale: implications for adolescent smoking behaviour , op. cit. la § 65 supra , p. 65).

71. De asemenea, nivelul accesibilităţii unităţilor comerciale provizorii este mai mare decât în cazul unităţilor comerciale staţionare, deoarece primele pot fi aşezate în cel mai accesibil şi mai aglomerat loc pentru grupurile protejate. Astfel, deşi chioşcurile/gheretele nu pot fi amplasate la o distanţă mai mică de 200 m de grupurile protejate, caracteristicile acestei unităţi comerciale asigură un volum mai mare de vânzări ale produselor din tutun decât în magazine, supermagazine, magazine mixte etc.

72. Acest fapt este confirmat de studiile de specialitate potrivit cărora produsele din tutun reprezintă un produs principal pentru unităţile comerciale mici (a se vedea J. Paynter et al , An intervention to reduce the number of convenience stores selling tobacco: Feasibility study , Tobacco Control, vol. 25, nr.3, 2016, p. 5). Disponibilitatea unităţilor comerciale mici care comercializează produse din tutun reduce necesitatea de a le căuta şi în consecinţă produsele din tutun devin mai accesibile pentru minori (a se vedea A. Sanders-Jackson et al , Convenience store visits by US adolescents: Rationale for healthier retail environments , Health & Place, vol. 34, 2015, p. 63). Cercetările desfăşurate în Japonia şi în Statele Unite ale Americii au scos în evidenţă faptul că există o legătură cauzală considerabilă între deprinderea de a fuma şi frecventarea unităţilor comerciale mici. Astfel, prevalenţa fumatului este mai înaltă în cazul persoanelor care frecventează unităţile comerciale mici cel puţin o dată pe săptămână (a se vedea I. Watanabe et al , Personal Factors Associated with Smoking Among Marginalized and Disadvantaged Youth in Japan: A Strong Relationship Between Smoking and Convenience Store Use , International Journal of Behavioral Medicine, vol, 20, nr.4, 2013, p. 511; Lisa Henriksen et al , Association of Retail Tobacco Marketing With Adolescent Smoking , American Journal of Public Health, vol. 94, nr.12, 2004, p. 2081). În comparaţie cu unităţile comerciale staţionare, cele provizorii (chioşcurile/gheretele) pot fi considerate cea mai populară sursă pentru procurarea produselor din tutun.

73. Cu privire la riscul comercializării produselor din tutun către persoanele cu vârsta de până la 18 ani, Curtea observă că unităţile comerciale provizorii nu dispun de asemenea garanţii ca cele existente în unităţile comerciale staţionare (a se compara cu § 66 supra ). Prin urmare, pornind de la prezumţia că unităţile comerciale staţionare respectă mai riguros interdicţia de a comercializa produse din tutun către minori decât unităţile comerciale provizorii, restricţia referitoare la comercializarea produselor din tutun în apropierea şcolilor poate fi considerată necesară (a se vedea William J. McCarthy et al , Density of Tobacco Retailers Near Schools: Effects on Tobacco Use Among Students , American Journal of Public Health, vol. 99, nr.11, 2009, p. 2012).

c) Cu privire la existenţa unei perioade de adaptare

74. Curtea observă că restricţia privind comercializarea produselor din tutun de către unităţile comerciale provizorii în apropierea grupurilor protejate a fost adoptată prin Legea nr.124 din 29 mai 2015 , care a intrat în vigoare pe 17 septembrie 2015 (a se vedea § 6 supra ).

75. Ulterior, pe 17 iunie 2016, legislatorul a adoptat Legea nr.138, prin care a suspendat acţiunea restricţiei contestate până pe data de 1 ianuarie 2019 pentru unităţile comerciale date în exploatare până la data de 1 iulie 2016 (a se vedea § 10 supra ).

76. Astfel, având în vedere faptul că interdicţia în discuţie a fost adoptată în anul 2015 şi că aceasta a devenit operantă pe 1 ianuarie 2019, Curtea consideră că termenul de patru ani reprezintă o perioadă suficientă pentru ca unităţile comerciale date în exploatare până la data de 1 iulie 2016 să se adapteze noilor condiţii (a se vedea, mutatis mutandis , DCC nr.64 din 19 iunie 2018 , §§ 24 şi 26).

d) Concluzii

77. Curtea reţine că, deşi interdicţia comercializării produselor din tutun în apropierea grupurilor protejate se aplică în funcţie de suprafaţa comercială a unităţii comerciale, unităţile comerciale provizorii nu pot fi considerate defavorizate în raport cu unităţile comerciale staţionare, deoarece primele prezintă următoarele elemente care demonstrează existenţa unui echilibru corect în tratamentul diferenţiat invocat:

(i) pot funcţiona în condiţii mai flexibile decât cele stabilite pentru unităţile comerciale staţionare (a se vedea § 68 din prezenta Hotărâre);

(ii) pot fi reamplasate într-o altă locaţie fără a fi necesare eforturi insurmontabile (a se vedea § 68 din prezenta Hotărâre);

(iii) asigură o vizibilitate mai înaltă a produselor din tutun (a se vedea § 70 din prezenta Hotărâre);

(iv) nivelul accesibilităţii produselor din tutun este mai mare decât în cazul unităţilor comerciale staţionare, fapt care asigură un volum mai mare de vânzări (a se vedea § 71 din prezenta Hotărâre);

(v) pot fi amplasate în cele mai accesibile şi aglomerate locuri pentru grupurile protejate (a se vedea § 68 din prezenta Hotărâre);

(vi) persoanele care frecventează instituţiile de învăţământ tind să procure adesea produse din tutun de la unităţile comerciale mici (a se vedea § 70 din prezenta Hotărâre);

(vii) unităţile comerciale provizorii nu dispun de garanţii contra riscului comercializării produselor din tutun către minori (a se vedea § 73 din prezenta Hotărâre).

78. De asemenea, Curtea reţine că măsurile alternative nu asigură la fel de eficient realizarea scopului urmărit (a se vedea §§ 55-62 din prezenta Hotărâre). Dimpotrivă, prin eliminarea “zonei de protecţie” dintre unităţile care comercializează produsele din tutun şi grupurile protejate se aduce atingere coerenţei măsurilor de descurajare a consumului produselor din tutun (a se vedea § 61 din prezenta Hotărâre). Totodată, legislatorul le-a oferit timp suficient unităţilor comerciale provizorii pentru a se adapta la noile condiţii cu privire la comercializarea produselor din tutun (a se vedea §§ 74-76 din prezenta Hotărâre).

79. Prin urmare, Curtea reţine că interdicţia comercializării produselor din tutun de către unităţile comerciale provizorii în apropierea instituţiilor de învăţământ şi instituţiilor medico-sanitare nu este contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la concurenţa liberă [articolele 9 alin.(3) şi 126 alin.(2) lit.b)] şi nici celor referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi [articolul 54].

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi 140 din Constituţie , 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională , 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale , Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se respinge sesizarea dlui Simion Grişciuc, care deţinea, la data depunerii sesizării, funcţia de deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Se recunoaşte constituţional articolul 25 alin.(6) din Legea nr.278 din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului.

3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTE

Mihai POALELUNGI

Nr.9. Chişinău, 8 aprilie 2019.