Hotărîre nr.1 din 13.01.2005 cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2004

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2004 Nr.1 din 13.01.2005 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.13-16/2 din 21.01.2005 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte-raportor Alina IANUCENCO - judecător Mircea IUGA - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător Ion VASILATI - judecător cu participarea Maiei Ţurcan, grefier, în baza art.10 şi art.23 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.5 lit.i) şi art.80 din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară Raportul cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2004. Conducîndu-se după prevederile art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61 alin.(1) şi art.62 lit.f) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Se aprobă Raportul cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2004 (se anexează). 2. Raportul se expediază Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Consiliului Superior al Magistraturii. 3. Prezenta Hotărîre este definitivă şi, împreună cu raportul, se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ Chişinău, 13 ianuarie 2005. Nr.1. Aprobat prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.1 din 13 ianuarie 2005 RAPORT cu privire la exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2004 I. EXERCITAREA JURISDICŢIEI CONSTITUŢIONALE ÎN ANUL 2004 În anul de referinţă la Curte au fost depuse 27 de sesizări pentru controlul constituţionalităţii actelor normative (14 legi, 14 hotărîri ale Guvernului), 2 sesizări pentru interpretarea Constituţiei şi o sesizare pentru revizuirea Constituţiei. De asemenea, s-au aflat în proces de examinare 9 sesizări depuse în anul 2003. 19 sesizări au venit de la deputaţii în Parlament, o sesizare de la Preşedintele Republicii Moldova, 4 sesizări de la avocaţii parlamentari, o sesizare de la Curtea Supremă de Justiţie şi 2 adresări pentru validarea a 2 mandate de deputat în Parlament de la Comisia Electorală Centrală. Au fost supuse controlului constituţionalităţii 12 acte normative, recunoscute constituţionale 15 norme de drept, declarate neconstituţionale 15 norme de drept. Curtea a pronunţat 30 de hotărîri, inclusiv 17 hotărîri în probleme ce ţin de competenţa funcţională a Curţii. Curtea a emis un aviz asupra proiectului de lege privind completarea art.135 alin.(1) şi modificarea art.136 din Constituţie. Au fost pronunţate 4 decizii de sistare a proceselor. 13 sesizări nu au fost acceptate spre examinare în fond. Au fost expuse 4 opinii separate asupra deciziilor Curţii. Au fost expediate Parlamentului 2 adrese. La 1 ianuarie 2005 au rămas neexaminate 2 sesizări. 1.1. Art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie (Controlul constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului) La 19 februarie 2004, la sesizarea unui avocat parlamentar, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale unele dispoziţii ale art.416 şi art.444 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova (Hotărîrea Curţii nr.2*). ---------------------- * M.O. nr.39-41/9 din 05.03.2004. Prin sesizarea depusă se contesta obligativitatea reprezentării părţilor la examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie de către un avocat sau un alt licenţiat în drept. În şedinţa Curţii autorul a extins obiectul sesizării asupra dispoziţiilor Codului de procedură civilă privind durata de timp rezervată reprezentanţilor părţilor pentru luările de cuvînt în instanţa de recurs. Curtea a relevat că Constituţia şi Codul de procedură civilă oferă părţilor dreptul de a iniţia personal acte procesuale şi de a se apăra printr-o modalitate opţională în toate fazele procesului, atît în instanţa de fond, cît şi în instanţele de apel şi de recurs, şi a constatat că dispoziţia din Cod privind obligativitatea participării la examinarea recursului în Curtea Supremă de Justiţie prin intermediul avocatului sau al unui alt reprezentant licenţiat în drept restrînge dreptul la apărare al părţii. Tratatele internaţionale în domeniu impun reglementarea dreptului la apărare în procesul civil pentru toate persoanele în aşa mod, încît partea în proces să se poată apăra ea însăşi, să fie ascultată personal, avînd dreptul, şi nu obligaţia, de a fi asistată de un avocat ales, iar cînd interesele justiţiei o cer, dacă nu dispune de mijloacele necesare, numit din oficiu, creîndu-se pentru aceasta un mecanism eficient. Constatînd existenţa unor lacune, Curtea a emis o adresă, prin care a atras atenţia Parlamentului asupra necesităţii de a reglementa problema aprecierii posibilităţilor părţii de a suporta cheltuielile de judecată şi serviciile avocatului. La 30 martie 2004 Curtea Constituţională a efectuat controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.358-XV din 31 iulie 2003, prin care s-au operat modificări şi completări în Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 "Privind pensiile de asigurări sociale de stat" (Hotărîrea Curţii nr.9*). ---------------------- * M.O. nr.61-63/15 din 16.04.2004. Potrivit noilor prevederi legale, pensiile stabilite anterior deputaţilor în Parlament, membrilor Guvernului, funcţionarilor publici şi aleşilor locali urmau să fie micşorate sau plătite integral cu condiţia încetării exercitării funcţiilor deţinute. Conform art.50 alin.(2) lit.b) din Legea nr.156-XIV, persoanelor care realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat pînă la atingerea vîrstei de pensionare prevăzute la art.41 alin.(1) plata pensiilor stabilite (pînă la 1 ianuarie 2004) urma să fie stopată, iar după atingerea vîrstei de pensionare pensiile să fie plătite în mărime de 50%. În sesizare se menţiona că prin această restricţie legislativul a instituit temeiuri noi pentru încetarea exercitării funcţiilor deţinute de către persoanele de stat, ceea ce contrazice art.69 alin.(2) şi art.100 din Constituţie, precum şi Codul muncii, care nu prevede asemenea restricţii. Privarea categoriilor respective de persoane de posibilitatea de a primi pensia şi salariul integral contravine art.6, art.16, art.43 alin.(1) şi art.54 din Constituţie. Curtea a menţionat că dreptul subiectiv, constituit în baza unei legi anterioare, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare, legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile contrare intrînd în contradicţie cu art.22 din Constituţie. Conform regulii generale, legea nouă poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu poate desfiinţa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv şi efectele lui. De remarcat în context că art.6 din Codul civil al Republicii Moldova stipulează expres că legea civilă nu are caracter retroactiv. Curtea a declarat neconstituţionale art.43, art.44 alin.(1) şi alin.(2), art.46, art.47, art.48 alin.(1) lit.a) şi b) şi alin.(2), art.50 alin.(2) şi alin.(3) din Legea nr.156-XIV "Privind pensiile de asigurări sociale de stat" în redacţia Legii nr.358-XV, precum şi prevederile Legii nr.358-XV, prin care au fost abrogate un şir de articole avînd drept obiect stabilirea şi plata pensiilor din legile ce reglementează statutul şi garanţiile sociale ale categoriilor respective de persoane. Curtea a relevat că noile dispoziţii de pensionare, instituite prin Legea nr.358-XV, diminuează protecţia socială a categoriilor respective de persoane, încălcînd dreptul lor la pensie pentru vechime în muncă şi principiul universal al respectării drepturilor dobîndite în mod licit. Aceste dispoziţii legale încălcau, de asemenea, prevederile art.54 din Constituţie, conform cărora în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. La 18 mai 2004 Curtea Constituţională a supus controlului constituţionalităţii art.18 alin.(2) lit.f) din Legea nr.123-XV din 18 martie 2003 "Privind administraţia publică locală" şi Hotărîrea Guvernului nr.688 din 10 iunie 2003 "Cu privire la structura şi statele de personal ale primăriilor satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor)" (Hotărîrea Curţii nr.14*). ---------------------- * M.O. nr.88-90/18 din 04.06.2004. Potrivit art.18 alin.(2) lit.f) din Legea nr.123-XV, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, organigrama şi statele primăriei în baza statelor tip, aprobate de Guvern, ale structurilor şi serviciilor publice din subordine. Pentru executarea acestor prevederi, Guvernul, prin Hotărîrea nr.688, a aprobat statele de personal ale primăriilor şi a recomandat primarilor să elaboreze, iar consiliilor respective - să aprobe statele de personal ale primăriilor şi subdiviziunilor consiliilor în corespundere cu anexele la hotărîre. Curtea Constituţională a relevat în hotărîrea sa că organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale şi relaţiile în cadrul sistemului administraţiei publice de diferite niveluri se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. De asemenea, Curtea a precizat că în sensul autonomiei locale sintagma "în baza statelor tip, aprobate de Guvern" nu reprezintă o normă restrictivă, întrucît nu impune consiliilor locale executarea ei strictă, prin termenul "statele - tip" avîndu-se în vedere o schemă - model de încadrare. Apreciind sintagma "în baza statelor tip, aprobate de Guvern" ca fiind conformă cu art.102 din Constituţie, Curtea a relevat că Guvernul, care este cel mai aproape de autorităţile administraţiei publice locale şi cunoaşte cel mai bine necesităţile acestora, poate aproba, cu titlu de recomandare pentru consiliile locale, statele-tip ale primăriilor. Astfel, neavînd caracter normativ obligatoriu, Hotărîrea Guvernului nr.688 nu poate face obiectul controlului constituţionalităţii, pentru care motiv Curtea, în baza art.60 lit.c) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a dispus sistarea procesului. Doi judecători nu au fost de acord cu hotărîrea Curţii şi, în opinia separată, au argumentat că Hotărîrea Guvernului nr.688 restrînge exerciţiul principiului autonomiei locale. La 29 iunie 2004 Curtea a apreciat drept constituţionale prevederile alineatelor doi, trei şi patru ale art.174/1 din Codul cu privire la contravenţiile administrative, cu modificările şi completările ulterioare, subliniind că aceste prevederi au fost determinate de Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor nr.560-XIII din 21 iulie 1995; sînt necesare pentru menţinerea ordinii publice, protejarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane; prin caracterul răspunderii juridice, conţinutul dispoziţiilor şi gradul sancţiunilor corespund criteriului proporţionalităţii; fiind aplicate organizatorului (conducătorului) întrunirii care nu s-a conformat legislaţiei, nu ating existenţa dreptului la libertatea întrunirilor, deoarece persoana poate să-şi exercite acest drept dacă respectă legea (Hotărîrea Curţii nr.18*). ---------------------- * M.O. nr.108-111/19 din 09.07.2004. Sancţionarea organizatorului (conducătorului) adunării neautorizate nu încalcă dreptul la întrunire, întrucît, potrivit Constituţiei, cetăţenii Republicii Moldova, beneficiind de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, au obligaţiile prevăzute de acestea (art.15); respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului (art.16 alin.(1); orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime (art.20 alin.(1); persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei (art.53 alin.(1); infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică adoptată de Parlament (art.72 alin.(1), alin.(3) lit.n). Mai mult ca atît, potrivit dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.54 alin.(3), nu se admite restrîngerea doar a drepturilor proclamate în art.20-24 din Legea Supremă. Subliniind că interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării este o atribuţie de bază a Parlamentului (art.66 lit.c) din Constituţie), Curtea a relevat că, contrar afirmaţiilor din sesizare, dispoziţiile art.174/1 din Codul cu privire la contravenţiile administrative învederează claritate, previzibilitate, transparenţă şi accesibilitate. Ele au fost adoptate cu respectarea dispoziţiilor art.23 din Constituţie. Faptul că legiuitorul nu concretizează sintagma "participare activă" din alineatul patru nu constituie un argument plauzibil pentru a deduce că dispoziţiile acestuia sînt neconstituţionale. Sensul acestui alineat este că nu orice participant la întrunirea ilegală poate fi sancţionat pe cale administrativă, ci numai participanţii activi, iar aceasta, în opinia Curţii, nu aduce atingere dreptului la libertatea întrunirilor paşnice, determinarea gradului de participare, pasivă sau activă, la întrunirea desfăşurată fără avizul sau autorizaţia primăriei revenind organelor abilitate. Astfel Curtea a constatat că prevederile legale contestate sînt conforme art.40, art.54 din Constituţie şi art.11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. De menţionat că Legea organică în domeniu cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor nr.560-XIII din 21 iulie 1995 nu a fost contestată în şedinţă de semnatarii sesizării. La 4 noiembrie 2004 Curtea a recunoscut constituţionale unele prevederi din Legea învăţămîntului nr.547-XIII din 21 iulie 1995, cu modificările şi completările operate prin Legea nr.559-XV din 25 decembrie 2003 (Hotărîrea Curţii nr.25*). ---------------------- * M.O. nr.208-211/28 din 19.11.2004. Autorul sesizării a contestat prevederile legale care stabilesc condiţiile de înfiinţare, reorganizare şi desfiinţare a instituţiilor private de învăţămînt (art.36 alin.(1), exigenţele înaintate faţă de capitalul statutar (art.36 alin.(5), (6), (7), obligativitatea de a dispune, cu titlu de proprietate, de bază tehnico-materială, inclusiv săli de studii, laboratoare, biblioteci dotate cu fond de carte de cel puţin 3 mii de titluri (art.36 alin.(20), retragerea licenţei din cauza absenţei spaţiilor adecvate şi dotărilor necesare pentru desfăşurarea procesului de instruire şi educaţie (art.37 alin.(2) lit.h). Curtea a relevat că Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale şi Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţămîntului, la care Republica Moldova este parte, condiţionează libertatea de a alege instituţii de învăţămînt, altele decît cele de stat, şi libertatea persoanelor fizice şi juridice de a crea şi dirija instituţii de învăţămînt de cerinţa ca acestea să corespundă normelor minime prescrise de stat. Concepţia dezvoltării învăţămîntului în Republica Moldova şi Legea învăţămîntului enunţă, pe lîngă alte principii, principiul asigurării diversităţii formelor organizatorice de obţinere a studiilor atît în instituţiile statale de învăţămînt, cît şi în cele private. Curtea a remarcat că activitatea în domeniul învăţămîntului nu este o activitate de producţie, ci un proces organizat de instruire şi educaţie, prin care persoana atinge un anumit nivel de pregătire fizică, intelectuală şi spirituală, stabilit de stat. Anume în învăţămînt, luînd în considerare importanţa şi specificul lui, legiuitorul impune persoanelor fizice şi juridice care doresc să activeze în acest domeniu condiţia de a obţine în acest scop acordul Ministerului Educaţiei şi de a dispune de bază tehnico-materială. Curtea a observat că instituţiile publice de învăţămînt sînt fondate şi dotate de către stat, pentru asigurarea activităţii lor sînt prevăzute cheltuieli anuale de la buget şi a considerat nefondate afirmaţiile din sesizare, potrivit cărora prevederile legii referitoare la capitalul statutar, la necesitatea de a dispune de bază materială cu titlu de proprietate denotă un tratament inegal şi discriminatoriu faţă de instituţiile de învăţămînt privat în raport cu instituţiile publice. Stabilirea plafonului minim al capitalului statutar şi al fondului de carte pentru instituţiile respective de învăţămînt are drept scop funcţionarea efectivă a acestora şi nu constituie un impediment în exercitarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice şi juridice. Curtea a subliniat că Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem şi unica autoritate legislativă a statului, este în drept să reglementeze cadrul organizatorico-juridic al instituţiilor de învăţămînt privat, ca şi al altor instituţii statale, precum şi să instituie un regim special pentru activitatea acestora. La 14 decembrie 2004 Curtea Constituţională a calificat drept constituţionale art.2 lit.i) din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995 şi art.11 alin.(1) lit.a) din Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 "Cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală" (Hotărîrea Curţii nr.28*). ---------------------- * M.O. nr.241/29 din 27.12.2004. În opinia semnatarului sesizării, aceste prevederi limitează libertatea alegerii medicului şi a instituţiei prestatoare de servicii medicale. Dreptul la ocrotirea sănătăţii, garantat de art.36 alin.(1) din Constituţie, este dezvoltat în art.25 din Legea ocrotirii sănătăţii, care stipulează că cetăţenii Republicii Moldova au dreptul la libera alegere a medicului şi a formei de asistenţă medicală şi să solicite asistenţă medicală instituţiilor medico-sanitare cu orice tip de proprietate şi formă de organizare juridică, atît din ţară, cît şi din străinătate, în conformitate cu tratatele şi acordurile internaţionale, la care Republica Moldova este parte (alin.(1) şi alin.(3). Curtea a relevat că art.2 lit.i) din Legea ocrotirii sănătăţii şi art.11 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nu contrazic dispoziţiile art.25 precitat, deoarece enunţînd dreptul persoanei de a alege medicul de familie şi instituţia medicală primară, ele nu restricţionează solicitarea asistenţei altor medici sau altor instituţii medicale. Curtea a apreciat că prin dispoziţiile contestate statul nu limitează dreptul persoanei la libera alegere a medicului şi a instituţiei de asistenţă medicală şi nu creează premise pentru îngrădirea acestui drept. Prin Legea ocrotirii sănătăţii şi Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală statul urmăreşte realizarea strategiilor de bază ale dezvoltării sistemului de sănătate în Republica Moldova, potrivit cărora fiecare cetăţean are dreptul să primească îngrijiri de sănătate calitative şi oportune, inclusiv preventive, şi care încurajează persoana la libera alegere a medicului şi a instituţiei medico-sanitare. Curtea Constituţională a apreciat dispoziţiile contestate ca fiind în concordanţă cu art.4, art.8, art.36 alin.(1), art.54 alin.(2) din Constituţie, cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, art.12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. * * * Pentru motivul retragerii sesizărilor Curtea Constituţională a sistat procesele pentru controlul constituţionalităţii: - art.452 alin.(1) din Codul de procedură penală nr.122-XV din 14 martie 2003 (Decizia nr.1 din 2 martie 2004*); ---------------------- * M.O. nr.42-44/12 din 12.03.2004. - art.27 alin.(6) din Legea nr.1245-XV din 18 iulie 2002 "Cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei" (Decizia nr.3 din 3 august 2004*). ---------------------- * M.O. nr.138-146/22 din 13.08.2004. * * * Curtea a respins sesizarea unui grup de deputaţi în Parlament pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr.489-XV din 5 decembrie 2003 privind revocarea înainte de termen a preşedintelui unei comisii parlamentare permanente (Decizia din 14 ianuarie 2004*). ---------------------- * M.O. nr.26-29/7 din 13.02.2004. Constatînd că hotărîrea nu are caracter general, dispoziţiile ei sînt aplicate doar pentru un singur caz şi nu pot fi aplicate unei serii întregi de situaţii, deci, nu conţine norme de drept, Curtea a menţionat că, potrivit Constituţiei şi practicii sale, controlul de constituţionalitate nu se extinde asupra actelor de aplicare a dispoziţiilor regulamentare. Curtea a respins sesizarea unui deputat în Parlament pentru controlul constituţionalităţii pct.1 lit.n) din anexele nr.2 la legile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2001 nr.1400-XIV din 7 decembrie 2000 şi pe anul 2002 nr.740-XV din 20 decembrie 2001 pentru motivul că termenul de aplicare a acestor legi a expirat (Decizia din 9 februarie 2004*). ---------------------- * M.O. nr.30-34/8 din 20.02.2004. Întrucît abordează o problemă de interpretare şi aplicare a legii, şi nu una de constituţionalitate, Curtea a refuzat sesizarea unui grup de deputaţi pentru controlul constituţionalităţii art.347 din Codul penal al Republicii Moldova, care prevede aplicarea pedepsei penale pentru profanarea simbolurilor naţional-statale (drapel, stemă, imn) ale Republicii Moldova sau ale altui stat. Curtea a remarcat că interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor legislative este una din atribuţiile de bază ale Parlamentului (Decizia din 18 mai 2004*). ---------------------- * M.O. nr.83-87/17 din 28.05.2004. Curtea Constituţională nu a acceptat pentru examinare în fond sesizarea privind art.87 alin.(3) din Codul electoral, întrucît dispoziţiile acestuia au făcut anterior obiectul controlului constituţionalităţii (Decizia din 11 octombrie 2004*). ---------------------- * M.O. nr.189-192/25 din 22.10.2004. De asemenea, Curtea a considerat inadmisibil a pune pe rol sesizarea pentru controlul constituţionalităţii art.76 alin.(1) lit.g) din Codul muncii, art.24 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la statutul judecătorului, art.29 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Procuratură, art.16 alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, care prevăd suspendarea din funcţie: a salariatului, în caz de trimitere în instanţa de judecată a dosarului penal privind comiterea de către acesta a unei infracţiuni incompatibile cu munca prestată, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti; a judecătorului, prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă se pune în mişcare o acţiune penală, pînă la rămînerea definitivă a sentinţei; a procurorului, prin ordinul Procurorului General, în cazul în care împotriva lui este intentat un proces penal, pînă la adoptarea unei hotărîri definitive; a judecătorului Curţii Constituţionale, de la data încuviinţării trimiterii în judecată a acţiunii penale (Decizia din 11 octombrie 2004*). ---------------------- * M.O. nr.193-198/26 din 29.10.2004. Curtea a conchis că obiectul sesizării ţine de adoptarea, interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării, domenii atribuite în competenţa Parlamentului (art.66 lit.a) şi c) din Constituţie). Curtea a relevat de asemenea că problemele asupra cărora se atenţiona în sesizare pot apărea în cazul aplicării neuniforme a reglementărilor legislative, însă acest aspect nu face resortul autorităţii de jurisdicţie constituţională. Curtea a respins sesizările repetate ale unor deputaţi în Parlament privind controlul constituţionalităţii art.174/1 alin.(2), (3) şi (4) din Codul contravenţiilor administrative (Scrisorile nr.PCC-01/38a din 26.01.04 şi nr.PCC-01/3a din 23.02.04). Menţionăm că în anul de referinţă nu a fost contestat nici un decret al Preşedintelui ţării şi nici un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte. 1.2. Art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie (Controlul constituţionalităţii hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului) Prin Hotărîrea nr.8 din 23 martie 2004* Curtea a recunoscut drept constituţională Hotărîrea Guvernului nr.1385 din 20 noiembrie 2003 "Cu privire la aprobarea modificărilor şi completărilor ce se operează în Hotărîrea Guvernului nr.547 din 4 august 1995", contestată pentru motivul limitării adaosului comercial la comercializarea pîinii şi produselor de panificaţie. ---------------------- * M.O. nr.56-60/14 din 09.04.2004. În hotărîrea sa Curtea a menţionat că politica economică este parte componentă a politicii interne a statului, iar politica preţurilor - parte componentă a politicii economice şi sociale. Direcţiile principale ale politicii interne a statului se aprobă de către Parlament (art.66 lit.d) din Constituţie), realizarea acestei politici este asigurată de către stat prin intermediul Guvernului (art.96 alin.(1) din Constituţie). Potrivit art.9 alin.(3) din Constituţie, unul din factorii de bază ai economiei este concurenţa loială, protecţia căreia, în conformitate cu art.126 alin.(2) lit.b) din Constituţie, este asigurată de către stat. Protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei se efectuează în vederea promovării intereselor consumatorilor. Prin Legea organică nr.1103-XIV din 30 iunie 2000 legiuitorul a stabilit instrumentele juridice de protecţie, menţinere şi stimulare a concurenţei. Art.20 alin.(2) din această lege stipulează că "în ramurile şi în sferele economice, unde concurenţa liberă este limitată, anevoioasă sau lichidată, unde există deficit stabil sau dificultăţi legate de acţiunile agenţilor economici, care ocupă o situaţie dominantă pe piaţa unei anumite mărfi, Guvernul este în drept: a) să stabilească controlul asupra preţurilor pentru a exercita funcţiile statului de asigurare a protecţiei sociale a consumatorilor; b) să curme majorarea exagerată a preţurilor atunci cînd astfel de măsuri sînt justificate exclusiv de circumstanţe cu caracter provizoriu, situaţie de criză, dezechilibrare maximă a cererii şi ofertei etc." Hotărîrea nr.1385, care limitează adaosul comercial pînă la 10 la sută, a subliniat Curtea, are caracter provizoriu şi a fost determinată de criza de cereale din ţară - consecinţă a secetei din vara anului 2003. Statul a întreprins şi alte măsuri în vederea ameliorării situaţiei de criză pe piaţa cerealelor anulînd taxa pe valoarea adăugată la importul şi comercializarea produselor cerealiere, taxa vamală la aceste produse în perioada de pînă la 1 iulie 2004. Aceste măsuri constituie subvenţii ale statului pentru producătorii de pîine şi produse de panificaţie. Curtea a constatat că Guvernul, asigurînd realizarea politicii interne a statului, a acţionat conform prevederilor constituţionale şi legale, care îi permit, în situaţii concrete, să efectueze controlul asupra formării preţurilor pe pieţele de mărfuri. Potrivit art.12 alin.(2) şi art.13 alin.(3) din Legea nr.64-XII din 31 mai 1990 "Cu privire la Guvern", Guvernul reglementează, folosind mijloacele economice şi juridice, activitatea tuturor ramurilor economiei şi a subiecţilor proprietăţii pe teritoriul statului, promovează politica unică a statului în domeniul preţurilor. Măsurile întreprinse de Guvern nu contravin principiului separaţiei puterilor în stat (art.6 din Constituţie) din moment ce legiuitorul îl abilitează cu dreptul de a interveni în procesul de formare a preţurilor. În aceeaşi ordine de idei, Curtea a remarcat de asemenea că, potrivit art.47 alin.(1) din Constituţie, statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent. Or, pîinea şi produsele de panificaţie constituie elemente indispensabile ale hranei. Reglementarea provizorie a preţurilor la aceste produse denotă protecţia concurenţei şi a intereselor generale ale cetăţenilor. Prin urmare, a considera că, în orice situaţie, preţurile la toate mărfurile se stabilesc în funcţie de cerere şi ofertă ar însemna nu numai o încălcare a prevederilor art.126 alin.(2) lit.a) şi b) din Constituţie, dar şi o vătămare a intereselor consumatorilor, cu consecinţe negative asupra nivelului lor de trai. La 2 septembrie 2004 Curtea a declarat neconstituţională Hotărîrea Guvernului nr.782-37 din 8 iulie 2004 "Despre reglementarea situaţiei în reţelele de telecomunicaţii ale Moldovei", suspendată prin decretul Preşedintelui ţării (Hotărîrea Curţii nr.21*). ---------------------- * M.O. nr.168-170/23 din 10.09.2004. Curtea a menţionat că art.126 alin.(1) lit.b) din Constituţie obligă statul să asigure libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie. Potrivit Legii nr.451-XV din 30.07.2001 "Privind licenţierea unor genuri de activitate", unul din principiile de bază ale acordării de licenţe este asigurarea egalităţii în drepturi şi a intereselor legitime ale tuturor întreprinzătorilor. Art.2 din lege defineşte solicitantul de licenţă ca fiind persoană juridică sau fizică, înregistrată în modul stabilit în Republica Moldova în calitate de întreprindere sau organizaţie. Întrucît SAI "Interdnestrcom" nu este consemnată în nici un registru oficial atît în Republica Moldova, cît şi peste hotarele ei, Guvernul a obligat Camera Înregistrării de Stat să o înscrie provizoriu în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor (situaţie de drept nereglementată de nici un act normativ), prin care fapt a comis o imixtiune în activitatea acestei instituţii publice cu autonomie relativă. Conform Legii privind licenţierea unor genuri de activitate, Legii telecomunicaţiilor, precum şi Regulamentului privind eliberarea licenţelor în domeniul telecomunicaţiilor şi informaticii, adoptat de ANRTI, licenţa individuală pentru prestarea serviciilor de telefonie fixă locală şi (sau) interurbană, internaţională şi prestarea serviciilor de telefonie mobilă celulară şi (sau) satelit este eliberată numai de ANRTI, în bază de concurs, dacă comisia pentru eliberarea licenţelor nu decide altfel. Curtea a apreciat că prin secretizarea Hotărîrii nr.782-37 Guvernul a încălcat dispoziţiile art.34 din Constituţie. Or, conform art.34 din Constituţie, dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. Mai mult ca atît, autorităţile publice sînt obligate să asigure informarea corectă a persoanelor asupra treburilor publice. Prin Hotărîrea nr.22 din 28 septembrie 2004* Curtea a apreciat ca fiind constituţională Hotărîrea Guvernului nr.1209 din 9 octombrie 2003 "Despre aprobarea Regulamentului cu privire la reprezentarea Republicii Moldova în organele de lucru ale Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei". ---------------------- * M.O. nr.182-185/24 din 08.10.2004. Potrivit afirmaţiilor semnatarului sesizării, Hotărîrea nr.1209 conţine norme juridice primare, care comportă caracter general, obligatoriu şi impersonal. El a menţionat că, potrivit art.102 din Constituţie, hotărîrile Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor şi nu pot conţine norme juridice primare, fiind subsecvente legilor adoptate de Parlament. În hotărîre Curtea a relevat că dispoziţiile privind modul de reprezentare a Republicii Moldova la conferinţele ministeriale europene, comitetele europene, comitetele directorii, comitetele de experţi, grupurile de lucru şi în alte organe, create în baza deciziilor Comitetului de Miniştri, şi de desemnare şi participare a experţilor guvernamentali ai Republicii Moldova la lucrările acestor organe nu comportă caracter primar. Aceste dispoziţii concretizează, într-un domeniu expres determinat, dispoziţiile primare cuprinse în Concepţia politicii externe a Republicii Moldova, în Hotărîrea Parlamentului nr.522-XIII din 12 iulie 1995 "Privind ratificarea Statutului Consiliului Europei" şi în Statutul Consiliului Europei. Potrivit Rezoluţiei (76)3 a Comitetului de Miniştri din 18 februarie 1976, comitetele sînt compuse din persoane numite de guvernele statelor-membre. Curtea a conchis că prin adoptarea Hotărîrii nr.1209 Guvernul nu şi-a depăşit atribuţiile prevăzute de art.102 din Constituţie şi nu a comis o ingerinţă în activitatea Parlamentului, prin urmare nu a încălcat dispoziţiile art.6 din Constituţie. Prin Hotărîrea nr.24 din 21 octombrie 2004* Curtea a recunoscut constituţionale punctele 6, 7 şi 8 din Hotărîrea Guvernului nr.834 din 26 iulie 2004 "Privind unele măsuri de reglementare a achiziţionării şi exportului de cereale şi produse cerealiere". ---------------------- * M.O. nr.199-204/27 din 05.11.2004. Prin actul contestat Guvernul a aprobat lista mărfurilor al căror export urma să se efectueze prin Bursa Universală de Mărfuri a Moldovei: grîu şi meslin, orz, făină de grîu sau de meslin. În opinia semnatarilor sesizărilor, Guvernul şi-a depăşit atribuţiile constituţionale, creînd condiţii protecţioniste şi privilegiate pentru activitatea unui singur agent economic - Bursa Universală de Mărfuri a Moldovei. Curtea a menţionat că, potrivit dispoziţiilor constituţionale şi legale, asigurarea securităţii economice a statului este pusă în sarcina Guvernului. Astfel, Guvernul a adoptat Hotărîrea nr.834 în scopul asigurării securităţii alimentare, protejării populaţiei şi a producătorilor de cereale autohtoni, creării condiţiilor de concurenţă loială pentru toţi agenţii economici antrenaţi în exportul de cereale şi produse cerealiere, iar grîul şi meslinul, orzul, făina de grîu sau de meslin fac parte din lista produselor strategice care asigură securitatea alimentară a statului ( anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr.717 din 30 iunie 1998). În opinia separată la această hotărîre se afirmă că Legea reglementării de stat a activităţii comerciale externe nr.1031-XIV din 8 iunie 2000, invocată de Curte în fundamentarea hotărîrii sale, nu stipulează restricţii de ordinul celor prevăzute de Hotărîrea Guvernului nr.834. De asemenea, judecătorul consideră inacceptabilă referinţa la Acordul general pentru tarife vamale şi comerţ GATT pentru motivul că acest act internaţional permite aplicarea unor măsuri restrictive la export numai atunci cînd se atestă o situaţie critică din cauza lipsei acute a unor produse alimentare. * * * Curtea a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.688 din 10 iunie 2003 "Cu privire la structura şi statele de personal ale primăriilor satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor)" pentru motivul că nu comportă caracter normativ (Hotărîrea Curţii nr.14 din 18 mai 2004*). ---------------------- * M.O. nr.88-90/18 din 04.06.2004. De asemenea, Curtea a sistat procesul pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.655 din 2 iunie 2003 "Despre aprobarea Regulamentului cu privire la punerea în aplicare a Sistemului Internaţional de Asigurări Carta Verde", care pe durata aflării pe rol la Curtea Constituţională a fost abrogată (Decizia nr.2 din 31 mai 2004). Prin Decizia nr.3 din 3 august 2004* Curtea a dispus sistarea procesului pentru controlul constituţionalităţii pct.45 din Regulamentul cu privire la îndeplinirea serviciului militar de către corpul soldaţilor, sergenţilor şi ofiţerilor Forţelor Armate, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.925 din 21 decembrie 1994, întrucît autorul şi-a retras sesizarea. ---------------------- * M.O. nr.138-146/22 din 13.08.2004. De asemenea, Curtea a sistat procesul asupra Hotărîrii Guvernului nr.508 din 17 mai 2004 "Despre aprobarea Regulamentului provizoriu privind inventarierea bunurilor agricole arendate" concluzionînd că hotărîrea şi Regulamentul aprobat prin această hotărîre nu sînt acte normative (Decizia nr.4 din 9 decembrie 2004*). ---------------------- * M.O. nr.241/30 din 27.12.2004. În opinia separată asupra acestei decizii judecătorul a adus argumente privind caracterul normativ al Regulamentului aprobat prin Hotărîrea nr.508 şi a afirmat că Curtea avea obligaţia de a exercita controlul constituţionalităţii acestuia. * * * Au fost respinse prin scrisoare sesizările pentru controlul constituţionalităţii: - art.51 pct.8 al Regulamentului Adunării Populare a UTA Găgăuzia nr.27-IV/III din 23 martie 2003 şi decretului Başcanului Găgăuziei nr.4 din 5 aprilie 2004 "Cu privire la demiterea din funcţie a primarului mun.Comrat Constantin Tauşangi"; - unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr.78 din 2 februarie 2004 "Despre aprobarea modificărilor şi completărilor ce se operează în Codul privind activitatea practică a vinificatorului"; - dispoziţiilor Guvernului nr.143-d din 21.09.04 şi nr.0925-1127 din 20.07.2004. Sesizările respective nu au fost acceptate pentru examinare în fond pentru motivul că obiectul lor nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. 1.3. Art.135 alin.(1) lit.b) din Constituţie (Interpretarea Constituţiei) La 18 martie 2004, la sesizarea unui deputat în Parlament, Curtea a interpretat dispoziţiile art.116 alin.(3) din Constituţie în sensul dacă termenul de 4 ani, pentru care sînt numiţi în funcţie preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti, priveşte toate instanţele, inclusiv Curtea Supremă de Justiţie (Hotărîrea nr.7*). ---------------------- * M.O. nr.53-55/13 din 02.04.2004. Curtea a menţionat că, întrucît Curtea Supremă de Justiţie face parte din instanţele judecătoreşti, prin care, conform art.115 alin.(1) din Constituţie, se înfăptuieşte justiţia în Republica Moldova, dispoziţia constituţională privind termenul de 4 ani pentru care sînt numiţi în funcţie preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor de judecată cuprinsă în art.116 alin.(3) comportă un caracter general în raport cu alin.(4), care îl succedă şi care reglementează desemnarea preşedintelui, vicepreşedinţilor şi judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie. Alin.(3) din art.116 din Constituţie stipulează expres că preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti sînt numiţi în funcţie pe un termen de 4 ani. Limitarea termenului nu aduce atingere garanţiilor constituţionale privind independenţa, imparţialitatea şi inamovibilitatea judecătorului, consacrate de art.116 alin.(1) din Constituţie, întrucît vizează doar funcţiile administrative deţinute în instanţe judecătoreşti. Curtea a relevat că numirea preşedintelui şi vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie pentru un termen nedeterminat comportă avantaje şi dezavantaje evidente. Or, în orice moment Parlamentul poate revoca preşedintele sau vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie sau, dimpotrivă, funcţiile respective pot fi ocupate de aceleaşi persoane un termen nelimitat. Ca urmare, se pune în pericol independenţa administrării instanţei judecătoreşti supreme, se încalcă principiul rotaţiei cadrelor, apare riscul conducerii unipersonale a instanţei pe parcursul mai multor ani, se elimină şansele altor judecători de a promova în funcţiile respective, intervine un impediment în selectarea, recrutarea, desemnarea şi desfăşurarea carierei judecătorului. Curtea a apreciat că dispoziţia privind termenul de 4 ani, pentru care sînt numiţi în funcţie preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti, cuprinsă în art.116 alin.(3) din Constituţie, se extinde asupra preşedintelui şi vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie. În temeiul art.28 alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea a atras atenţia Parlamentului asupra oportunităţii lichidării lacunei semnalate printr-o adresă. Nu s-a acceptat pentru examinare sesizarea privind interpretarea art.35 alin.(4) din Constituţie pentru motivul caracterului expres al dispoziţiilor acestuia. Curtea a subliniat că, de regulă, sînt supuse interpretării dispoziţiile constituţionale imprecise sau incomplete sau în cazul în care în procesul aplicării textului constituţional pentru o situaţie concretă apar ambiguităţi (Decizia din 20 decembrie 2004*). ---------------------- * M.O. nr.241/31 din 27.12.2004. 1.4. Art.135 alin.(1) lit.c) din Constituţie (Avizarea iniţiativelor de revizuire a Constituţiei) La 16 decembrie 2004 Curtea a emis Avizul nr.1* asupra proiectului de lege privind completarea art.135 alin.(1) şi modificarea art.136 din Constituţie. --------------------- * M.O. nr.241/32 din 27.12.2004. Analizînd proiectul de lege constituţională sub raportul corespunderii art.141 şi 142 din Constituţie, Curtea a constatat că el nu depăşeşte limitele de revizuire a Constituţiei. Curtea a subliniat că proiectul legii prevede un mecanism subsidiar de protecţie a drepturilor omului în Republica Moldova, permiţînd cetăţenilor să sesizeze direct Curtea Constituţională atît pentru declanşarea procedurii de control al constituţionalităţii legilor, cît şi pentru soluţionarea plîngerilor în recurs constituţional. În opinia Curţii, instituirea recursului constituţional la nivel naţional va contribui la protecţia mai eficientă a drepturilor şi libertăţilor statuate atît de Constituţia Republicii Moldova, cît şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Prin examinarea recursurilor constituţionale Curtea se va pronunţa, în primă şi ultimă instanţă, asupra încălcărilor comise în acest sens de autorităţile publice şi instanţele de judecată. Curtea a relevat de asemenea că recursul constituţional va permite contestarea directă a actelor sau a acţiunilor (inacţiunilor) autorităţilor publice care au încălcat drepturile constituţionale ale persoanei, şi nicidecum atacarea propriu-zisă a deciziilor irevocabile ale instanţelor judecătoreşti de drept comun. Conform statutului său şi rolului atribuit în sistemul de drept, Curtea Constituţională nu va putea casa sau modifica hotărîrile şi sentinţele definitive ale instanţelor judecătoreşti în litigii concrete. Referitor la modificarea art.136 din Constituţie, Curtea a menţionat că desemnarea unui judecător de către Preşedintele Republicii Moldova extinde exerciţiul criteriului reprezentativităţii. Fiind ales de trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi, învestirea Preşedintelui ţării necesită un consens mai larg, decît votul unei simple majorităţi. Astfel, se prezumă că judecătorul numit de Preşedinte va fi susţinut de majoritatea reprezentanţilor poporului, inclusiv de opoziţia parlamentară, şi, implicit, va beneficia de sufragiile unui segment mai mare al populaţiei, în raport cu judecătorii numiţi de Parlament prin votul simplu al deputaţilor prezenţi la şedinţă. Calificînd decizia Curţii ca o flagrantă eroare jurisdicţională, unul din judecători a opinat că, în formula propusă, proiectul de lege constituţională încalcă principiul unităţii materiei constituţionale. El a relevat că, întrucît nu face parte din autoritatea judecătorească, Curtea Constituţională nu poate fi instanţă de recurs, cu atît mai mult pentru instanţele judecătoreşti de drept comun. De asemenea el a opinat că imparitatea reprezentativă a autorităţilor publice la Curtea Constituţională va conduce la dezechilibrarea puterii, prin care fapt proiectul încalcă art.6 din Constituţie. 1.5. Art.135 alin.(1) lit.d) din Constituţie (Confirmarea rezultatelor referendumurilor republicane) În anul de referinţă Curtea nu s-a pronunţat în această problemă. 1.6. Art.135 alin.(1) lit.e) din Constituţie (Confirmarea rezultatelor alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova) Pe parcursul anului ce s-a scurs Curtea a adoptat 2 hotărîri prin care a validat mandatele de deputat în Parlament atribuite candidaţilor supleanţi Petru Porubin, la 26 februarie 2004, şi Serghei Rusnac, la 3 august 2004, ambii pe lista Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (hotărîrile Curţii nr.3* şi nr.20**). ---------------------- * M.O. nr.39-41/10 din 05.03.2004. ** M.O. nr.138-146/20 din 13.08.2004. 1.7. Art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie (Constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte, precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile) În anul de referinţă Curtea nu a examinat astfel de cauze. 1.8. Art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie (Rezolvarea cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice sesizate de Curtea Supremă de Justiţie) Prin Decizia din 6 aprilie 2004* nu a fost acceptată spre examinare în fond sesizarea Curţii Supreme de Justiţie privind excepţia de neconstituţionalitate cuprinsă în punctul 72 capitolul VI din Anexa la Hotărîrea Guvernului nr.1080 din 8 octombrie 2001 "Cu privire la aprobarea Listei mărcilor - proprietate a statului" pentru motivul că Curtea Constituţională a pronunţat anterior o decizie asupra actului normativ contestat. ---------------------- * M.O. nr.64-66/16 din 23.04.2004. Întrucît autorul sesizării n-a prezentat probe în favoarea afirmaţiilor că în mersul examinării cauzei de contencios administrativ au fost constatate circumstanţe noi, necunoscute la data pronunţării hotărîrii respective a Curţii Constituţionale, Curtea a considerat inaplicabile prevederile art.72, intitulat "Revizuirea hotărîrii şi avizului", din Codul jurisdicţiei constituţionale. 1.9. Art.135 alin.(1) lit.h) din Constituţie (Soluţionarea chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid) În anul de referinţă Curtea n-a examinat nici un dosar într-o astfel de problemă. II. EXECUTAREA HOTĂRÎRILOR CURŢII CONSTITUŢIONALE Prin Legea nr.303-XV din 23 septembrie 2004* Parlamentul a operat modificări în Codul de procedură civilă şi astfel a executat Hotărîrea Curţii nr.2 din 19 februarie 2004**. ---------------------- * M.O. nr.182-185/814 din 08.10.2004. ** M.O. nr.39-41/9 din 05.03.2004. Prin Legea nr.273-XV din 16 iulie 2004* Parlamentul a executat Hotărîrea Curţii nr.9 din 30 martie 2004**, prin care au fost declarate neconstituţionale unele prevederi din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr.156-XIV şi din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.358-XV din 31 iulie 2003. ---------------------- * M.O. nr.168-170/771 din 10.09.2004. ** M.O. nr.61-63/15 din 16.04.2004. Pentru executarea Hotărîrii Curţii nr.21 din 2 septembrie 2004*, la 6 octombrie 2004 Guvernul a adoptat Hotărîrea nr.1093**. ---------------------- * M.O. nr.168-170/23 din 10.09.2004. ** M.O. nr.186-188/1282 din 15.10.2004. În cadrul examinării cauzei pentru interpetarea dispoziţiei constituţionale privind termenul de 4 ani, pentru care sînt numiţi în funcţie preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti, Curtea a observat că Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie nr.789-XIII din 26 martie 1996 (cu modificările şi completările ulterioare) nu reglementează expres termenul de exercitare a funcţiilor de preşedinte şi vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie (Hotărîrea nr.7 din 18 martie 2004* privind interpretarea art.116 alin.(3) din Constituţie). ---------------------- * M.O. nr.88-90/467 din 04.06.2004. Prin Legea nr.159-XV din 20 mai 2004* Parlamentul a modificat art.9 din Legea nr.789-XIII din 26 martie 1996 "Cu privire la Curtea Supremă de Justiţie". ---------------------- * M.O. 88-90/467 din 04.06.2004. A rămas neexecutată parţial Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.28 din 30 mai 2002* pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.382-XV din 19 iulie 2001 "Cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor". ---------------------- * M.O. nr.75/19 din 13.06.2002. III. PUBLICITATE ŞI TRANSPARENŢĂ În anul 2004 au văzut lumina tiparului 25 de acte ale Curţii Constituţionale, inclusiv 2 hotărîri ce ţin de competenţa sa funcţională. Şedinţele Curţii, cu excepţia uneia, au fost publice, asigurîndu-se accesul liber la ele al reprezentanţilor societăţii civile, mass-media, atît oficiale, cît şi independente. Graţie acestui fapt, activitatea Curţii a fost reflectată mai amplu şi multilateral. Cu sprijinul financiar al Programului "Soros-Moldova", a fost editată culegerea de hotărîri şi decizii ale Curţii Constituţionale adoptate în anul 2003. A apărut trimestrial revista ştiinţifică şi informativă de drept "Justiţia Constituţională", inclusiv o ediţie specială consacrată împlinirii a 10 ani de la adoptarea Constituţiei. Publicaţia a obţinut indicele de înregistrare al UNESCO ISSN 1810-7257. IV. ADRESĂRILE CETĂŢENILOR În anul de referinţă au fost depuse peste o sută de sesizări şi petiţii ale cetăţenilor în diverse probleme, în special privind deciziile instanţelor judecătoreşti, depunerile băneşti la Banca de Economii, situaţia materială precară, pensia, averea, cota de pămînt etc. Curtea Constituţională a readresat petiţiile instituţiilor de resort: Centrul pentru Drepturile Omului, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Curtea Supremă de Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii, Procuratura Generală, Ministerul Justiţiei ş.a. V. RELAŢII INTERNAŢIONALE Dezvoltarea relaţiilor cu diverse instituţii de drept internaţionale constituie o prioritate a Curţii Constituţionale. Curtea Constituţională este membră cu drepturi depline a trei organizaţii internaţionale: Asociaţia Curţilor Constituţionale Francofone, Comisia de la Veneţia a Consiliului Europei şi Conferinţa Europeană a Curţilor Constituţionale. Judecătorii Curţii au participat la conferinţele internaţionale: - "Rolul Curţii Constituţionale în menţinerea stabilităţii şi consolidarea Constituţiei", organizată de Comisia de la Veneţia în cooperare cu Curtea Constituţională a Federaţiei Ruse; - "Echilibrarea independenţei justiţiei şi a responsabilităţii", organizată de Centrul pentru Democraţie din SUA în cooperare cu Curtea Constituţională a României; - "Asigurarea respectării principiului supremaţiei dreptului în practica justiţiei constituţionale" de la Erevan, organizată de Curtea Constituţională a Armeniei în cooperare cu Comisia de la Veneţia a Consiliului Europei; - "Notariatul în tranziţie. Probleme şi perspective", organizată de Uniunea Notarilor din Moldova cu sprijinul Consiliului Europei; - la seminarele internaţionale: "Organizarea şi funcţiile justiţiei în contextul european", organizat de Centrul pentru Dreptul Constituţional European din Grecia; - "Asigurarea respectării legislaţiei electorale prin educaţia în domeniul drepturilor şi obligaţiilor alegătorului", organizat cu sprijinul biroului ABA/CEELI - Moldova şi al Institutului Republican Internaţional; - "Evaluarea practicii constituţionale în decursul a 15 ani în Europa Centrală şi Orientală", organizat de Comisia de la Veneţia în cooperare cu Fundaţia "Ius et Lex" din Polonia; - la seminarul training "Mass-media şi promovarea drepturilor omului", organizat de Centrul "Acces-info" şi "Press Now" (Olanda); - la conferinţa ştiinţifico-practică "Un deceniu de dezvoltare sub auspiciile Constituţiei Republicii Moldova", organizată cu susţinerea Uniunii Juriştilor din Moldova, Curţii Constituţionale şi Organizaţiei "Transparency International-Moldova"; - la conferinţa ştiinţifică "Demnitatea umană şi naţională în contextul integrării europene a Republicii Moldova", organizată de Asociaţia pentru Demnitate Umană (APDUM). Curtea a avut întrevederi cu dl Ernst Lueber, secretar general al Comisiei Internaţionale a Juriştilor, dl Bill Bowring, directorul Institutului pentru probleme legate de drepturile omului şi justiţia socială din Londra, dna Claire l'Heureux-Dube, ex-judecător şi profesoară de drept la Universitatea Laval din Canada, dna Linda Besharaty-Movaed, consilier juridic, Comisia Internaţională a Juriştilor, dl Claus Neukirch, reprezentant pentru presă şi relaţii cu publicul al Misiunii OSCE în Moldova, dl Mark S.Kende, profesor de drept la Universitatea Montana, SUA, dl Fransisco S.Arias, preşedintele Uniunii Internaţionale a Notariatului Latin, dl Nicolaus Stassinopoulos, vicepreşedinte al aceleiaşi Uniuni, dl Miguel Angel Sepura Zurbano, preşedintele Comisiei de Cooperare Notarială Internaţională (CCNI), dl Jose Louis Perales Sanz, preşedintele Comisiei Afacerilor Europene şi Mediteraniene (CAEM), dl Vittorio Di Cagno, preşedintele de onoare al CCNI, dna Luisa Mascia, coordonator pentru Europa de Est şi de Vest în cadrul Coaliţiei Europene a Curţilor Penale Internaţionale, dl Eugen Goloşapov, director executiv al organizaţiei Amnesty Internaţional Moldova, dna Doina Ioana Străisteanu, directorul programului "Avocatură şi monitoring în domeniul drepturilor omului" al Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului în Moldova, dl Michel Merlotti, delegatul special al Comisiei de Cooperare Notarială Internaţională pentru Europa Centrală şi de Est, delegatul special al Consiliului Europei, dl Vladimir Philipov, reprezentant special al Secretarului General al Consiliului Europei, dl William Hill, Ambasador, şeful misiunii OSCE, dna Kristin Franklin, reprezentant în domeniul dimensiunii umane al Misiunii OSCE în Moldova, dl Serghei Sirotkin, consilier regional al Programului de susţinere a guvernării democratice, dna Angela Dumitraşcu, coordonator de programe al programului menţionat, dl Petro Cealîi, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Ucrainei, dl Sveatoslav Draci, Secretarul II al Ambasadei Ucrainei în Moldova, dl Marko Şevcenco, consilier în probleme de drept, Ambasada Ucrainei în Moldova, dl Iuri Zubacov, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în Moldova, dl Vladimir Malaşkin, Secretarul I al Ambasadei Federaţiei Ruse în Moldova, dl Vladimir Voronin, Preşedintele Republicii Moldova, dl Nicolae Selivon, Preşedintele Curţii Constituţionale a Ucrainei, întrevederi care au constituit un aport considerabil la reactualizarea şi menţinerea raporturilor de parteneriat cu instituţiile şi organismele de drept naţionale şi internaţionale. Întregul spectru al activităţilor desfăşurate de Curtea Constituţională a Republicii Moldova pe parcursul anului 2004 a fost prezentat în raportul naţional intitulat "Rolul şi funcţionarea Curţii Constituţionale în perioada electorală" (chestionarul include 285 de întrebări) remis Asociaţiei Curţilor Constituţionale Francofone, precum şi în rezumatele celor mai importante hotărîri ale Curţii remise Comisiei de la Veneţia. VI. CONCLUZII Majoritatea cauzelor soluţionate de Curte în anul 2004 au avut drept obiect controlul constituţionalităţii dispoziţiilor legale sub aspectul respectării principiului separaţiei puterilor statuat de art.6 din Constituţie (hotărîrile Curţii nr.8 din 23 martie, nr.9 din 30 martie, nr.22 din 28 septembrie, Decizia nr.4 din 9 decembrie). Or, conform art.134 alin.(3) din Constituţie, Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă şi putere judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat. În ultimii doi ani Curtea a pronunţat un număr aproximativ egal de hotărîri şi decizii, însă în anul 2004 s-a semnalat tendinţa reducerii numărului de sesizări puse pe rol (27 faţă de 40 în 2003), a crescut numărul normelor de drept declarate neconstituţionale (15 faţă de 4 în anul 2003). Cauzele cele mai frecvente de respingere a sesizărilor au constituit: - nerespectarea condiţiilor prevăzute de art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale privind forma şi conţinutul sesizării; - obiectul sesizării nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. În anul 2004 a crescut considerabil numărul petiţiilor cetăţenilor avînd drept motivaţie încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. În special, fluxul adresărilor scrise şi al apelurilor telefonice a sporit în a doua jumătate a anului, cînd a fost depus spre avizare proiectul de revizuire a Constituţiei în sensul atribuirii cetăţenilor a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ