Hotărîre nr.1 din 31.01.97 privind aprobarea raportului despre exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 1996

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE privind aprobarea raportului despre exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 1996 Nr.1 din 31.01.97 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.10-11/1 din 13.02.1997 * * * În numele Republicii Moldova Curtea Constituţională a Republicii Moldova în componenţa: Pavel Barbalat - preşedinte Nicolae Chiseev - judecător Nicolae Osmochescu - judecător Mihai Cotorobai - judecător Gheorghe Susarenco - judecător Ion Vasilati - judecător cu participarea Ludmilei Zadorojnîi - grefier, Vitalie Modrîngă - şeful Secretariatului, conducîndu-se de articolul 10 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 80 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă raportul elaborat în Secretariatul Curţii Constituţionale despre exercitarea jurisdicţiei Constituţionale în 1996. Examinînd raportul despre exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 1996, concluziile şi recomandările, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Se aprobă raportul privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în 1996. 2. Raportul se expediază Parlamentului Republicii Moldova, Preşedintelui Republicii Moldova şi Consiliului Superior al Magistraturii. 3. Prezenta hotărîre este definitivă, împreună cu raportul va fi publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 10 zile. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 31 ianuarie 1997. Nr. 1. R A P O R T privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale de către Curtea Constituţională a Republicii Moldova în 1996 Prezentul raport a fost elaborat în baza articolului 10 din Legea cu privire la Curtea Constuţională şi articolului 80 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale. I Fiind unica autoritate de jurisdicţie constituţională, Curtea Constituţională ca garant al supremaţiei Constituţiei, întreaga sa activitate şi-a subordonat-o principiului asigurării respectării Constituţiei şi concordanţei cadrului legislativ cu normele constituţionale. Călăuzîndu-se de principiul separaţiei puterilor în stat în putere legislativă, executivă şi judecătorească, Curtea Constituţională s-a străduit, prin deciziile adoptate, să contribuie la menţinerea legalităţii constituţionale în ţară. Pe pacrusrul anului 1996 la Curtea Constituţională au parvenit 28 de sesizări, prin care au fost solicitate: interpretarea Constituţiei - 7 sesizări; exercitarea controlului privind constituţionalitatea a 5 decrete prezidenţiale, 6 hotărîri ale Guvernului, 2 hotărîri şi 3 legi ale Parlamentului, Codului funciar; validarea supleanţilor în Parlament; confirmarea şi validarea rezultatelor alegerii Preşedintelui Republicii Moldova. În baza articolului 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, s-au adresat Curţii Constituţionale: Preşedintele Republicii Moldova - cu 3 sesizări, Preşedintele Parlamentului - cu 2 sesizări, deputaţii şi fracţiunile parlamentare - cu 16 sesizări, Primul-ministru - cu 3 sesizări, Curtea Supremă de Justiţie - cu 2 sesizări, Procurorul General - cu 1 sesizare. Conform articolului 135 alineatul (1) litera e) din Constituţie, Curtea Constituţională a confirmat rezultatele alegerii Preşedintelui Republicii Moldova din 1 decembrie 1996. Curtea Constituţională a examinat în fond 32 sesizări, au fost remise solicitanţilor 2 sesizări, a adoptat 19 hotărîri şi 3 decizii. Prin şase hotărîri au fost interpretate unele dispoziţii din Constituţie, a fost recunoscută neconstituţionalitatea a 2 decrete prezidenţiale, a unor prevederi din 3 legi şi din Codul funciar, prin 3 hotărîri au fost confirmate şi validate alegerile unor deputaţi în Parlament din numărul supleanţilor. Fiind contestate şi supuse controlului în fond, au fost recunoscute drept constituţionale 8 decrete prezidenţiale, 2 hotărîri ale Guvernului şi 1 hotărîre a Parlamentului. A fost sistată procedura de examinare a 3 sesizări pe motivul retragerii lor. De asemenea, a fost sistat procesul jurisdicţiei constituţionale privind controlul constituţionalităţii unui act normativ emis pînă la intrarea în vigoare a Constituţiei. A fost clasat un dosar privind controlul constituţionalităţii unui decret prezidenţial din motivul declarării acestuia drept caduc înainte ca sesizarea respectivă să fi fost inclusă în ordinea de zi a şedinţei plenare. Pe pacursul perioadei vizate au fost interpretate unele norme constituţionale care se referă direct la atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova, ale Guvernului şi Parlamentului la separaţia şi colaborarea puterilor în stat. Interpretînd articolul 88 litera i) din Constutuţie, Curtea Constituţională a ajuns la concluzia că, suspendînd acţiunea actelor Guvernului ce contravin legislaţiei în vigoare, Preşedintele Republicii Moldova, concomitent, sesizează Curtea Constituţională privind corespunderea acestor acte Constituţiei Republicii Moldova. Prin sesizarea domnului Victor Cecan, deputat în Parlament, s-a solicitat interpretarea articolului 78 alineatul (5) din Constituţie în sensul dacă poate Preşedintele Republicii Moldova în exerciţiu candida pentru un nou mandat la funcţia de şef al statului. Examinînd în fond argumentele expuse, materialele dosarului, Curtea Constituţională a pornit de la faptul că Republica Moldova s-a constituit ca stat suveran, independent şi democratic la 27 august 1991 în baza Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova. Curtea Constituţională a stabilit că primul mandat de Preşedinte al Republicii Moldova se exercită cu începere de la 15 ianuarie 1992, deoarece pînă la 15 ianuarie 1992- data depunerii jurămîntului de către Preşedintele Republicii Moldova în exerciţiu - ales la 8 decembrie 1991 prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, nici o persoană nu a exercitat un mandat de şef al statului. La sesizarea deputatului în Parlament, domnului V. Cecan, a fost interpretat articolul 93 din Constituţie referitor la termenul în care Preşedintele Republicii Moldova urmează să promulge legile şi la sesizarea Preşedintelui Republicii Moldova, domnul M. SNEGUR, referitor la procedura de promulgare a legilor remise Parlamentului spre reexaminare. Analizînd textul articolului 93 din Constituţie, Curtea Constituţională a ajuns la concluzia că prevederile acestui articol în partea ce se referă la termenul de promulgare a legilor necesită o interpretare mai largă şi a dat interpretarea respectivă. Astfel, Curtea Constituţională a stabilit că şi legile reexaminate de către Parlament, indiferent de faptul dacă autoritatea legislativă şi-a menţinut hotărîrea adoptată anterior sau legile au fost modificate în conformitate cu propunerile şefului statului, se promulgă de către Preşedintele Republicii Moldova în termen de cel mult 2 săptămîni de la data înregistrării în Cancelaria Preşedintelui a legii. La sesizarea Procurorului General al Republicii Moldova Curtea Constituţională a interpretat asemenea noţiuni de drept ca: "Forţele Armate ale Republicii Moldova" şi "conducerea Ministerului Apărării de către Preşedintele Republicii Moldova". Preşedintele Parlamentului, domnul P. LUCINSCHI, a solicitat în sesizarea sa interpretarea dispoziţiilor constituţionale privind procedura de adoptare şi promulgare a legilor. Examinînd argumentele expuse în sesizare, Curtea Constituţională s-a pronunţat pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Parlamentului, în care să fie prevăzută procedura de votare a legilor. Legea supremă stipulează numai procedura legislativă ordinară, însă nu determină strict procedura de votare a legilor, în cazul trimiterii lor de către Preşedintele Republicii Moldova spre reexaminare Parlamentului. La 15 martie 1996 Preşedintele Republicii Moldova a emis Decretul nr. 68 "Cu privire la conducerea Ministerului Apărării", prin care domnul Pavel Creangă a fost destituit din funcţia de ministru al apărării, iar conducerea ministerului a fost pusă în sarcina domnului Tudor Dabija, viceministru al apărării. Analizînd argumentele din sesizările Guvernului şi grupului de deputaţi în Parlament, care contestă acelaşi Decret, şi normele constuţionale, ce se referă nemijlocit la atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Parlamentului în problema abordată, Curtea Constituţională a ajuns la concluzia că acest Decret este neconstituţional pe motiv că nu corespunde dispoziţiilor constituţionale ce ţin de separaţia şi colaborarea puterilor în stat. Curtea Constituţională a recunoscut drept neconstituţional şi Decretul prezidenţial nr. 223 din 17 iulie 1995 "Cu privire la Fondul Republican de Investiţii şi Dezvoltare". Prin Decretul menţionat Preşedintele Republicii Moldova a încuviinţat iniţiativa privind crearea pe lîngă Preşedintele republicii a asociaţiei obşteşti - Fondul Republican de Investiţii şi Dezvoltare, abilitîndu-l cu dreptul de control în domeniul organizării programului reformelor în republică şi prevăzînd crearea condiţiilor necesare pentru activitatea lui. Examinînd Decretul nr. 223 prin prisma normelor constituţionale ce stipulează atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova în domeniul protecţiei asociaţiilor obşteşti, Curtea Constituţională consideră că prevederile Decretului nu se încadrează în limitele cadrului juridic existent, dată fiind inadmisibilitatea imixtiunii organelor de stat şi a persoanelor cu funcţii de răspundere în activitatea asociaţiilor obşteşti, după cum inadmisibil este şi amestecul asociaţiilor obşteşti în activitatea organelor de stat şi a persoanelor cu funcţii de răspundere. La 21 iulie 1995 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 560-XIII "Cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor". Conform articolului 10, alineatul (2) din Legea menţionată cetăţenii străini şi apatrizii, care nu domiciliază pe teritoriul republicii, nu pot participa în mod activ la întruniri, iar în articolul 16 alineatul (1) din aceeaşi Lege se prevede că primăria decide anularea autorizaţiei întrunirii, eliberate anterior în cazul în care apar noi împrejurări, în a căror virtute întrunirea nu se poate desfăşura la timpul, în locul şi în forma stabilită. Examinînd concordanţa textelor legale, a căror constituţionalitate a fost contestată, cu normele constituţionale şi luînd în consideraţie actele internaţionale în materie, la care Republica Moldova este parte, Curtea Constituţională a considerat sesizarea Preşedintelui Republicii Moldova întemeiată, recunoscînd prevederile articolului 10 alineatul (2) şi ale articolului 16 alineatul (1) din Legea nr. 560-XIII din 21 iulie 1995 "Cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor" drept neconstituţionale. La 10 februarie 1995 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 369-XIII "Cu privire la modificarea şi completarea Codului funciar". Au fost supuse controlului constituţionalităţii articolele 12 şi 13 din Cod, în ceea ce priveşte atribuirea terenurilor din extravilan în proprietate privată întreprinderilor agricole nou-create şi drepturile proprietarilor cotelor de teren echivalent, precum şi formele de proprietate asupra pămîntului. Analizînd stipulările din Constituţie, care stabilesc direct principiile fundamentale privind proprietatea, dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia şi prevederile ce impun restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi, Curtea Constituţională consideră că dreptul la proprietate, inclusiv la proprietate privată asupra pămîntului este o prerogativă inerentă naturii umane, un mijloc de afirmare a valorilor umane recunoscute, un drept economic prin excelenţă, fiind indisolubil legat de structura economică a societăţii. Este de menţionat că Constituţia reglementează limitările dreptului de proprietate privată asupra bunurilor care pot face obiectul material al acestei proprietăţi, dar nu extinde aceste limitări asupra dreptului de proprietate privată la pămînt. Enumerarea limitativă a situaţiilor în care legea poate proceda la anumite restricţii este foarte clară, iar valorile apărate prin asemenea măsuri sînt incontestabile. Curtea Constituţională, exercitîndu-şi funcţia de garant al Constituţiei întru asigurarea responsabilităţii statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat, s-a pronunţat asupra stipulărilor articolului 12 alineatul (7) şi articolului 13 alineatele (5) şi (11) din Codul funciar (în redacţia Legii nr. 369-XIII din 10 februarie 1995) şi le-a recunoscut drept neconstuţionale. În context, s-a solicitat opinia Curţii Constituţionale asupra constituţionalităţii sintagmei "în perioada 1 noiembrie - 1 martie" din alineatul (8) articolul 13 din Codul funciar (în redacţia Legii nr. 369-XIII din 10 februarie 1995), sintagmei "în anul 1996 pînă la 5 aprilie" din Legea nr. 745-XIII din 23 februarie 1996 "privind termenul de atribuire în anul 1996 a terenurilor şi a bunurilor în baza proiectelor de organizare a teritoriului", a prevederilor "realizarea de către proprietar a dreptului de dispoziţie asupra sectorului de teren ce-i aparţine prin cumpărare-vînzare, donaţie, schimb se înfăptuieşte începînd cu 1 ianuarie 2001" din articolul V din Legea nr. 369-XIII din 10 februarie 1995 "Cu privire la modificarea şi completarea Codului funciar". Normele legale menţionate au fost contestate pe motivul că acestea contravin atît dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului, cît şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948. Prin articolul 17 al acestei Declaraţii se stabileşte că orice persoană ale dreptul la proprietate atît singură, cît şi în asociere cu alţii şi nimeni nu poate fi lipsit arbitrar de proprietatea sa. Normele constituţionale prevăd ocrotirea de către stat a proprietăţii şi garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, singura condiţie fiind ca realizarea acestui drept să nu vină în contradicţie cu interesele societăţii. Curtea Constituţională a stabilit că îngrădirea, pînă la 1 ianuarie 2001, a dreptului proprietarului de pămînt dea-şi realiza dreptul de dispoziţie asupra sectorului de teren ce-i aparţine, operată în articolul V din Legea 369-XIII din 10 februarie 1995 contravine normelor constituţionale, aceste restricţii fiind considerate drept neconstituţionale pe moivul că atentează la dreptul la proprietate privată, consfinţit în Constituţie. Din aceleaşi considerente au fost recunoscute neconstituţionale prevederile alineatului (8) articolul 13 din Codul funciar şi stipulările din Legea nr. 745-XIII din 23 februarie 1996. II Curtea Constituţională a recunoscut drept constituţionale Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 126 din14 aprilie 1995, Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 495-XIII din 13 iunie 1995, Hotărîrile Guvernului nr. 621 din 7 septembrie 1995 şi nr. 719 din 24 octombrie 1995 şi Acordul de concesiune între Guvernul Republicii Moldova şi Compania de explorare a resurselor "REDECO LTD" din SUA, încheiat la 6 iulie 1995. Actele menţionate au fost contestate de un grup de deputaţi în Parlament, care sînt de părerea că acestea contravin principiului constituţional privind separaţia puterilor în stat, şi că între conţinutul unor prevederi din Hotărîrea Parlamentului şi din Acordul de concesiune există discrepanţe de fond, că Parlamentul s-a implicat în sfera de acţiune a puterii executive, că această hotărîre nu corespunde Legii cu privire la investiţiile străine. Curtea Constituţională a analizat prevederile actelor juridice în interacţiune cu prevederile corespunzătoare ale Constituţiei şi cu alte legi ale Republicii Moldova, ceea ce i-a permis să tragă concluzia că Preşedintele Republicii Moldova, Parlamentul şi Guvernul, adoptînd actele normative menţionate mai sus, au acţionat în limitele atribuţiilor lor constituţionale. Domnul S. Certan, deputat în Parlament, a sesizat Curtea Constituţională privind constituţionalitatea Hotărîrii Guvernului nr. 468 din 11 iulie 1994 şi a Hotărîrii Guvernului nr. 965 din 30 decembrie 1994. Dat fiind faptul că Hotărîrea nr. 468 din 11 iulie 1994 cu privire la atribuirea terenurilor de pămînt a fost adoptată pînă la intrarea în vigoare a Constituţiei, aceasta nu poate fi supusă controlului constituţionalităţii, prin urmare, procesul jurisdicţional a fost sistat. Cît priveşte constituţionalitatea prevederilor din Hotărîrea Guvernului nr. 965 din 30 decembrie 1994, prin care mănăstirii din s. Curchi i-au fost atribuite în folosinţă terenuri pentru organizarea gospodăriei auxiliare, Curtea Constituţională a hotărît că acest act normativ corespunde normelor constituţionale. Legea supremă a Republicii Moldova reglementează procedura de confirmare şi validare a alegerilor prezidenţiale şi parlamentare, această prerogativă fiindu-i atribuită Curţii Constituţionale. Astfel, Comisia Electorală Centrală a prezentat Curţii Constituţionale raportul cu privire la desfăşurarea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova din 17 noiembrie 1996 (primul tur) şi 1 decembrie 1996 (turul doi) de scrutin. Din analiza acestui raport, a materialelor anexate, a dosarului cu date biografice al domnului Petru Lucinschi, Curtea Constituţională, ca unica instanţă competentă abilitată cu această atribuţie, a confirmat rezultatele alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova şi a validat alegerea domnului Petru Lucinschi în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. La cererea comitetului executiv al Partidului Democrat Agrar din Moldova, a Consiliului republican al Partidului Socialist din Moldova şi Consiliului Mişcării pentru Egalitate în Drepturi "UNITATE-EDINSTVO" cu privire la validarea în calitate de deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, Curtea Constituţională i-a declarat aleşi în calitate de deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova: pe lista Partidului Democrat Agrar din Moldova - domnii Mihail Dumbrăvan (hotărîrea din 20 martie 1996) şi Gheorghe Cucu (hotărîrea din 16 decembrie 1996); pe lista Blocului electoral al Partidului Socialist din Moldova şi al Mişcării pentru Egalitate în Drepturi "UNITATE-EDINSTVO" - domnul Victor Stepaniuc. Au fost examinate sub aspectul constituţionalităţii Decretele prezidenţiale nr. 162 din 27 mai 1995, nr. 166 din 1 iunie 1995; nr. 193 din 19 iunie 1995; nr. 216 din 17 iulie 1995; nr. 262 din 15 august 1995, prin care sînt instituite zilele profesionale ale: grănicerului, lucrătorului bancar, inventatorului şi raţionalizatorului, financiarului şi lucrătorilor serviciului vamal. Analiza Decretelor nominalizate prin prisma compatibilităţii lor cu Constituţia, atribuţiilor Preşedintelui stabilite de Constituţie denotă că ele nu contravin Legii Suprme şi sînt în opinia Curţii Constituţionale, în deplină conformitate cu normele constituţionale. Examinînd premisele şi procedura emiterii Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 263 din 18 august 1995 "Cu privire la deschiderea Reprezentanţei permanente a Republicii Moldova pe lîngă Consiliul Europei", Curtea Constituţională a stabilit că el este perfect constituţional. La 12 ianuarie 1995 Preşedintele Republicii Moldova a emis Decretul nr. 5 "Privind eliberarea din funcţia de preşedinte al judecătoriei". Constituţionalitatea acestui Decret a fost recunoscută, avîndu-se în vedere temeiurile şi procedura de eliberare din funcţia de preşedinte al judecătoriei. Curtea Constituţională a constatat că prin Decretul contestat nu a fost adusă atingere inamovibilităţii judecătorilor. Eliberarea din funcţie ţine de lipsa unor capacităţi organizatorice necesare conducătorului unei instanţe judecătoreşti. Domnii Victor Cecan şi Alexandru Muravschi, deputaţi în Parlament, au sesizat Curtea Constituţională privind controlul constituţionalităţii Decretului prezidenţial nr. 20 din 1 februarie 1996 "Cu privire la măsurile de asigurare a garanţiilor independenţei materiale a judecătorilor Curţii Constituţionale". Sesizarea menţionată a fost respinsă, conform deciziei din 23 mai 1996. III Analiza materialelor menţionate în acest raport, precum şi a altor materiale şi acţiuni confirmă că în Republica Moldova mai au loc cazuri de intervenţie neconstituţională a Parlamentului în unele domenii de activitate ale Guvernului şi viceversa, fapt care confirmă necesitatea efectuării unor expertize şi consultări mai profunde ale proiectelor actelor legislative şi guvernamentale. Din cauza restricţiilor stabilite în articolul 135 alineatul (1) litera g) din Constituţie, conform cărora Curtea Constituţională rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice numai la sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, celelalte instanţe judiciare nu au dreptul de a se adresa direct Curţii Constituţionale, fiind solicitate de participanţii la proces sau reprezentanţii lor. Această lacună poate fi lichidată numai prin revizuirea normei respective a Constituţiei Republicii Moldova. Neexecutarea de către Guvern a actelor normative privind crearea condiţiilor pentru activitatea normală a Tribunalelor şi Curţii de Apel, nou-create în cadrul reformei judiciare, aduce prejudicii cauzei respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor în special dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti (articolul 20 al Constituţiei Republicii Moldova). În scopul exercitării jurisdicţiei constituţionale Curtea Constituţională trebuie să dispună de toate actele normative adoptate de către Preşedintele Republicii Moldova, Parlament şi Guvern. Cu părere de rău, pînă în prezent, instituţiile menţionate nu expediază Curţii Constituţionale toate actele normative pe care le adoptă, iar cele expediate sosesc cu mare întîrziere. Pentru asigurarea Curţii Constituţionale cu toate actele normative este necesar să se ia măsurile de rigoare întru îndeplinirea Hotărîrii Parlamentului Republicii Moldova "Privind asigurarea activităţii Curţii Constituţionale, salarizarea Preşedintelui, judecătorilor şi judecătorilor asistenţi ai Curţii Constituţionale" nr. 468-XIII din 31 mai 1995, conform căreia legile şi hotărîrile Parlamentului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrile şi Dispoziţiile Guvernului, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte se expediază Curţii Constituţionale în modul stabilit de Biroul permanent al Parlamentului, de Secretariatul Preşedintelui Republicii Moldova şi Secretariatul Guvernului. Nu sînt realizate nici hotărîrile Parlamentului şi Guvernului privind crearea condiţiilor pentru buna funcţionare a Curţii Constituţionale (nu s-au încheiat lucrările de reconstrucţie a edificiului Curţii, nu este asigurată baza tehnico-materială a Curţii, nu toţi judecătorii sînt asiguraţi cu mijloace de transport, judecătorii şi personalul administrativ nu primesc salariile cîte 2-3 luni etc.). Conform standardelor mondiale în activitatea Curţii Constituţionale se reflectă direct procesele de democratizare a societăţii, situaţia respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, crearea condiţiilor privind asigurarea supremaţiei Constituţiei în republică, de aceea Legislativul şi Guvernul Republicii Moldova au datoria de a contribui pe toate căile la ameliorarea funcţionării Curţii Constituţionale, a organelor judiciare şi a altor organe de drept. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 31 ianuarie 1997. Nr. 1.