Hotărîre nr.10 din 08.05.2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 36 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii (sesizarea nr.24g/2018)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 36 alin.(1) din

Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii

(Sesizarea nr.24g/2018)

nr. 10  din  08.05.2018

 (în vigoare 08.05.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 167-175 art. 87 din 25.05.2018

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

Dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

Dlui Aurel BĂIEŞU,

Dlui Igor DOLEA,

Dlui Victor POPA,

Dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 19 februarie 2018

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 36 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, ridicată de către dl avocat Petru Coşleţ, în dosarul nr.2a-163/2017, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională la 19 februarie 2018 de către Colegiul civil al Curţii de Apel Chişinău (Nina Vascan, Vladislav Clima, Ecaterina Palanciuc), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

3. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pretins că dispoziţiile articolului 36 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii contravin articolelor 4, 16, 46 şi 47 din Constituţie.

4. Prin decizia Curţii Constituţionale din 29 martie 2018, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

5. În procesul examinării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

6. În şedinţa plenară publică a Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a fost susţinută de către dl avocat Petru Coşleţ. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept al Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dna Nelea Rusu, Secretar de Stat al Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

A. Circumstanţele litigiului principal

7. Pe 17 decembrie 2012, dna Valentina Agheeva s-a adresat cu o cerere prealabilă la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Râşcani prin care a solicitat recalcularea pensiei şi achitarea ei începând cu anul 2002. Dna Valentina Agheeva a beneficiat de pensie pentru limită de vârstă din data de 1 ianuarie 1992 până la data de 30 noiembrie 2002. În răspunsul la solicitarea adresată, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Râşcani a făcut trimitere la articolul 2 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, potrivit căruia dreptul la pensie îl au asiguraţii domiciliaţi în Republica Moldova. Articolul 36 alin.(1) al aceleiaşi Legi prevede că asiguratului care îşi stabileşte domiciliul în străinătate nu i se acordă dreptul la pensie conform Legii menţionate.

8. Pe 28 iulie 2014, dna Valentina Agheeva a depus la Judecătoria Râşcani o cerere de chemare în judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Râşcani, prin care a solicitat restabilirea şi recalcularea pensiei pentru limită de vârstă.

9. Pe 26 ianuarie 2016, prin hotărârea Judecătoriei Râşcani, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

10. Pe 30 iunie 2016, prin decizia Curţii de Apel Chişinău, s-a admis apelul declarat de către dna Agheeva Valentina, s-a casat hotărârea instanţei de fond şi s-a adoptat o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind tardivă.

11. Pe 21 decembrie 2016, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie s-a admis recursul şi s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 iunie 2016, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

12. În cadrul şedinţei de judecată din 1 noiembrie 2017, dl avocat Petru Coşleţ a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 36 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

13. Prin încheierea din 29 noiembrie 2017, instanţa a dispus suspendarea procesului şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

14. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

“[...]

2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale”.

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]”

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.

15. Prevederile relevante ale Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii sunt următoarele:

Articolul 2

Dreptul la pensie

“(1) Dreptul la pensie îl are persoana domiciliată în Republica Moldova care îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege.

(2) Dreptul la pensie este imprescriptibil.

(3) Dreptul la pensie nu poate fi cedat, total sau parţial.”

Articolul 36

Plata pensiei către persoana care şi-a stabilit domiciliul în străinătate

“(1) Asiguratului care îşi stabileşte domiciliul în străinătate nu i se acordă drept la pensie conform prezentei legi.

(2) Beneficiarului de pensie care îşi stabileşte domiciliul în străinătate pensia stabilită se plăteşte anticipat pe 6 luni, începând cu luna următoare celei în care titularul a fost scos din evidenţă în localitatea de domiciliu.”

16. Prevederile relevante ale Protocolului nr.1 adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale sunt următoarele:

Articolul 1

Protecţia proprietăţii

“Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

17. Prevederile relevante ale Convenţiei nr.102/1952 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind normele minime de securitate socială sunt următoarele:

Articolul 69

“O prestaţie la care o persoană protejată ar fi avut dreptul prin aplicarea uneia din Părţile de la II la X ale prezentei Convenţii poate fi suspendată, în măsura în care se prevede:

a) atât timp cât persoana interesată nu se află pe teritoriul statului membru;

[…]”.

18. Prevederile relevante ale Codului European de Securitate Socială din 16 aprilie 1964 sunt următoarele:

Articolul 68

“O prestaţie la care o persoană protejată ar fi avut dreptul prin aplicarea uneia din Părţile de la II la X ale prezentului Cod poate fi suspendată printr-o măsură care poate fi prevăzută:

a) atât timp cât persoana interesată nu se află pe teritoriul Părţii Contractante;

[…]”.

PRACTICA RELEVANTĂ A ALTOR CURŢI CONSTITUŢIONALE EUROPENE

19. Curtea Constituţională a României a stabilit prin Decizia nr.69 din 22 mai 1996 că prevederile legale conform cărora plata pensiei şi a celorlalte drepturi aferente se suspendă în perioada în care pensionarul are domiciliul stabilit pe teritoriul altei ţări sunt contrare Constituţiei. Curtea Constituţională a României a reţinut că aceste prevederi conţineau “o evidentă discriminare, privându-l de drepturile câştigate prin muncă şi contribuţie de o viaţă pe cetăţeanul român care doreşte să-şi stabilească domiciliul în altă ţară şi, în acelaşi timp, aduce atingere drepturilor fundamentale ce se referă la pensie şi la libera circulaţie, fără a exista vreunul dintre cazurile limitative prevăzute de Constituţie, în care exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns”. În Decizia sa, Curtea Constituţională a României a reţinut că sunt încălcate prevederile constituţionale privitoare la libera circulaţie care îi asigură fiecărui cetăţean dreptul de a emigra şi de a reveni în ţară.

20. De asemenea, Curtea Constituţională a României a menţionat că acordul de reciprocitate între două state, în domeniul asigurării plăţilor sociale, nu este decât un mijloc de realizare a obligaţiei constituţionale şi legale de plată a pensiei. Inexistenţa unui asemenea acord nu poate reprezenta un motiv pentru negarea dreptului la pensie, stabilit de Constituţie.

21. Totodată, Curtea Constituţională a României a notat faptul că în Codul European de Securitate Socială există o prevedere potrivit căreia suspendarea prestaţiilor de asigurări sociale cât timp beneficiarul acestora nu se află pe teritoriul prestatorului nu poate constitui un argument pentru susţinerea constituţionalităţii şi este defavorabilă din punct de vedere al respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

22. Curtea Constituţională a Ucrainei a menţionat în Hotărârea nr.25-rp/2009 din 7 octombrie 2009 că, potrivit principiilor constituţionale, statul este obligat să garanteze dreptul la pensie pentru limită de vârstă, indiferent de locul de reşedinţă al persoanei căreia i-a fost acordată pensia, fie în Ucraina, fie în străinătate.

23. Curtea Constituţională a Federaţiei Ruse a reţinut în Hotărârea sa nr.18-П din 15 iunie 1998 că întreruperea pentru perioada de reşedinţă în străinătate a acordării şi plăţii pensiilor pentru limită de vârstă cetăţenilor care au plecat peste hotarele Federaţiei Ruse pentru a-şi stabili reşedinţa permanentă într-o altă ţară constituie o restricţie a dreptului constituţional privind securitatea socială. Legea federală nu poate impune nicio limitare a drepturilor şi libertăţilor umane şi civile, cu excepţia cazului în care este necesar să se protejeze sistemul constituţional, moralitatea, sănătatea şi drepturile şi interesele legitime ale altora sau să se asigure apărarea ţării şi securitatea statului.

24. Totodată, modul în care cetăţenii îşi exercită dreptul de a primi pensii pe baza muncii şi a legislaţiei determinate nu trebuie să împiedice exercitarea altor drepturi şi libertăţi garantate de Constituţie, în special dreptul fiecăruia de a-şi alege locul de reşedinţă şi de a părăsi liber Federaţia Rusă. Exercitarea de către cetăţeni a acestor drepturi constituţionale nu trebuie să servească drept justificare pentru limitarea dreptului constituţional de a primi o pensie.

ÎN DREPT

25. Din conţinutul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta vizează anularea plăţii pensiei atunci când asiguratul îşi stabileşte domiciliul în străinătate.

A. ADMISIBILITATEA

26. Prin decizia din 29 martie 2018, Curtea a verificat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a unei excepţii de neconstituţionalitate, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

27. Curtea a reţinut că obiectul excepţiei intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie – în prezenta cauză Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii – şi ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

28. De asemenea, excepţia este ridicată de către una dintre părţile la proces, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

29. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 36 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

30. Curtea menţionează că sesizarea priveşte dispoziţii ce stabilesc plata pensiei persoanei asigurate care şi-a stabilit domiciliul în străinătate. În cauza pendinte pe rolul Curţii de Apel, reclamanta este o persoană care are domiciliul în străinătate, iar plata pensiei acesteia a fost anulată. În acest context, Curtea acceptă argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora prevederile contestate vor fi aplicate la soluţionarea cauzei.

31. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a observat că o normă similară este prevăzută şi de articolul 2 alin.(1) al Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii. În aceste condiţii, deşi autorul nu a invocat în excepţia de neconstituţionalitate aceste dispoziţii, Curtea constată că ele au legătură cu prevederile contestate, urmând să-şi extindă controlul de constituţionalitate şi în cazul acestora.

32. Curtea reţine că prevederile contestate nu au constituit anterior obiectul controlului constituţionalităţii.

33. De asemenea, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există niciun alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

34. Autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4, 16, 46 şi 47 din Constituţie.

35. Curtea confirmă aplicabilitatea prevederilor invocate.

36. Cu privire la incidenţa dreptului de proprietate, Curtea subliniază că legea care acordă plata unui beneficiu social ca pe un drept, indiferent dacă sub condiţia plăţii anterioare de contribuţii, trebuie considerată ca generând un interes legat de proprietate.

37. Pe lângă faptul că se poate vorbi despre existenţa unei ingerinţe în dreptul de proprietate al persoanelor ale căror pensii sunt anulate dacă acestea îşi schimbă domiciliul în străinătate, este incident şi dreptul la protecţie socială, prevăzut de articolul 47 alin.(2) din Constituţie.

38. Mai mult, schemele de beneficii cum sunt pensiile trebuie să fie asigurate de către stat de o manieră conformă cu articolul 16 din Constituţie.

39. În prezenta cauză, Curtea Constituţională va aprecia dacă anularea plăţii pensiei pentru limită de vârstă ca urmare a stabilirii domiciliului în străinătate poate constitui o încălcare a dreptului de proprietate şi a dreptului la protecţie socială şi o discriminare, în sensul articolului 16 din Constituţie.

40. În consecinţă, Curtea va verifica dacă dispoziţiile articolului 36 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii sunt conforme cu articolele 46 şi 47, coroborate cu articolul 16 din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 46 ŞI 47, COROBORATE CU ARTICOLUL 16 DIN CONSTITUŢIE

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

41. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia consideră că prevederile articolului 36 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii încalcă dreptul la pensie, care reprezintă unica sursă de existenţă din momentul încetării activităţii profesionale şi până la sfârşitul vieţii persoanelor vizate. Autorul motivează că, potrivit Constituţiei, statul le garantează cetăţenilor săi un nivel de trai decent, care să le asigure sănătatea şi bunăstarea, serviciile sociale necesare, precum şi dreptul la asigurare în caz de bătrâneţe.

B. Argumentele autorităţilor

42. În opinia sa, Parlamentul a menţionat că dispoziţiile articolului 47 alin.(2) din Constituţia Republicii Moldova le garantează dreptul cetăţenilor săi la pensie în condiţiile legii adoptate potrivit articolului 72 din Legea supremă. Însă acest articol nu opreşte Parlamentul să reglementeze condiţiile acordării dreptului la pensie. Astfel, legislatorul primar este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului, stabilite deopotrivă la nivel constituţional, măsurile prin care va asigura dreptul la pensie şi să instituie condiţiile şi limitele acordării acestui drept.

43. Totodată, Parlamentul consideră că, dacă între Republica Moldova şi un stat în care îşi are domiciliul o persoană solicitantă de pensie nu există un instrument juridic bilateral în domeniul asigurărilor sociale şi al pensiilor, neacordarea acestui drept nu încalcă dreptul constituţional la libera circulaţie, prevăzut de articolul 27 din Constituţie, ci doar stabileşte una dintre condiţiile de exercitare a dreptului la pensie.

44. Potrivit opiniei scrise a Preşedintelui Republicii Moldova, conceptul de “securitate socială”, în lumina căruia statul asigură cetăţeanul de riscul afectării de consecinţele economice sau de pierderea potenţialului fizic, ocupaţional sau social, ne permite să afirmăm că astfel de cazuri ca cel descris în speţă merită o atenţie sporită, dată fiind reglementarea relativă a acestuia, dar şi riscul pierderii garanţiilor sociale ale persoanei.

45. Totodată, Preşedintele Republicii Moldova consideră că pentru asigurarea unui grad adecvat de protecţie a drepturilor de asigurări sociale şi instituirea măsurilor de protecţie socială corespunzătoare situaţiei concrete a fiecărui asigurat, astfel încât acesta să nu poată fi pus, în fapt şi în mod obiectiv, în situaţia de a nu avea mijloace de subzistenţă, aceste lacune trebuie lichidate.

46. În opinia sa, Guvernul a menţionat că în cazul dreptului la pensie se extind toate garanţiile de protecţie, statul având un drept de ingerinţă relativ, conjugat cu obligaţia de a păstra un echilibru just între interesul general şi ocrotirea drepturilor fundamentale ale individului.

47. În opinia scrisă a Casei Naţionale de Asigurări Sociale se menţionează că în cazul în care articolul 36 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii ar fi declarat neconstituţional ar putea apărea deficienţe în depistarea situaţiei de plată concomitentă a pensiei, în Republica Moldova şi în alte ţări cu care Republica Moldova nu a încheiat acorduri bilaterale privind asigurările sociale.

ÎN FOND

C. Aprecierea Curţii

48. Curtea îşi va începe analiza prin a sublinia că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost soluţionată o cauză cu acelaşi obiect, prin care statul reclamat a fost condamnat: Pichkur v. Ucraina, 7 noiembrie 2013. Reclamantul din acest caz lucrase timp de 40 de ani în Ucraina, după care a emigrat în Germania. Autorităţile ucrainene au decis anularea pensiei sale, după ce au aflat că acesta nu mai este rezident al Ucrainei. Decizia autorităţilor s-a bazat pe prevederile Legii privind pensia generală de stat, care interzicea plata pensiilor către cetăţenii nerezidenţi.

49. Una dintre funcţiile Curţii Europene constă în stabilirea unui nivel minim de protecţie a drepturilor fundamentale care trebuie garantat în toate statele membre ale Convenţiei. Curtea Europeană a explicat consecinţele acestei funcţii în Soering v. Regatul Unit, 7 iulie 1989, § 87: … obiectul şi scopul Convenţiei, ca instrument pentru protecţia fiinţelor umane, reclamă ca prevederile sale să fie interpretate şi aplicate astfel încât să-i facă garanţiile practice şi efective… Mai mult, orice interpretare a drepturilor şi a libertăţilor garantate trebuie să fie conformă cu “spiritul general al Convenţiei, ca instrument conceput să menţină şi să promoveze idealurile şi valorile unei societăţi democratice”.

50. Curtea subliniază că în prezenta cauză este obligată, în baza articolului 4 din Constituţie, să urmeze jurisprudenţa Curţii Europene. Aceasta este considerată parte a Convenţiei Europene. Raţionamentele Curţii Europene din cazul Pichkur v. Ucraina se bucură de autoritatea de lucru interpretat. Ele stabilesc un nivel minim de protecţie în materie de plată a pensiilor către cetăţenii nerezidenţi şi sunt la fel de pertinente şi de aplicabile în toate cazurile similare. Mai mult, chiar Curtea Europeană le cere autorităţilor naţionale să se asigure că legislaţia naţională este conformă cu Convenţia. Acest fapt pune în sarcina autorităţilor obligaţia de a asigura efectul deplin al standardelor Convenţiei, aşa cum sunt interpretate de către Curtea Europeană. Ele trebuie să înlăture de la aplicare legislaţia naţională care vine în mod clar în conflict cu prevederile Convenţiei, aşa cum sunt interpretate acestea de către Curtea Europeană (a se vedea Fabris v. Franţa [MC], 7 februarie 2013, § 72 şi 75).

51. Articolul 46 alin.(1) din Constituţie stabileşte că dreptul de proprietate privată şi creanţele asupra statului sunt garantate, iar articolul 47 alin.(2) din Constituţie le garantează cetăţenilor dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.

52. Cele două drepturi menţionate mai sus nu trebuie asigurate fiecare în mod diferit, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, în cazul persoanelor aflate în situaţii similare în mod relevant.

53. Tratamentele diferenţiate sunt discriminatorii dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă nu urmăresc un scop legitim sau dacă nu există o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit pentru a fi realizat (Van Raalte v. Olanda, 21 februarie 1997, § 39).

54. Articolele 2 şi 36 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii fac dependentă plata pensiei de locul de domiciliu al persoanelor, fapt care poate conduce la situaţii în care anumite persoane care au muncit în Republica Moldova şi care au contribuit la sistemul de asigurări sociale prin plăţile lor sunt private de pensie în întregime, din simplul motiv că nu îşi mai au domiciliul în Republica Moldova. Mai mult, ele şi-ar putea primi din nou pensia dacă s-ar întoarce în Republica Moldova. Curtea observă că această categorie de persoane se află într-o situaţie similară în mod relevant cu cea a pensionarilor care îşi au domiciliul în Republica Moldova (a se vedea, mutatis mutandis, Pichkur v. Ucraina, § 51).

55. Curtea va analiza în continuare dacă acest tratament diferenţiat este unul justificat. În această privinţă, Curtea notează că Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova nu au avansat nicio justificare pentru privarea acestei categorii de persoane de dreptul la pensie doar pentru că îşi au domiciliul în afara ţării. Totuşi, Casa Naţională de Asigurări Sociale invocă eventualitatea apariţiei unor deficienţe în depistarea situaţiilor de plată concomitentă a pensiei, în Republica Moldova şi în alte ţări cu care Republica Moldova nu a încheiat acorduri bilaterale privind asigurările sociale.

56. Curtea reţine că autorităţile menţionate mai sus nu au prezentat motive relevante pentru a justifica tratamentul diferenţiat în discuţie (a se vedea, mutatis mutandis, Pichkur v. Ucraina, § 52). Incapacitatea instituţională a Casei Naţionale de Asigurări Sociale nu poate constitui un motiv de privare a persoanelor de drepturile lor fundamentale.

57. Curtea notează că articolul 69 din Convenţia din 1952 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind normele minime de securitate socială prevede că prestaţia la care ar avea dreptul o persoană protejată poate fi suspendată atât timp cât persoana interesată nu se află pe teritoriul statului membru. Totuşi, acest fapt nu a împiedicat Curtea Europeană să definească standarde mai înalte în baza Convenţiei. Curtea Europeană reiterează în mod frecvent faptul că Convenţia este un instrument viu care trebuie interpretat “în lumina condiţiilor de viaţă ale prezentului”. Creşterea gradului de mobilitate a populaţiei, nivelurile mai înalte de cooperare şi integrare internaţională, ca şi evoluţiile din sfera serviciilor bancare şi a tehnologiilor informaţionale nu mai justifică restricţiile bazate pe criterii tehnice în privinţa beneficiarilor plăţilor de asigurări sociale care trăiesc peste hotare, care puteau fi considerate rezonabile la începutul anilor 1950, când a fost adoptată Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii (a se vedea Pichkur v. Ucraina, § 53). Curtea subscrie la raţionamentele Curţii Europene.

58. Considerentele de mai sus sunt suficiente pentru a-i permite Curţii să conchidă că tratamentul diferenţiat al persoanelor care nu îşi au domiciliul în Republica Moldova, în comparaţie cu cele care îşi au domiciliul în Republica Moldova, în materie de plată a pensiilor, încalcă articolele 46 şi 47, coroborate cu articolul 16 din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, Pichkur v. Ucraina, § 54).

59. Persoanele care beneficiază de plata pensiilor în Republica Moldova trebuie să se bucure în continuare de acestea, chiar dacă îşi schimbă locul de domiciliu în afara ţării.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, a articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi e) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se declară neconstituţionale textele

- “domiciliată în Republica Moldova” din articolul 2 alin.(1) al Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii;

- “Asiguratului care îşi stabileşte domiciliul în străinătate nu i se acordă drept la pensie conform legi” din articolul 36 alin.(1) al Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.

2. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.