Hotărîre nr.12 din 21.04.2005 pentru controlul constituţionalităţii unor dispoziţii legale şi normative privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ Hotărîre pentru controlul constituţionalităţii unor dispoziţii legale şi normative privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor Nr.12 din 21.04.2005 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.67-68/10 din 06.05.2005 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Alina IANUCENCO - judecător Mircea IUGA - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea grefierului Maia Ţurcan, reprezentantului permanent al Guvernului la Curtea Constituţională Nicolae Eşanu, viceministru al justiţiei, reprezentanţilor Guvernului Anatol Spivacenco, prim-viceministru al agriculturii şi industriei alimentare, şi Ştefan Crigan, vicedirector general al Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, în conformitate cu art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii sintagmei "ale căror construcţii hidrotehnice se află la balanţa primăriilor" din art.2/3 din Codul apelor introdus prin Legea nr.446-XV din 13 noiembrie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative", propoziţiei "Dacă reprezentanţii părţilor nu convin asupra hotarelor, acestea sînt determinate de Guvern la propunerea Agenţiei Naţionale Cadastru, Resurse Funciare şi Geodezie" din art.2 alin.(3) din Legea nr.981-XIV din 11 mai 2000 "Privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor" şi Hotărîrii Guvernului nr.959 din 4 august 2003 "Cu privire la delimitarea terenurilor proprietate publică în unele unităţi administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova". Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Lidia Guţu, depusă la 1 noiembrie 2004, în conformitate cu art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 22 noiembrie 2004 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării sesizării Curtea a dispus de punctele de vedere şi informaţiile comunicate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, ministerele Economiei, Justiţiei, Agriculturii şi Industriei Alimentare, Transporturilor şi Comunicaţiilor, Ecologiei şi Resurselor Naturale, Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, Concernul republican pentru gospodărirea apelor "Apele Moldovei", Agenţia de Stat pentru Silvicultură "Moldsilva", Departamentul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului, consiliile raionale Anenii Noi, Edineţ, Străşeni, Adunarea Populară a Găgăuziei, primăriile municipiilor Chişinău şi Bălţi. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi explicaţiile participanţilor la proces, Curtea Constituţională a constatat: 1. Autorul sesizării solicită controlul constituţionalităţii sintagmei "ale căror construcţii hidrotehnice se află la balanţa primăriilor" din art.2/3 din Codul apelor* în redacţia Legii nr.446-XV din 13 noiembrie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative"**, propoziţiei "Dacă reprezentanţii părţilor nu convin asupra hotarelor, acestea sînt determinate de Guvern la propunerea Agenţiei Naţionale Cadastru, Resurse Funciare şi Geodezie" din art.2 alin.(3) din Legea nr.981-XIV din 11 mai 2000 "Privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor"*** şi Hotărîrii Guvernului nr.959 din 4 august 2003 "Cu privire la delimitarea terenurilor proprietate publică în unele unităţi administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova"**** (în continuare - Hotărîrea nr.959/2003), prin care executivul a aprobat terenurile proprietate publică a statului în raioanele şi în U.T.A. Găgăuzia, specificate în anexele nr.1 - nr.60. -------------------- * Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1993, nr.10, art.287. ** M.O., 2004, nr.6-15, art.40. *** M.O., 2000, nr.94-97, art.672. **** M.O., 2003, nr.182-185, art.1019. După părerea autorului sesizării, prevederile legale şi hotărîrea Guvernului limitează dreptul de proprietate publică al unităţilor administrativ-teritoriale şi astfel contrazic art.3, art.4 alin.6 şi art.9 alin.1-3 din Carta Europeană a Autonomiei Locale, art.1, art.6, art.8, art.20, art.26, art.102, art.109, art.112, art.126 şi art.127 din Constituţia Republicii Moldova, precum şi art.3-6, art.9, art. 81-84 şi art.88 din Legea nr.123-XV din 18 martie 2003 "Privind administraţia publică locală", art.2/1, art.2/2, art.2/3 din Codul apelor, art.1, art.3, art.8, art.10, art.11 din Legea nr.523-XIV din 16 iulie 1999 "Cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale" şi alte acte legislative. 2. Pentru executarea Legii nr.981-XIV din 11 mai 2000 "Privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor" (în continuare - Legea nr.981-XIV), prin Hotărîrea nr.959/2003 Guvernul delimitează terenurile proprietate publică în unele unităţi administrativ-teritoriale. Raporturile de drept privind delimitarea terenurilor proprietate publică fac obiectul şi al altor hotărîri ale Guvernului, care fie au precedat Hotărîrea nr.959/2003, fie au fost adoptate ulterior acesteia, şi anume: nr.837 din 14 august 2001 "Despre unele măsuri privind delimitarea terenurilor proprietate publică"*, nr.1679 din 24 decembrie 2002 "Despre delimitarea terenurilor proprietate publică în judeţul Orhei"**, nr.1181 din 30 septembrie 2003 "Cu privire la delimitarea terenurilor proprietate publică pe municipiul Bălţi"***, nr.375 din 13 aprilie 2004 "Despre delimitarea terenurilor proprietate publică a localităţilor din componenţa municipiului Chişinău"****. ------------------------ * M.O., 2001, nr.104-105, art.894. ** M.O., 2002, nr.185-189, art.1834. *** M.O., 2003, nr.211-214, art.1230. **** M.O., 2004, nr.64-66, art.513. Întrucît hotărîrile Guvernului nr.1679 din 24.12.2002, nr.1181 din 30.09.2003, nr.375 din 13.04.2004 şi nr.959/2003 contestată reglementează raporturi de drept analogice şi, ca şi Hotărîrea Guvernului nr.837 din 14.08.2001, sînt adoptate pentru executarea Legii nr.981-XIV, Curtea Constituţională, în baza art.6 alin.(2) şi (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale privind limitele competenţei sale, extinde controlul constituţionalităţii asupra legii şi hotărîrilor menţionate integral. 3. Avînd drept obiectiv principal garantarea supremaţiei Constituţiei, Curtea Constituţională, în exercitarea controlului constituţionalităţii unei norme legale, se conduce de principiile generale consacrate de Legea Supremă, şi în special de art.7 din Constituţie, potrivit căruia nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică. Legea nr.981-XIV, care este o lege ordinară, reglementează delimitarea terenurilor proprietate publică a statului şi terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale. Potrivit art.1 din lege, proprietatea publică asupra terenurilor poate fi: a) de interes naţional - în acest regim de drept, proprietatea aparţine statului (proprietate publică a statului); b) de interes local - în acest regim de drept, proprietatea aparţine satului, comunei, oraşului, municipiului, raionului, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia (proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale). Noţiunea de terenuri proprietate publică a statului este definită în art.3 din lege, potrivit căruia terenurile proprietate publică a statului reprezintă o parte a terenurilor proprietate publică ce aparţin cu drept de proprietate Republicii Moldova, dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra cărora este de competenţa Guvernului, în conformitate cu legislaţia. Definiţia noţiunii de terenuri proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale este expusă în art.6 din lege, acestea reprezentînd o parte a terenurilor proprietate publică ce aparţin cu drept de proprietate unităţilor administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova, dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra cărora este de competenţa autorităţilor administraţiei publice locale. Procesul de delimitare a terenurilor proprietate publică constă în acţiuni de identificare şi de formare a terenurilor proprietate publică a statului şi a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, în modul stabilit de legislaţie (art.2 alin.(2)). Avînd în vedere că modul de delimitare a terenurilor proprietate publică este stipulat exclusiv prin Legea ordinară nr.981-XIV, Curtea consideră această lege ca fiind actul de bază prin care se reglementează raporturi cu caracter fundamental pentru stat ce privesc proprietatea publică asupra pămîntului în Republica Moldova. 4. În executarea Legii nr.981-XIV şi a Hotărîrii sale nr.837 din 14.08.2001, Guvernul a aprobat terenurile proprietate publică a statului în judeţul Orhei, în unele unităţi administrativ-teritoriale, pe municipiul Bălţi, a localităţilor din componenţa municipiului Chişinău (hotărîrile nr.1679 din 24.12.2002, nr.959/2003, nr.1181 din 30.09.2003, nr.375 din 13.04.2004). În funcţie de destinaţia principală, au fost determinate următoarele categorii de terenuri: cu destinaţie agricolă; destinate industriei, telecomunicaţiilor şi cu alte destinaţii speciale; ale Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor; ale fondului silvic; ale fondului apelor. Astfel, Curtea conchide că Legea ordinară nr.981-XIV şi hotărîrile menţionate ale Guvernului formează baza legală şi normativă prin care se statuează regimul juridic al proprietăţii publice a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale asupra terenurilor funciare. 5. Potrivit prevederilor Constituţiei, în Republica Moldova, stat de drept, puterea legislativă, executivă şi judecătorească, fiind separate, colaborează în vederea asigurării unităţii reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării. Acestor deziderate fundamentale serveşte adoptarea de către Parlament a legilor constituţionale, organice şi ordinare, iar pentru organizarea executării legilor adoptarea de hotărîri de către Guvern (art.1 alin.(3), art.6, art.66 lit.c), art.102 alin.(2) din Constituţie). Curtea remarcă că prin lege organică se reglementează organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală, regimul juridic general al proprietăţii (art.9, art.72 alin.(3) lit.f) şi i), art.126 alin.(2) lit.a), art.127 din Constituţie). Potrivit Legii Supreme, atribuţiile autorităţilor publice din Republica Moldova diferă în funcţie de domeniile care le incumbă şi de principiile de bază pe care îşi întemeiază activitatea. Astfel, în contextul cauzei examinate, legislativul reglementează relaţiile funciare pe întregul teritoriu al Republicii Moldova, organizează controlul asupra respectării legislaţiei funciare, stabileşte suprafeţele cu regim juridic special, tarifele pentru calcularea preţului normativ al pămîntului şi cotele impozitului funciar, rezolvă alte chestiuni ce intră în competenţa Parlamentului. În competenţa Guvernului intră ţinerea cadastrului funciar şi organizarea reglementării regimului proprietăţii funciare pe teritoriul republicii, aprobarea cadastrului funciar anual, stabilirea şi schimbarea destinaţiei terenurilor în modul prevăzut de lege, elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a regimului proprietăţii funciare în republică şi asigurarea realizării lor, aprobarea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale în baza propunerilor consiliilor raionale şi municipale, determinarea listei întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor ale căror terenuri rămîn în proprietatea statului şi prezentarea acesteia spre aprobare Parlamentului etc. (art.7 şi art.8 din Codul funciar)*. -------------------------- * M.O., 2001, nr.107, art.817. Direcţiile strategice ale dezvoltării social-economice a ţării sînt condiţionate de resursele naturale naţionale, acestea avînd importanţă pentru întreaga populaţie. Resursele naturale locale au importanţă pentru populaţia unui teritoriu limitat. Raporturile juridice în domeniul resurselor naturale sînt reglementate de Constituţie, Codul funciar, Codul apelor, Codul subsolului, Codul silvic, Legea cu privire la protecţia mediului înconjurător, Legea cu privire la resursele naturale şi de alte acte normative. Potrivit Legii privind administraţia publică locală nr.123-XV din 18 martie 2003*, unitatea administrativ-teritorială este persoană juridică de drept public şi dispune de patrimoniu în condiţiile legii. Patrimoniul unităţilor administrativ-teritoriale îl formează bunurile care aparţin domeniului public şi domeniului privat al acestora. Bunurile care fac parte din domeniul public sînt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile. Din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale fac parte bunurile determinate de lege, precum şi bunurile care, prin natura lor, sînt de uz sau de interes public local. La categoria bunurilor ce fac parte din domeniul public de interes local pot fi raportate terenurile pe care sînt amplasate construcţii de interes public local, porţiunile de subsol, drumurile, străzile, pieţele, obiectele acvatice separate, parcurile publice, clădirile, monumentele, muzeele, pădurile, zonele de protecţie şi zonele sanitare şi alte obiective care, conform legii, nu aparţin domeniului public al statului (art.4, art.81 alin.(1) şi (2), art.82 alin.(1) şi (2). ---------------------- * M.O., 2003, nr.49, art.211. Constituţia statuează expres că proprietatea este publică şi privată (art.9 alin.(1)). Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Statul asigură administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii (art.126 alin.(1) lit.a), art.127 alin.(2) şi alin.(3) din Constituţie). Republica Moldova, prin lege, asigură proprietarilor condiţii egale de dezvoltare, apără drepturile de proprietate, garantează durabilitatea şi stabilitatea raporturilor de proprietate. Stingerea dreptului de proprietate în legătură cu hotărîrea privind retragerea sectorului de pămînt pe care se află bunurile proprietarului sau în legătură cu o altă hotărîre a organului de stat, care nu urmăreşte în mod nemijlocit retragerea bunurilor proprietarului, se admite numai în cazurile şi în modul stabilit de actele legislative ale Republicii Moldova, cu repararea integrală a daunelor cauzate proprietarului prin stingerea dreptului de proprietate. În cazul în care proprietarul nu este de acord cu hotărîrea ce atrage după sine stingerea dreptului de proprietate, aceasta nu poate fi pusă în aplicare pînă la soluţionarea litigiului de către instanţa judecătorească competentă sau judecata arbitrilor (art.40, art.42 din Legea nr.459-XII din 22 ianuarie 1991 "Cu privire la proprietate"*). ---------------------- * Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1991, nr.3-6, art.22. Raporturile legate de apariţia, exercitarea şi apărarea dreptului de proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale sînt reglementate prin Legea organică nr.523-XIV din 16 iulie 1999 "Cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ- teritoriale"*. Proprietatea publică a unităţilor administrativ- teritoriale se constituie din patrimoniul ce aparţine unităţilor administrativ-teritoriale respective. Bunurile domeniului public constituie totalitatea bunurilor mobile şi imobile, destinate satisfacerii intereselor generale ale colectivităţii din unitatea administrativ-teritorială. Toate bunurile mobile şi imobile, aflate pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale pînă la intrarea în vigoare a Legii privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, cu excepţia bunurilor ce se aflau în proprietatea statului şi în proprietate privată, prin art.1 alin.(6) din Legea nr.523-XIV din 16.07.1999 au fost declarate proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale. Fiind bunuri imobile, terenurile destinate satisfacerii necesităţilor unităţilor administrativ-teritoriale sînt obiecte ale dreptului de proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale. Autorităţile administraţiei publice a satului, comunei, oraşului, municipiului, raionului, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sînt subiecţi ai dreptului de proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, care exercită acest drept în numele colectivităţii din teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective, în baza actelor emise în conformitate cu Constituţia, Legea cu privire la proprietate, alte legi şi acte normative. Dreptul de proprietate publică al unităţilor administrativ-teritoriale este recunoscut în Republica Moldova şi apărat de lege. Acest drept poate înceta în cazul în care patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale a fost distrus, privatizat sau a fost transmis în proprietatea publică a statului în condiţiile legii. Delimitarea proprietăţii publice a unităţilor administrativ-teritoriale urma să fie efectuată pînă la 1 ianuarie 2000, iar soluţionarea litigiilor în acest domeniu, potrivit legii, este de competenţa instanţelor judecătoreşti (art.1 alin.(2), alin.(4), alin.(6), art.3 lit.c), art.4 alin.(1), art.7 art.10 alin.(1) art.12, art.15, art.16 din Legea nr.523-XIV din 16.07.1999). ----------------------- * M.O., 1999, nr.124-125, art.611. 6. În lumina enunţurilor expuse, este evident faptul că prin Legea ordinară nr.981-XIV Parlamentul a supus reglementării raporturile de drept în domeniul proprietăţii funciare, regimul juridic special al căreia este parte componentă a regimului juridic general al proprietăţii. Prin urmare, sub aspect formal, Legea nr.981-XIV contravine integral art.72 alin.(3) lit.i) din Constituţie, potrivit căruia regimul juridic general al proprietăţii se reglementează prin lege organică. Conform definiţiei date de Legea organică nr.780-XV din 27 decembrie 2001 "Privind actele legislative"*, legi organice sînt actele legislative care reprezintă o dezvoltare a normelor constituţionale şi intervin în domeniile expres prevăzute de Constituţie sau în alte domenii deosebit de importante (art.9 alin.(1)). ---------------------- * M.O., 2002, nr.36-38, art.280. Curtea constată că unele prevederi ale Legii nr.981-XIV sînt neconstituţionale şi în fond. Astfel, art.2 alin.(3) din lege, potrivit căruia litigiile privind stabilirea hotarelor terenurilor se soluţionează de către Guvern, contrazice art.20 şi art.114 din Legea Supremă, care statuează că justiţia se înfăptuieşte, în numele legii, numai de instanţele judecătoreşti şi nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiţie. De asemenea, Legea nr.981-XIV contrazice principiile de bază privind administraţia publică locală, consfinţite în art.109 din Constituţie şi dezvoltate în Codul funciar, în domeniul respectiv. Astfel, Codul funciar, care are putere juridică superioară faţă de legea ordinară, prevede în art.9 şi art.10 că stabilirea suprafeţelor de teren din cadrul raionului şi municipiului, satului (comunei) care rămîn în proprietatea statului ţine de competenţa consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale respective. De asemenea, în competenţa consiliilor intră retragerea dreptului de proprietate asupra terenurilor în condiţiile prevăzute de lege. 7. Pentru considerentele expuse şi avînd în vedere că constituţionalitatea hotărîrilor Guvernului nr.837 din 14.08.2001, nr.1679 din 24.12.2002, nr.959/2003, nr.1181 din 30.09.2003 şi nr.375 din 13.04.2004 depinde de constituţionalitatea Legii nr.981-XIV, în executarea căreia au fost adoptate, Curtea le declară neconstituţionale integral. Curtea Constituţională relevă că Hotărîrea Guvernului nr.1679 din 24 decembrie 2002 "Despre delimitarea terenurilor proprietate publică în judeţul Orhei" contravine de asemenea art.110 alin.(1) din Constituţie, deoarece organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova nu atestă categoria "judeţ". Prin hotărîrile Guvernului nr.959/2003 şi nr.1679 din 24.12.2002 statului i-au fost atribuite în proprietate publică un şir de terenuri din fondul apelor cu o suprafaţă nesemnificativă variind între 0,46 ha şi 2-3 ha (Anenii Noi, Cahul, Călăraşi, Edineţ, Floreşti, Leova, Glodeni Orhei ş.a.). Avizele Guvernului, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, prezentate la solicitarea Curţii Constituţionale, nu conţin date concludente care ar demonstra că, din punct de vedere economic, ecologic istorico-cultural sau al securităţii statului, terenurile respective au caracter strategic pentru Republica Moldova. 8. Curtea apreciază ca fiind neconstituţională şi sintagma "ale căror construcţii hidrotehnice se află la balanţa primăriilor" din art.2/3 din Codul apelor în redacţia Legii nr.446-XV din 13 noiembrie 2003. Conform art.2/3 din Codul apelor, în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale se află obiectivele acvatice care sînt situate integral în limitele unităţii administrativ-teritoriale respective, ale căror construcţii hidrotehnice se află la balanţa primăriilor şi care nu sînt atribuite în proprietatea publică a statului şi nici nu constituie obiect al proprietăţii private. De menţionat că, potrivit art.1/3 din Codul apelor, obiectivul acvatic natural sau artificial este unic şi indivizibil, din el făcînd parte apa, terenul aflat sub apă, fîşiile riverane de protecţie, construcţiile hidrotehnice (baraje, diguri). Din analiza textuală a art.2/3 din Codul apelor rezultă expres că obiectivele acvatice ale căror construcţii hidrotehnice nu se află la balanţa primăriilor sînt fie proprietatea publică a statului, fie proprietatea persoanelor fizice şi juridice, însă nici art.2/2 privind obiectivele acvatice proprietate publică a statului, nici art.2/4 privind proprietatea privată asupra obiectivelor acvatice, articole din Codul apelor care stipulează temeiurile dreptului de proprietate, nu subordonează dreptul de proprietate asupra obiectivului acvatic de aflare a acestuia la balanţa proprietarului. Astfel, Curtea Constituţională consideră că sintagma "ale căror construcţii hidrotehnice se află la balanţa primăriilor" din art.2/3 din Codul apelor în redacţia Legii nr.446-XV din 13 noiembrie 2003 îngrădeşte dreptul unităţilor administrativ-teritoriale la proprietate, consfinţit de art.127 din Legea Supremă, potrivit căruia resursele naturale, inclusiv apele folosite în interes public, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, care aparţine fie statului, fie unităţilor administrativ-teritoriale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art.140 alin.(2) din Constituţie, art.1 şi art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 lit.a) şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Declară neconstituţionale: - Legea ordinară nr.981-XIV din 11 mai 2000 "Privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor"; - sintagma "ale căror construcţii hidrotehnice se află la balanţa primăriilor" din art.2/3 din Codul apelor în redacţia Legii nr.446-XV din 13 noiembrie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative"; - Hotărîrea Guvernului nr.837 din 14 august 2001 "Despre unele măsuri privind delimitarea terenurilor proprietate publică"; - Hotărîrea Guvernului nr.1679 din 24 decembrie 2002 "Despre delimitarea terenurilor proprietate publică în judeţul Orhei"; - Hotărîrea Guvernului nr.959 din 4 august 2003 "Cu privire la delimitarea terenurilor proprietate publică în unele unităţi administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova"; - Hotărîrea Guvernului nr.1181 din 30 septembrie 2003 "Cu privire la delimitarea terenurilor proprietate publică pe municipiul Bălţi"; - Hotărîrea Guvernului nr.375 din 13 aprilie 2004 "Despre delimitarea terenurilor proprietate publică a localităţilor din componenţa municipiului Chişinău". 2. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ Chişinău, 21 aprilie 2005. Nr.12.