Hotărîre nr.15 din 23.03.99 cu privire la interpretarea art.82 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la interpretarea art. 82 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova Nr.15 din 23.03.99 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.39-41/25 din 22.04.1999 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa ; Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător-raportor Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Constantin LOZOVANU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Aliona Balaban, reprezentantului Preşedintelui Republicii Moldova, autorul sesizării, Mihai Petrachi, consilier prezidenţial, reprezentantului Parlamentului Ion Creangă, şef al sectorului pentru legătura cu autorităţile publice în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, reprezentantului Guvernului Mihail Buşuleac, prim-viceministru al justiţiei, călăuzindu-se după art. 135 alin. (1) lit. b) din Constituţie, art. 4 alin. 1 lit. b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind interpretarea art. 82 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova. Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea Preşedintelui Republicii Moldova, depusă în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 18 ianuarie 1999 sesizarea a fost admisă pentru examinare în fond şi inclusă în ordinea de zi. În procesul examinării prealabile a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere asupra chestiunii în cauză Parlamentului, Guvernului şi Ministerului Justiţiei. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorilor- raportori, argumentele reprezentanţilor autorului sesizării, Parlamentului şi Guvernului, Curtea Constituţională a constatat: 1. Preşedintele Republicii Moldova a sesizat Curtea Constituţională, solicitînd interpretarea art. 82 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova sub următoarele aspecte: a) Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru, desemnat de Preşedintele Republicii, este oare liber să stabilească componenţa nominală a viitorului Guvern? b) Poate oare şeful statului să condiţioneze desemnarea Primului-ministru prin promovarea unui anumit program de activitate sau a unei anumite liste a viitorului Guvern? c) Care este, în acest context, raportul dintre programul de guvernare al şefului statului, cel al partidelor politice care constituie majoritatea parlamentară şi programul de activitate al Guvernului propus de candidatul pentru funcţia de Prim-ministru? d) În ce termen Preşedintele Republicii Moldova trebuie să numească Guvernul după ce Parlamentul i-a acordat vot de încredere? e) Dispune oare Preşedintele Republicii Moldova de dreptul de a nu numi Guvernul în cazul în care nu este de acord cu componenţa nominală a Guvernului? f) În ce termen şi prin ce act Preşedintele Republicii Moldova îşi exprimă dezacordul faţă de componenţa nominală a Guvernului? g) Care ar fi acţiunile subiecţilor angajaţi în procesul de formare a Guvernului în cazul în care Preşedintele Republicii Moldova nu numeşte Guvernul în baza votului de încredere acordat de Parlament? 2. Potrivit art. 2 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova, suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie. Constituţia a divizat puterile în stat în legislativă, executivă şi judecătorească, a decis orînduirea clasică, firească a acestor puteri şi a dat expresie juridică realităţilor şi activităţilor politice statale în succesiunea lor firească. Normele constituţionale determină reprezentativitatea Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova, unul din elementele puterii executive dualiste. Avînd în vedere, totuşi, legitimitatea împuternicirilor şi volumul funcţiilor atribuite Parlamentului, componenţa numerică şi caracterul lui reprezentativ, Constituţia i-a asigurat acestuia o evidentă preeminenţă faţă de Preşedintele Republicii Moldova, care este şi el organ constituţional cu o legitimitate democratică proprie. Astfel, potrivit art. 60 din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului. De asemenea, el are funcţii de formare, alegere, numire, învestire a altor autorităţi statale, precum şi funcţii de control asupra activităţii organelor executive. De observat că preeminenţa legislativului faţă de alte autorităţi publice, în special faţă de executiv, se manifestă prin dreptul de a interveni atît în activitatea şefului statului, cît şi în activitatea Guvernului. În ceea ce priveşte raporturile Parlamentului cu Guvernul, Curtea Constituţională menţionează că legislativul acordă vot de încredere asupra Programului şi întregii liste a Guvernului (învestitura, art. 98 din Constituţie); poate exprima neîncredere Guvernului (art. 106 din Constituţie); cere de la Guvern documente şi informaţii (art. 104), pune întrebări şi face interpelări acestuia prin intermediul deputaţilor (art. 105). Mai mult ca atît, Guvernul, potrivit art. 104 alin. (1), este responsabil în faţa Parlamentului. Deşi executivul are dreptul de a interveni în activitatea legislativului, sfera acestei intervenţii este mult mai restrînsă (art. 73, 93 şi 95 din Constituţie). Totodată, Curtea Constituţională menţionează că relaţiile Preşedintelui Republicii Moldova cu Guvernul sînt de conlucrare (aşa cum se cere pentru un executiv dualist), şi nu de subordonare directă sau de responsabilitate politică, întrucît Preşedintele Republicii Moldova dispune de legitimitate democratică proprie şi nu este responsabil pentru acţiunile sale în faţa Parlamentului, ci doar în faţa poporului care l-a ales. Fiind numit de Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul conlucrează cu acesta la îndeplinirea unor atribuţii atît prin intermediul Primului-ministru (contrasemnarea decretelor Preşedintelui, art. 94, revocarea şi numirea unor membri ai Guvernului la propunerea Primului-ministru, art. 82 alin. (1), cît şi prin intermediul întregii componenţe a Guvernului (consultarea Guvernului de către Preşedinte în probleme urgente şi de importanţă deosebită, art. 83 alin. (2), Preşedintele poate lua parte la şedinţele Guvernului, art. 83 alin. (1). Astfel, analiza sistematică şi logică a raporturilor constituţionale complexe dintre Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern permite Curţii Constituţionale să aprecieze că esenţiale sînt anume relaţiile Guvernului cu Parlamentul, care acordă sau retrage votul său de încredere Guvernului. 3. Curtea Constituţională menţionează că interpretarea art. 82 alin. (1) din Constituţie, în sensul solicitat de autorul sesizării, nu se poate face în afara contextului prevederilor art. 98 din Constituţie, în special al alineatelor (1), (2) şi (3), care se referă la procedura de învestitură a Guvernului. Art. 98 din Constituţie stipulează: (1) Preşedintele Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. (2) Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru va cere, în termen de 15 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului. (3) Programul de activitate şi lista Guvernului se dezbat în şedinţa Parlamentului. Acesta acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor. Art. 82 alin. (1) din Constituţie condiţionează desemnarea candidatului la funcţia de Prim-ministru doar prin consultarea prealabilă obligatorie de către Preşedintele Republicii Moldova a majorităţii parlamentare. Potrivit art. 98 alin. (1) şi (2) din Constituţie, candidatul desemnat pentru funcţia de Prim-ministru este unica persoană autorizată să formeze lista viitorului Guvern, dar şi unica persoană împuternicită să ceară Parlamentului acordarea votului de încredere pentru cele două elemente obligatorii ale învestiturii. De aici rezultă că persoana desemnată este liberă în opţiunile sale atît la elaborarea programului de activitate al Guvernului, cît şi la formarea întregii liste a Guvernului. Totodată, avînd în vedere că persoana desemnată pentru funcţia de Prim-ministru solicită Parlamentului acordarea votului de încredere asupra programului de activitate şi întregii liste a Guvernului, este evidentă necesitatea consultării de către acesta a formaţiunilor politice parlamentare. Ca urmare a consultărilor, în Programul de activitate al Guvernului, precum şi în lista membrilor Guvernului pot interveni modificări, evident cu consimţămîntul candidatului la funcţia de Prim-ministru. Curtea Constituţională relevă că Legea Supremă nu condiţionează desemnarea candidatului la funcţia de Prim-ministru şi acordarea votului de încredere, în baza căruia se numeşte Guvernul, prin impunerea unui alt program de activitate al Guvernului, decît cel pe care candidatul se angajează să-l realizeze, sau a unor modificări în lista viitorului Guvern, neacceptate de candidat. 4. Constituţia Republicii Moldova nu conţine asemenea noţiuni ca "programul de guvernămînt al şefului statului", "programul de guvernămînt al partidelor politice" sau alte condiţii privind raportarea acestor programe între ele, ci operează cu noţiunea program de activitate al Guvernului. Parlamentul poate fi de acord sau nu cu programul de activitate şi componenţa Guvernului. Însă el nu este învestit cu dreptul de a propune candidaturile sale pentru funcţia de Prim-ministru sau alţi membri ai Guvernului. Preşedintele, în baza votului de încredere acordat de Parlament, numeşte Guvernul printr-un decret. Această normă (art. 82 alin. (1) din Constituţie) are un caracter imperativ şi executarea ei este obligatorie şi nu depinde de voinţa Preşedintelui ţării. De menţionat, că şeful statului numeşte Guvernul ca rezultat al aprobării acestuia de către Parlament prin acordarea votului de încredere asupra Programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului. Prin urmare, potrivit normelor constituţionale citate, Preşedintele nu poate refuza numirea Guvernului, ea trebuie să fie conformă exigenţelor ce rezultă din votul de încredere acordat de Parlament. Curtea Constituţională constată că, după acordarea votului de încredere Guvernului de către Parlament (art. 82 alin. (1) din Constituţie), Preşedintele Republicii Moldova nu este în drept să nu numească Guvernul, fie că este sau nu este de acord cu componenţa nominală a Guvernului, fie pentru alte motive. Or, decizia opţională a Preşedintelui Republicii Moldova în problema numirii Guvernului, care a primit votul de încredere al Parlamentului, ar fi în contradicţie cu prevederile art. 82 alin. (1) din Constituţie, care îl obligă să emită actul de numire a Guvernului. Neexercitarea atribuţiilor constituţionale de către Preşedintele ţării ar conduce în acest caz la încălcarea principiului separaţiei şi colaborării puterilor în stat, stipulat de art. 6 din Constituţie. Constituţia nu stabileşte un termen concret pentru numirea Guvernului după ce Parlamentul i-a acordat vot de încredere, însă Curtea Constituţională consideră că acest termen urmează să fie rezonabil şi în nici un caz nu trebuie să afecteze intrarea Guvernului în exerciţiul funcţiilor sale, în general, şi al funcţiilor de conducere generală a administraţiei publice, în special. Curtea Constituţională relevă că aspectele sesizării, potrivit cărora Preşedintele Republicii Moldova refuză numirea Guvernului, în cazul în care nu este de acord cu componenţa nominală a Guvernului, precum şi invocarea unor presupuse acţiuni ale subiecţilor implicaţi în procesul de formare a Guvernului, care a primit votul de încredere al Parlamentului, dar pe care Preşedintele Republicii Moldova a refuzat să-l numească, nu pot fi examinate în afara contextului unui act normativ concret. Curtea Constituţională nu-şi poate aroga competenţe de control anterior al unor acte sau acţiuni virtuale. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 140 din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Constituţie, - candidatul desemnat pentru funcţia de Prim-ministru este liber să stabilească componenţa nominală a viitorului Guvern, procedînd, în cazurile necesare, din proprie iniţiativă la consultări; - Constituţia nu prevede pentru Preşedintele Republicii Moldova posibilitatea de a condiţiona desemnarea candidatului la funcţia de Prim-ministru prin promovarea unui program concret de activitate sau a unei liste a viitorului Guvern; - raportul dintre programul electoral al Preşedintelui Republicii Moldova, programele partidelor politice care constituie majoritatea parlamentară (majoritatea de guvernămînt în Parlament) şi programul de activitate al Guvernului trebuie să corespundă prevederilor art. 6 din Constituţia Republicii Moldova; - Preşedintele Republicii Moldova numeşte Guvernul într-un termen rezonabil, după ce acesta a obţinut votul de încredere al Parlamentului; - norma constituţională privind numirea Guvernului de către Preşedintele republicii după ce Parlamentul i-a acordat acestuia vot de încredere are un caracter imperativ şi, prin urmare, este obligatorie pentru Preşedinte. 2. Hotărîrea este definitivă, intră în vigoare la data adoptării, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 23 martie 1999. Nr. 15.