Hotărîre nr.17 din 25.04.2000 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.330-XIV din 25 martie 1999 "Cu privire la cultura fizică şi sport"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 330-XIV din 25 martie 1999 "Cu privire la cultura fizică şi sport"* Nr.17 din 25.04.2000 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.54-56/20 din 12.05.2000 * * * ------------------------- * M.O., 1999, nr. 83-86, art. 399. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa : Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea Alionei Balaban, grefier, Ion Creangă, şeful sectorului pentru relaţii cu autorităţile publice în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, şi Sergiu Corneţchi, consultant principal în Comisia pentru tineret, sport şi turism a Parlamentului, în lipsa autorilor sesizării, conducîndu-se după art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă publică dosarul pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii nr. 330-XIV din 25 martie 1999 "Cu privire la cultura fizică şi sport". Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Ilia Trombiţchi şi Alexei Tulbure, depusă în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 27 ianuarie 2000 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi a Curţii. În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Comitetului Naţional Olimpic. Avînd în vedere materialele dosarului, audiind argumentele reprezentantului Parlamentului, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t : La 25 martie 1999 Parlamentul a adoptat Legea nr. 330-XIV "Cu privire la cultura fizică şi sport" (în continuare - Legea nr. 330-XIV), care stabileşte bazele juridice, sociale şi economice de organizare a culturii fizice şi sportului în Republica Moldova, reglementează participarea autorităţilor publice şi a agenţilor economici, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, la fortificarea sănătăţii populaţiei prin practicarea culturii fizice şi sportului. Deputaţii în Parlament Ilia Trombiţchi şi Alexei Tulbure, la 10 ianuarie 2000, au sesizat Curtea Constituţională pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (3) lit.f), art. 16 alin. (3), art. 21 alin. (2), (4) şi (5), art. 22 alin. (2) din Legea nr. 330-XIV. Autorii sesizării consideră că prin formarea şi funcţionarea în baza avizelor autorităţilor administraţiei publice centrală şi locale pentru cultură fizică şi sport a asociaţiilor, cluburilor şi federaţiilor naţionale de sport (art. 3 alin. (2); autorizarea de către autoritatea centrală de specialitate a afilierii federaţiilor sportive naţionale la federaţiile sportive internaţionale şi la alte foruri europene sau mondiale (art. 6 alin. (3) lit. f); obligativitatea pentru sportivul de performanţă de a fi membru al unei asociaţii, club sau federaţii sportive naţionale pentru participarea la competiţiile sportive oficiale, locale sau naţionale (art. 16 alin. (3); dispoziţia că pentru o ramură de sport se poate constitui o singură federaţie naţională, iar federaţiile sportive naţionale se pot afilia la federaţiile sportive internaţionale sau la alte foruri pe baza avizului dat de către autoritatea centrală de specialitate (art. 21 alin. (2) şi (5) se încalcă flagrant dreptul la libera asociere a sportivilor din republică. Raportînd dispoziţiile contestate ale Legii nr. 330-XIV la Legea Supremă, la alte legi şi acte internaţionale, Curtea Constituţională relevă următoarele. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 217 A (III) din 10 decembrie 1948, în art. 20 prevede că orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi asociere paşnică** . ------------------------- ** Tratate internaţionale, vol. 1, pag. 11-17. De asemenea, Carta de la Paris pentru o nouă Europă din 21 noiembrie 1990 statuează că orice individ, fără discriminare, are dreptul la libertatea de asociere şi de întrunire paşnică***. ------------------------- *** Tratate internaţionale, vol. 1, pag. 304-317. Şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptată la Roma, la 4 noiembrie 1950, intrată în vigoare la 3 septembrie 1953, iar pentru Republica Moldova, la 1 februarie 1998, prin art. 11, consacră dreptul oricărei persoane la libertatea de întrunire paşnică şi de asociere. Exercitarea acestor drepturi, se spune în Convenţie, nu poate face obiectul altor restrîngeri decît acelor care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora. Potrivit art. 1 alin. (3) din Constituţie, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui reprezintă valori supreme. Drepturile şi libertăţile omului determină sensul, conţinutul şi aplicarea legilor, activitatea puterilor legislativă şi executivă, administraţiei publice centrale şi locale, ele sînt asigurate de justiţie şi statuate de art. 6 şi art. 16 din Constituţie. Art. 40 şi 41 din Constituţie stipulează dreptul cetăţenilor Republicii Moldova la libertatea întrunirilor şi la asocierea liberă. Actele normative menţionate creează un cadru legal de o maximă generalitate privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Reglementarea mai detaliată a relaţiilor sociale, în baza art. 66 lit. a) din Constituţie, este o atribuţie a Parlamentului. Actele normative ale Parlamentului, din moment ce nu contravin Constituţiei şi actelor internaţionale care au prioritate faţă de legile interne ale Republicii Moldova, constituie o continuare a acestora, asigurînd cadrul legal pentru anumite relaţii sociale concrete. Prevederile art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (3) lit. f), art. 16 alin. (3), art. 21 alin. (2), (4) şi (5), art. 22 alin. (2) din Legea nr. 330-XIV, contestate de deputaţii în Parlament, nu limitează dreptul la libera asociere. Legea în cauză nu face altceva decît să ordoneze relaţiile sociale privind cultura fizică şi sportul. Este dreptul legiuitorului de a stabili o ordine logică în cadrul anumitor relaţii sociale pentru o mai bună desfăşurare a acestora şi pentru a exclude în felul acesta interpretarea greşită şi abuzivă a normelor cu caracter general atît interne, cît şi internaţionale. Cerinţa privind avizarea sau autorizarea prealabilă de către autorităţile administraţiei publice centrală şi locale pentru cultură fizică şi sport, impusă structurilor sportive, nu constituie o îngrădire a dreptului la libera asociere, ci un control preliminar asupra exercitării acestui drept în limitele legii. Conform art. 96 din Constituţie, Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Legea Republicii Moldova cu privire la Guvern nr. 64-XII din 31 mai 1990, cu modificările ulterioare, acordă Guvernului atribuţia de a asigura dezvoltarea turismului, gospodăriei de agrement, culturii fizice şi sportului. Iar în programul său de activitate Guvernul îşi asumă obligaţia de a crea condiţii pentru încadrarea activă a tinerilor în cele mai diverse domenii de activitate ale societăţii, de a propaga şi a dezvolta pe scară largă sportul, de a pregăti lotul naţional pentru jocurile olimpice* . -------------------------- * Veştile, 1990, nr. 8, art. 191. Aprobînd Regulamentul Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei, Guvernul pune în sarcina acestui minister dezvoltarea sportului în masă şi asigurarea pregătirii loturilor sportive naţionale pentru competiţiile internaţionale. Legea nr. 330-XIV, prin art. 6 alin. (1), stipulează că Guvernul realizează politica de stat în domeniul culturii fizice şi sportului, dirijează dezvoltarea acestora prin intermediul autorităţilor centrală şi locale de specialitate. În ceea ce priveşte limitarea la o singură federaţie naţională sau la o singură ligă profesională pentru o ramură de sport, Curtea relevă că prin aceasta se urmăreşte o mai bună organizare a activităţii ramurii, evitarea haosului şi exercitării abuzive a dreptului la libera asociere. Or, cine doreşte să se asociezeîntr-o federaţie sau ligă, este liber s-o facă, alăturîndu-se celor existente ori creînd o federaţie sau ligă nouă, dacă aceasta încă nu a fost creată într-o ramură sau alta de sport. Necesitatea instituirii ordinii în problemele sesizate este impusă şi de actele organismelor sportive internaţionale, care pretind sportivilor de performanţă să fie membri ai unei asociaţii, club sau federaţii sportive naţionale pentru a putea participa la competiţii oficiale. Conform regulii nr. 33 din Carta Olimpică 1991, pentru a fi recunoscută de un Comitet Naţional Olimpic şi acceptată ca membru al acestui comitet, o federaţie naţională trebuie să fie afiliată la o federaţie internaţională recunoscută de Comitetul Internaţional Olimpic şi să-şi desfăşoare activităţile în conformitate cu Carta Olimpică şi cu regulile Federaţiei sale internaţionale. Normele cuprinse în art. 16 "Sportul de performanţă" definesc statutul sportivilor de performanţă, reglementează relaţiile lor cu structurile sportive, participarea la competiţii oficiale. Alineatul (3) al acestui articol stabileşte o normă prevăzută în regulamentele privind organizarea competiţiilor sportive oficiale internaţionale. Restricţiile pentru sportivii de performanţă stipulate în art. 16 alin. (3) din Legea nr. 330-XIV sînt admise de convenţiile internaţionale, de art. 54 din Constituţie şi constituie măsuri pentru apărarea sănătăţii sportivilor. Fiind legitimaţi la una din structurile sportive, sportivii beneficiază de asistenţă medicală calificată şi sînt asiguraţi contra unor eventuale traume sau urmări nefaste pentru sănătatea lor. Concomitent, art. 16 alin. (4) prevede posibilitatea sportivilor de performanţă de a nu fi membri ai structurilor sportive şi de a-şi efectua pregătirea pe baza contractului încheiat cu federaţia naţională. Pentru considerentele menţionate, conducîndu-se după art. 140 din Constituţie, art. 1 alin. (3) lit. a) şi c), art. 26 alin. (4) şi (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 62 şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Recunoaşte constituţionale prevederile art. 3 alin. (2), art. 6 alin. (3) lit. f), art. 16 alin. (3), art. 21 alin. (2), (4) şi (5), art. 22 alin. (2) din Legea nr. 330-XIV din 25 martie 1999 "Cu privire la cultura fizică şi sport". 2. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 25 aprilie 2000. Nr. 17.