Hotărîre nr.20 din 16.05.2000 pentru controlul constituţionalităţii art. 53/2 din Codul penal

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru controlul constituţionalităţii art. 53/2 din Codul penal Nr.20 din 16.05.2000 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.59-62/22 din 25.05.2000 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Gheorghe SUSARENCO - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător-raportor Mihai COTOROBAI - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea grefierului Aliona Balaban, şefului Direcţiei juridice a Aparatului Parlamentului Ion Mîţu, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, în lipsa motivată a autorului sesizării, conducîndu-se după art.135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară publică dosarul pentru controlul constituţionalităţii art. 53/2 din Codul penal în redacţia Legii nr. 680-XIV din 18 noiembrie 1999 "Pentru completarea Codului penal"*. ----------------------------------------- * M.O., 2000, nr. 1-4, art. 8. Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului Victor Cecan, depusă în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Prin decizia Curţii Constituţionale din 14 martie 2000 sesizarea a fost admisă pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale, Curţii Supreme de Justiţie. Examinînd materialele dosarului, audiind comunicarea judecătorilor-raportori şi argumentele reprezentantului Parlamentului, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: 1. La 18 noiembrie 1999 Parlamentul a adoptat Legeanr. 680-XIV "Pentru completarea Codului penal". Prin art. 2 al acesteia Codul penal a fost completat cu art. 53/2 "Graţierea", avînd următorul cuprins: "Graţierea este actul prin care persoanele condamnate se eliberează în tot sau în parte de pedeapsa aplicată ori pedeapsa aplicată este comutată în o pedeapsă mai blîndă. Efectele produse de graţiere asupra pedepselor complementare se stipulează expres în actul de graţiere. Graţierea se acordă de către Preşedintele Republicii Moldova în mod individual. Modul de examinare a cererilor de graţiere se stabileşte prin Regulamentul de examinare a cererilor de graţiere şi de acordare a graţierii individuale condamnaţilor, aprobat de către Preşedintele Republicii Moldova". 2. În sesizarea sa deputatul Victor Cecan afirmă că graţierea este o instituţie cu o dublă natură juridică: de drept constituţional şi de drept penal. Constituţia face distincţie între graţierea individuală, care se acordă de către Preşedintele Republicii Moldova, şi cea colectivă, care, ca şi amnistia, se acordă de Parlament prin lege (art. 72 alin. (3) lit.o) din Constituţie). În opinia autorului sesizării, prevederile art.53/2 din Codul penal, care stipulează acordarea graţierii numai în mod individual, contravin dispoziţiilor art. 72 alin. (3) lit. o) din Constituţie. El remarcă de asemenea că art. 53/2 nu reglementează efectele juridice ale graţierii. Graţierea, consideră autorul sesizării, ţine de domeniul infracţiunilor, pedepselor şi regimul executării acestora, care, potrivit art. 72 alin. (3) lit.n) din Constituţie, se reglementează de Parlament prin lege organică. Constituţia nu abilitează organul legislativ cu dreptul de a delega atribuţiile sale în acest domeniu Preşedintelui Republicii Moldova. Astfel, autorul sesizării ajunge la concluzia că prevederile art. 53/2 alin. patru din Codul penal, prin care Parlamentul abilitează Preşedintele ţării cu dreptul de a aproba Regulamentul de examinare a cererilor de graţiere şi de acordare a graţierii individuale condamnaţilor, contravin de asemenea art. 72 alin. (3) lit. n) din Constituţie. 3. Raportînd prevederile contestate ale Legii nr. 680-XIV la dispoziţiile Constituţiei şi altor legi, Curtea Constituţională relevă următoarele. Graţierea este un act de clemenţă al puterii supreme prin care condamnatul se eliberează, total sau parţial, de pedeapsa aplicată ori pedeapsa aplicată este comutată în o pedeapsă mai blîndă. Aproape în toate ţările dreptul de acordare a graţierii este atribuit prin Constituţie şefului statului. Conform art. 88 lit. e) din Constituţie, emiterea actului de graţiere este o prerogativă a Preşedintelui Republicii Moldova, care exercită această atribuţie constituţională în numele statului. Dispoziţiile constituţionale nu limitează dreptul Preşedintelui Republicii Moldova de acordare a graţierii. Potrivit Constituţiei ţării, actele de graţiere au un caracter individual, adică ele se adoptă pentru persoane concrete. Preşedintele Republicii Moldova examinează cererile de graţiere ale persoanelor condamnate de instanţele judecătoreşti din Republica Moldova. Astfel, art. 88 lit. e) din Constituţie abilitează Preşedintele ţării cu dreptul exclusiv de acordare a graţierii. Graţierea se acordă de către şeful statului în mod individual. Legea Supremă a ţării nu conţine dispoziţii privind acordarea graţierii colective de către Parlament prin lege, precum nici dispoziţii privind dubla natură juridică a graţierii: de drept constituţional şi de drept penal, aşa cum afirmă autorul sesizării. Parlamentul, în conformitate cu art. 66 lit. p) din Constituţie, adoptă acte privind amnistia. Potrivit art. 72 alin. (3) lit. o) din Constituţie, Parlamentul adoptă legi, care reglementează acordarea amnistiei şi graţierii. Aceasta înseamnă că Parlamentul este în drept să adopte legi care să definească noţiunile de amnistie şi graţiere, precum şi regimul lor juridic. Prin Legea organică nr. 680-XIV, Codul penal a fost completat cu art. 53/1 "Amnistia", care prevede că amnistia se acordă de către Parlament unui cerc nedeterminat individual de persoane, şi cu art. 53/2 "Graţierea", care stipulează că graţierea se acordă de către Preşedintele Republicii Moldova în mod individual. Articolele respective din Codul penal, pentru prima dată în legislaţia ţării, stabilesc bazele normative de drept ale amnistiei şi graţierii, fac distincţie între ele. Graţierea este actul prin care persoanele condamnate se eliberează în tot sau în parte de pedeapsa aplicată sau pedeapsa aplicată este comutată în o pedeapsă mai blîndă, are caracter exclusiv individual şi se aplică persoanelor condamnate prin sentinţa instanţei judecătoreşti pusă în aplicare. Amnistia se acordă de către Parlament unui cerc nedeterminat individual de persoane. Prin actul amnistiei pot fi eliberate de răspundere penală sau de pedeapsă atît persoanele deferite justiţiei, cît şi persoanele condamnate. În acest aspect este neconcludentă afirmaţia autorului sesizării, potrivit căreia graţierea ţine de domeniul infracţiunilor, pedepselor şi de regimul de executare a acestora. Regimul de executare a pedepselor de către condamnaţi este stabilit prin sentinţă. Acordînd graţierea, Preşedintele Republicii Moldova nu stabileşte regimul de executare a pedepsei, ci eliberează condamnatul în tot sau în parte de pedeapsa aplicată sau pedeapsa aplicată este comutată în o pedeapsă mai blîndă, fixîndu-se un termen de probă, potrivit dispoziţiilor art. 43 din Codul penal. Preşedintele Republicii Moldova acordă graţierea prin decret, care este executoriu. Procedura de înaintare şi înregistrare a recursurilor de graţiere, precum şi modul de examinare a lor, modul de executare a decretelor de graţiere emise de Preşedintele Republicii Moldova sînt reglementate de Regulamentul de examinare a recursurilor de graţiere şi de acordare a graţierii individuale condamnaţilor, aprobat prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 156 din 23 mai 1994. Pe lîngă Preşedintele ţării funcţionează Comisia pentru problemele graţierii persoanelor condamnate, care examinează cererile de graţiere înainte de a fi prezentate şefului statului. Curtea Constituţională consideră că stipularea cuprinsă în art. 53/2 alin. patru din Codul penal, potrivit căreia modul de examinare a cererilor de graţiere se stabileşte prin Regulamentul de examinare a cererilor de graţiere şi de acordare a graţierii individuale condamnaţilor, aprobat de către Preşedintele Republicii Moldova, este în conformitate cu prerogativele constituţionale ale Preşedintelui ţării şi nu intră în contradicţie cu principiul constituţional al separaţiei puterilor. Adoptarea de către Parlament, prin lege, a Regulamentului respectiv ar constitui o încălcare a principiului separaţiei şi colaborării puterilor în stat. Astfel, abilitarea Preşedintelui Republicii Moldova cu dreptul exclusiv de graţiere individuală nu poate fi calificată ca o încălcare a Constituţiei şi nici ca o imixtiune în activitatea Parlamentului, deoarece acest drept rezultă expres din dispoziţiile constituţionale şi nu dezechilibrează balanţa atribuţiilor puterilor legislativă şi executivă. Aşadar, prevederile art. 53/2 din Codul penal în redacţia Legii nr. 680-XIV din 18 noiembrie 1999 nu vin în contradicţie cu Constituţia. Pentru motivele arătate şi conducîndu-se după art. 140 alin. (2) din Constituîie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 62 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Declară constituţionale prevederile art. 53/2 din Codul penal în redacţia Legii nr. 680-XIV din 18 noiembrie 1999. 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedinte Gheorghe SUSARENCO Chişinău, 16 mai 2000. Nr. 20.