Hotărîre nr.20 din 23.06.2015 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din articolul 32 alin.(1) al Legii nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (asigurarea cu pensie a judecătorilor Curţii Constituţionale) (Sesizarea nr.25a/2015)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din articolul 32 alin.(1)

al Legii nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului

(asigurarea cu pensie a judecătorilor Curţii Constituţionale)

(Sesizarea nr.25a/2015)

nr. 20  din  23.06.2015

 (în vigoare 23.06.2015) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 332-339 art. 34 din 11.12.2015

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 12 iunie 2015

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în şedinţă plenară închisă,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 12 iunie 2015, în temeiul articolului 25 lit.i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 38 alin.(1) lit.i) şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, de avocatul poporului dl Mihail Cotorobai, pentru controlul constituţionalităţii sintagmei “12 ani şi 6 luni” din articolul 32 alin.(1) al Legii nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

2. Autorul sesizării a pretins că sintagma “12 ani şi 6 luni” din articolul 32 alin.(1) al Legii cu privire la statutul judecătorului, în partea în care se referă la judecătorii Curţii Constituţionale, contravine prevederilor articolelor 134 şi 137 din Constituţia Republicii Moldova.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 16 iunie 2015 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

5. În şedinţa plenară publică a Curţii sesizarea a fost susţinută de reprezentantul avocatului poporului, dna Olga Vacarciuc, consultant principal în cadrul Oficiului avocatului poporului. Parlamentul a fost reprezentat de dl Valeriu Kuciuk, consultant principal în cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului. Guvernul a fost reprezentat de dna Laura Grecu, viceministru al muncii, protecţiei sociale şi familiei.

ÎN FAPT

6. Potrivit articolului 21 alin.(2) şi (3) din Legea nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, Preşedintele Curţii este asimilat cu Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie în indemnizaţii şi pensie, iar judecătorii sunt asimilaţi cu vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie.

7. Alineatul (6) al articolului menţionat prevede că modul de asigurare cu pensii a judecătorului Curţii Constituţionale se stabileşte în condiţiile legii.

8. În acest context, articolul 32 alin.(1) din Legea nr.544-XIII cu privire la statutul judecătorului stabileşte că judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani, dintre care cel puţin 12 ani şi 6 luni a activat în funcţia de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporţie de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează ţinându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exerciţiu.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 134

Statutul

“(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova.

(2) Curtea Constituţională este independentă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei.

(3) Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat în putere legislativă, putere executivă şi putere judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.”

Articolul 135

Atribuţiile

“(1) Curtea Constituţională:

a) exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;

b) interpretează Constituţia;

c) se pronunţă asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;

d) confirmă rezultatele referendumurilor republicane;

e) confirmă rezultatele alegerii Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova;

f) constată circumstanţele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Preşedintelui Republicii Moldova sau interimatul funcţiei de Preşedinte, precum şi imposibilitatea Preşedintelui Republicii Moldova de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 60 de zile;

g) rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie;

h) hotărăşte asupra chestiunilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid.

(2) Curtea Constituţională îşi desfăşoară activitatea din iniţiativa subiecţilor prevăzuţi de Legea cu privire la Curtea Constituţională.”

Articolul 136

Structura

“(1) Curtea Constituţională se compune din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani.

(2) Doi judecători sunt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al Magistraturii.

(3) Judecătorii Curţii Constituţionale aleg, prin vot secret, preşedintele acesteia.”

Articolul 137

Independenţa

“Judecătorii Curţii Constituţionale sunt inamovibili pe durata mandatului, independenţi şi se supun numai Constituţiei.”

Articolul 138

Condiţiile pentru numire

“Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă o pregătire juridică superioară, o înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în învăţământul juridic sau în activitatea ştiinţifică.”

Articolul 139

Incompatibilităţi

“Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau privată retribuită, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.”

Articolul 140

Hotărârile Curţii Constituţionale

“(1) Legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curţii Constituţionale.

(2) Hotărârile Curţii Constituţionale sunt definitive şi nu pot fi atacate.”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională (M.O., 1995, nr.8, art.86) sunt următoarele:

Articolul 11

Numirea

“(1) Judecător al Curţii Constituţionale poate fi persoana care deţine cetăţenia Republicii Moldova, are domiciliul în ţară, are pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în învăţământul juridic superior sau în activitatea ştiinţifică.

(2) Limita de vârstă pentru numire în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este de 70 de ani.

(3) Numirea se poate face numai cu acordul prealabil, exprimat în scris, al candidatului. În cazul în care candidatul ocupă o funcţie incompatibilă cu aceea de judecător al Curţii Constituţionale sau este membru al unui partid sau al unei alte organizaţii politice, acordul trebuie să cuprindă angajamentul candidatului de a demisiona, la data depunerii jurământului, din funcţia pe care o ocupă şi de a-şi suspenda activitatea în partid sau în o altă organizaţie politică.”

Articolul 13

Independenţa

“(1) Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului şi se supun numai Constituţiei.

(2) Judecătorii Curţii Constituţionale nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile exprimate în exercitarea mandatului.”

Articolul 15

Incompatibilităţi

“Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau privată retribuită, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice.”

Articolul 17

Obligaţii

“Judecătorul Curţii Constituţionale este obligat:

a) să-şi îndeplinească atribuţiile cu imparţialitate şi în respectul Constituţiei;

b) să păstreze secretul deliberărilor şi al voturilor şi să nu ia poziţie publică sau să dea consultaţii în probleme de competenţa Curţii Constituţionale;

c) la adoptarea actelor Curţii Constituţionale să-şi exprime votul afirmativ sau negativ;

d) să comunice Preşedintelui Curţii Constituţionale activitatea incompatibilă cu atribuţiile pe care le exercită;

e) să nu permită folosirea funcţiei sale în scop de propagandă de orice fel;

f) să se abţină de la orice acţiune contrară statutului de judecător;

g) să depună, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi proprietate.”

Articolul 21

Gradul de calificare, salariul, indemnizaţiile, pensiile

“(1) Judecătorii Curţii Constituţionale, specialişti cu o pregătire juridică superioară şi o înaltă competenţă profesională, beneficiază, pe viaţă, din momentul desemnării în această funcţie, de gradul superior de calificare a judecătorilor.

(2) Preşedintele Curţii Constituţionale este asimilat cu Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie în indemnizaţii şi pensie.

(3) Judecătorii Curţii Constituţionale sunt asimilaţi cu vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie în indemnizaţii şi pensie.

[…]

(5) Judecătorul Curţii Constituţionale care s-a retras din componenţa ei după atingerea limitei de vârstă pentru această funcţie sau din cauza imposibilităţii îndelungate şi neîntrerupte (mai mult de 4 luni) din motive de sănătate de a-şi exercita atribuţiile are dreptul la o indemnizaţie de concediere egală cu un salariu anual al funcţiei. Curtea Constituţională are dreptul de a acorda judecătorului care demisionează o indemnizaţie de concediere egală cu cel mult 3 salarii lunare ale funcţiei.

(6) Modul de asigurare cu pensii a judecătorului Curţii Constituţionale se stabileşte în condiţiile legii.”

Articolul 21¹

Organele care efectuează stabilirea şi plata pensiilor

“(1) Pensiile şi indemnizaţiile lunare viagere se stabilesc şi se plătesc de organele de asigurări sociale.

(2) Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticităţii actelor ce confirmă stagiul de muncă şi venitul asigurat, eliberate de organele abilitate.

Articolul 21²

Sursa de finanţare

“Cheltuielile pentru achitarea pensiilor şi indemnizaţiilor lunare viagere se suportă după cum urmează: 50% din mărimea stabilită – de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi 50% – de la bugetul de stat.”

Articolul 22

Garanţiile de executare a mandatului

“(1) Pe perioada de executare a mandatului de judecător al Curţii Constituţionale contractul de muncă la serviciul anterior se suspendă.

(2) După expirarea mandatului, judecătorului Curţii Constituţionale i se rezervă funcţia anterioară, iar dacă ea este lichidată i se oferă o funcţie echivalentă la aceeaşi unitate sau la alta.

(3) Cu persoana care urmează să exercite funcţia anterioară a judecătorului se încheie un contract de muncă pe un termen anumit, care se reziliază la revenirea judecătorului. Astfel se va proceda şi în cazul în care funcţia anterioară a judecătorului este ocupată prin alegere sau concurs.

(4) Durata de executare a mandatului de judecător se include în vechimea în muncă totală şi neîntreruptă, în specialitatea precedentă.

(5) Judecătorul care la data expirării mandatului a atins limita de vârstă şi are vechimea în muncă necesară pensionării este pensionat din funcţia de judecător, în condiţiile legii.

(6) Judecătorul are dreptul la concediu anual plătit pe o durată de 36 de zile lucrătoare (luându-se drept bază săptămâna de muncă de 6 zile), la concediu neplătit pentru interesele personale.”

11. Prevederile relevante ale Legii nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (M.O., 2013, nr.15-17, art.63) sunt următoarele:

Articolul 32

Asigurarea cu pensie

“(1) Judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani, dintre care cel puţin 12 ani şi 6 luni a activat în funcţia de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporţie de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează ţinându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exerciţiu.

(2) Prevederile alin.(1) se aplică şi judecătorilor care au activat în instanţele internaţionale, luându-se în calcul salariul mediu lunar al judecătorului Curţii Supreme de Justiţie.

(3) Pensia pentru vechime în muncă stabilită în condiţiile alin.(1) se calculează şi se plăteşte doar judecătorilor demisionaţi şi judecătorilor eliberaţi din funcţie în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.

(4) În cazul în care judecătorii demisionaţi sunt numiţi iarăşi în funcţia de judecător, plata pensiei se suspendă.”

Articolul 32¹

Organele care efectuează stabilirea şi plata pensiilor

“(1) Pensiile se stabilesc şi se plătesc de organele de asigurări sociale.

(2) Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticităţii actelor ce confirmă stagiul de muncă şi venitul asigurat, eliberate de organele abilitate.”

Articolul 32²

Sursa de finanţare a pensiilor

“Cheltuielile pentru achitarea pensiilor se suportă după cum urmează: 50% din mărimea stabilită a pensiei – de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi 50% - de la bugetul de stat.”

ÎN DREPT

12. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează în esenţă garanţiile sociale ale judecătorilor Curţii Constituţionale în partea referitoare la pensii.

13. Astfel, sesizarea se referă la elemente şi principii cu valoare constituţională interconexe, precum statutul judecătorilor Curţii Constituţionale, independenţa judecătorilor constituţionali, garanţiile acestora şi independenţa Curţii în raport cu celelalte autorităţi ale statului.

ADMISIBILITATEA

14. În conformitate cu decizia sa din 16 iunie 2015 (a se vedea §3 supra), Curtea a reţinut că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea prezentată ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Articolele 25 lit.i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 38 alin.(1) lit.i) din Codul jurisdicţiei constituţionale şi 16 lit.f), 26 din Legea nr.52 din 3 aprilie 2014 cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsman) abilitează avocatul poporului cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

16. Curtea constată că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie sintagma “12 ani şi 6 luni” din articolul 32 alin.(1) al Legii cu privire la statutul judecătorului, în partea în care se referă la judecătorii Curţii Constituţionale.

17. Curtea reţine că prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii sub aspectul abordat în sesizare.

18. Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

19. Curtea menţionează că prerogativa care i-a fost acordată prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

20. Prin urmare, Curtea va examina normele contestate în raport cu articolele 134 şi 137 din Constituţie.

A. FONDUL CAUZEI

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 134, 136 ALIN.(1) ŞI 137 DIN CONSTITUŢIE

21. Autorul sesizării pretinde, în special, că prevederile contestate încalcă prevederile articolului 134 din Constituţie, potrivit căruia:

“(1) Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova.

(2) Curtea Constituţională este independentă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei.

(3) Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat în puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.”

22. La fel, autorul sesizării a menţionat că norma contestată contravine prevederilor articolului 136 alin.(1) din Constituţie, potrivit căruia:

“(1) Curtea Constituţională se compune din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani.”

23. Totodată, autorul sesizării pretinde că prevederile contestate încalcă şi articolul 137 din Constituţie, potrivit căruia:

“Judecătorii Curţii Constituţionale sunt inamovibili pe durata mandatului, independenţi şi se supun numai Constituţiei.”

1. Argumentele autorului sesizării

24. Autorul sesizării a menţionat că sintagma supusă criticii de neconstituţionalitate, şi anume stabilirea stagiului special de cotizare de 12 ani şi 6 luni pentru a obţine dreptul de a beneficia de pensie de către judecătorii Curţii Constituţionale, este lipsită de aplicabilitate, având în vedere faptul că judecătorii Curţii Constituţionale sunt numiţi pentru un mandat de 6 ani, potrivit articolului 136 alin.(1) din Constituţie.

25. Astfel, autorul sesizării susţine că sub aspectul garanţiilor sociale ale judecătorilor Curţii Constituţionale norma în vigoare, care stabileşte un stagiu de cotizare de 12 ani şi 6 luni pentru ca judecătorii constituţionali să poată beneficia de pensie, încalcă principiul independenţei, consfinţit de normele constituţionale din articolele 134 şi 137.

26. În opinia avocatului poporului, independenţa judecătorilor trebuie exercită atât sub aspect funcţional, cât şi sub aspect material.

2. Argumentele autorităţilor

27. Parlamentul, în opinia scrisă, consideră că stagiul de cotizare de “12 ani şi 6 luni” reprezintă o garanţie, dar nu o limitare a dreptului la pensie. Or, condiţiile necesare întrunirii dreptului la pensie în cadrul sistemului de asigurări sociale de stat (limita de vârstă pentru pensionare, cuantumul stagiului de cotizare sau cuantumul pensiei) nu sunt reglementate de Constituţie, iar legiuitorul este liber să aprecieze asupra acordării acestora în funcţie de posibilităţile bugetare ale statului. Articolul 72 alin.(3) lit.e) şi j) din Constituţie statuează dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili un sistem unitar de asigurări sociale de stat, cu condiţii unice de pensionare a asiguraţilor în acest sistem, bazat pe principiile organizării şi funcţionării sistemului public de asigurări sociale, specificate expres în art.3 din Legea nr.489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale.

28. Parlamentul susţine că dispoziţiile contestate sunt în conformitate cu principiul unicităţii şi solidarităţii sociale, expres stabilite la lit.a) şi lit.с) art.3 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, şi nu încalcă principiul independenţei judecătorilor Curţii Constituţionale.

29. Preşedintele Republicii Moldova, în opinia scrisă, menţionează că statutul judecătorului Curţii Constituţionale, care cumulează drepturile şi obligaţiile acestuia, inclusiv garanţiile şi incompatibilităţile funcţiei, se deosebeşte de statutul altor judecători prin natura specifică a jurisdicţiei constituţionale. Totodată, independenţa Curţii implică şi independenţa judecătorilor acesteia. Una dintre componentele de bază ale independenţei judecătorului este remuneraţia, care constă din orice mijloc de asigurare materială sau socială, reprezentând, în acest sens, o contrabalanţă la restricţiile, interdicţiile şi responsabilităţile impuse judecătorilor de către societate. Remunerarea judecătorilor trebuie să fie pe măsura rolului şi responsabilităţilor lor şi să aibă un nivel suficient pentru a-i face imuni la orice presiune menită să le influenţeze deciziile.

30. Preşedintele Republicii Moldova consideră că aprecierea constituţionalităţii prevederilor care fac obiectul sesizării ţine de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale.

31. Conform opiniei scrise a Guvernului, sesizarea este nejustificată, deoarece în prezent legislaţia conţine norme care prevăd condiţiile de stabilire a pensiei pentru judecători, iar judecătorii Curţii Constituţionale sunt asimilaţi cu preşedintele şi vicepreşedinţii Curţii Supreme de Justiţie.

32. Guvernul consideră că stabilirea pentru judecătorii Curţii Constituţionale a stagiului special de cotizare pe durata unui singur mandat (care în prezent este de 6 ani) constituie un tratament nejustificat şi discriminatoriu în raport cu judecătorii din instanţele de judecată, pentru care stagiul special de cotizare este de cel puţin 12 ani şi 6 luni, or, judecătorii au un statut unic şi se disting între ei numai prin împuterniciri şi competenţă.

33. În aceeaşi ordine de idei, Guvernul menţionează că modificarea stagiului de cotizare special pentru judecătorii Curţii Constituţionale ar fi contrară principiului unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de drept, şi principiului egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili şi beneficiari, aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege.

3. Aprecierea Curţii

3.1. Principii generale

34. Curtea reiterează că justiţia constituţională constituie o componentă importantă a statului, fiind înfăptuită de către Curtea Constituţională, autoritate publică politico-jurisdicţională, situată în afara puterilor legislativă, executivă sau judecătorească, rolul său fiind asigurarea supremaţiei Constituţiei, ca Lege fundamentală a statului de drept. Astfel, potrivit art.134 alin.(3) din Constituţie: “Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei”.

35. În Hotărârea nr.6 din 16 mai 2013 Curtea a reţinut:

“63. [...] Supremaţia Legii fundamentale ţine, aşadar, de esenţa exigenţelor statului de drept, reprezentând totodată o realitate juridică ce implică consecinţe şi garanţii. Între consecinţe se numără deosebirile dintre Constituţie şi legi şi, nu în ultimul rând, compatibilitatea întregului drept cu Constituţia, iar între garanţii se regăseşte controlul constituţionalităţii.”

36. Potrivit articolului 134 alin.(2) din Constituţie, Curtea Constituţională, fiind unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova, este independentă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei.

37. Curtea Constituţională garantează supremaţia Constituţiei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat în puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească şi garantează responsabilitatea statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.

38. În cadrul bunei organizări a autorităţii statului, rolul Curţilor Constituţionale este unul esenţial şi definitoriu, reprezentând un adevărat pilon de susţinere a statului şi a democraţiei, garantând egalitatea în faţa legii, libertăţile fundamentale şi drepturile omului. Totodată, Curţile Constituţionale contribuie la buna funcţionare a autorităţilor publice în cadrul raporturilor constituţionale de separaţie, echilibru, colaborare şi control reciproc al puterilor statului.

39. Structura Curţii este stabilită în articolul 136 alin.(1) din Constituţie, astfel Curtea se compune din 6 judecători, numiţi pentru un mandat de 6 ani.

40. Potrivit art.137 din Constituţie, judecătorii Curţii Constituţionale sunt inamovibili pe durata mandatului, independenţi şi se supun numai Constituţiei.

41. Independenţa judecătorului este unul din principiile constituţionale ale justiţiei. În Hotărârea nr.6 din 16 mai 2013 Curtea a menţionat:

“39. [...] independenţa puterii judecătoreşti nu reprezintă un scop în sine. Aceasta nu este un privilegiu personal al judecătorilor, ci este justificată de nevoia de a permite judecătorilor să îşi îndeplinească rolul de protectori ai drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor (§ 6 din Raportul Comisiei de la Veneţia privind independenţa sistemului judiciar. Partea I: Independenţa judecătorilor).”

42. Principiul independenţei judecătorului comportă două aspecte: independenţa funcţională şi independenţa personală.

43. Independenţa funcţională presupune, pe de o parte, ca judecătorii să nu fie influenţaţi de către executiv sau legislativ, iar, pe de altă parte, ca instanţele judecătoreşti să nu fie supuse ingerinţelor din partea puterii legislative, puterii executive sau a justiţiabililor.

44. Independenţa personală vizează statutul judecătorului, care trebuie să-i fie asigurat prin lege. În principal, criteriile de apreciere a independenţei personale sunt: modul de recrutare a judecătorilor; durata numirii; inamovibilitatea; fixarea salariului judecătorilor prin lege; libertatea de expresie a judecătorilor şi dreptul de a forma organizaţii profesionale, menite să apere interesele lor profesionale; incompatibilităţile; interdicţiile; pregătirea continuă; răspunderea judecătorilor.

45. Independenţa judecătorilor, ca şi necesitatea asigurării garanţiilor clare şi previzibile, constituie una din cerinţele de bază pentru statele membre ale ONU. Această concluzie rezultă din Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr.40/32 din 29 noiembrie 1985, conform căreia:

“[…] având în vedere că judecătorii sunt încredinţaţi cu decizia finală asupra vieţii, libertăţilor, drepturilor, îndatoririlor şi proprietăţii cetăţenilor,

[…] Mandatul funcţiei judecătorilor, independenţa lor, securitatea, remunerarea adecvată, condiţiile serviciului, pensiile şi vârsta pensionării vor fi asigurate în mod adecvat de lege.”

46. Prevederi asemănătoare sunt incluse şi în standardele din domeniu, elaborate sub egida Consiliului Europei, precum Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului:

“[…] nivelul remuneraţiei trebuie fixat în aşa fel încât să îi pună pe magistraţi la adăpost de presiunile care vizează să le influenţeze sensul deciziilor şi în general comportamentul jurisdicţional, alterându-le astfel independenţa şi imparţialitatea.

[…] cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie cât de apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerări.

[…] statele-membre ale Consiliului Europei trebuie să tindă spre sporirea garanţiilor sociale ale judecătorului şi în nici un caz nu se admite reducerea garanţiilor sociale deja admise prin lege.”

47. Avizul nr.1 (2001) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni referitor la standardele privind independenţa puterii judecătoreşti şi inamovibilitatea judecătorilor prevede, în concluziile sale, că remunerarea judecătorilor trebuie să fie corespunzătoare cu rolul şi responsabilităţile acestora şi trebuie să asigure în mod adecvat plata concediilor medicale şi a pensiei. Ea trebuie protejată prin prevederi legale specifice împotriva diminuărilor şi trebuie să existe prevederi privind mărirea salariilor în raport cu creşterea preţurilor.

48. Deşi Curtea Constituţională nu face parte din sistemul judecătoresc statutul şi competenţele acesteia fac aplicabile principiile independenţei judecătoreşti.

49. În acest sens, pct.1 din Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniştri către statele membre “Cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile” stabileşte că această recomandare este aplicabilă tuturor persoanelor care exercită funcţii judiciare, inclusiv celor care se ocupă de probleme constituţionale.

- Aplicarea principiilor în prezenta cauză

50. Curtea reţine că garanţiile materiale ale judecătorilor reprezintă una din componentele de bază ale independenţei lui, fiind o contrabalanţă la restricţiile, interdicţiile şi responsabilităţile impuse lor de către societate.

51. Prevederile legale privind garanţiile sociale ale judecătorilor Curţii Constituţionale sunt cuprinse în Legea nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională.

52. Potrivit art.21 alin.(2) şi (3) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Preşedintele Curţii Constituţionale este asimilat cu Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie în indemnizaţii şi pensie, iar judecătorii Curţii Constituţionale sunt asimilaţi cu vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie în indemnizaţii şi pensie.

53. Totodată, alin.(6) din acelaşi articol prevede că modul de asigurare cu pensii a judecătorului Curţii Constituţionale se stabileşte în condiţiile legii.

54. Astfel, referitor la modul de pensionare, Curtea menţionează că Legea cu privire la Curtea Constituţională doar asimilează judecătorii constituţionali cu judecătorii Curţii Supreme de Justiţie, fără a cuprinde prevederi care ar reglementa condiţiile în care aceştia se pensionează, normele existente fiind norme de trimitere.

55. În acest sens, Curtea menţionează că prevederile legale comune privind asigurarea judecătorilor cu pensie se regăsesc în Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

56. Potrivit alin.(1) al art.32 din legea enunţată: “Judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani, dintre care cel puţin 12 ani şi 6 luni a activat în funcţia de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporţie de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează ţinându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exerciţiu.”

57. Coroborând prevederile Legii cu privire la Curtea Constituţională cu prevederile Legii cu privire la statutul judecătorului, Curtea constată că stagiul special de cotizare pentru judecătorii Curţii Constituţionale este de 12 ani şi 6 luni. Adică, judecătorul constituţional care a atins vârsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani calendaristici are dreptul la pensie pentru vechime în muncă doar dacă cel puţin 12 ani şi 6 luni a deţinut funcţia de judecător.

58. Curtea reţine că, spre deosebire de judecătorii instanţelor judecătoreşti, judecătorii Curţii Constituţionale sunt numiţi pentru un mandat de 6 ani. Concomitent, conform art.5 al Legii cu privire la Curtea Constituţională, această funcţie poate fi deţinută pe durata a două mandate.

59. În acelaşi timp, chiar şi în urma deţinerii a două mandate, judecătorul constituţional nu poate beneficia de pensia specială în condiţiile în care legea instituie stagiul special de cotizare de 12 ani şi 6 luni. Or, conform unui simplu calcul, o persoană poate deţine funcţia de judecător la Curtea Constituţională pe durata a cel mult 12 ani.

60. Astfel, Curtea menţionează că norma cuprinsă în art.32 din Legea cu privire la statutul judecătorului este lipsită de efectivitate în raport cu judecătorii constituţionali.

61. O normă urmează a fi edictată în sensul aplicării acesteia. Imposibilitatea aplicării face norma inexistentă.

62. Curtea porneşte de la premisa că drepturile trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, dar nu iluzorie şi teoretică.

63. Curtea menţionează că, în condiţiile reglementărilor actuale, de pensia specială pot beneficia doar judecătorii Curţii Constituţionale care anterior au activat în calitate de judecători în instanţele de drept comun.

64. Curtea subliniază că, potrivit articolului 138 din Constituţie, care stabileşte condiţiile pentru numire, judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă o pregătire juridică superioară, o înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în învăţământul juridic sau în activitatea ştiinţifică.

65. În dezvoltarea normelor constituţionale vine articolul 11 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, potrivit căruia judecător al Curţii Constituţionale poate fi persoana care deţine cetăţenia Republicii Moldova, are domiciliul în ţară, are o pregătire juridică superioară, o înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 15 ani în activitatea juridică, în învăţământul juridic superior sau în activitatea ştiinţifică.

66. Astfel, Curtea subliniază că pot deveni judecători la Curte persoanele care întrunesc cerinţele enunţate (vârstă, studii etc.), fără a exista obligativitatea deţinerii anterioare a funcţiei de judecător în instanţele judecătoreşti.

67. Curtea reiterează că, potrivit reglementărilor internaţionale, judecătorii care se pensionează au un regim financiar deosebit. Referindu-se la pensionarea judecătorilor, Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor menţionează:

“6.4. În mod special, statutul garantează judecătorului care a împlinit vârsta legală pentru încetarea din funcţie, după ce a exercitat-o ca profesie pe o perioadă stabilită, plata unei pensii al cârei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remuneraţii primite pentru activitatea jurisdicţională.”

68. În acelaşi context, art.13 alin.3 şi 4 din Statutul Universal al Judecătorilor prevede că judecătorului îi este permis să iasă la pensie şi să primească o pensie corespunzătoare categoriei sale profesionale. După pensionarea sa, judecătorului nu-i va fi interzisă exercitarea unei alte activităţi profesionale în domeniul juridic pe considerentul deţinerii, în trecut, de către acesta, a funcţiei de judecător.

69. Curtea Constituţională statuează că dispoziţiile constituţionale, conform cărora judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, nu au caracter declarativ, ci constituie norme obligatorii pentru Parlament, care are îndatorirea de a legifera instituirea unor mecanisme corespunzătoare de asigurare reală a independenţei judecătorilor, fără de care este de neconceput statul de drept.

70. Curtea subliniază că necesitatea instituirii unor condiţii distincte pentru obţinerea pensiei de către judecătorii Curţii Constituţionale nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigorile statutelor speciale, cărora aceştia trebuie să li se supună.

71. Curtea reiterează că o persoană poate fi judecător la Curtea Constituţională pe durata unui singur mandat. Obţinerea celui de-al doilea mandat nu poate fi determinată de obţinerea anumitor beneficii, inclusiv materiale. Acest fapt poate duce la lipsirea de efectivitate a independenţei în exercitarea mandatului. Or, potrivit celor enunţate, atât Constituţia, cât şi Legea cu privire la Curtea Constituţională reglementează importante principii şi garanţii ale independenţei judecătorilor Curţii Constituţionale, de natură să permită acestora exercitarea obiectivă a justiţiei.

72. Prin urmare, în sensul articolului 137 din Constituţie, în vederea asigurării principiului independenţei judecătorilor Curţii Constituţionale, nici o garanţie nu poate fi condiţionată de exercitarea celui de-al doilea mandat.

73. Curtea menţionează că, având în vedere statutul judecătorilor Curţii Constituţionale, care este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova, şi durata mandatului, se impune necesitatea stabilirii stagiului special de cotizare pe durata unui singur mandat.

74. Astfel, în condiţiile celor menţionate sub aspectul garanţiilor sociale ale judecătorilor constituţionali, Curtea reţine că prevederea legală criticată, care stabileşte un stagiu special de cotizare de 12 ani şi 6 luni pentru judecătorii constituţionali, creează premise pentru transformarea dreptului la pensie al judecătorilor constituţionali într-un drept iluzoriu, ceea ce atrage neconstituţionalitatea acesteia.

75. În concluzie, Curtea reţine că sintagma “12 ani şi 6 luni” de la alineatul (1) al articolului 32 din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului transgresează principiul independenţei, consfinţit de normele constituţionale ale articolelor 134, 136 alin.(1) şi 137.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 140 din Constituţie şi 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite sesizarea avocatului poporului Mihail Cotorobai pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi referitoare la asigurarea cu pensie a judecătorilor Curţii Constituţionale.

2. În sensul articolului 137 din Constituţie, în vederea asigurării principiului independenţei judecătorilor Curţii Constituţionale, nici o garanţie nu poate fi condiţionată de exercitarea celui de-al doilea mandat.

3. Se recunoaşte constituţională sintagma “12 ani şi 6 luni” de la alineatul (1) al articolului 32 din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în măsura în care nu se aplică judecătorilor Curţii Constituţionale.

4. Până la adoptarea de către Parlament a cadrului legislativ pentru executarea prezentei hotărâri, prevederile articolului 32 alineatul (1) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului urmează a fi aplicate judecătorilor Curţii Constituţionale ţinând cont de stagiul special de cotizare realizat pe perioada unui mandat.

5. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.