Hotărîre nr.24 din 02.10.2018 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale articolelor 3 şi 4 din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor şi a unei sintagme din articolul 13/1 alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (sesizarea nr.57a/2018)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale articolelor 3 şi 4 din

Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi

procurorilor şi a unei sintagme din articolul 13¹ alin.(1) din Legea

nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului

(Sesizarea nr.57a/2018)

nr. 24  din  02.10.2018

 (în vigoare 02.10.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 38-47 art. 16 din 08.02.2019

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Oxana Ţurcanu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 17 mai 2018

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională pe 17 mai 2018, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către Curtea Supremă de Justiţie, pentru controlul constituţionalităţii dispoziţiilor articolului 3 alin.(1) şi articolului 4 alin.(2) lit.b) şi c), alin.(3) lit.b), alin.(4) lit.b) din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor şi a sintagmei “caracter onorific” din articolul 13¹ alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

2. Autorul sesizării a susţinut că dispoziţiile criticate sunt contrare articolelor 6 şi 16 alin.(2) din Constituţie.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 22 mai 2018, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

5. La şedinţa publică a Curţii, sesizarea a fost susţinută de către dna judecător Iulia Sîrcu, reprezentant al Curţii Supreme de Justiţie. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept din cadrul Direcţiei generale juridice a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, secretar de stat în cadrul Ministerului Justiţiei.

ÎN FAPT

6. Pe 23 decembrie 2013, Parlamentul a adoptat Legea nr.328 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor, care a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2014. Această lege reglementează modul şi condiţiile de salarizare a judecătorilor şi procurorilor, inclusiv cuantumul salariilor de funcţie ale acestora, instituind un sistem unitar de salarizare a judecătorilor şi a procurorilor bazat pe salariul mediu pe economie. Potrivit articolului 3 alin.(1) din Legea menţionată, salariul lunar al judecătorului este constituit din salariul de funcţie şi sporul pentru exercitarea unor funcţii de conducere.

7. În scopul executării Legii nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor, pe 17 iulie 2014, Parlamentul a adoptat o lege prin care a exclus din Legea nr.355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar toate compartimentele care reglementau condiţiile şi modul de salarizare a judecătorilor. Până la adoptarea acestor amendamente, remuneraţia judecătorului cuprindea şi alte suplimente la salariu pe lângă sporul pentru funcţia de conducere, i.e. sporul pentru grad de calificare, sporul pentru păstrarea secretului de stat şi sporul pentru deţinerea gradului ştiinţific.

LEGISLAŢIA NAŢIONALĂ PERTINENTĂ

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

“În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

“(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor sunt următoarele:

Articolul 3

Componentele salariului

“ (1) Pentru activitatea desfăşurată, judecătorul şi procurorul au dreptul la un salariu lunar care constă din:

a) salariul de funcţie;

b) sporul pentru exercitarea unor funcţii de conducere.

(2) Judecătorul şi procurorul beneficiază de premii unice stabilite de prezenta lege.”

Articolul 4

Salariul de funcţie al judecătorului

“(1) Salariul de funcţie al judecătorului se stabileşte în funcţie de nivelul instanţei judecătoreşti la care acesta îşi desfăşoară activitatea şi de vechimea în muncă în funcţia de judecător.

(2) Salariul de funcţie al judecătorului din cadrul instanţei judecătoreşti se stabileşte în cuantum de:

a) 3,0 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcţia de judecător de pînă la 6 ani;

b) 3,2 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcţia de judecător de la 6 la 12 ani;

c) 3,5 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcţia de judecător de peste 12 ani.

(3) Salariul de funcţie al judecătorului din cadrul curţii de apel se stabileşte în cuantum de:

a) 4,0 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcţia de judecător de pînă la 15 ani;

b) 4,3 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcţia de judecător de peste 15 ani.

(4) Salariul de funcţie al judecătorului din cadrul Curţii Supreme de Justiţie se stabileşte în cuantum de:

a) 4,8 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcţia de judecător de pînă la 16 ani;

b) 5,0 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcţia de judecător de peste 16 ani.

(5) Salariul de funcţie al judecătorului-asistent din cadrul Curţii Constituţionale se stabileşte în cuantum de 4,0 salarii medii pe economie.

(6) Salariul de funcţie al judecătorului din cadrul Curţii Constituţionale se stabileşte în cuantum de 5,0 salarii medii pe economie.

(7) Salariul de funcţie al preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte în cuantum de 5,0 salarii medii pe economie.”

Articolul 5

Sporul pentru exercitarea funcţiilor de preşedinte

şi vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti

“(1) Pentru exercitarea funcţiei de preşedinte sau de vicepreşedinte al instanţei judecătoreşti, judecătorul beneficiază de un spor calculat în raport procentual faţă de salariul de funcţie în cuantum de:

a) 20% – pentru exercitarea funcţiei de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, de preşedinte al Curţii Constituţionale sau de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii;

b) 15% – pentru exercitarea funcţiei de preşedinte al curţii de apel;

c) 10 % – pentru exercitarea funcţiei de preşedinte al judecătoriei;

d) 15% – pentru exercitarea funcţiei de vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie;

e) 10% – pentru exercitarea funcţiei de vicepreşedinte al colegiului Curţii Supreme de Justiţie;

f) 10% – pentru exercitarea funcţiei de vicepreşedinte al curţii de apel;

g) 5% – pentru exercitarea funcţiei de vicepreşedinte al judecătoriei.

(2) Sporul se plăteşte lunar, fiind calculat proporţional cu timpul efectiv lucrat.”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar sunt următoarele:

Art.1

“[…]

(2) Prevederile prezentei legi se aplică persoanelor care deţin funcţii de demnitate publică (cu excepţia celor cu statut de magistrat), persoanelor cu funcţii specifice apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice, prevenirii şi combaterii corupţiei, precum şi persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în unităţile bugetare.”

Art.6

“[…]

(3) Pentru păstrarea secretului de stat în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exerciţiul funcţiunii, persoanele care deţin funcţii de demnitate publică (cu excepţia celor cu statut de magistrat şi procuror) beneficiază lunar de un spor în cuantum de până la 20% din salariul lunar. Mărimea concretă a sporului se stabileşte de Guvern.

Art.29

“(1) Personalul unităţilor bugetare salarizat în baza Reţelei tarifare unice beneficiază de sporuri la salariul de bază:

a) pentru grad (categorie) de calificare;

b) pentru vechime în muncă;

c) pentru grad ştiinţific;

d) pentru titlu onorific;

[…]

(4) […]

Specialiştilor şi conducătorilor din alte domenii de activitate, inclusiv persoanelor care deţin funcţii de demnitate publică (cu excepţia celor cu statut de magistrat), precum şi personalului din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică, cu grad ştiinţific de doctor habilitat sau doctor în ştiinţe în specialitatea ce corespunde obligaţiilor funcţiei şi care desfăşoară muncă ştiinţifico-metodică în specialitate, sporul pentru grad ştiinţific se stabileşte în mărime de 50% din mărimile sporurilor stabilite persoanelor cu grade ştiinţifice din corpul profesoral şi cercetătorilor ştiinţifici. Sporurile în cauză se acordă anual în baza raportului privind rezultatele activităţii ştiinţifice desfăşurate de persoana cu grad ştiinţific în anul precedent.

[…]”

11. Prevederile relevante ale Legii nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului sunt următoarele:

Articolul 13¹

Gradele de calificare ale judecătorilor

“[…]

(2) Modul şi condiţiile de acordare a gradelor de calificare se stabilesc prin regulament al Consiliului Superior al Magistraturii.”

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

12. Prin decizia din 22 mai 2018, Curtea a confirmat respectarea, în prezenta cauză, a condiţiilor de admisibilitate a sesizării, stabilite în jurisprudenţa sa constantă.

13. Astfel, Curtea a constatat că articolele 25 alin.(1) lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi conferă Curţii Supreme de Justiţie prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

14. Curtea a reţinut că fac obiect al controlului de constituţionalitate dispoziţiile articolului 3 alin.(1) şi ale articolului 4 alineatele (2) literele b) şi c), (3) lit.b) şi (4) lit.b) din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor, precum şi sintagma “caracter onorific” din articolul 13¹ alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Verificarea constituţionalităţii acestui tip de acte normative ţine de competenţa sa ratione materiae, potrivit articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie.

15. Curtea a mai reţinut că prevederile contestate nu au făcut anterior obiectul controlului constituţionalităţii.

16. Curtea constată că, deşi autorul sesizării a contestat articolul 3 alin.(1) din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor, care stabileşte din ce este compus salariul judecătorului, acesta s-a referit la excluderea magistraţilor de la acordarea unor sporuri salariale prevăzute de Legea nr.355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, i.e. sporul pentru grad de calificare, sporul pentru păstrarea secretului de stat şi sporul pentru deţinerea gradului ştiinţific.

17. Totuşi, având în vedere evoluţiile legislative în domeniul salarizării judecătorilor (§ 6, 7 supra) şi scopul legislativului de a crea un sistem unitar de salarizare a judecătorilor, Curtea nu va examina excluderea sporurilor salariale din Legea nr.355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, ci va examina omisiunea de a le reglementa în articolul 3 din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor.

18. Potrivit autorului sesizării, excluderea acestor suplimente salariale în privinţa judecătorilor contravine articolelor 6 şi 16 din Constituţie, pentru că se instituie un tratament diferenţiat nejustificat între judecători şi alte persoane cu funcţie de demnitate publică, care îşi păstrează în continuare dreptul de a primi aceste sporuri la salariul de bază.

19. În jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a menţionat că salarizarea diferită pentru exercitarea unor atribuţii identice sau similare după complexitate între autorităţile poziţionate pe aceeaşi scară în ierarhia instituţională a puterilor în stat trebuie calificată tratament discriminatoriu (HCC nr.24 din 10 septembrie 2013, § 75). Prin urmare, Curtea reţine că excluderea unor sporuri salariale pentru judecători face incidente articolele 6 (Separaţia şi colaborarea puterilor) şi 16 (Egalitatea) din Constituţie.

20. Pentru că este suverană cu privire la competenţa sa, Curtea nu este constrânsă, la examinarea constituţionalităţii unui text de lege, să analizeze dispoziţiile criticate prin prisma normelor constituţionale invocate de către autorul excepţiei, ci este liberă să le analizeze şi în raport cu prevederile constituţionale relevante pentru soluţionarea sesizării (a se vedea Hotărârea nr.7 din 26 aprilie 2018), importante fiind argumentele aduse în acest sens. Sub acest aspect, Curtea observă că excluderea unor sporuri salariale pentru judecători poate pune în pericol independenţa judecătorului, principiu garantat de articolul 116 alin.(1) din Constituţie.

21. Cu referire la sintagma “caracter onorific” din articolul 13¹ alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, autorul a susţinut că gradele de calificare ale judecătorului au doar un caracter onorific şi nu influenţează salarizarea judecătorilor, fapt care îi discriminează în raport cu alte persoane cu funcţie de demnitate publică şi care sunt remunerate pentru deţinerea gradelor de calificare. Pentru că aceleaşi critici de neconstituţionalitate au fost aduse şi în raport cu articolul 3 alin.(1) din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor, în partea ce ţine de excluderea sporului pentru gradul de calificare al judecătorului, Curtea nu va examina în mod suplimentar sintagma “caracter onorific” din articolul 13¹ alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

22. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a articolului 4 alin.(2) lit.b) şi c), alin.(3) lit.b), alin.(4) lit.b) din Legea privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor, autorul sesizării a susţinut că formula de calcul al sporurilor salariale pentru vechimea în funcţia de judecător (i.e. pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor: de la 6 la 12 ani – 3,2 salarii medii pe economie, mai mult de 12 ani – 3,5 salarii medii pe economie; pentru judecătorii curţilor de apel: mai mult de 15 ani – 4,3 salarii medii pe economie et. seq.) este discriminatorie în raport cu formula de calcul al sporurilor pentru vechimea în muncă a altor funcţii de demnitate publică, i.e. cote procentuale faţă de salariul de bază: de la 2 la 5 ani – 15%, de la 5 la 10 ani – 25%, de la 10 la 15 ani – 30%, de la 15 la 20 ani – 35%, peste 20 ani – 40%.

23. Curtea nu poate reţine această critică, pentru că formulele de calcul al sporurilor pentru vechimea în funcţia de judecător şi, respectiv, pentru vechimea în alte funcţii de demnitate publică au baze diferite, i.e. în primul caz – salariul mediu pe economie, iar în al doilea caz – salariul de bază prevăzut în anexele respective la Legea cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar, care în cvasitotalitatea situaţiilor este mai mic decât salariul mediu pe economie. De asemenea, Curtea poate recurge la un exerciţiu de calcul matematic în care, dacă ar raporta ambele formule la salariul mediu pe economie, ar constata că suma sporului pentru vechimea în funcţia de judecător este mai mare decât suma sporului pentru vechimea în alte funcţii de demnitate publică.

24. Prin urmare, Curtea a respins ca nefondată critica de neconstituţionalitate a articolului 4 alineatele (2) lit.b) şi c), (3) lit.b) şi (4) lit.b) din Legea privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor.

25. Autorul sesizării a contestat şi excluderea prin Legea nr.90 din 4 decembrie 2009 a articolului 30 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, care reglementa dreptul judecătorului de a fi asigurat cu locuinţă. Sub acest aspect, Curtea a respins ca nefondate criticile de neconstituţionalitate invocate, reamintind constatările Comisiei de la Veneţia din Raportul privind independenţa sistemului judiciar, partea I: independenţa judecătorilor (CDL-AD(2010)004).

26. În acest raport, Comisia de la Veneţia a relevat faptul că o astfel de remuneraţie nepecuniară a judecătorilor are două origini: prima constă în sistemul socialist de distribuţie a bunurilor, care depindea de planificarea centralizată. Unele grupuri profesionale, inclusiv judecătorii, s-au bucurat de un acces privilegiat la anumite bunuri, în special la locuinţe gratuite. Acesta era considerat un avantaj al funcţiei de judecător. A doua sursă a acestei practici are legătură cu perioada de tranziţie post-socialistă de la o economie centralizată la o economie de piaţă. Preţurile proprietăţilor au crescut în mod exponenţial şi acest fapt a făcut imposibil ca funcţionarii statului, inclusiv judecătorii, să achiziţioneze apartamente în condiţii convenabile. Din nou, unul dintre avantajele de a fi judecător era atribuirea de apartamente. Chiar dacă asemenea beneficii sunt prevăzute de lege, va exista întotdeauna o marjă de discreţie în atribuirea lor. Din acest motiv, ele constituie o posibilă ameninţare la adresa independenţei judiciarului. Astfel, Comisia de la Veneţia a recomandat renunţarea progresivă la asemenea beneficii şi înlocuirea lor cu un nivel adecvat de remuneraţie financiară.

27. Curtea a constatat că, prin majorarea treptată a salariului judecătorilor şi excluderea dreptului la acordarea spaţiului locativ, legislativul a acţionat în conformitate cu recomandările internaţionale.

28. În consecinţă, Curtea va exercita controlul constituţionalităţii articolului 3 alin.(1) din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor, prin prisma articolelor 6, 16 şi 116 alin.(1) din Constituţie, verificând în analiza fondului cauzei dacă excluderea sporurilor salariale ale judecătorilor din Legea nr.355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar şi omisiunea de a le reglementa în articolul 3 din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor instituie un tratament diferenţiat nejustificat între judecători şi alte persoane cu funcţii de demnitate publică.

B. FONDUL CAUZEI

Pretinsa încălcare a articolelor 6, 16 şi 116 alin.(1) din Constituţie

1. Argumentele autorului sesizării

29. În motivarea sesizării, autorul pretinde că excluderea sporurilor suplimentare la salariul de bază al judecătorilor, i.e. sporul pentru grad de calificare, sporul pentru păstrarea secretului de stat şi sporul pentru deţinerea gradului ştiinţific, instituie un tratament diferenţiat nejustificat între judecători şi alte persoane cu funcţii de demnitate publică, pentru că ultimii au în continuare dreptul de a primi aceste suplimente la salariu.

2. Argumentele autorităţilor

30. În opinia sa prezentată Curţii, Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că legislaţia naţională stabileşte un sistem diferenţiat de salarizare a persoanelor cu funcţii de demnitate publică, ţinând cont de importanţa, specificul şi complexitatea acestor funcţii, de natura activităţii autorităţilor publice respective, precum şi de resursele economice ale statului.

31. În acest sens, Preşedintele Republicii Moldova a menţionat că prin Legea privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor au fost stabilite condiţii de salarizare speciale şi, ţinând cont de rolul magistraţilor în societate la etapa actuală, salariul de funcţie al judecătorului a fost majorat substanţial. Din aceste motive sistemul de salarizare, stabilit prin Legea privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor, reprezintă un act de discriminare pozitivă a acestora comparativ cu salarizarea altor persoane cu funcţii de demnitate publică.

32. În opinia prezentată de către Guvern s-a menţionat că tratamentul diferenţiat al unor categorii de salariaţi nu constituie discriminare dacă acestea nu se află în situaţii egale. În speţă, magistraţii, având un statut special, cu drepturi şi obligaţii specifice statutului consacrat prin Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, nu se află în situaţii identice cu persoanele cu funcţii de demnitate publică.

33. De asemenea, Guvernul a amintit jurisprudenţa Curţii Constituţionale menţionând că suplimentele la salariu nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. În acest sens, legislativul dispune de competenţa de a acorda funcţionarilor sporuri, stimulente, premii la salariul de bază. Legiuitorul este în drept, totodată, să diferenţieze sporurile în funcţie de categoriile de personal, cărora acestea li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (HCC nr.30 din 11 decembrie 2014).

34. Aşadar, în opinia Guvernului, normele supuse controlului constituţionalităţii nu conţin elemente de natură să determine o încălcare a drepturilor garantate prin art.6 şi 16 din Constituţia Republicii Moldova.

35. În cadrul şedinţei publice a Curţii, reprezentantul Parlamentului Republicii Moldova a menţionat că legiuitorul a instituit diferite sisteme unitare de salarizare. Prin Legea privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici, pentru funcţionarii publici a fost instituit un sistem de salarizare diferit, bazat pe un salariu fix, completat cu anumite sporuri pentru individualizarea performanţelor şi a prestaţiei exercitate, dar fără recalcularea anuală a acestora. Toate gradele, funcţiile şi treptele de salarizare specifice funcţionarilor publici reprezintă elemente ale sistemului de salarizare respectiv, în baza cărora se determină salariile de funcţie, acestea fiind diferenţiate conform ierarhiei funcţiilor în domeniile de activitate ale funcţionarilor publici.

36. În acelaşi timp, pornind de la necesitatea de a asigura şi garanta dreptul judecătorului la o salarizare decentă, inclusiv pentru a asigura independenţa acestuia, prin Legea privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor, s-a instituit un sistem unitar de salarizare bazat pe salariul mediu pe economie, realizat în anul precedent celui de gestiune, drept unitate de referinţă. Acest salariu este recalculat în fiecare an, realizându-se atât majorarea lui ca sumă, cât şi creşterea lui constantă ca unitate de referinţă.

37. Astfel, în opinia Parlamentului, normele supuse controlului constituţionalităţii, care stabilesc salariul unui judecător fără sporuri, nu sunt neconstituţionale, deoarece pentru a exista o discriminare în sensul articolului 16 din Constituţie este necesar ca situaţiile respective să fie comparabile şi să nu existe o justificare obiectivă şi rezonabilă.

3. Aprecierea Curţii

3.1. Principii generale privind remunerarea judecătorilor

38. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că statutul constituţional al judecătorului nu constituie privilegiul lui personal, ci un bun al întregii societăţi, acesta fiind chemat să asigure protecţia eficientă a drepturilor fiecărui membru al societăţii. Remuneraţia judecătorului, în care intră orice mijloc de asigurare materială sau socială, constituie una din componentele de bază ale independenţei lui, reprezentând o contrapondere faţă de restricţiile, interdicţiile şi responsabilităţile impuse acestora în virtutea funcţiilor. Prin menţinerea acestui echilibru poate fi crescut gradul de încredere al societăţii în competenţa, independenţa şi imparţialitatea judecătorilor (Hotărârea nr.27 din 20 decembrie 2011, § 96).

39. Într-o democraţie autentică, atât guvernanţii, cât şi poporul trebuie să recunoască că judecătorul, căruia i s-a încredinţat puterea de a decide cu privire la drepturile şi libertăţile omului, trebuie să posede, pe lângă un înalt profesionalism, şi o reputaţie ireproşabilă, o independenţă materială şi un sentiment de siguranţă cu privire la viitorul său. Statul are obligaţia de a stabili remuneraţia judecătorului astfel încât aceasta să compenseze efortul şi responsabilităţile lui şi să fie pe măsura statutului şi funcţiilor pe care le exercită.

40. Astfel, incompatibilităţile şi interdicţiile stabilite pentru judecători prin Legea fundamentală şi dezvoltate prin legea specială, precum şi responsabilităţile şi riscurile aferente profesiei, impun stabilirea unui cuantum al remuneraţiei judecătorului corespunzător statutului lor.

41. Curtea reţine că necesitatea asigurării financiare a judecătorilor se bazează pe diferite instrumente juridice elaborate de Consiliul Europei. Astfel, articolul 6 din Carta europeană privind statutul judecătorilor prevede că nivelul remunerării judecătorilor ar trebui stabilit astfel încât să nu îi expună unui risc de presiuni susceptibile să le afecteze independenţa. Remunerarea poate să varieze în funcţie de vechimea de muncă, de natura funcţiilor cu care judecătorul profesionist a fost învestit sau de importanţa îndatoririlor care i-au fost impuse, apreciate în condiţii transparente.

42. De asemenea, potrivit Recomandării CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la judecători: independenţa, eficienţa şi responsabilităţile, remunerarea judecătorilor trebuie să fie pe măsura rolului şi a responsabilităţilor lor şi trebuie să aibă un nivel suficient pentru a-i face imuni în faţa oricărei presiuni care urmăreşte să le influenţeze deciziile. Trebuie adoptate dispoziţii legale speciale care să instituie o măsură de protecţie împotriva unei reduceri a remuneraţiei care i-ar viza pe judecători. De asemenea, în recomandare se menţionează că trebuie evitate sistemele în care remuneraţia de bază a judecătorilor depinde de performanţă, căci s-ar putea crea dificultăţi pentru asigurarea independenţei lor.

43. În Raportul privind standardele europene referitoare la independenţa sistemului judiciar (2010, partea I, CDLAD(2010)040), Comisia de la Veneţia a menţionat că nivelul remuneraţiei trebuie stabilit ţinând cont de situaţia socială din ţară şi trebuie să fie comparat cu nivelul remuneraţiei înalţilor funcţionari. Remuneraţia trebuie să fie determinată în funcţie de un barem general şi de criterii obiective şi transparente, şi să nu fie fundamentată pe evaluarea performanţei individuale a judecătorului. Sporurile care includ un element discreţionar trebuie să fie excluse.

44. Având în vedere totalitatea bunelor-practici internaţionale care instituie principiul asigurării independenţei judecătorilor şi a rolului acestora în procedura de control al legalităţii actelor administrative emise de autorităţi, Curtea a menţionat, în Hotărârea nr.24 din 10 septembrie 2013, că nu este exclusă posibilitatea stabilirii unor salarii mai mari pentru judecători în raport cu salariile reprezentanţilor puterilor legislativă şi executivă. Această constatare se bazează pe interdicţiile şi pe restrângerile pe care le implică statutul judecătorilor.

45. Curtea reiterează că stabilirea politicii în domeniul salarizării, inclusiv a judecătorilor, ţine de competenţa legislativului. Totuşi, Curţii îi revine sarcina să constate dacă la adoptarea unei soluţii în domeniul remunerării judecătorilor Parlamentul a acţionat în limitele marjei sale de discreţie şi a respectat principiile constituţionale incidente.

46. Prin urmare, Curtea va examina dacă excluderea sporurilor salariale ale judecătorilor din Legea nr.355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar (i.e. sporul pentru deţinerea gradului ştiinţific, sporul pentru grad de calificare şi sporul pentru păstrarea secretului de stat) şi omisiunea de a le reglementa în articolul 3 din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi a procurorilor instituie un tratament diferenţiat nejustificat între judecători şi alte persoane cu funcţii de demnitate publică.

3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

47. Examinând nota informativă la proiectul Legii privind salarizarea judecătorilor, Curtea constată că Parlamentul a adoptat această lege în scopul majorării substanţiale a remunerării judecătorilor, autorii proiectului motivând că prevederile Legii nr.355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar acoperă în mod ineficient restricţiile şi exigenţele impuse judecătorului. De asemenea, autorii proiectului au menţionat că prin noul sistem de salarizare se urmăreşte excluderea oricăror sporuri sau retribuţii non-financiare care nu sunt bazate pe criterii obiective.

48. Această lege a fost adoptată pe 23 decembrie 2013 şi a intrat în vigoare pe 1 ianuarie 2014. În scopul executării ei, pe 17 iulie 2014, Parlamentul a adoptat o lege prin care a exclus din Legea nr.355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar toate compartimentele care reglementau condiţiile şi modul de salarizare a judecătorilor, inclusiv sporul pentru grad de calificare, sporul pentru păstrarea secretului de stat şi sporul pentru deţinerea gradului ştiinţific. În acest sens, Curtea observă că, deşi aceste sporuri salariale reprezintă retribuţii financiare şi sunt bazate pe criterii obiective, ele nu au fost incluse în legea nouă care reglementează salarizarea judecătorilor.

49. Aşadar, Curtea constată existenţa incertitudinii şi o lipsă de coerenţă în realizarea scopurilor de către legislator. Pe de o parte, acesta afirmă scopul majorării substanţiale a remunerării judecătorilor, iar pe de altă parte, exclude sporurile salariale menţionate, instituind totodată un tratament diferenţiat între judecători şi alte persoane cu funcţie de demnitate publică.

50. Această constatare poate scuti Curtea să-şi continue analiza privind tratamentul diferenţiat între judecători şi alte persoane cu funcţie de demnitate publică, ea fiind suficientă pentru o concluzie referitoare la neconstituţionalitatea excluderii sporurilor salariale în discuţie. De altfel, Curtea menţionează că principiul realizării în mod coerent şi sistematic a scopurilor urmărite trebuie să fie considerat un corolar al principiului proporţionalităţii. Totuşi, Curtea îşi va consolida raţionamentele prin evaluarea tratamentului diferenţiat între judecători şi alte persoane cu funcţie de demnitate publică.

51. Cu privire la sporul pentru deţinerea gradului ştiinţific, Curtea constată că acesta este prevăzut şi acordat persoanelor cu funcţie publică în vederea eforturilor depuse de aceştia, ca o recunoaştere a meritelor personale şi a efortului suplimentar de pregătire şi de perfecţionare profesională.

52. În acest sens, Curtea menţionează că, deşi legislatorul a eliminat posibilitatea judecătorilor de a obţine sporul pentru deţinerea gradului ştiinţific, acordarea acestuia era una legitimă din punct de vedere constituţional, dată fiind necesitatea încurajării lor de a participa activ la viaţa ştiinţifică, de a-şi perfecţiona cunoştinţele în domeniul dreptului şi de a-şi îmbunătăţi performanţele profesionale la locul de muncă. Există prezumţia potrivit căreia posesorul titlului ştiinţific de doctor sau de doctor habilitat în drept are o pregătire profesională superioară în comparaţie cu o persoană care nu posedă acest titlu.

53. Curtea reţine că, în cazul în care statul vrea să încurajeze obţinerea de titluri ştiinţifice de către persoanele cu funcţie publică, ar trebui să recunoască aceleaşi beneficii în mod egal. Prin urmare, este nejustificată excluderea judecătorilor de la obţinerea sporului pentru deţinerea gradului ştiinţific.

54. Aceleaşi raţionamente sunt aplicabile şi în cazul sporului pentru grad de calificare şi al sporului pentru păstrarea secretului de stat. Legislatorul a stabilit “standarde duble” de acordare a acestor suplimente salariale în cazul judecătorilor şi în cazul altor persoane care deţin funcţii publice sau de demnitate publică. De altfel, nu se poate afirma că gradele de calificare ale judecătorilor sunt mai puţin importante decât gradele de calificare ale altor funcţii publice, pentru că în ambele cazuri acestea au ca scop aprecierea rezultatelor activităţii şi a nivelului de profesionalism al persoanei. De asemenea, ar fi în afara oricărui argument raţional dacă s-ar susţine că judecătorii au o responsabilitate redusă în privinţa păstrării secretului de stat, în raport cu alte funcţii publice.

55. Prin urmare, Curtea conchide că excluderea sporurilor salariale ale judecătorilor din Legea nr.355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar (i.e. sporul pentru deţinerea gradului ştiinţific, sporul pentru grad de calificare şi sporul pentru păstrarea secretului de stat) şi omisiunea de a le reglementa în articolul 3 din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor instituie un tratament diferenţiat nejustificat între judecători şi alte persoane cu funcţii de demnitate publică. Acest tratament este contrar articolelor 6, 16 şi 116 alin.(1) din Constituţie.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admite parţial sesizarea depusă de către Curtea Supremă de Justiţie privind declararea neconstituţionalităţii unor prevederi ale articolului 3 alin.(1) şi articolului 4 din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor şi a unei sintagme din articolul 13¹ alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

2. Se declară inadmisibilă sesizarea în partea ce ţine de controlul constituţionalităţii articolului 4 alineatele (2) lit.b) şi c), (3) lit.b) şi (4) lit.b) din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor şi a sintagmei “caracter onorific” din articolul 13¹ alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

3. Se declară neconstituţional articolul 3 alin.(1) din Legea nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor şi procurorilor, în măsura în care nu reglementează sporul pentru deţinerea gradului ştiinţific, sporul pentru grad de calificare şi sporul pentru păstrarea secretului de stat.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.