Hotărîre nr.29 din 24.11.2015 pentru interpretarea articolului 85 alin.(1) şi alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova (dizolvarea Parlamentului) (Sesizarea nr.44b/2015)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru  interpretarea  articolului 85  alin.(1) şi  alin.(4) din

Constituţia Republicii Moldova (dizolvarea Parlamentului)

(Sesizarea nr.44b/2015)

nr. 29  din  24.11.2015

 (în vigoare 24.11.2015) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 69-77 art. 13 din 25.03.2016

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dnei Sorina Munteanu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 6 noiembrie 2015

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă închisă,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în şedinţă plenară închisă,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 6 noiembrie 2015, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către deputaţii în Parlament, dnii Igor Dodon, Corneliu Furculiţă şi Adrian Lebedinschi, pentru interpretarea articolului 85 alin.(1) şi alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova.

2. Autorii sesizării au solicitat Curţii Constituţionale ca prin interpretarea prevederilor constituţionale ale articolului 85 alin.(1) şi alin.(4) să se explice:

“1. Care sunt consecinţele expirării termenului constituţional de 3 luni în care, din diferite considerente, nu este învestit un nou Guvern de către Parlament, dar care se înscrie în perioada ultimelor 6 luni de mandat al Preşedintelui Republicii Moldova?

2. În particular, care ar fi procedura şi termenul de dizolvare a Parlamentului în asemenea caz?”

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 17 noiembrie 2015 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii Moldova.

ÎN FAPT

5. Articolul 85 alineatul (1) din Constituţie reglementează situaţiile în care Preşedintele Republicii Moldova dizolvă Parlamentul, şi anume în cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni.

6. Potrivit alineatului (2), Parlamentul poate fi dizolvat dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

7. În acelaşi timp, alineatul (4) stabileşte că Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Republicii Moldova, cu excepţia cazului prevăzut la articolul 78 alineatul (5), şi nici în timpul stării de urgenţă, de asediu sau de război.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

8. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.”

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

“În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei.”

Articolul 77

Preşedintele Republicii Moldova, şeful statului

“(1) Preşedintele Republicii Moldova este şeful statului.

(2) Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.”

Articolul 78

Alegerea Preşedintelui

“(1) Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret.

(2) Poate fi ales Preşedinte al Republicii Moldova cetăţeanul cu drept de vot care are 40 de ani împliniţi, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă limba de stat.

(3) Este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi. Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului descrescător de voturi obţinute în primul tur.

(4) Dacă şi în turul al doilea nici un candidat nu va întruni numărul necesar de voturi, se organizează alegeri repetate.

(5) Dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament.

(6) Procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova este stabilită prin lege organică.”

Articolul 85

Dizolvarea Parlamentului

“(1) În cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul.

(2) Parlamentul poate fi dizolvat, dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

(3) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată.

(4) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Republicii Moldova, cu excepţia cazului prevăzut la articolul 78 alineatul (5), şi nici în timpul stării de urgenţă, de asediu sau de război.”

Articolul 103

Încetarea mandatului

“(1) Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor pentru un nou Parlament.

(2) Guvernul, în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament, al demisiei Prim-ministrului sau în condiţiile alineatului (1), îndeplineşte numai funcţiile de administrare a treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.64 din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (M.O., 2002, nr.131-133, art.101) sunt următoarele:

Articolul 7¹

Atribuţiile Guvernului în exerciţiu (demisionar)

“În cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament, în cazul demisiei Primului-ministru sau în cazul alegerii unui nou Parlament, Guvernul în exerciţiu (demisionar) îndeplineşte numai funcţiile de administrare a treburilor publice până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern.

Principalele atribuţii ale Guvernului în exerciţiu (demisionar):

1) asigură transpunerea în viaţă a legilor, indiferent de domeniul reglementat de acestea;

2) exercită funcţia de conducere generală şi control asupra activităţii organelor centrale de specialitate;

3) realizează programele de dezvoltare economică şi socială a ţării;

4) asigură securitatea statului şi a cetăţenilor lui, îndeplinind funcţii de administrare a treburilor publice;

5) întreprinde orice activitate de conducere şi gospodărire în chestiuni ce privesc întreaga societate.

În vederea realizării atribuţiilor stabilite de prezentul articol, Guvernul:

1) aprobă hotărâri şi dispoziţii în vederea executării legilor;

[…]”

10. Prevederile relevante ale Legii nr.1234 din 22 septembrie 2000 cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova (M.O., 2000, nr.139-140, art.996) sunt următoarele:

Articolul 2

Organizarea alegerilor pentru funcţia

de Preşedinte al Republicii Moldova

“(1) Organizarea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova presupune: stabilirea datei alegerilor, crearea unei comisii speciale de desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, desfăşurarea turului întâi al alegerilor ordinare în şedinţă publică specială a Parlamentului.

(2) Alegerile pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se organizează cu cel mult 45 de zile înainte de ziua expirării mandatului Preşedintelui în exerciţiu.

(3) În cazul în care vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova a intervenit în urma demisiei, demiterii, imposibilităţii definitive de exercitare a atribuţiilor sau decesului, alegerile pentru un nou Preşedinte al Republicii Moldova se vor organiza în termen de 2 luni de la data când a intervenit vacanţa funcţiei.

(4) Data alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova se stabileşte prin hotărâre a Parlamentului.

[…]

(6) În cazul în care comisia specială nu a înregistrat în termenele stabilite nici un candidat la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, se consideră că alegerile nu pot avea loc, iar hotărârea Parlamentului cu privire la data alegerilor respective se abrogă. La propunerea fracţiunilor parlamentare, Parlamentul va stabili, în cel mult 30 de zile, o nouă dată a alegerilor ordinare a Preşedintelui Republicii Moldova.”

Articolul 6

Alegerile ordinare pentru funcţia de

Preşedinte al Republicii Moldova

“[…]

(4) Dacă la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova au participat mai puţin de trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi, se consideră că alegerile nu au avut loc, iar Parlamentul va stabili, în cel mult 30 de zile, o nouă dată a alegerilor.

[…]”

Articolul 10

Alegerile repetate

“(1) Alegerile repetate au loc în cel mult 30 de zile de la ultimele alegeri ordinare în care nu a fost ales Preşedintele Republicii Moldova, în condiţiile prezentei legi.

(2) Dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu este ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data pentru desfăşurarea alegerilor în noul Parlament.

(3) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. Următoarea dizolvare a Parlamentului va avea loc într-un termen rezonabil, după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări.”

ÎN DREPT

11. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esenţă, posibilitatea dizolvării Parlamentului în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Republicii Moldova, în cazul în care nu a fost învestit Guvernul.

12. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii cu valoare constituţională interconexe, precum statul de drept şi limitele de exercitare a puterii în stat.

A. ADMISIBILITATEA

13. În conformitate cu decizia din 17 noiembrie 2015, Curtea a reţinut că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.b) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea privind interpretarea Constituţiei ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputaţii în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

15. Curtea constată că obiectul sesizării, supus interpretării de către Curtea Constituţională, cuprinde alineatele (1) şi (4) ale articolului 85 din Constituţie, care stabilesc condiţiile de dizolvare a Parlamentului.

16. Curtea reţine că articolul 85 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie a fost interpretat anterior prin Hotărârea nr.30 din 1 octombrie 2013, în care s-a stabilit termenul maxim, după expirarea căruia Preşedintele este obligat să dizolve Parlamentul în cazul în care nu a fost acordat vot de încredere Guvernului.

17. Totodată, Curtea observă că posibilitatea dizolvării Parlamentului în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui, în condiţiile în care nu este învestit Guvernul în termenul constituţional de 3 luni, nu a constituit anterior obiect al interpretării de către Curtea Constituţională.

18. Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a relevat că scopul oricărei interpretări a normelor constituţionale este de a asigura unitatea şi percepţia corectă a conţinutului şi sensului lor autentic, precum şi de a soluţiona divergenţele juridice şi politice apărute în legătură cu perceperea şi aprecierea normelor Legii Supreme.

20. Prin urmare, Curtea va examina în continuare fondul sesizării, ţinând cont de jurisprudenţa anterioară şi principiile constituţionale care asigură funcţionarea în deplin echilibru a instituţiilor democratice.

B. FONDUL CAUZEI

1. Argumentele autorilor sesizării

21. Autorii sesizării au invocat norma constituţională de la articolul 85 alin.(1) din Constituţie, potrivit căreia în cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni, Preşedintele Republicii Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare, poate să dizolve Parlamentul. Însă, potrivit alineatului (4) al aceleiaşi prevederi constituţionale, Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni de mandat al Preşedintelui, cu excepţia cazului stipulat la articolul 78 alin.(5) din Constituţie, care prevede dizolvarea Parlamentului de către Preşedintele în exerciţiu dacă în urma alegerilor repetate Preşedintele nu a fost ales.

22. În opinia autorilor sesizării, interdicţia constituţională de dizolvare a Parlamentului în ultimele 6 luni de mandat al Preşedintelui ar contribui la menţinerea pentru o perioadă îndelungată a crizei guvernamentale apărute în cazul în care Parlamentul nu învesteşte un Guvern în termenele prestabilite de Constituţie.

23. În context, întru evitarea unei eventuale situaţii menţionate supra, autorii sesizării consideră necesară interpretarea normelor constituţionale invocate, prin prisma raporturilor dintre puterea executivă şi cea legislativă, precum şi a obligaţiei Preşedintelui de a asigura legalitatea acestora.

2. Argumentele autorităţilor

24. Conform opiniei scrise a Preşedintelui Republicii Moldova, prevederea constituţională de la articolul 85 alin.(4), referitoare la dizolvarea Parlamentului în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui, nu urmează a fi interpretată din moment ce Curtea a interpretat anterior alineatele (1) şi (2) din acelaşi articol prin Hotărârea nr.30 din 1 octombrie 2013.

25. Parlamentul nu a prezentat punctul său de vedere asupra obiectului sesizării.

3. Aprecierea Curţii

3.1. Principii generale

26. Curtea reţine că, potrivit articolului 2 din Constituţie, suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite.

27. În Hotărârea nr.16 din 29 martie 2001, Curtea a menţionat următoarele:

“[S]uveranitatea naţională înseamnă, potrivit Constituţiei, puterea absolută şi perpetuă a poporului, pe care acesta o exercită prin organele reprezentative ale puterii de stat, al cărei titular suveran este. În acest sens, suveranitatea naţională este inalienabilă, întrucât ceea ce se transmite organelor reprezentative este doar exerciţiul acesteia. [...]”

28. Curtea relevă că, în scopul realizării colaborării şi controlului reciproc în procesul exercitării suveranităţii naţionale, Constituţia Republicii Moldova stabileşte anumite raporturi între Parlament (puterea legislativă), Şeful statului şi Guvern (puterea executivă), raporturi ce se manifestă prin interacţiune reciprocă, competenţe strict stabilite şi limitate de reglementări constituţionale (articolele 72, 78, 79, 80, 81, 84, 85, 86, 87, 89, 93, 95, 98, 104, 105, 106 din Constituţie).

29. Aceste soluţii constituţionale constituie o expresie a principiului statuat în articolul 6 din Constituţie privind separaţia şi colaborarea puterilor în stat, adică a contrabalanţei prin care se soluţionează un diferend între puteri privind prerogativele constituţionale.

30. Cu referire la principiul constituţional al separării şi colaborării puterilor în stat, în Hotărârea nr.23 din 9 noiembrie 2011 privind interpretarea articolului 116 alin.(4) din Constituţie, Curtea a menţionat:

“19. Principiul echilibrului instituţional, cunoscut astăzi sub denumirea “checks and balances” (în traducere aproximativă din limba engleză însemnând “sistemul de frâne şi contrabalanţe”), stă la baza democraţiei şi presupune echilibrul puterilor şi controlul lor reciproc, astfel încât puterile statale să aibă aproximativ aceeaşi pondere, adică să fie echilibrate, pentru a se putea limita reciproc, evitând astfel ca puterea statală să fie folosită în mod abuziv.

20. Acest sistem de frâne şi contrabalanţe reprezintă condiţia sine qua non a democraţiei moderne, împiedicând omnipotenţa legislativului, pe cea a executivului sau a judiciarului.”

31. În vederea respectării stricte a principiilor şi sistemului de valori din legea fundamentală, Curtea relevă importanţa interpretării funcţionale şi coroborate a normelor constituţionale, ce presupune perceperea Constituţiei prin prisma asigurării funcţionalităţii depline a instituţiilor statului.

3.2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

3.2.1. Menţinerea echilibrului instituţional prin asigurarea continuităţii exercitării depline a puterii executive în stat

32. Curtea menţionează că Parlamentul este instituţia reprezentativă supremă, care, în exerciţiul mandatului său, se află în serviciul poporului.

33. Potrivit art.63 din Constituţie, Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani. În acelaşi timp, prevederile constituţionale admit dizolvarea Parlamentului înainte de expirarea termenului menţionat, şi anume în cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni (art.85 din Constituţie) şi în cazul eşuării procedurilor de alegere a Preşedintelui (art.78 din Constituţie).

34. Curtea menţionează că sancţiunea constituţională aplicabilă Parlamentului – dizolvarea – se admite, conform procedurilor prevăzute de Constituţie, în situaţiile când organul legislativ şi reprezentativ suprem nu-şi mai poate exercita atribuţiile şi, astfel, nu mai poate exprima voinţa alegătorilor. Din aceste considerente, în legătură cu disfuncţia survenită, prin dizolvarea Parlamentului şi desfăşurarea alegerilor anticipate, alegătorilor li se oferă posibilitatea de a soluţiona pe cale constituţională conflictul dintre autorităţi.

35. Totodată, prerogativa Şefului statului de a dizolva Parlamentul constituie o garanţie constituţională, care permite soluţionarea şi deblocarea unei crize instituţionale.

36. În Hotărârea nr.30 din 1 octombrie 2013, Curtea a subliniat:

“72. [Ţ]inând cont de poziţia Preşedintelui Republicii Moldova de garant al suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării (articolul 77 din Constituţie), raţiunea obligativităţii dizolvării Parlamentului, instituită la articolul 78 alin.(5), urmează a fi aplicată mutandis mutandis şi situaţiilor prevăzute la articolul 85 din Constituţie.

73. Curtea menţionează că, în ansamblul său, articolul 85 are calitatea de mecanism de echilibrare a puterilor, mecanism care se aplică în scopul evitării sau depăşirii unei crize instituţionale sau a unui conflict între puterea legislativă şi puterea executivă.”

37. În contextul jurisprudenţei sale anterioare, Curtea reaminteşte că după expirarea termenului de trei luni Preşedintele Republicii Moldova este obligat să dizolve Parlamentul dacă a eşuat formarea Guvernului.

38. Dreptul discreţionar al Preşedintelui de a dizolva sau a nu dizolva Parlamentul în cazul neacceptării votului de încredere pentru formarea Guvernului intervine în circumstanţele alin.(2) al art.85 din Constituţie, şi anume după expirarea a 45 de zile de la prima solicitare şi respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură până la expirarea termenului de 3 luni.

39. Astfel, dreptul discreţionar al Preşedintelui - de a dizolva sau nu Parlamentul prevăzut la art.85 alin.(2) - se transformă într-o obligaţie impusă prin voinţa legiuitorului constituant la art.85 alin.(1).

40. Curtea menţionează că normele constituţionale urmăresc să asigure perpetuarea exercitării puterii de către instituţiile statului, iar situaţiile provizorii, precum interimatul, menite să evite crearea vidului de putere, trebuie să fie înlăturate cât mai curând.

41. Prin urmare, Curtea reţine că prin dispoziţiile cuprinse în articolul 85 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie se urmăreşte restrângerea perioadei de criză politică şi instituţională şi asigurarea funcţionalităţii organelor constituţionale ale statului, iar prin atribuirea dreptului Preşedintelui de a dizolva Parlamentul se evită obstrucţionarea activităţii unei puteri în stat.

42. Ţinând cont de cele menţionate mai sus, Curtea reţine că interdicţia de dizolvare a Parlamentului în ultimele 6 luni de mandat al Preşedintelui Republicii Moldova, de la alin.(4) al art.85 din Constituţie, trebuie să funcţioneze, alături de celelalte prevederi constituţionale de la acelaşi articol, în calitate de mecanism de echilibrare a puterilor, şi nu în scopul de a genera sau perpetua o criză instituţională sau conflict între puteri.

43. Curtea observă că o eventuală amânare a dizolvării Parlamentului până la expirarea mandatului Preşedintelui Republicii, în condiţiile în care dizolvarea acestuia devine deja certă după expirarea termenului de trei luni, nu are nici o raţiune şi nu este de natură să contribuie la soluţionarea şi deblocarea crizei instituţionale. Dimpotrivă, deoarece poate conduce la menţinerea pentru o perioadă de peste şase luni a unui Guvern interimar, ce are capacitate extrem de limitată de acţiune, amânarea dizolvării Parlamentului, în condiţiile în care acesta nu mai are dreptul să formeze un Guvern plenipotenţiar, conduce la prelungirea iraţională şi la agravarea crizei instituţionale. Din aceste considerente, un Guvern demisionar cu un Prim-ministru interimar nu poate persista în timp, mai mult decât termenul prevăzut de Constituţie.

44. Astfel, Curtea relevă că imperativul obligaţiei dizolvării Parlamentului după 3 luni derivă din faptul că, spre deosebire de exercitarea interimatului funcţiei de Preşedinte al ţării, unde preşedintele interimar exercită aceleaşi atribuţii ca şi preşedintele titular, mandatul Guvernului interimar este restrâns la funcţii ce ţin de “administrarea treburilor publice”.

45. În acest context, Curtea reţine prevederile articolului 103 alin.(2) din Constituţie, potrivit căruia un Guvern demisionar îndeplineşte numai funcţiile de administrare a treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului Guvern.

46. Cu referire la competenţa Guvernului demisionar de a administra doar treburile publice, în Hotărârea nr.7 din 18 mai 2013, Curtea a menţionat:

“112. Administrarea treburilor publice se referă la deciziile zilnice, curente ale Guvernului, care sunt necesare funcţionării neîntrerupte a serviciului public. Această activitate se reduce la faptul că, în aşteptarea finalizării negocierilor pentru formarea unei noi echipe guvernamentale, să se evite o lipsă totală a puterii executive, care este una operativă şi vitală pentru necesităţile societăţii.

[…]

114. Guvernul care administrează treburile publice nu poate să-şi asume iniţiative politice importante a fortiori în privinţa unor chestiuni care au provocat dificultăţi înainte de demisia sa sau au determinat în final această demisie. Sunt excluse, în special, deciziile care ar putea ulterior angaja durabil linia politică a viitorului Guvern. […]

115. Unul din raţionamentele limitării acţiunii Guvernului demisionar constă în faptul că un Guvern demisionar nu mai este susceptibil de a fi sancţionat de către Parlament. Este evident că un Guvern demisionar nu mai poate fi răsturnat. Prin urmare, a acorda unui Guvern demisionar astfel de atribuţii importante ar reprezenta un pericol pentru parlamentarism.

[…]

118. Acordarea unor atribuţii excesive unui Guvern demisionar constituie un pericol evident pentru exerciţiul democraţiei.

119. Reducerea funcţiilor Guvernului demisionar la administrarea treburilor publice, de care acesta să poată face uz în mod liber în scopul asigurării continuităţii serviciilor publice, este, în acelaşi timp, o limită care i se impune – capitis diminutio, încălcarea căreia poate conduce la o sancţiune jurisdicţională. Această limitare a puterilor Guvernului demisionar este un principiu general al dreptului.”

47. Curtea menţionează că activitatea puterii legislative poate fi exercitată corespunzător doar în condiţiile existenţei unei puterii executive cu competenţe depline, inclusiv cu drept de iniţiativă legislativă.

48. Curtea subliniază că permanentizarea unei guvernări interimare, prin definiţie, este contrară spiritului Constituţiei şi reprezintă un pericol pentru democraţia parlamentară.

49. Astfel, Curtea reţine că, pentru a asigura echilibrul între două exigenţe prevăzute la alin.(1) şi (4) de la art.85 din Constituţie, soluţia poate fi identificată numai prin punerea în balanţă a importanţei intereselor urmărite de aceste cerinţe, care sunt de cele mai multe ori contradictorii.

50. În acest context, Curtea statuează că principiul continuităţii şi funcţionalităţii depline al instituţiilor fundamentale ale statului trebuie să prevaleze şi să determine aplicarea prioritară a acelor prevederi constituţionale care exclud situaţiile de criză politică sau instituţională.

51. Punând în balanţă prevederea constituţională care dispune dizolvarea Parlamentului în cazul eşuării formării Guvernului în termen de 3 luni (alin. (1) art.85 din Constituţie) şi cea care interzice dizolvarea Parlamentului în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui (alin. (4) art.85 din Constituţie), precum şi pornind de la interpretarea funcţională a normelor constituţionale, Curtea statuează că are prioritate dispoziţia ce permite restabilirea funcţionalităţii depline a Guvernului.

52. Prin urmare, după expirarea termenului de trei luni în care nu s-a format un Guvern, dizolvarea Parlamentului este iminentă, iar Parlamentul nu mai are dreptul la alte tentative de formare a unui executiv.

3.2.2. Raţiunea normei constituţionale privind restricţia dizolvării Parlamentului în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Republicii Moldova

53. Pentru a stabili sensul exact al reglementărilor cuprinse în articolul 85 alin.(4), Curtea va determina voinţa legiuitorului constituant în raport cu amendamentele operate la articolul 78 din Constituţie.

54. Astfel, în urma amendamentelor constituţionale operate prin Legea nr.1115-XIV din 5 iulie 2000, Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret (art.78 alin.(1) din Constituţie). De asemenea, prin Legea nr.1115-XIV din 5 iulie 2000 au fost modificate prevederile alin.(5) al articolului 78 din Constituţie, stabilind obligaţia Preşedintelui în exerciţiu de a dizolva Parlamentul dacă după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu a fost ales.

55. În raport cu modificările operate, la art.85 alin.(4) din Constituţie a fost inclusă prevederea care admite dizolvarea Parlamentului în ultimele 6 luni ale mandatului prezidenţial în condiţiile alin.(5) al articolului 78 din Constituţie. Alte excepţii care ar permite dizolvarea Parlamentului în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui nu au fost prevăzute de norma constituţională de la articolul 85 (Dizolvarea Parlamentului).

56. În acest context, Curtea observă că interdicţia privind dizolvarea Parlamentului în ultimele 6 luni de mandat al Preşedintelui este o reminiscenţă din perioada în care Preşedintele Republicii Moldova era ales de cetăţeni. O astfel de interdicţie era justificată de necesitatea evitării situaţiei în care Preşedintele ar dizolva Parlamentul în preajma alegerilor prezidenţiale şi s-ar afla ulterior în campanie electorală pentru un nou mandat, în tot acest timp fără un Guvern şi Parlament funcţionale şi cu competenţe depline.

57. Suplimentar, Curtea reţine că, la acel moment, posibilitatea Preşedintelui de a dizolva Parlamentul în ajunul alegerilor prezidenţiale ar fi condus la situaţia în care majoritatea parlamentară apropiată Preşedintelui să îşi dorească organizarea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale în acelaşi timp pentru a putea implica Preşedintele în campania partidului pe care l-ar fi susţinut şi să realizeze astfel şi o continuare a guvernării de către majoritatea parlamentară respectivă, în special în cazurile în care Preşedintele se bucura de încrederea electoratului.

58. Astfel, raţiunea acestei restricţii derivă din necesitatea păstrării unei continuităţi a structurilor statului în perioade de campanie electorală, precum şi din necesitatea evitării suprapunerii campaniilor electorale pentru alegerea Parlamentului cu cea pentru alegerea Preşedintelui, în cazul în care ambele exerciţii electorale au loc prin aceeaşi modalitate de vot, şi anume prin sufragiu universal, direct şi liber exprimat.

59. Curtea subliniază că în cadrul republicii parlamentare, în condiţiile în care atât Preşedintele ţării, cât şi Guvernul sunt autorităţi ce constituie emanaţia Parlamentului, expirarea mandatului Preşedintelui nu poate bloca soluţionarea crizei instituţionale prin dizolvarea Parlamentului, în situaţia în care organul legislativ şi reprezentativ suprem oricum nu-şi poate exercita atribuţiile.

60. Prin urmare, Curtea reţine că interdicţia dizolvării Parlamentului în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui, în cazul eşuării formării Guvernului, este caracteristică regimurilor în care Preşedintele ţării este ales prin vot universal şi este improprie regimurilor parlamentare în care Preşedintele este ales de către Parlament. Această interdicţie nu are nici o justificare funcţională în situaţia în care Preşedintele ţării este ales de către Parlament, deoarece aceste sufragii în mod evident nu se pot suprapune.

61. Mai mult, Curtea reaminteşte că în oricare din cazuri - dizolvarea Parlamentului după eşuarea formării Guvernului timp de 3 luni sau după expirarea mandatului prezidenţial - Preşedintele îşi va exercita în continuare mandatul său până la alegerea de către noul Parlament a următorului şef de stat.

62. Astfel, Curtea constată că în oricare dintre cazurile menţionate urmează să fie respectată aceeaşi consecutivitate a procedurilor, iar dizolvarea Parlamentului după expirarea ultimelor 6 luni de exercitare a mandatului de către Preşedinte, nu reprezintă decât o amânare a unui fapt care se va produce cu certitudine şi favorizează doar întârzierea procesului de formare ulterioară a unui nou Guvern şi restabilirea competenţelor depline ale executivului.

Concluzii

63. În lumina celor menţionate mai sus, Curtea reţine că limitarea temporală de dizolvare a Parlamentului de la alin.(4) al articolului 85 nu este aplicabilă în situaţia în care Parlamentul nu a învestit un Guvern în termen de 3 luni.

64. Din aceste considerente, Parlamentul urmează a fi dizolvat în cazul eşuării formării Guvernului în termen de 3 luni, chiar dacă această perioadă se circumscrie în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Republicii Moldova ales de către Parlament.

În temeiul articolelor 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 60, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. În sensul articolului 85 alin.(1) şi alin.(4) şi al articolului 103 alin.(2) din Constituţie, imposibilitatea formării Guvernului în termen de 3 luni conduce la dizolvarea Parlamentului chiar dacă această perioadă se circumscrie în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui Republicii Moldova.

2. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.