Hotărîre nr.31 din 10.11.97 cu privire la interpretarea art. 61 alin. (2) şi (3), art. 63 alin. (1), (2) şi (3), art. III din Titlul VII "Dispoziţii finale şi tranzitorii" din Constituţia Republicii Moldova

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la interpretarea art. 61 alin. (2) şi (3), art. 63 alin. (1), (2) şi (3), art. III din Titlul VII "Dispoziţii finale şi tranzitorii" din Constituţia Republicii Moldova Nr.31 din 10.11.97 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.77-78/33 din 27.11.1997 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Gheorghe SUSARENCO - preşedinte, judecător- raportor Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător Nicolae OSMOCHESCU - judecător Ion VASILATI - judecător cu participarea Ludmilei Zodorojnîi, grefier, deputatului în Parlament Vladimir Solonari - autorul sesizării, conducîndu-se de prevederile art. 135 alin. (1) lit. b) din Constituţia Republicii Moldova, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul cu privire la interpretarea art. 61 alin. (2) şi (3),art. 63 alin.(1), (2), şi (3) şi art. III din Titlul VII "Dispoziţii finale şi tranzitorii" din Constituţie. Temei pentru examinarea dosarului, conform art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, au servit sesizările deputatului în Parlament Vladimir Solonari din 2 iunie 1997 şi 17 septembrie 1997 despre dreptul Parlamentului de a se autodizolva, data de la care începe durata mandatului Parlamentului, precum şi despre volumul împuternicirilor Parlamentului de legislatura precedentă, pînă la convocarea Parlamentului nou ales. Cele două sesizări au fost acceptate spre examinare în fond, şi, avînd în vedere că ambele solicită interpretarea unor articole din Constituţie ce se referă la durata mandatului Parlamentului, au fost conexate într-un singur dosar şi incluse în ordinea de zi prin decizia Curţii Constituţionale din 3 noiembrie 1997. Avînd în vedere lucrările dosarului, audiind raportul întocmit de judecătorul-raportor şi argumentele expuse în şedinţă, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: La 2 iunie 1997 deputatul în Parlament Vladimir Solonari a sesizat Curtea Constituţională, solicitînd interpretareaart. 61 alin. (2), art. III din Titlul VII "Dispoziţii finale şi tranzitorii" din Constituţie despre dreptul Parlamentului de a se autodizolva. În sesizare se menţionează că prevederile art. 61 alin. (2) şi art. 66 lit. a) şi r), luate în ansamblu, permit să se conchidă că Parlamentul are dreptul să se autodizolve, adoptînd în acest sens o lege organică, deşi Constituţia nu prevede acest drept în mod expres. La 17 septembrie Vladimir Solonari s-a adresat Curţii Constituţionale cu o altă sesizare, solicitînd interpretareaart. 61 alin. (3) şi art. 63 alin. (1), (2) şi (3) sub următoarele aspecte: din ce dată începe durata mandatului Parlamentului din data alegerii sau data validării mandatelor de deputat de către Curtea Constituţională; care sînt împuternicirile Parlamentului, al cărui mandat a expirat, pînă la întrunirea legală a noii componenţe a Parlamentului. Autorul sesizării consideră că restricţiile stabilite prin art. 63 alin. (3) se referă la perioada de la expirarea mandatului pînă la întrunirea legală a noii componenţe a Parlamentului. Curtea Constituţională, examinînd argumentele expuse în sesizare şi materialul dosarului, porneşte de la faptul că în Republica Moldova, potrivit art. 2 alin. (1) din Constituţie "suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de Constituţie". Deci, principiul suveranităţii poporului este consfinţit constituţional. Poporului, tuturor cetăţenilor, le este garantat dreptul de a-şi manifesta voinţa politică prin alegerea sau desemnarea reprezentanţilor lor în autorităţile publice, ceea ce constituie o modalitate constituţională şi democratică de a participa indirect la luarea deciziilor politice. Potrivit art. 60 alin. (1) din Constituţie, organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului este Parlamentul. Art. 63 alin. (1) prevede că Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani, fapt ce se află în consens cu exigenţele generale ale democraţiei constituţionale, potrivit cărora parlamentarii trebuie să fie aleşi la intervale regulate de timp, asigurîndu-se, astfel, exercitarea suveranităţii naţionale de către popor, în corespundere cu voinţa acestuia. Astfel, o condiţie principală şi absolut indispensabilă, ce asigură legitimitatea şi autenticitatea Parlamentului, este alegerea acestuia de către popor. Validarea mandatului de deputat şi întrunirea legală a noii componenţe a Parlamentului în şedinţă, deşi sînt prevăzute în mod expres în Constituţie şi constituie un moment important în iniţierea activităţii acestuia, sînt, în viziunea Curţii Constituţionale, nişte condiţii complementare, secundare pentru calcularea duratei mandatului Parlamentului. Curtea Constituţională consideră că, deoarece componenţa Parlamentului Republicii Moldova nu este altceva decît expresia manifestării suveranităţii naţionale, a voinţei poporului - unicul titular al puterii politice, în scopul realizării prevederilor art. 61 alin. (3), durata mandatului Parlamentului se calculează începînd cu data cînd au loc alegerile deputaţilor în Parlament, cu condiţia îndeplinirii dispoziţiilor art. 62 din Constituţie privind validarea mandatuluiu de deputat, şi încetează după expirarea termenului de 4 ani de la data efectuării alegerilor parlamentare. Mandatul Parlamentului se încheie la expirarea termenului de 4 ani de la data alegerilor, cu excepţia următoarelor cazuri: - reducerea mandatului Parlamentului în cazul în care nu se acceptă votul de încredere pentru formarea Guvernului sau blocarea procedurii de adoptare a legilor (art. 85 din Constituţie); - prelungirea prin lege organică a mandatului Parlamentului în caz de război sau catastrofă (art. 63 alin. (1) din Constituţie). Curtea Constituţională consideră că în art. 85 Constituţia prevede în mod expres şi exhaustiv cazurile şi temeiurile pentru care Parlamentul poate fi dizolvat înaintea expirării mandatului său. Norma respectivă constituie o expresie a principiului stabilit în art. 6 din Constituţie privind separaţia şi colaborarea puterilor în stat, adică al contrabalanţei, prin care se rezolvă un diferend dintre puterea legislativă şi puterea executivă privind prerogativele constituţionale. Cît priveşte decizia Parlamentului de a-şi înceta din proprie voinţă activitatea, Curtea Constituţională porneşte de la premisa că Parlamentul este prin esenţa sa o instituţie reprezentativă, compusă din 101 deputaţi (art. 60 alin. (2)), că deputaţii intră în exerciţiul mandatului sub condiţia validării (art. 62 şi 69 alin. (1)) a fiecărei persoane; că în exerciţiul mandatului, deputaţii sînt în serviciul poporului (art. 68 alin. (1)) pentru durata întregului mandat de 4 ani, cu excepţia cazurilor, cînd calitatea de deputat încetează înaintea expirării mandatului Parlamentului în care a fost ales (art. 69 alin. (2)). Întrucît Constituţia prevede în mod expres încetarea mandatului de deputat în caz de demisie (art. 69 alin. (2)), Curtea Constituţională consideră că, în cazul unui dezacord sau al diferitelor disensiuni apărute în activitatea legislativului, dar care nu impun soluţionarea situaţiei prin modalitatea stabilită de art. 85 din Constituţie, autodizolvarea Parlamentului înainte de expirarea mandatului nu este posibilă, decît în cazul în care fiecare deputat şi candidat supleant pe lista partidelor şi blocurilor electorale ce au participat la alegeri depun personal cereri de demisie, ceea ce ar conduce, de fapt, la lipsa cvorului necesar pentru adoptarea legilor. În cazul blocării procesului legislativ intervine, însă, situaţia prevăzută în mod expres de art. 85 din Constituţie, cînd Parlamentul poate fi dizolvat din iniţiativa Preşedintelui Republicii Moldova. Constituţia prevede prin art. 63 alin. (1) că Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani. Fiind în corespundere cu art. 60 alin. (1) din Constituţie, organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova, Parlamentului îi revine un rol deosebit în sistemul statal. De aceea şi competenţele sale trebuie să răspundă necesităţii de a crea condiţiile necesare exprimării voinţei poporului care l-a ales şi pe care îl reprezintă direct şi nemijlocit. Atribuţiile Parlamentului în treburile conducerii statului prevăd: funcţia legislativă; stabilirea direcţiilor principale ale activităţii social-economice, culturale, statale; alegerea, formarea, numirea unor autorităţi statale; controlul parlamentar. În acelaşi timp, prin art. 60 alin. (1) Constituţia evidenţiază rolul deosebit al Parlamentului ca unica autoritate legislativă a statului. Semnificaţia supremă a acestei dispoziţii constituţionale constă în aceea că nici o altă autoritate publică din Republica Moldova nu are dreptul de a reglementa, stabilind norme juridice primare în vreun domeniu al relaţiilor sociale. Parlamentul este singurul deţinător al puterii legislative, care emite norme obligatorii pentru executiv. Importanţa acestei funcţii este cu atît mai mare cu cît Constituţia Republicii Moldova, spre deosebire de constituţiile altor state, nu prevede delegarea împuternicirilor legislative altor autorităţi publice. Volumul deplin al atribuţiilor Parlamentului derivă din dispoziţiile art. 63 alin. (1) numai pentru durata legală a mandatului de 4 ani. Constituţia prevede în mod expres că durata mandatului este de 4 ani, deci şi exercitarea funcţiilor Parlamentului, în volum deplin, poate fi efectuată numai pentru această perioadă sau în cazul prelungirii mandatului Parlamentului prin lege organică, în caz de catastrofă sau război. Curtea Constituţională consideră că nici un segment de timp din perioada de după expirarea mandatului Parlamentului precedent şi pînă la întrunirea Parlamentului nou ales nu poate fi echivalată cu prelungirea mandatului parlamentar, prevăzut la art. 63 alin. (1) din Constituţie. În această perioadă Parlamentului îi sînt atribuite doar funcţii operative pentru a asigura continuitatea activităţii permanente - regulă supremă într-un stat de drept. Textul art. 63 alin. (3) stabileşte pentru această perioadă interdicţii speciale pentru atribuţia constituţională de bază a Parlamentului - activitatea legislativă, limitîndu-l în dreptul de a modifica Constituţia sau de a reglementa raporturile juridice prin adoptarea, modificarea sau abrogarea legilor organice. Avînd în vedere cele expuse, în temeiul art. 140 din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Pentru motivele menţionate, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Dat fiind faptul că Parlamentul Republicii Moldova a fost ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, iar rezultatul alegerilor a fost validat de plenul Curţii Supreme de Justiţie, învestit cu funcţii de Curte Constituţională, durata mandatului Parlamentului ales începe din ziua alegerilor (27 februarie 1994) şi încetează după expirarea termenului de 4 ani (28 februarie 1998). 2. Dizolvarea Parlamentului Republicii Moldova înainte de expirarea termenului de 4 ani este posibilă numai în condiţiile prevăzute la art. 85 din Constituţia Republicii Moldova. 3. Restrîngerea competenţelor legislative, stabilite pentru Parlament prin art. 63 alin. (3) din Constituţie, se impune din ziua expirării mandatului de 4 ani. 4. Prezenta Hotărîre intră în vigoare la data adoptării, este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" în termen de 10 zile. PREŞEDINTE Gheorghe SUSARENCO Chişinău, 10 noiembrie 1997. Nr. 31.