Hotărîre nr.31 din 13.02.2020 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la standardele tehnice de reglementare a supravegherii suplimentare a conglomeratelor financiare

BANCA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Regulamentului cu privire la standardele tehnice de

reglementare a supravegherii suplimentare a conglomeratelor financiare

nr. 31  din  13.02.2020

 (în vigoare 13.04.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 75-83 art. 294 din 13.03.2020

* * *

ÎNREGISTRAT:

Ministerul Justiţiei

al Republicii Moldova

nr.1542 din 28 februarie 2020

Ministru ____ Fadei NAGACEVSCHI

În temeiul art.7, art.8 alin.(2) şi alin.(6) din Legea nr.250/2017 cu privire la supravegherea suplimentară a băncilor, asigurătorilor/reasigurătorilor şi a societăţilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.464-470, art.794), Comitetul executiv al Băncii Naţionale a Moldovei

HOTĂRĂŞTE:

Se aprobă Regulamentul cu privire la standardele tehnice de reglementare a supravegherii suplimentare a conglomeratelor financiare (se anexează).

Aprobat

prin Hotărârea Comitetului executiv

al Băncii Naţionale a Moldovei

nr.31 din 13 februarie 2020

REGULAMENT

cu privire la standardele tehnice de reglementare a supravegherii

suplimentare a conglomeratelor financiare

Prezentul regulament:

- transpune parţial Anexele I şi II din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare şi a întreprinderilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar şi de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE şi 93/22/CEE ale Consiliului şi a Directivelor 98/78/CE şi 2000/12/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 35 din 11 februarie 2003;

- transpune parţial Regulamentul delegat (UE) nr.342/2014 al Comisiei din 21 ianuarie 2014 de completare a Directivei 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Regulamentului (UE) nr.575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului cu privire la standardele tehnice de reglementare pentru aplicarea metodelor de calculare a cerinţelor privind rata de adecvare a capitalului pentru conglomeratele financiare;

- transpune Regulamentul delegat (UE) 2015/2303 al Comisiei din 28 iulie 2015 de completare a Directivei 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare care specifică definiţiile şi coordonarea supravegherii suplimentare a concentrării riscurilor şi a tranzacţiilor în interiorul grupului (Text cu relevanţă pentru SEE).

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentul regulament se aplică entităţilor reglementate, persoane juridice licenţiate/autorizate conform normelor sectoriale aplicabile, care sunt supuse supravegherii suplimentare exercitate de către coordonator la nivelul conglomeratului financiar.

2. Regulamentul cu privire la standardele tehnice de reglementare a supravegherii suplimentare a conglomeratelor financiare (în continuare – regulament) stabileşte principiile tehnice şi metodele de calcul în scopul determinării fondurilor proprii şi a cerinţei suplimentare privind rata de adecvare a capitalului pentru conglomeratele financiare, precum şi prevederi în sensul determinării caracterului semnificativ al tranzacţiilor în interiorul grupului şi concentrării riscurilor.

3. Termenii şi expresiile utilizate în prezentul regulament au semnificaţiile prevăzute în Legea nr.250/2017 cu privire la supravegherea suplimentară a băncilor, asigurătorilor/reasigurătorilor şi a societăţilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar (în continuare – Legea nr.250/2017) şi în normele sectoriale.

4. În sensul prezentului regulament, cerinţa de solvabilitate noţională reprezintă cerinţa privind capitalul pe care entitatea nereglementată care aparţine unui conglomerat financiar trebuie să o respecte în temeiul normelor sectoriale care i s-ar aplica în cazul în care ar fi o entitate reglementată din sectorul financiar vizat. Cerinţa de solvabilitate noţională a unui holding financiar mixt se calculează în conformitate cu normele sectoriale din subsectorul cel mai important al sectorului financiar în cadrul conglomeratului financiar.

Capitolul II

PRINCIPII TEHNICE

Secţiunea 1

Principii tehnice privind rata de adecvare a capitalului

5. Calcularea cerinţelor suplimentare cu privire la rata de adecvare a capitalului pentru entităţile reglementate care aparţin unui conglomerat financiar se realizează în conformitate cu principiile tehnice şi cu una dintre metodele prevăzute de prezentul regulament, care a fost selectată în baza deciziei coordonatorului.

6. Entităţile reglementate sau holdingul financiar mixt al unui conglomerat financiar aplică metoda de calcul consecvent în mod continuu.

7. Indiferent de metoda utilizată, în cazul în care entitatea este o filială care are un deficit de solvabilitate sau, în cazul unei entităţi nereglementate din sectorul financiar, un deficit de solvabilitate noţional, se ia în considerare deficitul de solvabilitate total al filialei. Dacă, într-un astfel de caz, răspunderea întreprinderii-mamă care deţine o parte din capital este limitată, la acea parte a capitalului, coordonatorul poate permite ca deficitul de solvabilitate al filialei să fie luat în considerare în mod proporţional.

8. În cazul în care nu există o asociere în participaţie între entităţile aceluiaşi conglomerat financiar, coordonatorul, după consultarea celorlalte autorităţi competente implicate, stabileşte care este partea proporţională care trebuie luată în considerare, având în vedere răspunderea determinată de relaţia existentă.

Secţiunea 2

 Eliminarea multiplei utilizări a fondurilor proprii şi a constituirii de fonduri proprii în interiorul grupului

9. Fondurile proprii/capitalul propriu (în continuare – fonduri proprii) care rezultă în mod direct sau indirect din tranzacţiile în interiorul grupului nu sunt incluse la calcularea cerinţelor suplimentare privind rata de adecvare a capitalului la nivelul conglomeratului financiar.

10. Se interzice utilizarea multiplă a elementelor care pot fi luate în considerare la calcularea capitalului la nivelul conglomeratului financiar (“utilizare suprapusă a capitalului”), precum şi constituirea de capital în interiorul grupului.

11. Pentru a garanta eliminarea utilizării suprapuse a fondurilor proprii şi constituirii de fonduri proprii în interiorul grupului, autorităţile competente aplică prin analogie principiile pertinente prevăzute de normele sectoriale aplicabile.

12. În caz de deficit de capital la nivelul conglomeratului financiar, numai elementele de capital eligibile în conformitate cu normele sectoriale (“capitaluri transsectoriale”) sunt luate în considerare pentru verificarea respectării cerinţelor suplimentare de solvabilitate.

13. În cazul în care normele sectoriale prevăd limitări la includerea anumitor instrumente de capital care ar putea fi considerate capitaluri trans-sectoriale, aceste limite se aplică mutatis mutandis la calcularea capitalului la nivelul conglomeratului financiar.

Secţiunea 3

Transferabilitatea şi disponibilitatea fondurilor proprii

14. La calcularea capitalului la nivelul conglomeratului financiar, autorităţile competente iau în considerare disponibilitatea şi transferabilitatea efectivă ale capitalului între diferite entităţi ale grupului, având în vedere obiectivele stabilite de normele privind rata de adecvare a capitalului.

15. Fondurile proprii recunoscute, conform normelor sectoriale, la nivelul unei entităţi reglementate care depăşesc fondurile proprii necesare pentru a îndeplini cerinţele sectoriale de solvabilitate nu se includ la calcularea fondurilor proprii ale unui conglomerat financiar sau a sumei fondurilor proprii ale fiecărei entităţi reglementate şi nereglementate din sectorul financiar care aparţin unui conglomerat financiar, cu excepţia cazului în care nu există impedimente practice sau legale, în ceea ce priveşte transferul fondurilor între entităţile din cadrul conglomeratului financiar.

16. La transmiterea către coordonator a calculului adecvării capitalului la nivelul conglomeratului financiar, entitatea prevăzută la articolul 7 alineatul (6) din Legea nr.250/2017 prezintă acestuia şi dovezi privind respectarea prevederilor punctului 15.

Secţiunea 4

Fonduri proprii specifice subsectorului

17. Fondurile proprii specifice subsectorului sunt elemente ale fondurilor proprii disponibile la nivelul unei entităţi reglementate care sunt eligibile pentru acoperirea riscurilor legate de subsectorul care recunoaşte aceste elemente şi nu sunt luate în considerare ca fiind eligibile pentru acoperirea riscurilor altor subsectoare ale sectorului financiar.

18. În sensul punctului 17, la fondurile proprii specifice subsectorului nu se atribuie:

1) fondurile proprii de nivel 1 de bază, elementele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau elementele de fonduri proprii de nivel 2 în sensul Regulamentului cu privire la fondurile proprii ale băncilor şi cerinţele de capital, aprobat prin Hotărârea Comitetului executiv al Băncii Naţionale a Moldovei nr.109/2018 (în continuare – Regulamentul nr.109/2018);

2) capitalul asigurătorilor/reasigurătorilor care reprezintă marja de solvabilitate disponibilă în sensul Legii nr.407/2006 cu privire la asigurări şi al actelor normative emise în aplicarea acesteia;

3) capitalul societăţilor de investiţii în sensul Legii nr.171/2012 privind piaţa de capital şi actelor normative emise în aplicarea acesteia.

Secţiunea 5

Deficit de fonduri proprii la nivelul conglomeratului financiar

19. În cazul unui deficit de fonduri proprii la nivelul conglomeratului financiar, numai elementele fondurilor proprii care sunt eligibile atât în temeiul normelor sectoriale pentru subsectorul bancar/nonbancar, cât şi în temeiul normelor pentru subsectorul asigurărilor sunt folosite pentru a acoperi deficitul respectiv, cu respectarea punctului 15.

20. În sensul punctului 19, fondurile proprii la nivelul conglomeratului financiar reprezintă fondurile proprii care includ elementele fondurilor proprii, menţionate la subpunctele 1)-3) din punctul 18.

Secţiunea 6

Fondurile proprii şi cerinţele de solvabilitate

21. Atunci când trebuie aplicate normele pentru subsectorul asigurărilor, cerinţele de solvabilitate prevăzute în temeiul Legii nr.407/2006 cu privire la asigurări, inclusiv orice majorare de capital aplicată în conformitate cu legea menţionată, sunt considerate drept cerinţe de solvabilitate în scopul calculării cerinţelor suplimentare privind rata de adecvare a capitalului.

22. Atunci când trebuie aplicate normele pentru subsectorul bancar, cerinţele de fonduri proprii, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul nr.109/2018 şi cerinţele de a deţine fonduri proprii care depăşesc acele cerinţe, în temeiul Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor, inclusiv cerinţa rezultată din procesul de evaluare a adecvării capitalului intern şi cerinţa de amortizor combinat, sunt considerate drept cerinţe de solvabilitate în scopul calculării cerinţelor suplimentare privind rata de adecvare a capitalului.

23. Atunci când trebuie aplicate normele pentru subsectorul serviciilor de investiţii, cerinţele de capital, astfel cum sunt prevăzute în temeiul Legii nr.171/2012 privind piaţa de capital, sunt considerate drept cerinţe de solvabilitate în scopul calculării cerinţelor suplimentare privind rata de adecvare a capitalului.

24. Sub rezerva punctelor 37-39, fondurile proprii ale conglomeratului financiar şi cerinţele de solvabilitate se calculează în conformitate cu definiţiile şi plafoanele stabilite în normele sectoriale relevante.

25. Fondurile proprii ale societăţilor de administrare fiduciară a investiţiilor se calculează în conformitate cu prevederile Legii nr.171/2012 privind piaţa de capital.

Secţiunea 7

Deţinerile transsectoriale de instrumente de capital

26. În cazul în care o entitate a unui conglomerat financiar care desfăşoară activitate preponderent în subsectorul bancar/nonbancar sau al investiţiilor deţine instrumente într-o entitate din sectorul financiar care aparţine subsectorului asigurărilor, care sunt deduse în temeiul punctelor 33 sau 48, această deţinere nu dă naştere niciunei cerinţe suplimentare privind rata de adecvare a capitalului la nivelul conglomeratului financiar.

27. În cazul în care aplicarea punctului 26 are drept efect o modificare directă a valorii pierderilor aşteptate în temeiul abordării bazate pe modele interne de rating a riscului de credit, în sensul Legii nr.202/2017 privind activitatea băncilor, la fondurile proprii ale conglomeratului financiar se adaugă o sumă echivalentă cu această modificare.

Secţiunea 8

Fondurile proprii noţionale şi cerinţele de solvabilitate noţionale

pentru entităţile nereglementate din sectorul financiar

28. În cazul în care un holding financiar mixt deţine instrumente într-o entitate nereglementată din sectorul financiar, fondurile proprii noţionale şi cerinţele de solvabilitate noţionale pentru entitatea respectivă se calculează în conformitate cu normele sectoriale ale subsectorului cel mai important din cadrul conglomeratului financiar.

29. Pentru o entitate nereglementată din sectorul financiar diferită de cea menţionată la punctul 28, fondurile proprii noţionale şi cerinţele de solvabilitate noţionale se calculează în conformitate cu normele sectoriale ale sectorului financiar cel mai apropiat de entitatea nereglementată din sectorul financiar. Determinarea sectorului financiar cel mai apropiat se bazează pe gama de activităţi a entităţii relevante şi pe măsura în care aceasta desfăşoară activităţile în cauză. În cazul în care nu este posibilă identificarea în mod clar a sectorului financiar cel mai apropiat, se utilizează normele sectoriale ale subsectorului cel mai important al sectorului financiar din cadrul conglomeratului financiar.

30. Normele sectoriale aplicate la calcularea cerinţelor suplimentare privind rata de adecvare a capitalului includ orice dispoziţii tranzitorii sau de păstrare a drepturilor obţinute privind instrumentele de capital, care se aplică la nivel sectorial.

Capitolul III

METODELE TEHNICE DE CALCUL

Secţiunea 1

Specificarea calculului tehnic în conformitate cu metoda consolidării contabile

31. Fondurile proprii ale unui conglomerat financiar se calculează pe baza situaţiilor financiare consolidate conform cadrului contabil aplicabil.

32. Conglomeratele financiare care desfăşoară activitate preponderent în subsectorul bancar/nonbancar sau al investiţiilor, la calcularea fondurilor proprii ale conglomeratului financiar în cazul investiţiilor neconsolidate se aplică următoarele tratamente:

1) investiţiile semnificative neconsolidate deţinute într-o entitate din sectorul financiar, în sensul punctelor 52 şi 53 din Regulamentul nr.109/2018, care aparţine subsectorului asigurărilor, se deduc integral din fondurile proprii ale conglomeratului;

2) investiţiile neconsolidate, altele decât cele menţionate la subpunctul 1), deţinute într-o entitate din sectorul financiar care aparţine subsectorului asigurărilor, se deduc integral din fondurile proprii ale conglomeratului în conformitate cu punctele 56 - 61 din Regulamentul nr.109/2019.

33. Sub rezerva punctului 32, orice fonduri proprii emise de o entitate care aparţine unui conglomerat financiar şi deţinute de o altă entitate din cadrul acestui conglomerat financiar se deduc din fondurile proprii ale conglomeratului în cazul în care nu au fost eliminate în procesul consolidării contabile.

34. O întreprindere care este o entitate controlată în comun în sensul cadrului contabil relevant este tratată în conformitate cu normele sectoriale privind consolidarea.

35. În cazul în care o entitate care intră în domeniul de aplicare al Legii 407/2006 cu privire la asigurări face parte dintr-un conglomerat financiar, calcularea cerinţelor suplimentare privind rata de adecvare a capitalului la nivelul conglomeratului financiar se bazează pe evaluarea activelor şi pasivelor calculate în conformitate cu legea menţionată şi actele normative elaborate în aplicarea acesteia.

36. În cazul în care valorile activelor sau pasivelor fac obiectul unor filtre prudenţiale şi deduceri în conformitate cu Regulamentul nr.109/2018, valorile activelor sau pasivelor utilizate pentru calcularea cerinţelor suplimentare privind rata de adecvare a capitalului sunt cele care pot fi atribuite entităţilor relevante în temeiul regulamentului respectiv, cu excepţia activelor şi pasivelor care pot fi atribuite altor entităţi din cadrul conglomeratului financiar.

37. Atunci când normele sectoriale impun calcularea unui plafon sau a unei limite, plafonul sau limita la nivelul conglomeratului se calculează pe baza datelor consolidate ale conglomeratului financiar şi după deducerile prevăzute la punctele 32 şi 33.

38. În scopul calculării plafoanelor sau a limitelor, entităţile reglementate aparţinând unui conglomerat financiar care intră în sfera situaţiei consolidate a unei bănci, în temeiul actului normativ al Băncii Naţionale a Moldovei aferent supravegherii pe bază consolidată a băncilor, sunt luate în considerare împreună.

39. În scopul calculării plafoanelor sau a limitelor, entităţile reglementate aparţinând unui conglomerat financiar care intră în sfera supravegherii pe bază consolidată, în conformitate cu Legea nr.407/2006 cu privire la asigurări şi cu actele normative emise întru aplicarea respectivei legi, sunt luate în considerare împreună.

40. În scopul calculării plafoanelor sau a limitelor la nivelul entităţii reglementate, entităţile reglementate aparţinând unui conglomerat financiar cărora nu li se aplică dispoziţiile punctelor 38 sau 39, îşi calculează plafoanele şi limitele respective în mod individual, în conformitate cu normele sectoriale ale entităţii reglementate.

41. Atunci când se însumează cerinţele sectoriale de solvabilitate relevante, nu se face nicio altă ajustare în afara celei prevăzute la punctele 26 şi 27 sau a celei care rezultă din ajustările plafoanelor şi limitelor sectoriale în temeiul punctului 37.

42. Calcularea cerinţelor suplimentare în ceea ce priveşte rata de adecvare a capitalului a entităţilor reglementate care aparţin unui conglomerat financiar se realizează pe baza situaţiilor financiare consolidate.

43. Cerinţele suplimentare în ceea ce priveşte rata de adecvare a capitalului rezultă din diferenţa dintre:

1) capitalul conglomeratului financiar, calculat pe baza situaţiei financiare consolidate a acestuia, ţinând cont de prevederile prezentei secţiuni; şi

2) suma cerinţelor de solvabilitate aplicabile diferitelor sectoare financiare reprezentate în cadrul grupului. Pentru fiecare din aceste subsectoare, cerinţele de solvabilitate se calculează în conformitate cu prevederile normelor sectoriale.

44. În cazul entităţilor nereglementate din sectorul financiar, care nu sunt luate în considerare la calcularea cerinţelor sectoriale de solvabilitate menţionate anterior, se calculează o cerinţă de solvabilitate noţională.

45. Rezultatul diferenţei de la punctul 43 nu trebuie să fie negativ.

Secţiunea 2

Specificarea calculului tehnic în conformitate cu metoda deducerii şi agregării

46. În cazul în care fondurile proprii ale unei entităţi reglementate fac obiectul unui filtru prudenţial în temeiul normelor sectoriale relevante, se aplică unul din următoarele tratamente:

1) suma filtrată, care este suma netă care trebuie luată în considerare la calcularea fondurilor proprii ale participaţiilor, se adaugă la valoarea contabilă a participaţiilor luând în considerare cota proporţională, care este deţinută direct sau indirect de întreprinderea-mamă sau de entitatea care deţine o participaţie într-o altă entitate din cadrul grupului;

2) suma filtrată menţionată la subpunctul 1) se deduce din valoarea contabilă a participaţiilor, luând în considerare cota proporţională deţinută, în cazul în care suma filtrată micşorează capitalul reglementat.

47. Pentru conglomeratele financiare care desfăşoară activitate preponderent în subsectorul bancar sau al investiţiilor, investiţia semnificativă într-o entitate din sectorul financiar în sensul punctului 52 din Regulamentul 109/2018, care aparţine subsectorului asigurărilor şi care nu este o participaţie se deduce integral din elementele de fonduri proprii ale entităţii care deţine instrumentul, în conformitate cu normele sectoriale aplicabile entităţii respective.

48. Investiţiile în interiorul grupului în orice instrumente de capital care sunt eligibile ca fonduri proprii în conformitate cu normele sectoriale, luând în considerare limitele sectoriale relevante, se deduc sau se exclud din calculul fondurilor proprii.

49. Calcularea cerinţelor suplimentare privind rata de adecvare a capitalului în conformitate cu metoda deducerii şi agregării se efectuează pe baza cadrului contabil aplicabil al fiecărei entităţi din grup, în conformitate cu următoarea formulă:

scar ≥ 1

unde:

OF_i – fondurile proprii ale entităţii i;

scar - cerinţele suplimentare privind rata de adecvare a capitalului;

REQ_i - cerinţa de solvabilitate pentru fiecare entitate i;

G – sectorul financiar căruia aparţine grupul;

G_fin  - grup financiar;

BV_j – valoarea contabilă a participaţiilor în alte entităţi j din cadrul grupului.

50. Din fondurile proprii (OF_i) se exclud instrumentele de capital din interiorul grupului care sunt eligibile ca fonduri proprii în conformitate cu normele sectoriale.

51. Cerinţele suplimentare privind rata de adecvare a capitalului (scar) sunt calculate astfel ca diferenţa dintre:

1) suma fondurilor proprii (OF_i) ale fiecărei entităţi (i) reglementate şi nereglementate din sectorul financiar care aparţine conglomeratului financiar (elementele eligibile conform normelor sectoriale relevante); şi

2) suma cerinţelor de solvabilitate (REQ_i) pentru fiecare entitate (i) reglementată şi nereglementată din sectorul financiar care aparţine grupului (G) (cerinţele de solvabilitate se calculează în conformitate cu normele sectoriale relevante) şi a valorii contabile (BV_j) a participaţiilor în alte entităţi (j) din cadrul grupului.

52. În cazul entităţilor nereglementate din sectorul financiar, se calculează o cerinţă de solvabilitate noţională în conformitate cu punctele 28 - 30. Fondurile proprii şi cerinţele de solvabilitate sunt luate în considerare în cotă proporţională, care este deţinută direct sau indirect de întreprinderea-mamă sau de entitatea care deţine o participaţie într-o altă entitate din cadrul grupului.

53. Rezultatul diferenţei de la punctul 51 nu trebuie să fie negativ.

Secţiunea 3

Specificarea circumstanţelor pentru combinarea metodei

consolidării contabile şi a metodei deducerii şi agregării

54. Coordonatorul, după consultarea cu autorităţile competente permite combinarea metodelor de calcul al adecvării capitalului în cazul în care:

1) nu este posibil, în mod rezonabil, să se aplice tuturor entităţilor din cadrul unui conglomerat financiar fie metoda consolidării contabile, fie deducerii şi agregării, în special, deoarece metoda consolidării contabile nu poate fi utilizată pentru una sau mai multe entităţi din cauză că acestea sunt în afara sferei de consolidare sau din cauza faptului că o entitate reglementată are sediul într-o ţară terţă şi nu este posibil să se obţină suficiente informaţii pentru a aplica una dintre metode în cazul entităţii respective;

2) entităţile care ar aplica una dintre metode prezintă, la nivel colectiv, un interes neglijabil privind obiectivele supravegherii entităţilor reglementate care aparţin unui conglomerat financiar.

55. Entităţile reglementate care cad sub incidenţa punctului 54, aplică consecvent în mod continuu combinarea metodei consolidării contabile şi a metodei deducerii şi agregării.

56. Entităţile reglementate care aparţin unui conglomerat financiar şi care nu cad sub incidenţa punctului 54, aplică fie metoda consolidării contabile, fie metoda deducerii şi agregării.

Capitolul IV

TRANZACŢIILE SEMNIFICATIVE ÎN INTERIORUL GRUPULUI

57. Coordonatorul, după consultarea celorlalte autorităţi competente relevante, stabileşte categoriile de tranzacţii şi de riscuri pe care entităţile reglementate care aparţin unui anumit conglomerat financiar le raportează în conformitate cu articolul 8 din Legea 250/2017, prin luarea în considerare a structurii specifice a conglomeratului financiar şi cadrul de gestionare a riscurilor aplicat.

58. Tranzacţiile semnificative în interiorul grupului pot include următoarele tranzacţii din cadrul unui conglomerat financiar:

1) investiţiile şi soldurile între companii, inclusiv bunurile imobiliare, obligaţiunile, capitalurile proprii, împrumuturile, instrumentele hibride şi subordonate, obligaţiunile garantate cu active, mecanismele de centralizare a gestionării activelor sau a numerarului sau de partajare a costurilor, sistemele de pensii, furnizarea de servicii de administrare, de servicii de tip back office sau de alte servicii, dividendele, dobânzile şi alte creanţe;

2) garanţiile, angajamentele, acreditivele şi alte tranzacţii în afara bilanţului;

3) tranzacţiile cu instrumente financiare derivate;

4) achiziţionarea, vânzarea sau închirierea de active şi pasive;

5) comisioanele în interiorul grupului legate de contracte de distribuţie;

6) tranzacţiile cu scopul de a transfera expunerile la risc între entităţile din cadrul conglomeratului financiar, inclusiv tranzacţiile cu entităţi constituite în scop special sau întreprinderi prestatoare de servicii auxiliare;

7) operaţiunile de asigurare, de reasigurare sau de retrocedare;

8) tranzacţiile care constau în mai multe tranzacţii legate în cadrul cărora activele sau pasivele sunt transferate către entităţi din afara conglomeratului financiar, dar expunerea la risc este readusă, în ultimă instanţă, în cadrul conglomeratului financiar.

59. Pentru a putea stabili tranzacţiile în interiorul grupului şi concentrările de riscuri care, din cauza importanţei lor, trebuie raportate în conformitate cu articolul 8 din Legea 250/2017, coordonatorul, după consultarea celorlalte autorităţi competente relevante şi a conglomeratului, stabileşte pragurile corespunzătoare pe baza capitalului reglementat şi a dispoziţiilor prevăzute în prezentul capitol.

60. Coordonatorul şi celelalte autorităţi relevante, în ceea ce priveşte entităţile reglementate şi holdingurile financiare mixte, la identificarea tipurilor de tranzacţii semnificative în interiorul grupului, când definesc pragurile adecvate, perioadele de raportare şi de control al tranzacţiilor semnificative din interiorul grupului, iau în considerare, în special:

1) structura specifică a conglomeratului financiar, complexitatea tranzacţiilor în interiorul grupului, amplasarea geografică specifică a contrapărţii şi dacă această contraparte este o entitate reglementată sau nu;

2) eventualele efecte de contaminare din cadrul conglomeratului financiar;

3) eventualele cazuri de eludare a normelor sectoriale;

4) eventualele conflicte de interese;

5) solvabilitatea şi poziţia de lichiditate ale contrapărţii;

6) tranzacţiile între entităţi aparţinând unor sectoare diferite ale unui conglomerat financiar, dacă nu au fost raportate deja la nivel sectorial;

7) tranzacţiile din cadrul unui sector financiar, care nu au fost raportate deja în conformitate cu dispoziţiile normelor sectoriale.

61. Coordonatorul şi celelalte autorităţi competente relevante convin cu privire la forma şi conţinutul raportului privind tranzacţiile semnificative în interiorul grupului, inclusiv asupra limbii, a datelor de transmitere şi a canalelor de comunicare.

62. Raportul privind tranzacţiile semnificative în interiorul grupului va conţine cel puţin următoarele:

1) datele şi valorile tranzacţiilor semnificative, denumirile şi numerele de înregistrare sau alte numere de identificare ale entităţilor din grup şi ale contrapărţilor relevante, inclusiv identificatorul entităţii juridice (IDNO), unde este cazul;

2) o descriere succintă a tranzacţiilor semnificative în interiorul grupului, în funcţie de tipurile de tranzacţii prevăzute la punctul 58;

3) volumul total al tuturor tranzacţiilor semnificative în interiorul grupului aferente unui anumit conglomerat financiar într-o anumită perioadă de raportare;

4) informaţii privind modul în care sunt administrate conflictele de interese şi riscurile de contaminare la nivelul conglomeratului financiar în ceea ce priveşte tranzacţiile semnificative în interiorul grupului, luând în considerare strategia conglomeratului financiar de combinare a activităţilor în subsectorul bancar/nonbancar, în cel al asigurărilor şi în subsectorul serviciilor de investiţii, sau o autoevaluare sectorială a riscurilor proprii care să includă o analiză privind gestionarea conflictelor de interese şi a riscurilor de contaminare legate de tranzacţiile semnificative în interiorul grupului.

63. Tranzacţiile care sunt efectuate ca parte dintr-o operaţiune economică unică sunt agregate în scopul de a calcula pragurile în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Legea nr.250/2017.

Capitolul V

CONCENTRAREA SEMNIFICATIVĂ A RISCURILOR

64. În sensul prezentului regulament, o concentrare semnificativă a riscurilor în cazul entităţilor reglementate şi al holdingurilor financiare mixte decurge din expunerile la risc faţă de contrapărţile care nu fac parte din conglomeratul financiar, indiferent dacă expunerile la risc respective:

1) sunt directe sau indirecte;

2) sunt elemente bilanţiere sau extrabilanţiere;

3) se referă la entităţi reglementate şi nereglementate, la aceleaşi subsectoare financiare dintr-un conglomerat financiar sau la subsectoare financiare diferite;

4) constau în orice combinaţie sau interacţiune a expunerilor prevăzute la subpunctele 1)- 3).

65. În sensul prezentului regulament, riscul de contraparte sau riscul de credit include, în special, riscurile legate de contrapărţile interconectate din grupuri, care nu fac parte din conglomeratul financiar, inclusiv o acumulare a expunerilor faţă de respectivele contrapărţi.

66. În ceea ce priveşte entităţile reglementate şi holdingurile financiare mixte, atunci când identifică tipurile de concentrări semnificative ale riscurilor, când definesc pragurile adecvate, perioadele de raportare şi de control ale concentrărilor semnificative ale riscurilor, coordonatorul şi celelalte autorităţi competente relevante iau în considerare, în special:

1) solvabilitatea şi poziţia de lichiditate la nivelul conglomeratului financiar şi al diferitelor entităţi din cadrul conglomeratului financiar;

2) dimensiunile, complexitatea şi structura specifică a conglomeratului financiar, inclusiv existenţa unor entităţi constituite în scop special, întreprinderi prestatoare de servicii auxiliare, entităţi din ţări terţe;

3) structura specifică de gestionare a riscurilor a conglomeratului financiar şi caracteristicile sistemului de guvernanţă;

4) diversificarea expunerilor conglomeratului financiar şi a portofoliului său de investiţii;

5) diversificarea activităţilor financiare ale conglomeratului financiar în ceea ce priveşte zonele geografice şi liniile de activitate;

6) relaţia, corelaţia şi interacţiunea dintre factorii de risc în diferitele entităţi din cadrul conglomeratului financiar;

7) eventualele efecte de contaminare din cadrul conglomeratului financiar;

8) eventualele cazuri de eludare a normelor sectoriale;

9) eventualele conflicte de interese;

10) nivelul sau volumul riscurilor;

11) eventuala acumulare şi interacţiune a expunerilor entităţilor care aparţin diferitelor sectoare financiare din cadrul conglomeratului financiar, dacă nu sunt raportate deja la nivel sectorial;

12) expunerile din cadrul unui sector financiar al conglomeratului financiar, care nu sunt raportate în conformitate cu dispoziţiile normelor sectoriale.

67. Coordonatorul şi celelalte autorităţi competente relevante convin cu privire la forma şi conţinutul raportului privind concentrările semnificative ale riscurilor în interiorul grupului, inclusiv asupra limbii, a datelor de transmitere şi a canalelor de comunicare.

68. Raportul privind concentrările semnificative ale riscurilor în interiorul grupului va conţine cel puţin următoarele:

1) o descriere a concentrărilor semnificative ale riscurilor, în funcţie de tipurile de riscuri prevăzute la punctul 64;

2) defalcarea concentrării semnificative a riscurilor pe contrapărţi sau grupuri de contrapărţi interconectate, pe zone geografice, sectoare economice, monede, identificând denumirile, numerele de înregistrare sau alte numere de identificare a societăţilor relevante din grup din cadrul conglomeratului financiar şi ale contrapărţilor acestora, inclusiv identificatorul entităţii juridice (IDNO), dacă este cazul;

3) valoarea totală a fiecărei concentrări semnificative a riscurilor la sfârşitul unei perioade de raportare specifice, evaluată în conformitate cu normele sectoriale aplicabile;

4) dacă este cazul, valoarea concentrării semnificative a riscurilor, ţinând seama de tehnicile de reducere a riscului şi de factorii de ponderare a riscului;

5) informaţii privind modul în care sunt administrate conflictele de interese şi riscurile de contaminare la nivelul conglomeratului financiar în ceea ce priveşte concentrările semnificative ale riscurilor, luând în considerare strategia conglomeratului financiar de combinare a activităţilor în subsectorul bancar/nonbancar, în cel al asigurărilor şi în subsectorul serviciilor de investiţii, sau o autoevaluare sectorială a riscurilor proprii sectoriale care să includă o analiză privind gestionarea conflictelor de interese şi a riscurilor de contaminare legate de concentrările semnificative ale riscurilor.

Capitolul VI

MĂSURI DE SUPRAVEGHERE

69. Entităţile reglementate / holdingurile financiare mixte trebuie să efectueze tranzacţiile în interiorul grupului aferente conglomeratului financiar pe baza principiului deplinei concurenţe sau să notifice tranzacţiile în interiorul grupului care nu sunt realizate pe baza acestui principiu.

70. Autorităţile competente pot să solicite entităţilor reglementate sau holdingurilor financiare mixte:

1) să aprobe tranzacţiile în interiorul grupului aferente conglomeratului financiar, în conformitate cu procedurile interne care prevăd implicarea organului său de conducere;

2) să efectueze raportări cu privire la concentrarea semnificativă a riscurilor şi la tranzacţiile semnificative în interiorul grupului, mai frecvent decât este prevăzut la articolul 8 din Legea 250/2017, precum şi să realizeze raportări suplimentare în acest sens;

3) să consolideze procesele de gestionare a riscurilor şi mecanismele de control intern ale conglomeratului financiar;

4) să prezinte sau să îmbunătăţească planurile de restabilire a conformităţii cu cerinţele de supraveghere şi să stabilească un termen pentru punerea în aplicare a acestora.

71. Autorităţile competente definesc praguri pentru identificarea şi controlul concentrărilor semnificative ale riscurilor şi al tranzacţiilor semnificative în interiorul grupului din cadrul conglomeratului financiar.